Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 2) [15-25]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări
și răspunsuri teologice
(vol. 2)

*

15. Unde și-a petrecut ultimii 10 ani din viață Sfântul Efrem Sirul?

În orașul Edessa[1] [Ἔδεσσα], din Mesopotamia de Sus[2], azi fiind orașul Urfa din Turcia[3]. Însă Marele Sinaxar ne spune că el s-a nevoit nu în oraș, ci într-un munte de lângă Edessa[4].

16. Câte imne conține colecția Imnele credinței a Sfântului Efrem Sirul?

Conține 87 de imne[5], „Imnele credinței (madrašê d-‘al haymanûtâ) fiind cea mai mare colecție a sa de imne”[6].

17. De câte ori apare în BYZ sintagma „μύλος ὀνικὸς [piatra de moară cea măgărească]”?

De două ori și în ambele dăți a fost spusă de către Domnul. E vorba de Mt. 18, 6 și Lc. 17, 2.

18. Cum pronunțau efraiții cuvântul שִׁבֹּ֜לֶת [șibbolet]?

Îl pronunțau ‎סִבֹּ֗לֶת [sibbolet], cf. Jud. 12, 6, WTT. Și din acest motiv au fost înjunghiați în trecătorile Iordanului [Ibidem] de către gileadiți. Șibbolet [‎שִׁבֹּ֜לֶת] înseamnă ureche de grâu [Bereșit[7] 41, 5 și Șoftim[8] 12, 6, WTT] sau mănunchi de crengi [Zekariah[9] 4, 12][10] și el era folosit ca o parolă de recunoaștere[11].

19. Care sunt numele cărților Scripturii în limba ebraică?

În ediția WTT [Leningrad Hebrew Old Testament], cf. Bible Works 10, avem 39 de cărți scripturale. Și numele lor sunt acestea:

  1. Bereșit [‎בְּרֵאשִׁ֖ית],
  2. Șemot [‎שְׁמוֹת],
  3. Vaiikra [‎וַיִּקְרָ֖],
  4. Bemidbar [‎בְּמִדְבַּ֥ר],
  5. Devarim [‎דְּבָרִ֗ים],
  6. Iehoșua [‎יְהוֹשֻׁ֣עַ],
  7. Șoftim [פְטׅיםשֹׁ],
  8. Rut [רוּת],
  9. I Șemuel [‎שְׁמוּאֵ֛ל],
  10. II Șemuel,
  11. I Melakim [מְלָכׅים],
  12. II Melakim,
  13. I Divrei ha-iamim [דּׅבְרֵי הַיָּמׅים],
  14. II Divrei ha-iamim,
  15. Ezra [‎עֶזְרָא],
  16. Nehemiah [‎נְחֶמְיָ֖ה],
  17. Ester [‎אֶסְתֵּ֣ר],
  18. Iiov [‎אִיּ֣וֹב],
  19. Tehillim [תְהׅלּׅים],
  20. Mișlei [‎מִ֭שְׁלֵי],
  21. Kohelet [‎קֹהֶ֣לֶת],
  22. Șir Hașirim [‎שִׁ֥יר הַשִּׁירִ֖ים],
  23. Ieșaiahu [‎יְשַֽׁעְיָ֣הוּ],
  24. Iirmiahu [‎יִרְמְיָ֖הוּ],
  25. Eikah [‎אֵיכָ֣ה],
  26. Iehezekel [‎יְחֶזְקֵ֙אל],
  27. Daniel [‎דָּנִיֵּ֣אל],
  28. Hoșea [‎הוֹשֵׁ֙עַ],
  29. Ioel [‎יוֹאֵ֖ל],
  30. Amos [‎עָמ֔וֹס],
  31. Obadiah [‎עֹֽבַדְיָ֑ה],
  32. Ionah [יוֹנָ֥ה],
  33. Mikah [‎מִיכָה],
  34. Nahum [‎נַח֖וּם],
  35. Habakkuk [‎חֲבַקּ֖וּק],
  36. Țefaniah [‎צְפַנְיָה],
  37. Haggai [‎חַגַּ֣י],
  38. Zekariah [‎זְכַרְיָה],
  39. Malaki [‎מַלְאָכִֽי].

