Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [145] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor
5. De aceea, găsim, la începutul cărții a treia a Împăraților[1], că David este pe cale să moară[2]. El a stăpânit în Sion 33 de ani: un chip al vârstei trupești a lui Hristos. Iar David a zis: „«Chemați-mi pe Sadoc preotul și pe Natan profetul și pe Vanean, fiul lui Iodae». Și au intrat înaintea împăratului. Și le-a grăit lor împăratul: «Luați pe slujitorii Domnului»” nostru „«cu voi și puneți pe fiul meu Salomon pe catârul meu și aduceți-l pe el întru Gheon»”. Și ungeți-l pe el împărat peste Ierusalim[3].
Ei au făcut așa cum le-a poruncit lor împăratul. Și Salomon s-a întors din Gheon la tatăl său, David, luând putere împărătească[4]. Deci nimic nu l-a împiedicat pe David să zică, după ce fiul său s-a întors la el din Gheon: Din Egipt l-am chemat pe fiul meu[5]. Căci Gheon înseamnă pământul Egiptului, dar era și un râu în Ierusalim, cel numit [și] Siloam[6].
6. Evreul care neagă aceste cuvinte va fi contrazis de înșiruirea întâmplărilor. Noi nu mai găsim un alt împărat care să fi fost uns la Gheon: numai Salomon, fiul lui David[7], ca o preînchipuire a lui Iisus Hristos, fiul lui David[8]. În legătură cu aceasta, David nu a zidit templul lui Dumnezeu[9], deși s-ar fi cuvenit aceasta, pentru că el a fost cel mai drept[10]. Ci fiul lui David a făcut-o: în mod clar, pentru că Hristos a pus în rânduială templul rațional al omului, care fusese nimicit, și a zidit Biserica Sa[11].
Și tot în legătură cu aceasta, toate neamurile din jurul lui Salomon au făcut pace cu el[12]. Și în legătură cu aceasta, acolo a ieșit de la capătul pământului împărăteasa sudului[13] – adică împărăteasa anilor de după veacul acesta: Biserica celor care mai înainte fuseseră etiopi[eni][14] (deși Biserica nu a venit dintr-un singur loc). Ea a venit ca să vadă înțelepciunea fiului lui David, Iisus, Salomon cel duhovnicesc[15].
7. Hotarele închinării după lege au fost în vigoare de la templul lui Salomon, care a fost botezat în Gheon, până la marele râu, Eufratisul Bisericii[16]. Apoi templul lui Dumnezeu a năruit templul lui Israil. Și jertfele celor care erau fără Cuvânt au fost stinse de jertfa Cuvântului: prin Hristos, care este Cărbunele care nu adoarme niciodată și nu este niciodată stins. El i-a făcut o arsură lui Isaias și l-a aprins pentru El Însuși, când Isaias stătea în fața jertfei legii. Acest lucru a fost simbolic. Și apoi Dumnezeu i S-a arătat lui[17].
Deci mâncați, fraților, carnea trupul Scripturii, și flămânziți după ea! Și beți ceea ce este ascuns în carnea literei: sângele duhovnicesc al tainelor. Căci cel care în felul acesta se face părtaș Scripturii are viață veșnică[18].
[1] Care, în LXX, este cartea întâia a Împăraților.
[2] Cf. I Împ. 2, 11; I Cron. 29, 26-27.
[3] I Împ. 1, 32-35.
[4] Cf. I Împ. 1, 38-40.
[5] Cf. Osie 11, 1; Mt. 2, 15.
[6] Cf. II Esd. 13, 15; Is. 8, 6; Lc. 13, 4; In. 9: 7, 11.
[7] Cf. II Cron. 1, 1.
[8] Cf. Mt. 1, 1.
[9] Cf. II Sam. 7, 4-7; 12-13; I Împ. 5, 17; I Cron. 22, 8.
[10] Cf. I Împ. 3, 6.
[11] Cf. Mt. 16, 18; 26, 61; Mc. 14, 58; In. 2: 19-21.
[12] Cf. I Împ. 5, 18.
[13] Cf. Mt. 12, 42; Lc. 11, 31.
[14] Cf. Fapt. Ap. 8, 27.
[15] Cf. II Cron. 9, 3; Mt. 12, 42; Lc. 11, 31.
[16] Cf. FAC. 15, 18; Ieș. 23, 31; I Împ. 1, 38-39.
[17] Cf. Is. 6, 5-7.
[18] Cf. In. 6, 54; I Cor. 2, 7; Apoc. 2, 17.