Lecția de maghiară

Privesc, adesea, liveurile pe Facebook ale diverșilor useri, pentru ca să înțeleg starea de spirit a oamenilor din diverse părți ale lumii. Iar într-o seară, fără să înțeleg nimic, am privit liveul tinerei unguroaice Krisztina-Szintia Tofan. Un live făcut de ea și de alte două fete, prietenele ei. Dinamic și tineresc, în care bucuria nu avea nevoie de traducere.

După ceva timp însă, Facebookul mă anunță că aș putea…să mă împrietenesc cu Krisztina, dacă tot „mi-au plăcut” producțiile sale live. Și înainte ca să șterg iconul ei, am intrat la ea pe pagină, ca să învăț cuvinte în limba maghiară.

Am luat fiecare cuvânt și l-am pus în traducătorul instant…

Și primul cuvânt învățat a fost köszönöm (chiosenem), care înseamnă mulțumesc.

Sper ca traducătorul instant să aibă dreptate: szépségem [sipșighen] = superb; puszi [pusi] = noroc; ez botrányos [ez botranioș] = este scandalos; nagyon szép [naghion seep] = foarte frumos; legszebb [legseebb] = cel mai fericit;

pap [paa] = preot; Templom [teemplom] = Biserică; férfi [firfi] = om; szerelem [serelem] = dragoste; szeretlek [seretlec] = te iubesc; költő [chioltoo] = poet.

Orice limbă are frumusețile ei tainice, dacă începi să o înțelegi.

Tinerii, utilitarismul și Biserica

Acest articol a început de la fotografia de deasupra. Publicată de Basilica pe contul ei de Facebook, și fotografia reprezintă…dorințele tinerilor vizavi de Biserică.

Dar nu ale oricărui fel de tineri, ci ale tinerilor participanți la Întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși de la București. Adică sunt opiniile unor tineri selecționați, care, se presupune, că ei vin la Biserică.

Însă, când am citit pagina de sus în jos, eu m-am îngrozit. Pentru că e de un utilitarism exacerbat. De ce? Pentru că tinerii vor să vină la Biserică nu pentru Dumnezeu, nu pentru teologia Bisericii, nu pentru ca să se mântuiască, nu pentru ca să ajute Biserica…ci pentru ca să fie duși în tabere, să li se facă campionate sportive, concerte, agape, ateliere, să li se dea meditații gratuite, filme, de mâncare etc. Adică vor ca Biserica să fie…în loc de familia lor sau de Statul român…și să le plătească poftele.

Utilitarism de cea mai joasă speță. Toate dorințele lor au fost pământești și niciuna duhovnicească. Pentru că nu există nevoia de slujbe, nevoia de predici, nevoia de experiență sacramentală și mistică, ci doar de bani, discuții, întâlniri, excursii.

Dacă astfel de tineri, selecționați din cei mai buni (presupun, poate mulți sunt din familii preoțești sau cu rezultate bune la învățătură), sunt cu ochii numai pe a lua de la Biserică, ce ne facem cu tinerii care se droghează, care beau, care fumează, care joacă jocuri pline de cruzimi? Lor, ca să vină la Biserică, ce le luăm: droguri, filme porno, palincă, jocuri electronice, îi ducem la păcănele, mergem cu ei la furat?

Mai pe scurt: pentru mine e decepționantă lista de mai sus, pentru că tinerii aceștia se dovedesc niște materialiști convinși. Nu au pic de…„idealism” al tinereții.

Eu, la vârsta lor, de la 12 ani și până când m-am hirotonit preot, nu am așteptat nimic financiar de la Biserică…ci eu am cântat la strană fără plată, pentru că plata mea era teologia din cărțile Bisericii.

A veni la Biserică pentru altceva decât pentru Dumnezeu și pentru slujbele ei și pentru teologia ei înseamnă…a pierde timpul. Și eu cred că acești tineri pierd timpul necăutându-L pe Dumnezeu, ci căutând tot felul de lucruri colaterale vieții Bisericii.

De la blugi rupți la blugi brodați

Maura Brannigan ne anunță că au apărut blugii Gucci de 2. 39o de dolari. Care arată așa:

cu broderii taranesti

Ați sesizat imediat, nu, aspectele florale țărănești? Nu sunt pline carpetele și velințele românești de flori și păsări? Așa că trebuie să le rugați pe bunicile dumneavoastră să vă facă blugi…Gucci. Vi le cos de mână, pe blugi mai vechi, mult prea spălați, și sunteți la modă.

Și cred că noua modă vă avantajează…picioarele. Adică vi le acoperă ca să nu vă înghețe.

Cei de până acum, blugii tăiați, scâlciați, vă arătau pe toți…a tineri defavorizați, scăpătați, un fel de copii ai străzii cu celularele la ei. Dar acum, cu blugii înflorați, veți arăta mult mai bine. Ca…o carpetă oltenească.

Biserici istorice?

Am auzit adesea pastori neoprotestanți, la predică, referindu-se la…bisericile istorice. Și când spun asta, ei se referă la Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică cel mai adesea, folosind sintagma  la modul minimalizator. Ca și când Biserica Reformată, Biserica Evanghelică, toate confesiunile neoprotestante nu ar face parte din istorie…ci ar fi supra-istorice.

Însă adevărul e acesta: Biserica Ortodoxă, singura Biserică a lui Hristos în istorie, este divino-umană, adică dumnezeiască și omenească în același timp. Pentru că Dumnezeul nostru treimic și slava Lui cea veșnică și necreată reprezintă dumnezeiescul Bisericii și omenescul Bisericii e format, bineînțeles, din oameni, Sfinți și păcătoși, fără ca să excludem pe Sfinții Îngeri, care fac și ei parte din Biserică.

Așadar, dacă Biserica e dumnezeiască, îngerească și omenească în același timp, înseamnă că Biserica e, în același timp, în veșnicie și în istorie. În veșnicie e Dumnezeu cu Sfinții și cu Îngerii Lui, pe când, pe pământ, sunt oamenii cei credincioși, care au intrat în Biserică prin Botez, prin Mirungere și prin Dumnezeiasca Euharistie.

Dacă așa stau lucrurile, atunci biserici „istorice”, care fac parte doar din istorie, sunt toate pseudo-bisericile paralele cu Biserica. Adică romano-catolicismul, armenii, copții, protestantismul, neoprotestantismul etc. sunt biserici istorice, pentru că ele sunt căzute de la Biserică în istorie sau inventate în istorie, de diverși eretici, și nu au de-a face cu Biserica lui Dumnezeu.

Mai pe scurt: predicatorii se minimalizează pe ei înșiși! Pentru că adevărate „biserici istorice” sunt cele inventate în istorie, pe când Biserica e divino-umană, adică veșnică și istorică în același timp.

1 2 3 4 5 10