20. Cum se scriu în ebraică numele Sfinților David și Salomon?

Numele lor în ebraică sunt David și Șlomoh. Iar numele Sfântului David[12] se scrie דָּוִד, iar numele Sfântului Șlomoh[13] se scrie שְׁלֹמֹה.

21. Care sunt numele Sfinților noștri Protopărinți în Bereșit 4, 1, WTT?

Sunt Adam [‎אָדָ֔ם] și Havvah [‎חַוָּ֣ה].

22. Avem Eden sau Edem în Bereșit 2, 10, WTT?

Avem Eden [‎‎עֵ֔דֶן], care înseamnă încântare[14]. Edem [Εδεμ] este în Fac. 2, 10, LXX.

23. Cum este numit Edemul în Fac. 2, 10, VUL?

Este numit „locul încântării [loco voluptatis]”.

24. Care este grafia numelui Iisus în Mt. 1, 18, DLZ?

Este Ieșua [‎יֵשׁוּעַ].

25. Care este grafia numelui Maria în Mt. 1, 18, DLZ?

Este Miriam [‎מִרְיָם].


[1] Saint Ephrem, Hymns of Paradise, ed. cit., p. 11.

[2] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Edessa.

[3] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Urfa.

[4] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1921/sxsaintinfo.aspx: „καὶ ἦλθε στὴν Ἔδεσσα, ὅπου ἀσκήτεψε σὲ παρακείμενο ὄρος”.

[5] St. Ephrem the Syrian, The Hymns on Faith, translated by Jeffrey T. Wickes from Saint Louis University, in col. FC, vol. 130, Pub. The Catholic University of America Press, Washington, D.C., 2015, p. 57-403. [6] Idem, p. 5.

[7] Transliterarea numelui cărții Facerea în ebraică.

[8] Transliterarea numelui cărții Judecătorii în ebraică.

[9] Transliterarea numelui Sfântului Profet Zaharias în ebraică.

[10] Cf. Holladay Hebrew Lexicon, 8.369, apud BW 10.

[11] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Shibboleth.

[12] Cf. Holladay Hebrew Lexicon, 1.760, apud BW 10.

[13] Cf. Holladay Hebrew Lexicon, 8.670, apud BW 10.

[14] Cf. HALOT Hebrew Lexicon, 6.811, apud BW 10.

Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 2) [7-14]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări
și răspunsuri teologice
(vol. 2)

*

7. Când și unde a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul?

A avut loc în ziua de 23 iunie 2018, o zi de sâmbătă, la Piatra Neamț, la Biserica „Sfântul Ioan Domnesc”, pentru că Sfântul Gheorghe, în Piatra Neamț, s-a nevoit mai mult de 20 de ani de zile[1].

8. Cum îl numește Cântărețul pe Preot, înainte de apolisul Liturghiei, în Liturghierul grecesc?

Îl numește „Sfânt Părinte”[2]. Când îi cere să facă apolisul, Cântărețul spune: „Sfinte Părinte [Πάτερ Ἅγιε], binecuvintează [εὐλόγησον]!”.

9. Ce îi spune Episcopul Preotului nou hirotonit, atunci când îi dă în mână Sfântul Trup al Domnului?

În Evhologhionul cel Mare, Episcopul îi spune aceste cuvinte: „Primește acest zălog și păzește-l pe el până la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, când va să-l ceară pe el de la tine!”[3].

În Arhieraticon, Episcopul îi spune: „Primește acest Odor și-L păstrează pe El până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos[,] când are să-L ceară de la tine[!]”[4].

