Psalmul al 88-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 1-32]

Mila Ta, Dumnezeu[le] Sfinte,
voi cânta în veci, ținând minte.
Din neam în neam voi grăi cuvânt
despre adevărul Tău cel sfânt,
ca din gura mea să-nțeleagă
toți, peste lumea cea largă.

Zis-ai, Doamne, că se va face
milă-n cer, să stea cu pace,
și Îți vei pregăti adevărul
cu care-Ți vei ține ogorul:

„Cu aleșii jurământul
Mi-am pus, să-și țină cuvântul
să păzească a Mea lege,
pe dealuri să nu alerge.

M-am jurat cu a Mea slugă,
cu David, în vreme lungă:
îți voi pregăti pentru veci sămânță,
în neam de neam să stea-n credință
și-ți voi zidi, întru pază,
scaunul tău, lăsând rază”.

Că de-a Ta, Doamne, minune,
cerul va grăi și-a spune,
iar adevărul Tău cel sfânt
toți Sfinții îl vor ști pe pământ.

Cine poate sta să vadă
norii Tăi cei plini de slavă?
Căci asemeni nu Ți-e nimeni
nici jos, nici în înălțime.

Peste toți fiii ce-are Domnul
ești mai mare, și-n tot omul.
Și-ntre Sfinții Tăi dai sfaturi
și înfricoșezi și saturi.

Psalmul al 87-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
strig ziua și noaptea să îmi ierți greșelile!
Sărmana mea rugă înaintea-Ți să meargă!
Pleacă-Te de-mi ascultă ruga, în durere largă!

Că răul mi-a umplut sufletul, ca să mi-l soarbă,
mi-e viața aproape de-a Iadului groapă,
cu cei ce asemeni se pogoară-n râpă,
cărora le vine moartea să-i înghită-n grabă.

Și m-am făcut ca omul ce n-are cine să-i ajute,
lăsat între cei morți, între trupuri căzute,
ce dorm în mormânturi, de arme rănite,
și sunt de la Tine de tot lepădate.

M-au băgat în groapă, mai prejos de toate,
unde-i întuneric și umbră de moarte.
Tu Ți-ai pus deasupra mâna Ta cea sfântă:
peste mine valuri trec, și nu se zvântă.

Ai depărtat de mine toată cunoștința,
am căzut în suferință, din toată priința.
M-au vândut ieftin, cu preț de vânzare,
n-a fost să mă scoată nimeni din pierzare.

Ochii mi-au slăbit de greutate,
strigând toată ziua ca să-mi ierți păcate,
ridicând spre Tine sărmane mâinile mele,
o, Dumnezeu[le] Sfinte, ca să-mi ierți greșelile!

Oare Tu vei face minuni cu morții,
să se scoale vracii din mormânt cu toții,
să-Ți mărturisească mila Ta cea mare,
adevăru-Ți sfânt în gropi și-n pierzare?

Oare se vor ști-n țărână-ntunecată
minunile Tale și-n țară uitată,
ca adevărul cel sfânt să poată să-nțeleagă
cine locuiește-ntr-acea țară largă?

Ci eu, Doamne Sfinte, am strigat către Tine:
dimineața ruga mea să Te întâmpine!
De ce, Doamne Sfinte, îmi lepezi departe
sărmanul meu suflet, nevrând să-mi ții parte

și Ți-ascunzi de mine luminata-Ți față
și-n nevoia mea mă lași fără speranță
și cu trudă multă, din vârstă pruncească,
suișul și căderea să mă potopească?

Mâniile Tale peste mine umblară,
îngrozirile Tale mă răsturnară
și mă-nconjurară ca apa cu valuri,
de sunt toată ziua zdruncinat din maluri.

Depărtat-ai de mine pe frați și pe cei știuți,
în chinuri n-am pe nimeni dintre cei cunoscuți.

Psalmul al 86-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Zidurile lui, din care va face casă,
sunt în munții cei sfinți, cu pădure deasă.
Poarta Sionului i-e Domnului mai dragă
decât toată țara lui Iacov cea largă.

Ce pot grăi de tine, o cetate sfântă,
ce te-a zidit Domnul, să stai neclintită?
Să-ți aduci aminte și de Raava,
și de Babilon, de cei ce-ți iubiră slava!

Că și străinii, Tirul, etiopienii,
aceștia s-au născut acolo.
Și va zice tot omul: „Maică mi-e Sionul”
și într-însa se va naște om născut de Domnul,
căci e întemeiat de El din cer, din înălțime.

Și va lua seama Domnul la mulțime,
strigându-i din carte pe nume-n scrisoare,
boieri și sărăcime și crai de sub soare,
ce vor răspunde din sfânta cetate.
Să se veselească-ntr-a ei bunătate!

