Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Categorie: Fişe de lectură Page 1 of 125

Scrieri despre moarte și înviere (I)

Sfântul Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, Pseudo-Ciprian, Scrieri despre moarte și înviere (I), trad. din gr. veche și lat., introd. și note de Corneliu Clop, col. Credința ortodoxă, Ed. IBMO, București, 2018, 232 p.

*

E vorba de Sfântul Augustinus de Hippo și de Sfântul Cyprianus de Carthaginensis. Și dacă pui „pseudo” în fața unor scrieri patristice, atunci le desconsideri, le anulezi.

Sfântul Ambrosius al Mediolanumului ne cere să trecem „de la întunericul păcatelor la lumina virtuților”, p. 6.

Exorcismele Sfântului Cyprianus de Carthaginensis (a folosit CSEL 3), p. 35-44.

Sfântul Augustinus de Hippo: „noi nu afirmăm că în Hristos a murit firea dumnezeiască, ci firea omenească”, p. 51.

Hristos „a luat asupra Sa doar pedeapsa și ne-a izbăvit și de păcat și de pedeapsă”, p. 71.

„nimic nu este mai rău decât moartea veșnică”, p. 80, decât Iadul.

Sfântul Ioannis Hrisostomos: „înmormântarea s-a transformat în lucrare sfântă”, p. 87.

Sfântul Augustinus de Hippo: „Maica Biserică se bucură pentru oamenii înviați zilnic în suflet”, p. 94, în sufletul lor. Pentru cei care se pocăiesc și primesc iertarea păcatelor lor de la Domnul.

Antiquarius = scribul care știa să scrie frumos, p. 96, n. 138.

Piatra de pe mormânt = puterea obiceiului celui păcătos, p. 101. „Piatra obișnuinței”, p. 103, păcătoase.

Sfântul Ioannis Hrisostomos: „Dumnezeu caută să fii bogat în gânduri bune”, p. 126-127.

„din momentul în care Domnul a distrus moartea noastră cu moartea Lui și a înviat a treia zi din mormânt, moartea nu mai este îngrozitoare pentru cei credincioși”, p. 150.

„cu adevărat viața noastră este o călătorie; suntem niște călători în lumea aceasta”, p. 153.

„Aceasta este culmea credinței creștine: să așteptăm viața adevărată după moarte”, p. 154.

„De fapt, ce este moartea, dacă nu despărțirea trupului de suflet? În momentul în care pleacă sufletul, care trăiește veșnic, care nu cunoaște moartea…doar trupul moare”, p. 155-156.

„pântecele pământului”, p. 157.

Avem nevoie de „acea tristețe care este spre pocăință”, p. 170.

Sfântul Augustinus de Hippo: „oriunde ar fi înmormântat sau chiar dacă nu ar fi înmormântat trupul celui mort, trebuie dobândită odihna sufletului”, p. 194, său, a celui adormit.

„Martirii se preocupă de treburile celor vii prin puterea dumnezeiască, fiindcă cei morți, prin propria lor fire, nu pot lua parte la treburile celor vii”, p. 219.

O carte de predici a Părintelui Nicolae Bordașiu

Pr. Prof. Nicolae Bordașiu, Graiurile mele, auzi-le, Doamne! Predici pentru Duminici și sărbători de peste an, tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte † Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. AMA Aediting, București, 2019, 480 p.

*

În prefața cărții, PS Galaction Stângă a mărturisit că „am învățat de la părintele profesor Nicolae Bordașiu ce înseamnă a vorbi celorlalți cu empatie și cu înțelegerea că cei ce te ascultă nu sunt niște entități sociale, ci oameni cu griji, probleme și frământări pe care, mai mult sau mai puțin, le trăiește în mod personal și cel ce vestește cuvântul Evangheliei”, p. 8.

Din predicile autorului:

„păcatele sunt cele care stau ca niște guri de lei și așteaptă să muște din viața fiecăruia dintre oameni”, p. 64.

„Patriarhul Iustinian [Marina] a fost cel mai subtil și mai curajos dintre toți luptătorii împotriva comunismului, fiindcă, la cel mai înalt nivel, a avut curajul să-i apropie de el pe toți cei care au înfruntat prigoana comunistă și să-i aibă și sfătuitori și ierarhi pe unii ca Bartolomeu [Anania], sau slujitori la altare pe cei mai mulți care au venit la el”, p. 76.

