Psalmul al 150-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Alliluia! Lăudați-L cu tot omul
întru Sfinții Săi pe Domnul,
lăudați-L în vârtute
ce-are Domnul de oști multe!

Lăudați fără tăcere
a Lui tărie și putere,
lăudați-L cu mărire,
pentru-a Lui multă biruire!

Lăudați cu glasuri nalte
de buciume desferecate,
lăudați-L în lăute,
în psaltiri cu coarde multe!

Lăudați-L pe El cu glas,
cu timpane și cu dans!
Lăudați-L să răsune
instrumente-ntinse-n strune!

Lăudați-L în chimvale
cu viersuri răsunătoare!
Lăudați și strigați tare
în chimvale de cântare!

Toată suflarea, tot omul,
lăudați-L toți pe Domnul!
Alliluia!

Psalmul al 149-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Cântați cântare nouă Domnului,
să-L laude inima omului,
căci lauda Lui e vestită
în sobor de ceată sfântă!

Israilul să petreacă
cu bucurie, fără să tacă,
pentru Domnul ce i-a dat viață
și Sionul cu dulceață
fiii să și-i veselească
de Domnul ce-are să-i domnească!

Și să-I laude cu joc
sfântul nume și cu foc,
cu timpane și psaltire
să-I cânte de biruire!

Că Domnul gând bun gândește
de poporul ce-L iubește
și pe cei blânzi îi înalță
cu izbândă-n a lor viață!

Lăuda-se-vor în slavă
Sfinții Tăi fără zăbavă
și cu bucurie plină
ei vor merge la odihnă!

Ieșind la război cu grabă,
din gâtleje vor da slavă,
ce se va-nălța la Domnul,
înfricoșând pe tot omul,
iar cu stânga și cu dreapta
îngrozind pe toți cu spada.

Și vor face răzbunare
între neamuri cu nume tare
și mustrări între popoare
ca să lege cu strânsoare
pe-mpărații lor în fiare
și pe cei slăviți ai lor
în cătușe care dor,
să le fie cum le e zisă
din Lege pierzare scrisă!

Sfinții Lui, fără zăbavă,
s-aibă cinste, har și slavă!

Psalmul al 148-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Lăudați din cerurile toate
pe Domnul, cât puterea vă poate!
Lăudați pe Domnul din înălțime,
lăudați-L, de Îngeri mulțime!

Lăudați-L, oștile Lui toate,
Puterile Lui binecuvântate!
Lăudați-l, soarele și luna,
cu strălucirea ce-aveți totdeauna!

Lăudați-L, stele și lumină,
care scânteiați în noapte senină!
Lăudați-L, ceruri de peste ceruri
și apa cea mai presus de ceruri!

Să-I laude cinstitul Lui nume
cu toate cele ce sunt pe lume!
Că Domnul a cugetat cu gândul,
de le-a făcut și toate I-ascultă cuvântul!

Le-a plăsmuit să existe-așadar
și din firea lor să nu iasă afar’!
Că precum le-a dat Domnul poruncă,
așa din hotarul lor nu mai urcă.

Lăudați pe Domnul toți balaurii,
abisurile și zmeii din găuri!
Lăudați-L, fulgere și focuri,
grindina ce cade-n multe locuri,
zăpada și gheața și vântul,
viforul, care-I împliniți cuvântul,

munții și dealurile și pomii roditori
și cedrii toți, din codrii sunători,
jivinele și păsările și toată fiara
și dobitoacele din toată țara!

Împărați de prin țările toate,
boieri, judecători, popoarele toate,
tineri și fecioare, bătrâni și tot omul,
cu pruncii să laude pe Domnul!

Că Și-a înălțat cinstitul nume,
de s-a binevestit peste lume
și-l mărturisește tot pământul
și cerul tot, că-Și ține cuvântul!