10. Care e cuvântul care desemnează hirotonia Episcopului?

Este προχειρίζεται [prohirizete][5]. Care a fost adaptat limbii române sub forma „prohirisește”[6]. Iar cuvântul grecesc s-ar traduce prin sintagma: rânduit mai înainte prin punerea mâinilor. Pentru că cel care se hirotonește întru Episcop a fost făcut mai întâi ὑποψήφιος [ipopsifios], numit în rugăciunea hirotoniei: „preaevlaviosul ipopsifios”[7]. Iar ipopsifios (adaptat în română sub forma ipopsifiu[8]) înseamnă, din punct de vedere morfematic, prin alegere. Pentru că el a fost ales prin vot secret de către Sfântul Sinod pentru a fi hirotonit Episcop.

11. Care e cuvântul care desemnează prohirisirea Igumenului?

Este ἐνθρονίζεται[9] [entronizete]: „se întronizează”. Căci Episcopul, ducându-l „în strana stărețească” pe noul Igumen[10], spune: „Se întronizează robul lui Dumnezeu (cutare), Ieromonahul, întru Igumen și Păstor al sfintei Mănăstiri (cutare)[!]”[11].

12. Cine este maica tuturor oamenilor?

Este pământul. Lucru pe care ni-l spune Înț. lui Sirah 40, 1, LXX: „din ziua ieșirii din pântecele maicii lor [ἀφ᾽ ἡμέρας ἐξόδου ἐκ γαστρὸς μητρὸς αὐτῶν] până la ziua întoarcerii întru maica tuturor [ἕως ἡμέρας ἐπιστροφῆς εἰς μητέρα πάντων]”.

13. Cât timp a stat Sfântul Grigorios Teologul la Constantinopol?

A stat doi ani de zile: între 379-381, adică între vârsta de 50-52 de ani[12].

14. În ce oraș a fost Sfântul Efrem Sirul Diacon și Catehet?

În orașul Nisibis[13] [Νίσιβις], care este în Turcia de azi[14].


[1] Cf. http://basilica.ro/la-piatra-neamt-va-avea-loc-proclamarea-locala-a-canonizarii-sf-gheorghe-pelerinul/. [2] Cf. ΙΕΡΑΤΙΚΟΝ, Ed. ADEE, Atena, 2009, p. 146, 185, 236.

[3] ΕΥΧΟΛΟΓΙΟΝ ΤΟ ΜΕΓΑ, ed. Ierom. Spiridonos Zervos, ed. a 6-a, Ed. Φοίνιξ [Finix], Veneția, 1891, p. 165.

[4] Arhieraticon, Ed. IBMBOR, București, 1993, p. 82.

[5] ΕΥΧΟΛΟΓΙΟΝ ΤΟ ΜΕΓΑ, ed. cit., p. 166.

[6] Arhieraticon, ed. cit., p. 97.

[7] ΕΥΧΟΛΟΓΙΟΝ ΤΟ ΜΕΓΑ, ed. cit., p. 166.

[8] Arhieraticon, ed. cit., p. 87.

[9] ΕΥΧΟΛΟΓΙΟΝ ΤΟ ΜΕΓΑ, ed. cit., p. 183.

[10] Arhieraticon, ed. cit., p. 116.

[11] ΕΥΧΟΛΟΓΙΟΝ ΤΟ ΜΕΓΑ, ed. cit., p. 183.

[12] Cf. Christopher A. Beeley, Gregory of Nazianzus on the Trinity and the Knowledge of God. In Your Light We Shall See Light, Pub. Oxford University Press, New York, 2008, p. 5.

[13] Saint Ephrem, Hymns of Paradise, with introd. and trans. by Sebastian Brock, Pub. St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 1990, p. 9.

[14] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Nusaybin.

Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 2) [1-6]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări
și răspunsuri teologice
(vol. 2)

*

1. Ce profeție avem la Înț. lui Sirah 38, 5, LXX?

Avem o profeție hristologică. Textul ei este acesta: „[Oare] nu din lemn s-a îndulcit apa [οὐκ ἀπὸ ξύλου ἐγλυκάνθη ὕδωρ], întru [ca] să se cunoască tăria Sa [εἰς τὸ γνωσθῆναι τὴν ἰσχὺν Αὐτοῦ]?”. Căci prin lemnul Crucii s-au îndulcit sufletele și trupurile noastre, așa cum se îndulcește apa când pui ceva dulce în ea. Pentru că prin iconomia mântuirii Domnului am cunoscut tăria lui Dumnezeu în sufletele și în trupurile noastre, tăria slavei Sale, cu care noi conlucrăm ca să ne sfințim viața.

2. Despre ce fel de știință se vorbește la Înț. lui Sirah 38, 6, LXX?

Despre știința îndumnezeirii. Pentru că El a dat oamenilor știința duhovnicească de a se îndumnezei, de a se umple de slava Lui, prin vederea celor minunate ale Sale. Textul e acesta: „Și El a dat oamenilor știință [καὶ Αὐτὸς ἔδωκεν ἀνθρώποις ἐπιστήμην] [ca] să se slăvească în[tru] cele minunate ale Sale [ἐνδοξάζεσθαι ἐν τοῖς θαυμασίοις Αὐτοῦ]”.

3. Care este teologia cuprinsă în Înț. lui Sirah 38, 7, LXX?

Versetul arată astfel: „În acestea a vindecat [ἐν αὐτοῖς ἐθεράπευσεν] și a ridicat truda Sa [καὶ ἦρεν τὸν πόνον Αὐτοῦ]. Făcătorul de mir în acestea va face amestecare [μυρεψὸς ἐν τούτοις ποιήσει μεῖγμα]”. „În acestea” sunt „ἐν τοῖς θαυμασίοις Αὐτοῦ [în[tru] cele minunate ale Sale]” din versetul anterior. Căci prin minunile și vederile extatice și luminările Sale, El a vindecat și vindecă firea noastră de păcat. Și dacă ne vindecă de păcat, El ne ridică pe noi la viața Sa cea dumnezeiască, ne face duhovnicești. Pentru că truda/ lucrarea Sa cu noi e tocmai aceasta: de a ne sfinți viața.

Și Dumnezeu este Făcătorul de mir, Cel care ne face pe noi izvorâtori de mir. Căci El întru minunile și vederile extatice și luminările Sale, pe care ni le dăruie nouă, celor care ne curățim de patimi, ne amestecă pe noi cu slava Lui. O amestecare cu slava Lui ce nu ne desființează ontologic, ci ne transfigurează.

4. Este vreun lucru nevrednic de cinste din ceea ce a făcut Dumnezeu?

Sfântul Ioannis Damaschinos ne spune că nimic nu este nevrednic de cinste din ceea ce a fost făcut de Dumnezeu, ci singurul lucru nevrednic de cinste este păcatul nostru. Care nu e de la Dumnezeu, ci din înclinarea voii noastre de la cele după fire la cele împotriva firii noastre[1].

5. Ce Sfânt Părinte citează Sfântul Ioannis Damaschinos, pentru ca să ne vorbească despre Sfânta Tradiție și despre egalitatea ei cu Sfânta Scriptură?

Îl citează pe Sfântul Vasilios cel Mare, cu Cele 30 de capitole despre Sfântul Duh, către Amfilohios, cap. al 27-lea[2]. Unde Sfântul Vasilios ne spune că unele din dogmele și propovăduirile Bisericii sunt din învățătura scrisă, pe când altele sunt din predania Apostolilor și pe ele le-am primit în mod tainic[3]. Dar că „ambele are [au] aceeași tărie pentru evlavie”[4].

6. Cum îl consideră Sfântul Ioannis Damaschinos pe Sfântul Dionisios Areopagitis?

În același prim cuvânt apologetic, în cap. al 10-lea, Sfântul Ioannis Damaschinos spune că Sfântul Dionisios este „mult [învățat] în cele dumnezeiești și a cercetat, împreună cu Dumnezeu, cele despre Dumnezeu”[5]. Adică e un Sfânt plin de teologie mistică, de teologie dobândită prin experiență duhovnicească personală.