Îl recunoaște pe Părintele Constantin Galeriu ca ctitor al Bisericii Sfântul Silvestru din București, p. 77.

Era subordinațianist. Pentru că numea pe Duhul Sfânt „a treia persoană” a Treimii, p. 91, când persoanele Treimii sunt veșnice și egale și fără de început.

„zăbralnic negru”, p. 102. Zăbralnic cred că e o formă populară de la zăbranic, care înseamnă văl[1].

Sora Leontina, care nu vede de 20 de ani, p. 107. O predică din 2009, cf. p. 106, n. 61.

Autorul afirmă că turma de porci era formată din aproape 2.000 de porci și că au alergat circa 9 km până s-au aruncat în mare, p. 125. Nu se indică nicio sursă. Pentru că întreaga carte nu indică nicio sursă.

Pe 11 octombrie 2009, cf. p. 176, n. 73, spunea: „Au trecut zece ani din viața mea din clipa în care m-am întâlnit cu moartea și am văzut drumul pe care urcă sufletul spre cer și m-am întors”, p. 177. A fost în moarte clinică.

Pe 30 noiembrie 2008, autorul mărturisea că a fost hirotonit Preot cu 39 de ani în urmă, p. 264.

Părintele Benedict Ghiuș spunea că moartea este „o experiență unică și nemărturisibilă”, p. 266.

„postul este o luptă plină de smerenie”, p. 320.

„Păcatul, iubiții mei, nu poate fi o justificare pentru nimeni, niciodată”, p. 398.

A fost pus de PFP Justinian Marina Profesor la Seminar, în București, p. 461. Unde a fost și Directorul Seminarului, p. 461.

Pe 21 mai 2018 a rostit un cuvânt la împlinirea vârstei de 94 de ani, cf. p. 463, n. 122.

„dragostea este cea care îl înalță pe om”, p. 466.

Părintele Arsenie Boca i-a spus: „Vei face închisoare, dar în închisoare nu vei muri”, p. 468.

Predicile sunt între p. 30-471.

Autorul a murit pe 9 noiembrie 2018, într-o zi de vineri[2].


[1] A se vedea: https://www.dex.ro/zăbranic.

[2] A se vedea: https://basilica.ro/pr-nicolae-bordasiu-a-trecut-la-cele-vesnice/.

Înălțarea Domnului. Cele mai frumoase predici

Înălțarea Domnului. Cele mai frumoase predici, vol. îngrij. de Marius Vasileanu, Ed. Lumea credinței, București, 2019, 142 p.

*

Arhim. Sofian Boghiu într-o predică din 23 mai 1990 spunea că Sfinții Enoh și Ilie „sunt undeva în văzduh”, p. 11, în loc să spună că sunt în Împărăția lui Dumnezeu.

Pr. Ion Buga spune enormitatea că „Îngerul nu iubește”, ci doar omul e singurul capabil să iubească, p. 23. Când Dumnezeieștii Îngeri sunt plini de iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni, și ei ne învață și pe noi să Îl iubim pe Dumnezeu, dar și pe oameni.

Pr. Constantin Necula: „Dacă aș fi fizician, aș spune că Iisus Hristos așezat de-a dreapta Tatălui este magnetul care trebuie să ne tragă firile noastre cele pământești către ceruri. Dar El nu trage decât firea umană curată, curățită, înlăcrămată și mereu călătoare către Dumnezeu, iar nu către poftele pătimașe”, p. 67.

„Domnul Se înalță, dar ne cheamă către Sine”, p. 68.

Arhim. Teofil Părăian: „un creștin nu e creștin…decât dacă este ucenic al Lui”, p. 81, al lui Hristos Dumnezeu.

„Să primim binecuvântarea Lui, să stăm sub binecuvântarea Lui, să privim spre El”, p. 83.

ÎPS Antonie Plămădeală: „Prin Învierea Sa, El ne-a spus tuturor ce este moartea, ce este dincolo de moarte, și anume faptul că dincolo de moarte este în continuare viață”, p. 92.

Plecarea Domnului nu a fost prin moarte, ci prin înălțarea Sa la cer, p. 95. Iar „plecând prin Înălțare, n-a plecat, ci a rămas împreună cu ei, a rămas să lucreze cu ei”, p. 101.