Psalmul al 85-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Pleacă-Ți, Doamne, urechea cea sfântă
și să m-asculți la vreme de luptă,
căci sunt în lipsă și-n suferință,
cruță-mi sufletul, întru cuviință!

Căci sluga Ta sunt, Doamne, și mă scoate
înspre nădejde, din scârbele toate!
Miluiește-mă, Doamne, în zi de-ntunecare,
de-mi descarcă necazul din spinare!

Sărmanul meu suflet îl veselește,
căci în tot ceasul spre Tine privește!
Căci Tu ești, Doamne, bun și cu răbdare
și-ntinzi spre toți mila Ta cea mare!

Și mi-ascultă, Doamne, sărmana rugă:
înaintea Ta glasul meu s-ajungă!
În zi de grijă, când strig către Tine,
mă rog, Doamne, să-mi răspunzi cu grăbire!

Căci nu Ți-este nimeni întru-asemănare,
Dumnezeu[le], cu fire iubitoare.
Lucrurile Tale le arată,
cât Îți este mila de-ndurată!

Toți păgânii vor veni, din lume,
să se-nchine sfântului Tău nume.
Căci ești slăvit, Doamne, și ești mare
și faci minuni ca un Domn prea tare.

Du-mă-n calea Ta adevărată,
ca să nu-Ți ies din porunci vreodată!
Să se veselească fără seamă
inima mea, Doamne, întru a Ta teamă!

Mulțumescu-Ți cu inimă largă,
slăvindu-Ți sfântul nume fără zăbavă!
Căci mi-ai dăruit milă și izbândă,
scoțându-mă de la grea osândă,
ce-mi venise, Doamne, cu năpaste,
și m-ai scos din Iad, din prăpastie.

Doamne, cei ce-s călcători de lege
după mine sunt gata s-alerge
și sărmanul meu suflet îl căutară
și pe Tine în seamă nu Te luară.

Ci Tu, Doamne, Sfinte și-ndurate,
ierți cu milă pe toți de păcate.
Caută, Doamne, și mă miluiește
și din greul meu mă izbăvește!

Și trimite-mi izbândă la nevoi și-n jale,
căci sunt robul Tău și fiul roabei Tale!
Fă din mine semn bun, ce luminează,
să piară vrăjmașii ce mă-ndurerează!

Căci Tu, Doamne, mi-ai dat putere,
ca în zi de grijă să Te am mângâiere!

Psalmul al 84-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Iubitu-Ți-ai, Doamne, țara cea dorită,
pe care-o părăsiseși, că-Ți fusese urâtă,
și i-ai întors prada lui Iacov, iubitul,
de i-ai dat moșie, să-și țină pământul.

Robilor Tăi, Doamne, le-ai uitat păcate,
din ce Ți-au greșit, să fie iertate,
și Ți-ai îmblânzit din toată mânia,
Ți-ai luat de la ei certa și urgia.

Întoarce-Te, Doamne, ca să ne mântuim,
vezi-ne slăbiciunea de care pierim!
De vei ține mânie peste vreme lungă,
neam nu va rămâne, în neam să ajungă!

Ci Te-ntoarce, Doamne, către noi cu bine,
să se veselească oamenii de Tine!
Și mila Ta, Doamne, spre noi o arată,
dă-ne și putere, mântuire-naltă!

Să văd ce va zice Domnul și de mine,
va grăi de mine Domnul cu iubire.
Va zice de țară că va fi în pace
și inimă bună Sfinții își vor face.

Doamne, celor ce se tem de Tine
dă-le bine fără seamăn și degrabă izbăvire!
Și ne dă ca-n țara noastră slava Ta să crească,
mila și-adevărul Tău pe toți să-i întâlnească!

Și pacea cu dreptatea, întru popoare multe,
în brațe să se strângă și să se sărute!
De jos, adevărul, în sus lumină să nască,
iar din cer dreptatea spre pământ să privească!

Doamne Sfinte, dăruie-ne a Ta bunătate,
ca să ne dea pământul roadă-ntru dreptate!
Înaintea Ta să meargă dreptatea cea sfântă
și-Ți vei pune pe cale pașii, cu râvnă multă!

Psalmul al 83-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Câtu-s de iubite și de drăgălașe
șirurile Tale, cele de sălașe,
o, Dumnezeu Sfinte,-ncât eu nici în visuri
nici în deșteptare nu Îți uit de șiruri,
de le duce dorul sărmanul meu suflet,
iar curțile Tale nu-mi mai ies din cuget!

De m-aș vedea cândva, că-Ți privesc în față,
să-mi bucuri și mie sufletul de viață!
Inima și trupul să stea-n gânduri bune,
de la Domnul cel viu, cât nu se poate spune!

