Al cui e articolul

Noi ne semnăm articolele cu…taguri.

Exemple de taguri:

Dacă la finalul articolului apare tagul psa. gianina picioruș (psa. = preoteasa), adică soția mea, atunci articolul e scris de ea.

Dacă apare pr. dorin picioruș e scris de mine.

Simplu ca bună ziua.

Iar teologie pentru azi e numele platformei noastre și apare oricând.

Iar dacă apare încă un nume sau mai multe pe lângă numele noastre și al platformei înseamnă că facem referire la ei, că e despre ei sau că am preluat de la ei.

Și spun asta pentru că mulți văd sus by Pr. Dorin

și cred că eu le scriu pe toate.

Dacă urmăriți tagurile noastre nu ne mai încurcați pe unul cu altul când ne comentați…pentru că fiecare dintre noi își asumă textele.

Despre cum împarți cu alții un articol

La noi pe blog e foarte simplu: apăsați pe butonul de sharing de aici:

Fiecare articol al nostru în parte are un astfel de buton…și acolo găsiți diverse moduri de comunicare, unde ne puteți publicita imediat un articol, dacă aveți cont la acel sistem de comunicare și sunteți deja logați la el.

Adică puteți trimite orice articol al nostru pe Twitter, Facebook, Yahoo Messenger, Digg, My Space, Netvibes…și pe alte zeci de medii de comunicare, ale căror butoane de sharing le găsiți acolo.

Apăsați pe butonul respectiv…și publicați lincul nostru pe orice sistem doriți.

Ce trebuie să știi pentru a crea online

Un podcast de 24 de minute despre uneltele mele de lucru, cele gratuite, cu care creez online în mod zilnic.

Adică părerile mele despre Word Press, despre Blogspot, despre Chirbit, despre Twitter sau Facebook, ca și despre alte lucruri, care sunt utile celor care vor să se apuce de blogging sau care vor să știe cum privesc acum lucrurile, după 4 de ani legătură directă cu toate acestea.

Articolul și podoabele lui

E mai mult decât evident faptul, că articolele noastre au, din oficiu, de la cel care a creat platforma, de la Mike Purdy și căruia îi mulțumim pentru ea, între ele, o mică și simplă formă estetică, adică aceasta:

Dacă copiați imaginea de pe platforma noastră și o puneți în Vizualul de pe Word Press, apare ca imaginea supra.

Dar, ca și în articolul anterior, dacă puneți aceeași copie în HTML și în  locul lincului de fotografie (care este acesta: http://s2.wordpress.com/wp-content/themes/pub/quentin/images/printer.gif), puneți orice alt linc de fotografie, de oriunde de pe net și îi potriviți mărimea de la HTML-ul dat exemplu…o aveți la dv. pe blog, ca podoabă a textului, fără să o introduceți la dv. pe blog.

Astfel puteți să folosiți diverse forme, din diverse locații și din vignetele dv….și textul arată mai bine. Însă nu exagerați cu împodobirea textelor, cum nu  trebuie să exagerați nici cu emoticonarea lor sau cu litere roșii, galbene, move, sublinieri aiurea, caractere mari…sau cu background negru!

Fotografia devine widget și widgetul e un linc iconic

Poate că de multe ori ați apăsat pe o fotografie, dorind ca ea să vă ducă undeva, așa, ca o ușă secretă… Acest lucru se poate și în acest articol vă voi prezenta, cum transformăm o fotografie în widget, adică într-un linc iconic, într-o legătură secretă, din spatele unei imagini.

Ave nevoie de două lucruri mari și late pentru asta: de URL-ul unei fotografii și de http-ul unei locații, pe care vrem să o publicităm prin acest icon.

Cum arată widgetul nostru publicitar?

Prin spate, cam așa:

<a href=”http://bastrix.wordpress.com/” target=”_blank” title=”teologie pentru azi &amp; bastrix.wordpress.com”>

<img src=”http://i169.photobucket.com/albums/u232/dorinfather/5733.jpg” width=”180″ height=”200″ /></a>

<!– Eng banner Teologie pentru azi –>

Pentru că am pus tot HTML-ul ăsta de deasupra pe Vizual, la editarea în Word Press, a ieșit cum se vede.

Dar, dacă punem pe HTML, tot în editorul nostru din Word Press, în HTML, aceeași imagine iese cum trebuie să iasă, adică așa:

Și de aici încolo nu aveți decât să schimbați datele dv. cu ale noastre…și aveți, la fiecare articol, în loc de o simplă imagine, o imagine care duce undeva, adică în locul pe care doriți să îl publicitați.

