Baruh, cap. 2, 8-35, cf. LXX

8. Și nu ne-am rugat feței Domnului, [ca] să se întoarcă fiecare de la cugetele inimii lor celei rele.

9. Iar Domnul a privegheat asupra celor răi [καὶ ἐγρηγόρησεν Κύριος ἐπὶ τοῖς κακοῖς] și a adus Domnul asupra noastră, că drept [este] Domnul pe[ste] toate lucrurile Sale pe care le-a poruncit nouă.

10. Și nu am auzit glasul Său [pentru] a merge [întru] poruncile Domnului, cărora [pe care] le-a dat către fața noastră.

11. Iar acum, Doamne, Dumnezeul lui Israil, Care l-ai scos pe poporul Tău din pământul Egiptosului cu mână tare și cu semne și cu minuni și cu putere mare și cu braț înalt și Ți-ai făcut Ție nume ca ziua aceasta [καὶ ἐποίησας Σεαυτῷ ὄνομα ὡς ἡ ἡμέρα αὕτη],

12. păcătuit-am, săvârșit-am pe cele neevlavioase, făcut-am cele rele, Doamne, Dumnezeul nostru, împotriva tuturor dreptăților Tale!

13. Să se întoarcă mânia Ta de la noi, că[ci] am rămas puțini în[tre] neamuri, unde ne-ai risipit pe noi acolo!

14. Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră și cererea noastră, și ne scoate pe noi pentru Tine [καὶ ἐξελοῦ ἡμᾶς ἕνεκεν Σοῦ] și dă-ne nouă har către fața celor care ne-au înstrăinat pe noi!

15. Pentru ca să cunoască tot pământul că Tu [ești] Domnul, Dumnezeul nostru, că[ci] numele Tău a fost chemat pe[ste] Israil și pe[ste] neamul său.

16. Doamne, vezi din casa cea sfântă a Ta [κάτιδε ἐκ τοῦ οἴκου τοῦ ἁγίου Σου] și ia aminte spre noi! Pleacă [κλῖνον], Doamne [Κύριε], urechea Ta și [ne] auzi [τὸ οὖς Σου καὶ ἄκουσον] [pe noi]!

17. Deschide [ἄνοιξον], Doamne [Κύριε], ochii Tăi și vezi [τοὺς ὀφθαλμούς Σου καὶ ἰδέ]! Că[ci] nu cei care au murit în Iad [ὅτι οὐχ οἱ τεθνηκότες ἐν τῷ ᾍδη], [de la] care a fost luat duhul lor din cele dinăuntru ale lor [ὧν ἐλήμφθη τὸ πνεῦμα αὐτῶν ἀπὸ τῶν σπλάγχνων αὐτῶν], vor da slavă și dreptate Domnului,

18. ci sufletul care se mâhnește pe[ste] măsură [ἀλλὰ ἡ ψυχὴ ἡ λυπουμένη ἐπὶ τὸ μέγεθος], care umblă plecându-se[1] și slăbind [ὃ βαδίζει κύπτον καὶ ἀσθε- νοῦν], și ochii cei care se sfârșesc [καὶ οἱ ὀφθαλμοὶ οἱ ἐκλείποντες] și sufletul cel care este flămând [καὶ ἡ ψυχὴ ἡ πεινῶσα] Îți vor da Ție slavă și dreptate [δώσουσίν Σοι δόξαν καὶ δικαιοσύνην], Doamne [Κύριε]!

19. Că[ci] nu pe dreptățile părinților noștri și ale împăraților noștri, noi ne aruncăm mila noastră spre fața Ta [ἡμεῖς καταβάλλομεν τὸν ἔλεον ἡμῶν κατὰ πρόσωπόν Σου], Doamne, Dumnezeul nostru.

20. Că[ci] ai trimis mânia Ta și urgia Ta întru noi [ὅτι ἐνῆκας τὸν θυμόν Σου καὶ τὴν ὀργήν Σου εἰς ἡμᾶς], precum ai grăit prin mâna slujitorilor Tăi [καθάπερ ἐλάλησας ἐν χειρὶ τῶν παίδων Σου], a Profeților [τῶν Προφητῶν], zicând:

21. <Așa a zis Domnul: „Plecați-vă umărul vostru și lucrați împăratului Babilonului și ședeți în pământul pe care l-am dat părinților voștri!

22. Iar dacă nu aveți să ascultați glasul Domnului, [ca] să lucrați împăratului Babilonului,

23. voi face a se sfârși, din cetățile Iudasului și [din cele] din afara Ierusalimului, glasul de veselie și glasul de bucurie, glasul mirelui și glasul miresei, și va fi tot pământul spre neumblare de cei care locuiesc în[tru el]”>.