Iar când ajunge la secțiunea „mărturiile cele vechi și doveditoare ale Sfinților Părinți despre Icoane”[6], primul Sfânt Părinte pe care îl citează e Sfântul Dionisios Areopagitul. Cu Epistola către Titos, iar apoi cu Despre ierarhia bisericească[7]. Pentru că el a trăit în secolul I al Bisericii. După care îl citează pe Sfântul Vasilios cel Mare[8], ce a trăit între 330-1 ianuarie 379[9].


[1] ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΙΩΑΝΝΟΥ ΤΟΥ ΔΑΜΑΣΚΗΝΟΥ, ΛΟΓΟΣ ΠΡΟΤΟΣ ΑΠΟΛΟΓΗΤΙΚΟΣ ΠΡΟΣ ΤΟΥΣ ΔΙΑΒΑΛΛΟΝΤΑΣ ΤΑΣ ΑΓΙΑΣ ΕΙΚΟΝΑΣ, în PG 94, col. 1245/ [Sfântul Ioan Damaschin], Primul tratat apologetic contra celor care atacă Sfintele Icoane, în Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Teodor Studitul, Scrieri în apărarea Sfintelor Icoane, trad. din lb. gr. veche, introd. și note de Pr. Dumitru Fecioru și Protos. Policarp Pîrvuloiu, în PSB (serie nouă), vol. 17, Ed. Basilica, București, 2017, p. 48.

[2] PG 94, col. 1256/ Idem, p. 55. [3] Ibidem/ Idem, p. 55-56. [4] Ibidem/ Idem, p. 56. [5] PG 94, col. 1240-1241/ Idem, p. 44. [6] PG 94, col. 1260/ Idem, p. 60. [7] Ibidem/ Ibidem. [8] PG 94, col. 1261/ Idem, p. 62.

[9] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Μέγας_Βασίλειος.

Ce profeție avem la Iov 36, 16?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 1)

*

94. Ce profeție avem la Iov 36, 16?

O profeție despre Dumnezeiasca Euharistie a Bisericii. Pentru că în LXX ni se spune: „și s-a coborât masa Ta plină de grăsime [καὶ κατέβη τράπεζά Σου πλήρης πιότητος]”. Căci Dumnezeiasca Euharistie e masa sfântă pe care Domnul ne-o coboară nouă din cer, prin sfințirea Cinstitelor Daruri.

Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 1), 91-93

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice

(vol. 1)

*

91. De unde era Goliat și ce înălțime avea?

Goliat [Γολιαθ] era din Ghet [Γεθ] și avea o înălțime de 4 coți și-o palmă [τεσσάρων πήχεων καὶ σπιθαμῆς], cf. I Sam. 17, 4, LXX.

Cotul e unitatea de măsură de 46, 2 cm, cf. Gingrich Greek Lexicon, iar palma e măsura de 23 de cm, cf. BDAG Greek Lexicon. De unde rezultă că Goliat avea 46,2 x 4 + 23 cm, adică 207, 8 cm, care înseamnă 2, 078 metri.

92. Cum se numea soția lui Ahaab? (106)

Soția împăratului Ahaab [Αχααβ] se numea Iezabel [Ἰεζάβελ], cf. I Împ. 19, 1, LXX.

93. De către cine și unde a fost botezat Sfântul Apostol Pavlos? (106)

Sfântul Apostol Pavlos a fost botezat de Sfântul Ananias [Ἁνανίας] în cetatea Damascos, cf. F. Ap. 9, 17-19, BYZ. Pentru că el era Episcopul Damascosului, era unul din cei 70 de Sfinți Apostoli ai Domnului și e pomenit pe 1 octombrie[1].