Pr. Boris Răduleanu: e nevoie de „un eroism spiritual”, p. 114. „Toți suntem chemați la sfințenie, la eroismul spiritual de a trăi învățătura lui Hristos”, p. 114.

Pr. Ștefan Slevoacă: „nu suntem orfani, nu suntem părăsiți”, p. 126.

Protosing. Petroniu Tănase: „Să-I mulțumim apoi cu nespusă recunoștință, să ne străduim din răsputeri să mergem pe calea deschisă de Dânsul și să ne lăsăm atrași de El”, p. 138.

Rev. Glasul Bisericii, nr. 1-6, 2016

Rev. Glasul Bisericii, anul LXXV (2016), nr. 1-6, ianuarie-iunie, 425 p.

*

Pr. Dr. Nicolae Dascălu, Cult, cultură și actualitate socială în programele radiourilor creștine. Cazul Radio Trinitas, p. 109-127.

Radio România și-a început emisia la 1 noiembrie 1928 cu rugăciunea Tatăl nostru, p. 111. Colindele au reapărut la radio în 22 decembrie 1989, p. 111.

În 2013, în România, erau 124 de licențe audiovizuale religioase: Biserica Ortodoxă: 58, romano-catolicii 7, neoprotestanții 59, p. 112.

Radio Vocea Evangheliei este al Alianței Evanghelice din România[1], p. 112.

Din 1998 există un statut de funcționare al Radio Trinitas, p. 115. În p. 115, n. 8, autorul își citează teza doctorală, care a fost publicată în 2012.

Prima emisiune Radio Trinitas: Prohodul Domnului, live, din Catedrala mitropolitană din Iași, și avut loc în ziua de 17 aprilie 1998, în Vinerea Mare, p. 116.

În 2013, Radio Trinitas a transmis 4.180 de minute de programe religioase, p. 117.

„Biserica Ortodoxă Română își manifestă neutralitatea din punct de vedere politic, însă nu este indiferentă față de societatea în care fiii și fiicele duhovnicești își desfășoară activitatea de fiecare zi. Biserica respectă autoritățile alese prin vot liber de cetățeni și, totodată, cooperează la proiectele compatibile cu vocația ei spirituală, pentru bunul mers al organismului social din care ea însăși face parte”, p. 123.

„Radio Trinitas și-a structurat grila de programe pe triada cult-cultură-actualitate socială, acordând mereu atenție stabilirii unui echilibru în gestionarea timpilor de emisie, în favoarea ascultătorilor”, p. 125.

*

Pr. Dr. Mihai Iordache, Credința, libertatea și legea lui Dumnezeu în gândirea lui Emil Brunner. Critici ortodoxe, p. 129-143.

Brunner considera că Biserica este „problema nerezolvată a Protestantismului”, p. 130, iar „miracolul revelației poate fi văzut numai prin credință”, p. 131.

Iar autorul trage concluzia că „starea omului în Protestantism este mai degrabă legalistă decât înnoitoare și duhovnicească”, p. 142.

*

Dr. Cristina Benga, Predarea Religiei ca artă a modelării sufletești, p. 259-267.

„profesorul de Religie trebuie să promoveze o pedagogie deschisă noului”, p. 259. El trebuie să fie un partener de discuții cu elevii săi, p. 260.

„a educa bine…înseamnă să faci din fiecare clipă o sărbătoare”, p. 264.

„misiunea dascălului de Religie…[este aceea] să-l provoace pe elev să se schimbe, să crească în înțelepciune, să urce spre cer”, p. 266.

*

Alin Vasilică Stângă, Moment aniversar – 20 de ani de la înființarea Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, p. 389-391. Extras din rev. Biserica Ortodoxă, XVIII (2016), nr. 2 (iunie-decembrie), cf. p. 389, n. *.

E vorba de anul 2016, p. 389.

*

Pr. Prof. Dr. Daniel Benga, Istoria și semnificația clopotului și a toacei în Biserica Ortodoxă, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2016, 71 p.[2]. Prezentare în p. 411-412.


[1] A se vedea: https://aliantaevanghelica.wordpress.com/.

[2] Idem: https://www.edituracuvantulvietii.ro/Books/Details?BookID=8273a6f0-f9c7-4a19-a3a5-d44e7ba70b96.

Revista Studii Teologice, nr. 4, 2017

Revista Studii Teologice, seria a III-a, anul XIII, nr. 4, octombrie-decembrie, București, 2017, 295 p.