Ca o vrăbiuță ce se încuibează
în streașină de casă, dacă se-nserează,
și ca turtureaua care cuib lucrează,
care-abia-și așteaptă puii să îi iasă,
așa să Te văd mi-este grija de tare,
o, Dumnezeule Sfinte,-n Jertfă la altare!

Că Tu mi-ești Dumnezeu, și, ca o lumină,
nimeni nu-i ca Tine cuvântul să-și țină!
Ferice de cel care locuiește
în sfânta Ta Casă, de Te proslăvește!

Ferice de omul căruia Tu-i ești sprijinire
și Te-are nădejde în ceas de îndoire!
Acela-și va face scara-n spițe-ntreagă,
de-a sta fără grijă cu inimă largă,

când va veni mare valea cea de plângere,
când Domnul va face Judecată și strângere,
când va-mpărți Domnul dar și bunătate,
când va da pedeapsă celor cu păcate!

Atunci Drepții-ntâlnire bună vor face
‘ntre lumini sfinte de Îngeri, cu pace!
Și-n Sion atunci Domnul Se va ivi,
când înaintea-I, strânsă, toată lumea va fi.

Atunci, Doamne Sfinte, s-asculți a mea rugă
Și să nu mă lepezi, sărmana Ta slugă!
Cel ce-ai pus cu Iacov jurământ de pace,
și cu noi, creștinii, milă Îți vei face!

Caută, Doamne Sfinte, de-Ți vezi jurământul
și privește-i în față, precum Ți-ai dat cuvântul,
și-n ziua aceea, ce este-nsemnată,
care va să existe-n vreme ne-ncetată!

Că mai bună este o zi să petreacă
în curțile Tale și porunca să-Ți facă,
să fie certat în sfânta Ta Casă,
decât mii de zile-n corturi de mătase,
în rând cu păcătoșii, sălașul să-i fie,
petrecând cu dânșii viață-n nebunie!

Că Tu, Doamne Sfinte, spre milă ești gata
și cu multă dreptate vei împărți plata
și le vei da slavă, dar și bunătate
celor ce Ți-au slujit, Doamne, cu dreptate
și-au umblat în cale fără de mânie:
lor nu le vei opri, Doamne, din simbrie.

Pentru-aceea, Doamne, ferice de omul
ce-are-n Tine nădejdea, de nu-l prinde somnul!

Psalmul al 82-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Dumnezeule Sfinte, cine să-Ți fie
deopotrivă în trai și-n tărie?
Nu tăcea molcom, Dumnezeu[le] Sfinte,
nici nu fi moale în grai și-n cuvinte!

Iată că dau chiot, de răsună,
cei ce Îți vor răul, împreună.
Și toți vrășmașii și-au dat de veste,
de-au ridicat conducător peste oaste.

S-au vorbit să dea năvală
în sfânta Ta țară, cu rea tocmeală.
„Să mergem să-i pierdem”, au zis într-un gând,
„să nu mai fie limba lor pe pământ!

Și de Israil de-acum înainte,
să nu-și mai aducă nimeni aminte!”
Cu a lor ceată nebună, o liftă,
s-au jurat toți să-Ți stea împotrivă.

Edom din șatră abia așteaptă
să vină Ismail cu oaste lată.
Moab și Agar pregătesc săgeți cumplite,
Gheval și Ammon iau lănci ascuțite.

Amaleciții sunt gata să zdrumice
și filistimii au praștii s-arunce.
Tirul cu oaste stă și el gata,
Asur cu dânșii vine, cu spada.

Și stau cu toții lui Lot să-i ajute,
sfânta Ta țară să o strămute.
Ci le dă, Doamne, spaimă, să fugă,
să obosească de goană lungă!

Când le va veni somnul dulce,
ca pe Madiam, rău să-i apuce!
Și le fă, Doamne, ca lui Sisara,
să nu se-ntoarcă să-și vadă țara!

Și ca lui Iavim să li se facă,
în pârâul Chison, să nu li se treacă!
Ca în Endor, stive să zacă,
muștele-n ei viermi să facă!

Fă-le boierii ca pe Oriv și pe Ziv,
Ca pe Zevee și pe Salmana, să zacă toți stârv!
Pe cei ce-au zis să-Ți prade țara în goană acerbă
și sfânta Ta Casă cu-altarul de jertfă,

repezi-i, Doamne, din deal, ca roata,
și-i prăvălește, să-i calce gloata!
Ca păpădia scuturată să cadă
și ca pădurea focul să-i ardă!

Din față viscol să-i biciuie tare,
din spate pojarul să-i împresoare
și de deasupra să-i bați cu piatră,
să le stea inima uscată!

Să li se audă ocara-n lume,
să țină minte sfântul Tău nume!
Să pățească rușine și grea ocară,
să le piară vestea din țară,

ca să cunoască ei că Tu ești Domnul
și că ești deasupra, peste tot omul!