Vasile Voiculescu, Nisip
Diortosire a textului publicat în Rev. Gândirea (XX), nr. 5, mai 1941, p. 217.
Mereu însetez după Tine…
De ce m-ai făcut din nisip?
Te verși Ocean peste mine,
Lacom Te sorb și nu Te pot ține,
Nu te pot,
cu niciun chip.
Credință cu boabe mărunte!…
Când moartea cu suflu de leu
Zidirea-Ți voind să înfrunte
Mă spulberă în apele-i crunte,
Și-acolo-s netrebnic, cad greu,
Cad la fund…
—„Fundul sunt Eu”.