*

Pr. Constantin Preda, Sfântul Ioan Cassian și lectura duhovnicească a Scripturii (lectio divina), p. 5-28.

Și autorul face greșeala uluitoare de a considera că a medita sau a cugeta la Scriptură înseamnă a o murmura, a o repeta cu voce, p. 8-9. Aceeași greșeală copilărească am întâlnit-o și în articolul Diac. Alexandru Mihăilă: Sfânta Scriptură în Apoftegmele Părinților, p. 134[1]. Pe care, mai apoi, l-am văzut propagând-o și într-un interviu TV.

Însă meditarea sau contemplarea duhovnicească a Scripturii înseamnă luminarea dumnezeiască pe care o primești, pe măsura curățirii tale de patimi, referitoare la un text din Scriptură sau din Părinții Bisericii, pe măsură ce citești acele texte. Pe măsură ce le aprofundezi cu voce sau în tăcerea inimii tale. Mai pe înțeles, când Sfântul Maximos Mărturisitorul a scris despre textele grele din Scriptură și din Sfinții Dionisios Areopagitul și Grigorios Teologul, le-a scris pe măsură ce a fost luminat de Dumnezeu să le înțeleagă duhovnicește. A citit textele, le-a recitit, le-a adâncit…și pe măsură ce le-a tot citit, el a fost luminat de Dumnezeu despre realitatea lor profundă. Așa că esența contemplației duhovnicești e tocmai luminarea dumnezeiască, revelația și nu efortul omului de a se face capabil să primească luminarea. Că rostești textele cu voce, că nu le rostești, că le auzi, că le aprofundezi mai puțin contează. Ceea ce contează e ce primești de la Dumnezeu, deodată, fără să fie rodul unei cugetări a ta, și care vine în noi ca o luminare, ca o înțelegere profundă a textelor venită de la El.

Lucru pe care îl spune, în cele din urmă, și Părintele Preda în p. 26: „Lectura duhovnicească, potrivit Părinților pustiei, constituie un mod de lectură a Sfintei Scripturi, posibilă prin lucrarea Duhului Sfânt în noi. Trecerea de la exegeza textului la înțelegerea lui duhovnicească, precum și trecerea de la sensul literal la sensul spiritual al unui text biblic, se împlinește mai puțin prin efortul nostru omenesc, și mai mult prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt”. Căci contemplarea Scripturii sau a creației e lucrarea tainică a harului Treimii în noi, pe când noi stăm treji, concentrați, în rugăciune, ca să înțelegem cele ale lui Dumnezeu.

*

Pr. Ilie Melniciuc-Puică, Textul biblic în iconografia ortodoxă, p. 29-42.

În n. 32, p. 37, găsim un alt articol al autorului: Abrevieri din manuscrisele biblice regăsite în iconografie, în rev. Studii Teologice, 5 (2009), p. 111-137.

*

Pr. Cezar Hârlăoanu, Dinamica Scripturii în context liturgic. Facerea 2, 24, p. 43-75.

În Taina Nunții, celălalt „îmi aparține în aceeași măsură în care și eu îi aparțin”, p. 56.

„Dumnezeu nu poate fi exclus din relația de unire dintre cei doi [soți] pentru că El este inițiatorul acelei legături, dar și Cel care aduce la existență pe bărbat și pe femeie”, p. 69.

„Preluarea textului și actualizarea lui în slujba Cununiei demonstrează chemarea la sfințenie a celor doi miri. Soții se sfințesc unul pe celălalt și relația lor este cea mai sinceră și puternică lucrare a sfințeniei. Unirea dintre soț și soție devine rugăciune izvorâtă din iubire. De aceea și Dumnezeu preferă să folosească drept model al relației dintre El și poporul Său, dintre Hristos și Biserică, tocmai relația dintre soți din sânul familiei. Valoarea spirituală a familiei înseamnă a-L așeza pe Dumnezeu la temelia acesteia și a face din Hristos centralitatea vieții proprii”, p. 71.

*

Pr. Ion Reșceanu, „Chipurile Vechiului și Noului Testament” – o evaluare din perspectiva contribuției aduse de Sf. Antim Ivireanul studiului biblic în epocă, p. 77-95.

Discută Arhim. Sofian Boghiu, Sfântul Antim Ivireanul și Mănăstirea Tuturor Sfinților, Ed. Bizantină, București, 2005, p. 30-124[2], cf. n. 1, p. 78.