Ce nu aş mai face ca şi creator de online

soare de dezamagire

Dacă aş lua-o astăzi de la capăt, cu experienţa de acum, nu aş mai face câteva lucruri esenţiale şi, din păcate, acestea ar schimba cu totul modul meu de a mă raporta la scris şi la publicul cititor.

1. Nu aş mai scrie gratuit pentru alţii. Nu se merită.  Nu este apreciat efortul de luminare al altora. Tu te oboseşti de mama focului iar cititorii  sau audianţii se umplu, pe fiecare zi, de invidie şi de bădărănie. Dacă vor să te citească sau să te audieze, să plătească pentru asta. De ce ştiinţa de carte şi înţelepciunea duhovnicească online să fie gratis iar cea tipărită să coste bani?

2. Nu aş mai lăsa dreptul la comentarii. Am tras concluzia că oamenii, în majoritatea dintre cazuri, nu prea ştiu sau nu prea vor să comenteze profund, serios, creativ. De aceea nu are rost să le dai dreptul să te comenteze. Vor veni ca să îşi citească comentariile şi nu articolele tale.

3. Nu aş mai prelua articole de la nimeni, care nu se dovedeşte cu bun simţ şi cu simţul valorii pentru ceea ce facem la nivel online. Pentru că am fost generos cu alţii şi am preluat de la ei ceva  anume, au tras concluzia, că trebuie să vină, în mod paranoic, ca să îmi manipuleze ratingul şi să îmi arate, că doar articolele lor sunt căutate la mine şi nu ceea ce  scriu eu.

4. Nu aş mai publicita pe nimeni, care nu creează în mod constant, lucruri serioase. Tu eşti locomotiva, care îi tragi pe alţii după tine şi apoi se dau grande, că sunt şi ei cineva. Nesimţirea de a nu recunoaşte valoarea altuia mi se pare ieşită din comun în mediul online românesc, tocmai de aceea mai uşor cu mărinimia sau cu orzul pe gâşte.

Din păcate, acestea sunt concluziile juste pe care le pot trage, după contactul direct cu melanjul toxic al onlineului românesc actual.

Cum comentezi pe blog?

blanda maternitate

***

1. De ce trebuie să comentez pe blog?

Pentru că vrei să comunici cu mine şi cu alţi oameni, care, ca şi tine, vin aici şi citesc ceea ce eu public.

Pentru că ai idei, sentimente, experienţe de împărtăşit.

Pentru că eşti  un om cu principii, care vrea să îmi comunici, într-un mod frumos şi atent, anumite lucruri.

Pentru că vrei să aduci un surplus de informaţie.

Pentru că vrei să faci o corecţie.

Pentru că vrei să îţi exprimi o opinie vizavi de ceva şi, prin asta, să vezi cum reacţionează alţii la opinia ta.

2. Unde e spaţiul pentru comentarii?

La finalul fiecărui articol în parte, unde apare următoarea bandă:

aici se fac comentarii

Apeşi pe înscrisul: „Scrieţi un comentariu” şi vei ajunge aici…

locul pentru comentarii

Aşa arată spaţiul pentru comentarii pe Teologie pentru azi! Dacă nu ai mai comentat niciodată la noi pe blog, această imagine te aşteaptă.

3. Cum mă loghez, ca să scriu un comentariu?

Aici ai un exemplu, despre cum sunt eu logat la propriul meu blog.

cum se completeaza

Bineînţeles,  tu îţi pui datele personale:

1. numele,

2. adresa de email personală şi

3. blogul sau saitul personal (opţional, adică: dacă ai aşa ceva)…şi apoi, în spaţiul acesta mare, gol, de sub datele tale…

4. scrii ceea ce vrei să comunici.

După ce scrii ceea ce ai avut de spus, mai apare un al cincilea element

5. bifarea sau nu pe Notify me… (iarăşi opţională). Dacă bifezi să fii notificat, dacă cineva mai scrie un comentariu după  tine, ţi se va  trimite, automat, în căsuţa ta de email, un email, prin care eşti anunţat, că s-a  mai scris un comentariu, posibil răspuns la comentariul tău.

6. apeşi pe Submit comment, pentru ca el să ajungă la mine.