Și va ridica Dumnezeu steagul
oamenilor Săi, în al vecilor șiragul!
Iar Sfinții Lui toți, cu bucurie,
Îi vor cânta-n veci laudă cu tărie,
fiii lui Israil care sunt la Domnul,
poporul aproape de El, care înalță cornul.

Psalmul al 147-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Slăvește, Ierusalime,
pe Domnul și-L laudă-n desime,
Sionule, căci ți-a dat Domnul
Dumnezeul tău cinste în faț-a tot omul!

Și porțile tale le-a-ntărit cu zăvoare,
ca nimeni să nu le doboare.
Și pe fiii tăi întru tine
i-a binecuvântat cu iubire!

Cel ce ți-a pus între hotare pace,
Care te satură cu grăsimea grâului ce-ți place,
Cel ce Și-a trimis zisa și cuvântul,
de cutreieră de sârg tot pământul,

Cel ce Își dă neaua ca lâna
și negură spulberă cu mâna
– ca cenușa prin sită când se cerne –,
peste tot pământul de se-așterne,

Cel ce dumică gheața peste lume
ca bucățelele de pâine!
Cine poate să-I sufere gerul
ce-mpietrește apele ca fierul?

Dar cu Cuvântul Său Domnul învață,
de se topesc și se dezgheață!
Și Duhul Său Dumnezeu trimite,
de curg apele repezite!

Cel ce a poruncit cu tărie
lui Iacov cuvânt de mărturie
și ca tot Israilul întru-ale Sale dreptăți
să se-nvețe și-ntru ale Lui judecăți!

Căci Domnul n-a făcut așa oricărui popor
și judecățile Lui nu le-a arătat lor!

Psalmul al 146-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Lăudați-L cu cântec pe Domnul,
că bun este psalmul pentru tot omul!
Și cântări dulci să Îi facă
lui Dumnezeu, spre slavă, să-I placă!

Că El zidește Ierusalimul,
ca să intre-n el tot creștinul
și pe tot Israilul îl adună,
să petreacă în el veșnicie bună!

Cel ce dă leacuri fără ispită
celor cu inima zdrobită
și le leagă frânturi sfărâmate,
schimbându-i din boală în sănătate,

Cel ce-a pus stelelor măsură
și nume fiecăreia, după făptură,
mare este Domnul întru tărie
și gândul Lui nimeni nu-i să-l știe!

Domnul pe cei blânzi îi mărește
și pe cei mândri îi smerește!
Începeți să vă mărturisiți Domnului, cu strune,
cântați-I în liră, să răsune,

cântați-I cântec cu dulceață
Celui care a pus peste cer ceață,
Care a-ntins cu norii ploaie
și revarsă pe pământ puhoaie,

Celui ce crește peste munți iarbă
și verdeața pentru ce au treabă
oamenii, ca să-și culeagă lor hrană
și vitelor, s-aibă peste iarnă,

Celui ce are grijă de orice fiară
și de puii corbilor care zbiară,
când Îl strigă, părăsiți de tată,
de-i hrănește cu mână-ndurată!

Căci nu în puterea calului va voi Domnul,
nici nu binevoiește în tibiile omului,
ci Domnului acel om îi place
care porunca-I împlinește cu pace
și la vreme de necaz și de silă
cugetă spre sfânta Lui milă!

Psalmul al 145-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Lăuda-voi pe Domnul în viață,
în toate zilele mele, cu veselă față!
Și voi cânta lăudând pe Domnul,
pe Dumnezeul meu, către tot omul!

Nu vă puneți nădejdea în bogați sau în craiul,
întru fiii oamenilor cărora nu le stă traiul,
care nici la greu nu pot să ajute,
nici la primejdie și la război iute.

Că sufletul omului va trece
și se va întoarce-n pământul său rece
și în ziua aceea își va pierde
mintea toată și-averea în care crede.

Fericit va fi în tot locul și plin de spor
cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov în ajutor,
cine-și va pune spre Domnul nădejdea,
în Dumnezeul care-l apără de toată primejdia,

în Dumnezeu, Cel ce a făcut pământul
și cerul și marea numai cu cuvântul
și toate ce în ele se mișcă și viețuiesc,
pe care Domnul le-a făcut din nimic și trăiesc!