*

Diac. Olimpiu-Nicolae Benea, Perspective hermeneutice ortodoxe în interpretarea Epistolei către Coloseni, p. 119-140.

*

Cristinel Iatan, Crearea lumii și a omului – perspectiva biblică patristică și cea biblică modernă. Repere fundamentale, p. 141-164.

În WTT, Ber. 1, 6, רָקִ֖יעַ [rakia] înseamnă tărie, p. 148.

„Toate [apar] la porunca lui Dumnezeu[,] care este[,] în același timp[, și] o binecuvântare [a lor]”, p. 155. Porunca lui Dumnezeu este și o binecuvântare a făpturilor create de El.

În Ber. 1, 26, WTT, צֶלֶם [șelem] = chip, p. 155.

*

Eustratie, Preotul din Constantinopol, Despre starea sufletelor după moarte, p. 165-217. Introducere, trad. din lb. gr. veche și note de Ierod. Arsenie Pohrib.

În latină: De statu animarum post mortem, p. 165. În greacă: Cuvânt de apărare împotriva celor care spun că sufletele oamenilor nu mai sunt active după despărțirea de trupurile lor, p. 165, n. 1. Și traducătorul român a folosit CCSG 60, 2006[3], cf. p. 165, n. 1.

Lucrarea e din sec. 6, p. 165. Autorul tratatului, Evstratios, a fost Preot al Marii Biserici Sfânta Sofia din Constantinopol. Și ucenicul Sfântului Evtihios, Patriarhul Constantinopolului, cel care a prezidat Sinodul V Ecumenic, p. 166. Iar Evstratios este și autorul Vieții Sfântului Evtihios al Constantinopolului, publicată recent în CCSG 25, 1992[4], cf. p. 167, n. 10. Tot el a scris și Viața Sfintei Mucenice Golindouch, din Persia, care a fost martirizată în 13 iulie 591, p. 168.

Se pare că tratatul tradus a fost scris între 582-593, p. 169. S-a pierdut lucrarea sa Despre suflet și Îngeri, p. 170. De fapt numele tratatului e acesta: „Al lui Evstratios, Preotul Preasfintei și Marii Biserici a lui Dumnezeu din Constantinopol, Cuvânt împotriva celor care spun că sufletele oamenilor, după despărțirea de trupurile lor, nu mai sunt active și că nu mai este cu putință ca acestea să dobândească vreo binefacere din rugăciunile și prinoasele aduse lui Dumnezeu pentru folosul lor. Însă [sufletele] cu adevărat primesc binefaceri și sunt ușurate, după cum veți vedea, citind mai departe în această carte”, p. 170-171.

Cartea a fost cunoscută de Sfântul Fotie cel Mare și conține elemente existente în Viața Sfântului Patriarh Evtihios, cât și în Viața Sfintei Mucenice Golindouch, p. 171.

Tratatul Preotului Evstratios a fost sursă de inspirație pentru Dialogurile Sfântului Gregorius cel Mare, p. 172. Sfântul Fotie scrie despre tratat în Bibliotheca 171[5]. Și în rezumatul său, Sfântul Fotie spune că Evstratios a urmărit să lămurească 3 lucruri:

1. sufletele oamenilor sunt active după moarte;

2. sufletele care se arată în vedenii se manifestă ele însele;

3. sufletele celor adormiți au nevoie de rugăciunile Bisericii și de milostenii, p. 173-174.

Și Evstratios a răspus în sec. al 6-lea unor premergători ai adventiștilor de astăzi. Pentru că aceia spuneau, ca și adventiștii de astăzi, că sufletele „dorm” după moarte, că sunt „inactive” și, pe această minciună, negau intervenția sufletelor Sfinților în viața noastră, p. 174. Însă Evstratios afirmă, dimpotrivă, că „sufletul este activ după moarte”, p. 177, și că „Sfinții își săvârșesc ei înșiși arătările lor”, p. 179. După moarte, ne spune Evstratios, „toate sufletele sunt active în mod simțitor și potrivit [firii] lor, întrucât sunt vii. Iar cele ale Sfinților vin în această lume, prin voia lui Dumnezeu, precum Moisis s-a arătat pe munte”, p. 180, pe muntele Taborului.