[1] Cf. https://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Anania.

Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 1), 88-90

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice

(vol. 1)

*

88. Când se termină perioada patristică în Biserică?

Niciodată nu se va termina! Pentru că în fiecare secol avem și vom avea, cu harul lui Dumnezeu, Sfinți Părinți ai Bisericii, iar ei sunt veșnic vii în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă limităm temporal perioada patristică, atunci înseamnă că îi negăm pe Sfinții care au trăit și trăiesc în afara ei. Pentru că Sfinții se nasc continuu în Biserică, în relație vie cu Dumnezeu. De aceea nu există o perioadă patristică limitată, pentru că toată istoria Bisericii este istoria Sfinților lui Dumnezeu.

89. Ce înseamnă sintagma „mântuirea neamului”?

Ea exprimă dorința și rugăciunea noastră profundă înaintea lui Dumnezeu ca tot neamul nostru să se mântuiască. Asta cu referire la neamul românesc, dar și la toate neamurile lumii care au intrat în Biserică, pentru că ea nu este o sintagmă exclusivistă.

Pentru că atunci când punem cuvântul mântuire lângă un neam sau lângă neamuri ne referim la neamurile care au intrat în Biserică prin Botez. La neamurile ortodoxe. La acele neamuri despre care Domnul le poruncește Sfinților Săi Apostoli: „Mergând, învățați toate neamurile [Πορευθέντες μαθητεύσατε πάντα τὰ ἔθνη], botezându-le pe ele întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh [βαπτίζοντες αὐτοὺς εἰς τὸ ὄνομα τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ Ἁγίου Πνεύματος]!” [Mt. 28, 19, BYZ].

Și când noi ne rugăm pentru mântuirea neamului nostru sau pentru mântuirea tuturor neamurilor ortodoxe, noi ne rugăm pentru mântuirea tuturor creștinilor ortodocși, dar Îi cerem lui Dumnezeu în același timp, ca cei care nu sunt ortodocși, să se convertească și să vină la dreapta credință a Bisericii una a lui Hristos, pentru ca toți românii să fie ortodocși, adică membri ai Bisericii Lui.

Când sintagma de față a fost auxiliată Catedralei Naționale, aflată acum în construcție, și a apărut titulatura Catedrala mântuirii neamului, s-a avut în vedere exprimarea faptului că această Catedrală este expresia unității noastre religioase și naționale. Că ea reprezintă conștientizarea permanentă a dimensiunii apostolice a Bisericii Ortodoxe Române, aceea de a evangheliza și sfinți continuu poporul român, care este ortodox de două milenii.

Nicidecum nu s-a avut în vedere să se spună, că doar aici, în această Catedrală, „se mântuiește” neamul nostru. Pentru că în orice Biserică ortodoxă românească noi ne rugăm pentru mântuirea tuturor oamenilor, pentru că toți trebuie să intre în Biserică.

Dar când subliniem faptul că această Catedrală este a mântuirii neamului nostru, spunem de fapt că Biserica Ortodoxă Română face parte din Biserica lui Hristos, în care se poate mântui orice om, dar și că neamul românesc e unitar și își păstrează unitatea lui mai întâi de toate prin credința lui ortodoxă. Iar mântuirea, deși este personală și profund ascetică și mistică și liturgică, se trăiește în comuniunea Bisericii și nu în mod izolat. De aceea, dacă nu vrem ca toți să se mântuiască, nu vrem să ne mântuim nici noi. Iar dacă nu ne rugăm pentru mântuirea tuturor fraților noștri în Hristos, adică pentru mântuirea tuturor membrilor Bisericii, înseamnă că nu trăim în ambianța de rugăciune și de iubire sfântă a Bisericii.

90. De ce Biserica nu acceptă avortul?

Pentru că fătul este o persoană umană vie din prima clipă a zămislirii sale. Și oricând atentăm la viața lui intrauterină, noi săvârșim o crimă.

Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 1), 84-87

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice

(vol. 1)

*

84. Trebuie sau nu trebuie să dezlegăm picioarele mortului?

Nu trebuie să le dezlegăm! Pentru că panglica sau sfoara cu care sunt legate picioarele mortului are rolul de a păstra picioarele în mod cuviincios, ca să nu stea inestetic în sicriu. Superstiția dezlegării picioarelor, care e foarte răspândită în Biserica noastră, nu are nimic de-a face cu rugăciunile de dezlegare de păcate[1], cele 3, pe care le rostesc Episcopii și Preoții.

Pentru că cei care consideră că acea sfoară sau panglică trebuie „neapărat” dezlegată, cred în mod fals faptul că, dacă ei nu o vor dezlega la Biserică, în timpul Înmormântării, mortul „va merge împiedicat” pe lumea cealaltă. Numai că atunci cel adormit, prin harul lui Dumnezeu și rugăciunea ierarhiei Bisericii, e dezlegat de păcatele lui sufletești și trupești, e iertat de ele, de tot ce a făcut rău în viața lui. Căci pentru acest lucru facem întreaga slujbă a Înmormântării: pentru iertarea celui adormit.

Dar dacă minimalizăm harisma iertării de păcate a Preoției la Înmormântare și considerăm că sfoara aceea „rezolvă” viața după moarte a celui adormit, atunci nu credem deloc în rugăciunile Bisericii pentru cel adormit și desființăm cu totul Biserica. Iar orice superstiție, orice credință rea pe care mulți o consideră „bună”, face același mare rău în viața noastră: neagă adevărul și experiența sfântă a Bisericii, pentru ca să pună în locul lor niște pseudo-explicații și obiceiuri lamentabile.

*

85. Care sunt Bisericile amintite în Apoc. 1, 11?

Sunt în număr de 7 și sunt Bisericile din Efesos, Smirna, Pergamos, Tiatira, Sardis, Filadelfia și Laodicia, cf. BYZ.

*

86. Ce nume apar în Evanghelia după Ioannis?

Potrivit ediției BYZ, Fiul lui Dumnezeu e numit Logos [Λόγος] sau Cuvânt începând cu 1, 1. Pe când Dumnezeu e folosit și pentru Dumnezeu Tatăl și pentru Dumnezeu Fiul și pentru Dumnezeu Sfântul Duh, dar și pentru întreaga Preasfântă Treime.

Ioannis [Ἰωάννης] apare în 1, 6. În 1, 14, Tatăl [Πατρός] este Dumnezeu Tatăl, pe când Unul-născut [Μονογενής] este Dumnezeu Fiul. În 1, 17 apare Moisis [Μωϋσῆς] la G, adică forma Μωσέως [Moseos], dar și numele Fiului: Iisus Hristos [Ἰησοῦς Χριστός].

În 1, 19 îl avem pe Ierusalim la plural. La G. pl. În 1, 21 apare Ilias [Ηλίας]: numele Sfântului Profet Iliu în Noul Testament. În 1, 23 avem numele Domnul [Κύριος] pentru Fiul.

Bitania și Iordanis apar în 1, 28. Mielul lui Dumnezeu este Iisus Hristos, Domnul nostru [1, 29]. Israil apare în 1, 31. Duhul este Dumnezeu Duhul Sfânt [1, 32], pe când Cel care m-a trimis a boteza în apă e Dumnezeu Tatăl [1, 33].

Andreas și Simon Petros apar în 1, 40. Messias [Μεσσίας] apare în 1, 41 și El este Hristos. Simon Petros e fiul lui Ionas și Chifas [Κηφᾶς] înseamnă Petros [1, 42].  Domnul l-a găsit în Galilea pe Filippos [1, 43]. Bitsaida [Βηθσαϊδά] apare în 1, 44.

În 1, 45 îl găsim pe Natanail [Ναθαναήλ], care ne spune că Iisus este fiul lui Iosif din Nazaret. Iar sintagma Fiul omului, din 1, 51, ni-L indică pe Domnul Iisus Hristos.