Cel ce păzește adevărul întru veac,
care face judecată celor ce zac!
Celor asupriți de strâmbătate
le face judecată și dreptate
și celor flămânzi le trimite hrană
și celor goi veșminte în iarnă.

Domnul eliberează pe cei legați
și ridică pe cei căzuți și însingurați.
Pe cei orbi îi înțelepțește.
Pe cei Drepți îi iubește.
Pe străin îl păzește,
pe văduvă, pe sărac și orfan îi înalță,
iar calea păcătoșilor o nimicește.

Și peste veci va împărăți Domnul,
din muntele Său cel sfânt, Sionul,
din neam în neam să se slăvească
întru mărirea Sa cea dumnezeiască!

Psalmul al 144-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Înălța-Te-voi, Doamne și Împărate,
mulțumindu-Ți pentru bunătate,
și voi binecuvânta sfântul Tău nume,
ce-i în vecii vecilor cinstit în lume!
În toate zilele Te voi binecuvânta
și în vecii vecilor numele Tău voi lăuda!

Lăudat e Dumnezeu și mare
și mărirea-I trece de hotare!
Lucrurile Tale sunt mult lăudate,
din neam în neam, căci sunt luminate,
și toți vestesc sfânta Ta putere,
ce-ai arătat-o peste toți cu-ndurare!

Vor grăi cu mare cuviință,
despre slava Ta povestind cu credință,
fapte și minuni vor depăna-n cuvinte,
lucruri înspăimântătoare nu vor ascunde,
ci-n tot locul vor da de știre
despre vestita Ta, Doamne, mărire!

Binele Tău cel mult ținând minte,
l-or revărsa din gură, Doamne Sfinte,
și, cu a Ta sfântă dreptate,
se vor bucura Ție-n bunătate!

Îndurat și milostiv este Domnul,
că rabdă-ndelung pentru tot omul!
Bun e Domnul și îndurările Lui
sunt peste toate lucrurile Lui!

Să-Ți mărturisească dinainte
lucrurile Tale, Doamne Sfinte,
și Sfinții Tăi să Te fericească
în slava Ta cea împărătească,
povestind de sfânta Ta putere
peste lume, fără de tăcere!

Fiii oamenilor, toți să-nțeleagă
tăria Ta, Doamne, cea largă,
și slava Ta cea împărătească
întru cuviință să se povească!

Împărăția Ta este-ndelungată,
în toți vecii-mpărăție neclătinată,
și domnia Ta este stăpânitoare,
în tot neamul și neamul stătătoare!

Cuvintele Tale-s credincioase,
lucrurile Tale cuvioase,
căci Tu, Doamne, întărești întru Tine
pe cei căzuți, ca să nu se dărâme.

Și Tu înalți, ca să nu se-mpresoare[1],
pe cei surpați, și-i ridici în picioare.
Ochii tuturor caută la Tine
și Tu le dai lor hrană la bună vreme.

Deschizându-Ți a Ta sfântă mână,
saturi pe tot cel viu de-a Ta voie bună.
Că ești drept, Doamne, întru a Ta cale
și cuvios în faptele Tale!

Aproape ești, Doamne, cui Te strigă
întru adevăr, când e strâns în chingă!
Celor ce se tem de Tine li se-împlinesc voile,
căci le asculți ruga în toate nevoile.

Și Tu, Doamne, pe cei cu credință,
care Te iubesc, îi păzești în biruință!
Iar pe cei păcătoși îi vei șterge
și-i vei pierde pe cei fără-de-lege!

Lauda Ta, Doamne, o voi zice cu gura mea
și cu bucurie mare mă voi bucura!
Și să binecuvânteze tot trupul
sfânt numele Lui întru tot veacul!


[1] Să nu fie împresurați de vrăjmași.