Tot din tratat: „manifestările și vindecările  Sfinților se fac cu adevărat. Ei nu sunt făcători de voie bună și înșelători, ca pe scenă, și nici nu sunt actori, ci, dimpotrivă, se arată cu adevărat”, p. 184, oamenilor în vedenii dumnezeiești.

„comuniunea începută în Biserică, pe pământ, nu trebuie și nu poate fi întreruptă prin moarte. Rămânem, prin rugăciune, în comuniune cu toți cei trecuți la Domnul, căci aceștia, odată cu moartea, nu dispar, ba mai mult, unii dintre ei se fac mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu”, p. 191-192.

Traducerea tratatului: p. 193-217, în 29 de puncte.

Scripturile și Părinții sunt îndrumătorii și proviziile noastre teologice și duhovnicești, p. 196.

„prezența…faptelor celor drepte este strigăt puternic înaintea Domnului”, p. 199.

„sufletul rațional și inteligibil, chiar și după separarea de trup [prin moarte]…rămâne precum este, viețuiește și comunică, fiind activ, nu în închipuire, ci în realitate. Întrucât [sufletul] este rațional, cugetător și nematerialnic, bucurându-se de libertatea apropierii de Dumnezeu, Care-l și cârmuiește”, p. 201, îl conduce.

„cine este în lumină niciodată nu rămâne inactiv”, p. 202, nelucrător. Cine este în lumina lui Dumnezeu cea necreată.

„[Sufletul] este simplu și fără formă. Și s-a arătat aceasta de noi mai în detaliu într-un alt tratat: Despre suflet și Sfinții Îngeri, și anume că aceștia sunt simpli și fără de trupuri”, p. 204.

„Sfinții niciodată nu încetează să mijlocească pentru cei care săvârșesc nedreptăți și nelegiuiri, dar cu mult mai mult mijlocesc în numele celor care se apropie de ei și îi cheamă cu toată inima lor. Întrucât sunt activi, ei înalță cereri milostivului nostru Dumnezeu și Stăpân. Mijlocirea este mai degrabă semn al lucrării decât al lipsei de lucrare”, p. 206.

„Însă, la fel ca Îngerii, prezenți pe pământ prin arătarea propriei lor ființe, așa și sufletele Sfinților, în ființa lor personală se arată. Și ori de câte ori Dumnezeu voiește să trimită aceste ființe, ele înfăptuiesc manifestările pe măsura darului harului primit de la Dumnezeu pentru mântuirea și folosul celor care au nevoie de aceasta sub vremuri. Și nici Sfinții Îngeri, nici sufletele Sfinților nu săvârșesc vreodată arătările, adică lucrările lor, dacă nu le-a poruncit aceasta Dumnezeu. Aceștia, fiind slujitori [ai lui Dumnezeu n.n.], împlinesc cu frică ce li se poruncește”, p. 207, de către El.

„o vedere a sufletelor Sfinților apare celor vrednici de o arătare a lor, fără îndoială, prin porunca lui Dumnezeu”, p. 210. Căci noi vedem, din voia lui Dumnezeu, pe măsura vredniciei personale, în vedenii dumnezeiești, pe Îngerii și Sfinții lui Dumnezeu.

*

O recenzie. Pr. Daniel Benga a recenzat Konstantin Nikolakopoulos, Athanasios Vletsis (Hgg), Das Heilige und Große Konzil der Orthodoxen Kirche (Kreta 2016), în rev. Orthodoxes Forum 31 (2017), nr. 1-2, 270 p.[6].

„În ciuda tuturor obstacolelor și a neajunsurilor, Părintele Ioan Moga conchide că Sfântul și Marele Sinod din Creta constituie un important început pentru noul proces sinodal panortodox”, p. 225.


[1] A se vedea articolul: https://www.academia.edu/33382782/Sfânta_Scriptură_în_Apoftegmele_Părinților.

[2] A se vedea: https://www.elefant.ro/sfantul-antim-ivireanul-si-manastirea-tuturor-sfintilor_9ab45e6e-f1ca-4446-8856-abf08975fd6a.

[3] Idem: http://www.brepols.net/Pages/ShowProduct.aspx?prod_id=IS-9782503406015-1.

[4] Idem: http://www.brepols.net/Pages/ShowProduct.aspx?prod_id=IS-9782503402512-1.

[5] Cf. http://www.tertullian.org/fathers/photius_copyright/photius_04bibliotheca.htm#171.

