Când afli realitatea cu care te-ai însurat

Sintagma zilei e dintr-un articol de ieri al Emmei Zeicescu. Un articol despre relația dintre soț și soție.

Și ea ne spune că „atunci când euforia îndrăgostelii dispare, rămânem muți de dezamăgire”.

Sintagma „muți de dezamăgire” mi se pare o exprimare poetică viguroasă, în care muțenia sau negăsirea cuvintelor amplifică sentimentul dezamăgirii, al deznădejdii în fața realității.

Ce oferă Ortodoxia lumii

Într-un interviu din 4 aprilie 2015, în La Civiltà Cattolica, fiind întrebat ce are de oferit Ortodoxia romano-catolicismului, Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului a răspuns:

„The Orthodox Church has to offer the force of the original faith as it existed during the first ten centuries of our common historical journey with the West. Therefore, what the Church is called to offer is the simplicity and authenticity of the Christian faith. We teach authentic spirituality and ascetic morality. The West was cut off from these values, and this is precisely what justifies the nostalgia that is manifested today”.

„Biserica Ortodoxă are de oferit forța credinței primare, așa cum a existat ea de-a lungul primelor 10 secole ale călătoriei noastre istorice comune cu Apusul. De aceea, ceea ce Biserica este chemată să ofere este simplitatea și autenticitatea credinței creștine. Noi învățăm duhovnicia autentică și moralitatea ascetică. Apusul [însă] a fost despărțit de aceste valori, și acesta este tocmai ceea ce justifică nostalgia [pentru trecutul comun] care se manifestă astăzi”.

Dacă nu vrem să pierdem contactul cu realitatea

„Pentru a putea pătrunde taina trebuie să nu ne temem de realitate: să nu ne închidem în noi înşine, să nu fugim din faţa a ceea ce nu înţelegem, să nu închidem ochii în faţa problemelor, să nu le negăm, să nu eliminăm întrebările”.

Un fragment din predica pascală a Papei Francisc, din 4 aprilie 2015.

Pentru că nu putem cunoaște realitatea fugind de ea. Pentru că nimic din viața Bisericii nu se înțelege fără dreaptă credință, curăție și sfințenie.

Iar când papa are dreptate…sau oricine altcineva are dreptate…trebuie să fim de partea adevărului, indiferent cine e acela care spune adevărul. Altfel nu facem decât să excludem, dimpreună cu erorile celuilalt, și adevărurile sale.

Al salubrității

Cristian Teodorescu scrie articolul de aici…unde folosește sintagma: „Dănilă Prepeleac al salubrităţii”.

Ca să știi cine e Dănilă Prepeleac și de ce l-a asemuit tocmai cu cel care îl jecmănește și pe dracu…trebuie să îl citești pe Ion Creangă…

Și după ce îl citești ajungi la concluzia că autorul a fost tare ironic cu salubrazistul Silviu Prigoană…care dorește primăria generală.

Urlatul pantalonilor

Pentru ca să spună că a slăbit, autoarea și-a formulat bucuria în următoarea propoziție:

Pantalonii încep să urle pe mine.

Deci dacă au început să urle (?!!!!) e de bine

Nu mi-ar fi trecut prin cap (recunosc) să spun că pantalonii mei urlă pe mine…

Însă acum, dacă stau să mă gândesc mai bine înțeleg de ce urlă: urlă de invidie. Pantalonii sunt niște lupi invidioși pe noi, pentru că eu…tu…el…ea, adică noislăbim.