7. comentariul tău va aştepta moderarea mea şi, dacă consider că e un lucru bun să comunic cu tine, el va apare la mine pe blog.

Altădată când mai vii la mine, pentru că computerul tău a înmagazinat datele înregistrate, vei găsi toate gata (numele, emailul, blogul) şi vei trece numai la scris.

4. Ce înseamnă un comentariu?

În primul rând o opinie vizavi de ceva anume. O opinie bine gândită şi într-o limbă română inteligibilă.

Eu sunt uimit, că în 2009 mai există români, care nu ştiu să scrie cu diacritice în limba română. Orice computer poate fi setat, într-un minut, ca să scrie în limba română…iar în limba română poţi scrie după orice fel de tastatură, pentru că trebuie să înveţi doar câteva taste sau combinaţii de taste, care îţi vor intra în automatism în câteva săptămâni.

Word Press-ul, platforma pe care noi scriem, nu a fost întotdeauna aşa cum o vedeţi  astăzi. În 2006 şi 2007 pe la început nu exista posibilitatea să scriem în română, de aceea găsiţi, în acele luni, multe articole scrise fără diacritice. Nu exista, la început, nici posibilitatea ca să facem margini drepte, într-o parte sau în alta, a textului şi nici alte facilităţi de editare.

Nici acum nu poţi să scrii un comentariu cu margini drepte, ceea ce e un minus pentru platforma noastră. Însă, dacă cineva ne dă un comentariu, noi îl putem edita şi îmbunătăţi la nivel grafic, putem pune linkuri subcutanate, chiar dacă, iniţial, comentariul are indicaţia linkului pusă in integrum la comentariu.

Concluzii:

1. Un comentariu este o opinie, de bun simţ şi pertinentă, o manifestare a bucuriei sau a regretului faţă de ceva anume, un plus la blog.

2. El trebuie scris atent şi cu bun simţ.

3. Comentariul trebuie să se înscrie într-un dialog, într-un exerciţiu de comunicare şi să nu fie o vorbărie goală sau un atac la persoană pe nepusă masă.

5. Cum mă raportez la comentariu?

Pe măsura celor care scriu. Dacă comentariul e bădăran, dacă individul  sau individa vor ca să-şi facă numai reclamă, dacă vin să bage fitile şi să te tragă doar de limbă…le elimin din start. Uneori le mai las…pentru a fi lecţii de non-comunicare.

Nu cred că un om cu bun simţ, cu idei, cu proiecte nu a fost bine primit de către noi, ci dimpotrivă.

De aceea, după cum scrii şi după cum te prezinţi, aşa eşti şi primit!

6. Cum ar trebui să fie primul comentariu al cuiva?

Să fie onest. Ar trebui să îţi spună cum îl cheamă, cine este, ce vrea şi cum a dat de tine. Dacă un om se bucură în mod real de tine şi vrea să comunice cu tine prin intermediul comentariilor de la subsolul articolelor tale, trebuie să fie transparent.

Să spună: domnule dragă, aşa te-am găsit, îmi place ceea ce faci, pentru că şi eu fac asta şi asta, vreau să ne cunoaştem mai bine, vreau să ţinem legătura.

Dacă nu ai interese meschine, dai detalii despre tine şi nu e nicio catastrofă, ca să fii deschis şi cu bun simţ.

7. Ce nu e comentariu?

Nu e comentariu bârfa şi nici luarea de vreun cuvânt scris greşit din mare viteză.

Nu e comentariu nici bădărănia, nici râsul prosteşte de cine ştie ce om, idee sau imagine.

Nu e comentariu reclama ta la mine pe blog, fără să spui nimic despre tine.

Nu e comentariu copy pasteul de la alţii.

Nu e comentariu întrebarea.

8. Când vom învăţa să comentăm?

Când vom dori să nu ne mai batem joc de noi şi să nu ne  mai considerăm nişte rebuturi, nişte pietre, care nu gândesc şi nu au nimic de comunicat.

9. Ce câştigăm dacă comunicăm?

Învăţăm să ne facem prieteni.

Învăţăm să dialogăm frumos.

Învăţăm să scriem atent şi cu impact la un public larg.

Arătăm cât de maturi şi cât de specializaţi suntem pentru lumea în care trăim.

Învăţăm să fim nişte ortodocşi cu simţ civic şi care ştiu să vorbească despre ei înşişi altora.

****

Dacă nu învăţăm să comunicăm nu merităm nimic.

*