Cana este în Galilea și Domnul merge cu Maica Lui la nuntă [2, 1], cu Preacurata Fecioară Maria. Capernaum [Καπερναούμ] apare în 2, 12. În 2, 13 avem Paștiul [Πάσχα], sărbătoarea iudeilor. Scriptura din 2, 22 este Dumnezeiasca Scriptură a Bisericii, care e tâlcuită și înțeleasă în mod evlavios numai în Biserică.

Nicodimos [Νικόδημος] apare în 3, 1. Ioannis boteza în Enon [Αἰνών], care e aproape de Salim [Σαλήμ] [3, 23]. Iudea [Ἰουδαία] apare în 4, 3, iar Samaria [Σαμάρεια] în 4, 4. Cetatea Sihar e în Samaria [4, 5] și în același verset apare și Iacov.

Vitesda [Βηθεσδά] apare în 5, 2 și Tiberias, la G., în 6. 1. În 6, 71 apare numele lui Iudas, care era fiul lui Simon Iscariotis. Sărbătoarea Corturilor [ἡ Σκηνοπηγία] apare în 7, 2. În 7, 42 apar David și Bitleem/ Vitleem [Βηθλέεμ].

Muntele Măslinilor apare în 8, 1, Avraam în 8, 33, Siloam [Σιλωάμ] în 9, 7, Solomon în 10, 23. Lazaros, Maria și Marta apar în 11, 1. Tomas, cel numit Didimos/ Geamănul [Δίδυμος], apare în 11, 16. Arhiereul Caiafas [Καϊάφας] apare în 11, 49, iar cetatea Efraim [Ἐφραῒμ] apare în 11, 54.

În 12, 15 apare Sion [Σιών], în 12, 39 Isaias [Ἠσαΐας], Iudas apare în 14, 22 și îl desemnează pe Sfântul Apostol Iudas, Mângâietorul [Παράκλητος] este Dumnezeu Duhul Sfânt [16, 7], pârâul Cedrilor apare în 18, 1. Sintagma Iisus Nazoreosul apare în 18, 5, Malhos [Μάλχος] în 18, 10, Annas în 18, 13, Pilatos [Πιλᾶτος] în 18, 29.

Pe tâlharul Barabbas [Βαραββᾶς] îl găsim în 18, 40, pe Chesar în 19, 12, locul Pardosit cu pietre [Λιθόστρωτον] sau Gavvata [Γαββαθᾶ] în 19, 13. În 19, 17 apare Locul Căpățânii [Κρανίου Τόπον] sau Golgota [Γολγοθᾶ], Maria lui Clopas și Maria Magdalini apar în 19, 25, Iosif din Arimatea apare în 19, 38, Marea Tiberias apare în 21, 1, iar Zevedeos apare în 21, 2.

*

87. Cum se numește planta care l-a umbrit pe Sfântul Ionas?

Potrivit LXX e vorba de κολόκυνθα [colochinta] [Ionas 4, 6], care, în limba engleză, îl are ca și corelativ pe gourd, care înseamnă tărtăcuță sau tigvă de dovleac. VUL vorbește despre hedera, adică despre iederă, pe când WTT vorbește despre  קִיקָי֞וֹן [kikaion], adică despre un fel de castravete.


[1] Pr. Lect. Dr. Radu Petre Mureșan: „În timpul Slujbei din Biserică, atmosfera de reculegere și de rugăciune este tulburată de alte obiceiuri. Când Preotul citește rugăciunea de dezlegare, unii credincioși se reped să dezlege panglica de la picioarele și mâinile mortului. Preotul are datoria să explice că rugăciunea nu se referă la legătura de la picioare, ci la iertarea (dezlegarea) păcatelor”, cf. http://ziarullumina.ro/slujba-inmormantarii-intre-traditie-si-inovatie-41402.html.