[6] A se vedea: https://eos-verlag.de/orthodoxes-forum-1-2-2017/.

Sfântul Proroc Ilie. Cele mai frumoase predici

Sfântul Proroc Ilie. Cele mai frumoase predici, vol. îngrij. de Marius Vasileanu, Ed. Lumea credinței, București, 2019, 138 p.

*

Pr. Ion Buga: „Mâna lui Dumnezeu nu e plină de sânge”, p. 17; autorul consideră, în mod utopic, că tratatele teologice „ne îndepărtează de Dumnezeu”, p. 18.

Pr. Vasile Crețu: Domnul e prezent în mod discret în lume și în viața noastră, p. 30. Autorul consideră că Dumnezeu nu Își revelează prezența în miracole, ci numai în firescul cotidian, p. 30. Însă El Își arată prezența și în miracole, care ne umplu de uimire și de panică, dar și în firescul cotidian, în frumusețea din cosmos și în toată fapta cea bună.

Pr. Vasile Gordon: Sfântul Ilie era un om „al râvnei exemplare”, p. 42.

Arhim. Cleopa Ilie: cele 4 vase de apă = cei 4 Evangheliști, p. 53; Antihristul va ucide cu sabia pe Ilie și pe Enoh înainte de a doua venire a Domnului, p. 55; Ilie „a folosit toiagul secetei și varga foametei ca să smerească pe cei răi și închinători la idoli”, p. 56; „nimic să nu faceți fără sfatul și dezlegarea Duhovnicului”, p. 58.

Arhim. Teofil Părăian: „tunetele și fulgerele nu au nicio legătură cu Sfântul Ilie”, p. 74.

Monahul Nicolae Steinhardt: „Ilie urăște minciuna, fățărnicia și nedreptatea și nu știe ce-s acelea: slăbiciunea, compromisul, eufemismele, frazele mieroase și expresiile în doi peri”, p. 98-99.

Arhim. Vasile Vasilache: Profetul Ilie a fost înălțat la ceruri în anul 896 înainte de Hristos, p. 120.

Pr. Ioan Tiberiu Vișan: „A fi în «Duhul lui Ilie» însemna, pe vremea venirii Mântuitorului, a mustra cu îndreptățire pe cei ce voiau schimbarea în bine a ființei lor”, p. 132.

Marin Sorescu, Poezii (ediție definitivă) [3]

Marin Sorescu, Poezii (ediție definitivă), Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1990, 475 p.

*

 Partea întâi și partea a doua.

„Aerul e tot o fâlfâire”, p. 269; „saltă sufletul pe ape”, p. 270; viața noastră este „tot mai încruntată”, p. 271, tot mai plină de griji și de stupefacții; „orice suspin al meu se interpretează”, p. 274, este interpretabil.

„Scria cât era ziua antică de mare”, p. 286; „șoareci obsedați de arhive care/ latră noaptea la litere”, p. 288; „căutați-mă-n acele vorbe/ care se ling pe bot”, p. 289; fața omului fericit se alungește „pentru a putea strânge în ea/ cât mai multă lumină”, p. 294.

„Dușmanul a intrat în teacă”, p. 299, s-a retras, s-a ascuns. „Pântecul rotund va naște/ după un timp”, p. 300; „săpați la suflet ca niște cârtițe”, p. 301; „pleoapele trecând peste prăpăstii”, p. 302; „nemișcarea e/ pândă,/ mișcarea salt”, p. 305.

„Viitorul are totdeauna căutare”, p. 309; „în scenă/ nu se află nici-un cuvânt”, p. 311; „trecutul fotografiază prezentul”, p. 316; „aveam o poezie care nu mă lăsa să dorm”, p. 322; „am cuprins de umeri o frunză”, p. 323.

„pietricelele care ți-au intrat/ în pantofi/ ți s-au furișat, rând pe rând, și în suflet”, p. 326. Pentru că ne afectează tot ce se întretaie cu viața noastră. „[Î]ți cad frunze/ printre gânduri”, p. 330.

Volumul „Astfel” l-a publicat în 1973. Începe în p. 331. „Tot ce ne calcă pământul/ devine pașnică recoltă”, p. 333; „atenți/ la tot și la toate/ am învățat mereu/ să fim veșnici”, p. 333; nevermore (p. 334) = niciodată; „m-au lătrat câinii în vârful limbii”, p. 388.

Page 1 of 125

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno