Puteți să urmăriți tot firul discuției…E vorba despre saiturile televiziunilor și ale radiourilor și despre ziare.
Deși Cancanul, ca să începem cu tabloidele de scandal, spre exemplu, a avut pe august 2009 un milion și ceva de unici, aceștia au citit saitul ca pe o răsfoire, fapt pentru care s-a ajuns la 35 de milioane de deschideri ale articolelor.
Însă cei care au răsfoit aveau nervi mulți, se doreau văzuți, doreau să vadă…dacă ei erau un milion…dar au văzut de 35 de milioane. Concluzie: reclamă multă, se cumpără ziarul de cine se cumpără, dar la nivel online vin și se uită foarte puțini și îl vântură de e teroare.
Între televiziunile monitorizate aici, se vede că sportul (Sport. ro) și știrile (Știrile ProTV) ies în evidență. Adică fotbalul și cine a mai murit pe stradă, în accident de mașină, cine a mai fost violat, ce mai zic guvernanții că mai făcem, când o să murim…
Deci Media Pro e tare numai la știri…Iar știrile nu se fac de către televiziune, ci se transmit, retransmit sau se inventează.
Mă așteptam ca Gândul să aibă mai mulți gânditori online, însă ei au fost 1.098.924 pe august 2009, însă și acest un milion a răsfoit Gândul ca pe Cancan, pentru că au dat clicuri pe articole de: 10.586. 747. Le-au plăcut articolele…sau au căutat să tot găsească lucruri interesante și au clicuit de nervi, de draci, de plictiseală?
Pentru că, dacă facem o investigație la saiturile porno sau la cele de scandal, observăm aceeași treabă: s-a intrat de nu știu câte ori la imagini banale, la bârfe și intrigi de asemenea, de nu știu câte mii de ori…fără ca să fie ceva extraordinar.
Deci nu mai căutăm ceva extraordinar…ci dăm clic așa, aiurea, unde ni se arată în față ceva, vreo imagine? Am impresia, confirmată de multe indicii, că majoritatea utilizatorilor de intranet se pierd în spațiu, în această imensitate și nu știu să dibleze moluzul. Nu se explică altfel, de ce poți să accesezi, cu voluptate, lucruri de nimic, spații aride, fără personalitate și spațiile online de mare personalitate sunt tratate cu dispreț.
Însă pe net se produce aceeași nedreptate ca și în viața unui mare oraș. Spre exemplu știi unde sunt supermarketurile, care au produse nivelatoare, standard, dar nu știi micile afaceri private, care îți dau produse de calitate și făcute cu multă finețe.
Adică nu știi unde se fac șepci și pălării de calitate pe comandă, costume pe comandă, haine de blană pe comandă, de unde să iei geamuri, unde se fac nasturi, de unde să cumperi artizanat, de unde să cumperi veșminte preoțești personalizate, de unde să cumperi mobilier de lemn făcut după cum vrei, de unde să cumperi miere și produse apicole de calitate, de unde să cumperi…
Trebuie să facem o hartă (mă țin de mult să fac asta) unde să punctăm, în orașul nostru, cu roșu, micile afaceri private, micile locuri unde se fac lucrurile…altfel și care trebuie sprijinite, pentru că reprezintă lucruri particulare.
Dacă am avea așa ceva, am vedea că Bucureștiul nu are numai malluri și supermaketuri ticsite cu lucruri aduse din afară, ci și mici zone de meșteșugism românesc, unde se fac lucruri de calitate și, mai ales, din tată în fiu.
Și ne întoarcem la statistici! Nici 1.500.ooo de unici nu se uită la nivel online la unul dintre produsele Media Pro. Și e grav. De ce? Pentru că, la nivel online, pot să clicăie un ziar nu numai din România, ci din întreaga lume. Înțeleg să nu se vândă un ziar, să nu se vândă o carte incluse în gherete sau în ce mai înseamnă astăzi librării.
Dar, să stai la nivel online, tu, ditamai firma cu saituri multiple și, la un produs anume (televiziune, ziar etc.), să nu ai măcar 10 milioane de vizitatori unici pe lună nu e de înțeles. Nu e de înțeles, pentru că nu știi să te faci cunoscut. Nu e de înțeles…pentru că nu știi să atragi.
O companie media actuală, care se bagă în ea bani la greu și vrea ca să se bată la nivel online pentru rating e pentru mine de neînchipuit fără translatoare instant de text pentru toate limbile din lume, fără publicitate pe toate canalele de indexare de date, fără publicitate pe toate canalele urmăribile de cât mai mulți oameni.
Nu am văzut un ziar din România, aflat la nivel online, care să țină pasul cu realitățile zilei. Abia anul trecut și-au făcut bloguri, abia acum caută și ei You Tuburi, să fie pe Twitter, să fie pe mai știi ce. Prea greoi, prea înceți…
Onlineul nu este pentru tâmpi, îmi cer scuze. Cei care creează online trebuie să gândească repede, să vadă în spațiu, în viitor, să simtă pulsul zilei, mai abitir ca la bursă.
Onlineul dă tonul unei întregi societăți. Tocmai de aceea trebuie să simtă spre ce să îndrepte o lume întreagă.
Așa că, cât de scumpe ar fi, pentru Media Pro, spre exemplu, traducătoarele instant? Cu racordări simple și ieftine la indexări inernaționale și cu posibilitatea de a citit Gândul în coreană, germană, în hindu sau în greacă, România nu ar mai sta la ușa lumii și ar fi mai cunoscută de cât ne putem închipui.
Însă noi ne trăim complexul tâmpit de marginali închipuiți și la nivel online și nu știm că aici putem fi tot la fel de tari, de rapizi, de percutanți ca orice națiune de pe lume.
Cine să te știe, dacă tu înțelegi că a fi la nivel online înseamnă doar a sta cu castraveți murați pe marginea șanțului? Aici ești într-o lume complexă, fluctuantă și în care poți să pătrunzi și să mergi cât vrei.
Dar, dacă Cotidianul, Gândul, Jurnalul Național, Dilema Veche, Idei în dialog etc. vor să fie numai pentru România și pentru 1 milion de unici…ce poți să faci? Pe cine să îl intereseze de tine, dacă tu nu zbori decât la piciorul broaștii.
Deci slab, provincial, fără perspectivă. Elanul e doar un animal pentru noi, un animal din alte țări și nu entuziasm…