24. Și nu am ascultat glasul Tău, [ca] să lucrăm împăratului Babilonului, și a[u] stat cuvintele Tale, pe care le-ai grăit prin mâinile slujitorilor Tăi [οὓς ἐλάλησας ἐν χερσὶν τῶν παίδων Σου], ale Profeților [τῶν Προφητῶν], [pentru că nu au vrut] să scoată oasele împăraților noștri și oasele părinților noștri din locul lor [τοῦ ἐξενεχθῆναι τὰ ὀστᾶ βασιλέων ἡμῶν καὶ τὰ ὀστᾶ τῶν πατέρων ἡμῶν ἐκ τοῦ τόπου αὐτῶν].

25. Și, iată, este [acum sunt] scoși [întru] fierbințeala zilei și [întru] înghețul nopții! Și au murit în durerile cele rele, de foamete și de sabie și în trimiterea [lor].

26. Și ai pus casa, unde a fost chemat numele Tău în[tru] ea, ca ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israil și a casei lui Iudas [διὰ πονηρίαν οἴκου Ισραηλ καὶ οἴκου Ιουδα].

27. Și ai făcut întru noi [καὶ ἐποίησας εἰς ἡμᾶς], Doamne [Κύριε], Dumnezeul nostru [ὁ Θεὸς ἡμῶν], după toată bunătatea Ta și după toată mila Ta cea mare [κατὰ πᾶσαν ἐπιείκειάν Σου καὶ κατὰ πάντα οἰκτιρμόν Σου τὸν μέγαν],

28. precum ai grăit prin mâna slujitorului tău Moisis, în ziua [în care] Tu i-ai poruncit lui să scrie legea Ta înaintea fiilor lui Israil, zicându-i:

29. <Dacă nu aveți să ascultați glasul Meu cu adevărat, [atunci] bombăneala aceasta mare [și] multă [ἡ βόμβησις ἡ μεγάλη ἡ πολλὴ αὕτη] se va întoarce înspre cel mic în[tre] neamuri[2], unde îi voi risipi pe ei acolo.

30. Că[ci] am cunoscut că nu or să Mă asculte [ὅτι ἔγνων ὅτι οὐ μὴ ἀκούσωσίν Μου], că[ci] poporul cel tare în gât este [ὅτι λαὸς σκληροτράχηλός ἐστιν][3]. Dar se vor întoarce în inima lor[4] în pământul înstrăinării lor [καὶ ἐπιστρέψουσιν ἐπὶ καρδίαν αὐτῶν ἐν γῇ ἀποικισμοῦ αὐτῶν]

31. și vor cunoaște că Eu [sunt] Domnul, Dumnezeul lor, și le voi da lor inimă și urechi auzind [καὶ δώσω αὐτοῖς καρδίαν καὶ ὦτα ἀκούοντα][5].

32. Și Mă vor lăuda pe Mine în pământul înstrăinării lor și vor fi pomenind numele Meu.

33. Și se vor întoarce dinspre spatele lor cel tare [καὶ ἀποστρέψουσιν ἀπὸ τοῦ νώτου αὐτῶν τοῦ σκληροῦ] și dinspre lucrurile lor cele rele [καὶ ἀπὸ πο- νηρῶν πραγμάτων αὐτῶν], că[ci] vor fi amintindu-și de calea părinților lor [ὅτι μνησθήσονται τῆς ὁδοῦ πατέρων αὐτῶν], care au păcătuit înaintea Domnului [τῶν ἁμαρτόντων ἔναντι Κυρίου].

34. Și îi voi întoarce pe ei întru pământul pe care l-am jurat părinților lor, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, și vor domni peste el și îi voi înmulți pe ei și nu or să fie împuținați.

35. Și le voi întări lor făgăduința cea veșnică [καὶ στήσω αὐτοῖς διαθήκην αἰώνιον], [aceea de] a le fi Eu lor întru Dumnezeu [τοῦ εἶναί Με αὐτοῖς εἰς Θεὸν] și ei Îmi vor fi Mie întru popor [καὶ αὐτοὶ ἔσονταί Μοι εἰς λαόν]. Și nu îl voi [mai] muta încă pe poporul Meu Israil [καὶ οὐ κινήσω ἔτι τὸν λαόν Μου Ισραηλ] din pământul pe care li l-am dat lor [ἀπὸ τῆς γῆς ἧς ἔδωκα αὐτοῖς]>.


[1] Plecându-se înaintea Domnului. Închinându-I-se Lui.

[2] Se va întoarce împotriva lui Israil bombăneala sa, murmurul său necredincios împotriva lui Dumnezeu.

[3] Cel care nu își pleacă gâtul, capul, mintea, sufletul înaintea Mea.

[4] Se vor întoarce spre Mine în inima lor.

[5] Le voi da inimă cu care să Mă simtă și urechi cu care să Mă audă.

Baruh, cap. 1, 15-22; 2, 1-7, cf. LXX

15. Și veți zice: «A Domnului [τῷ Κυρίῳ], Dumnezeului nostru [Θεῷ ἡμῶν], [este] dreptatea [ἡ δικαιοσύνη], iar a noastră [este] rușinea fețelor [ἡμῖν δὲ αἰσχύνη τῶν προσώπων] ca ziua aceasta, a omului Iudasului și a celor care locuiesc [în] Ierusalim

16. și a împăraților noștri și a stăpânitorilor noștri și a preoților noștri și a Profeților noștri și a părinților noștri,

17. care am păcătuit înaintea Domnului

18. și nu ne-am supus Lui și nu am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, [pentru] a merge [în] poruncile Domnului, cărora [pe care El] le-a dat către fața noastră.

19. Din ziua [în] care [i-]a scos Domnul pe părinții noștri din Egiptos și până în ziua aceasta, [noi] eram neascultând către Domnul, Dumnezeul nostru, și plănuiam către a nu auzi glasul Său [καὶ ἐσχεδιάζομεν πρὸς τὸ μὴ ἀκούειν τῆς φωνῆς Αὐτοῦ].

20. Și a[u] fost lipit[e] întru noi cele rele [καὶ ἐκολλήθη εἰς ἡμᾶς τὰ κακὰ] și blestemul pe care l-a rânduit Domnul lui Moisis[1] [καὶ ἡ ἀρά ἣν συνέταξεν Κύριος τῷ Μωυσῇ], slujitorului Său, în ziua căreia [în care] [i-]a scos pe părinții noștri din pământul Egiptosului, [ca] să ne dea nouă pământul curgând lapte și miere ca ziua aceasta [δοῦναι ἡμῖν γῆν ῥέουσαν γάλα καὶ μέλι ὡς ἡ ἡμέρα αὕτη].

21. Și nu am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, după toate cuvintele Profeților, pe care i-a trimis către noi,

22. ci mergeam fiecare în cugetul inimii sale celei rele [καὶ ᾠχόμεθα ἕκαστος ἐν διανοίᾳ καρδίας αὐτοῦ τῆς πονηρᾶς], [pentru] a lucra altor dumnezei [ἐργάζεσθαι θεοῖς ἑτέροις], [ca] să facem cele rele către ochii Domnului, Dumnezeului nostru [ποιῆσαι τὰ κακὰ κατ᾽ ὀφθαλμοὺς Κυρίου, Θεοῦ ἡμῶν].

Capitolul 2

 1. Și Domnul a stat [în] cuvântul Său pe care l-a grăit către noi și către judecătorii noștri, cei care l-au judecat pe Israil, și către împărații noștri și către stăpânitorii noștri și către omul lui Israil și al Iudasului.

2. [Căci El] nu a făcut dedesubtul a tot cerul precum a făcut în Ierusalim, după cele care au fost scrise în legea lui Moisis:

3. să mâncăm noi, [fiecare] om, cărnurile fiului său și, [fiecare] om, cărnurile fiicei sale.

4. Și i-a dat pe ei sub mâinile tuturor împărățiilor celor dimprejurul nostru spre ocară și spre necălcare, în toate popoarele cele dimprejur, unde Domnul i-a risipit pe ei acolo.

5. Și au fost făcuți dedesubt și nu deasupra [καὶ ἐγενήθησαν ὑποκάτω καὶ οὐκ ἐπάνω][2], că[ci] am păcătuit Domnului, Dumnezeului nostru, către a nu asculta glasul Său.

6. [Căci] a Domnului, Dumnezeului nostru, [este] dreptatea, iar a noastră și a părinților noștri [este] rușinea fețelor ca ziua aceasta.

7. [Iar] pe care le-a grăit Domnul către noi, acestea, toate cele rele, a[u] venit asupra noastră.


[1] De la N. Μωϋσῆς. Pentru că în text e forma de D.

[2] Au fost făcuți robi și nu stăpânitori.

Baruh, cap. 1, 1-14, cf. LXX

 1. Iar acestea [sunt] cuvintele cărții pe care le-a scris Baruh [Βαροὺχ], fiul lui Nirias[1], fiul lui Maases[2], fiul lui Sedechias[3], fiul lui Asadias[4], fiul lui Helchias[5], în Babilon,

2. în anul al 5-lea, în luna a 7-a, în vremea [în] care au luat haldeii Ierusalimul și l-au ars pe el cu foc [καὶ ἐνέπρησαν αὐτὴν ἐν πυρί].

3. Și a citit Baruh cuvintele cărții acesteia în urechile lui Iehonias[6], ale fiului lui Ioachim, ale împăratului Iudasului și în urechile a tot poporul care vin [a venit] către carte

4. și în urechile celor tari și ale fiilor împăraților și în urechile celor mai bătrâni și în urechile a tot poporul, de la mic până la mare, ale tuturor celor care locuiesc în Babilon la râul Sud [Σουδ].

5. Și [ei] plângeau și posteau și se rugau înaintea Domnului [καὶ ἔκλαιον καὶ ἐνήστευον καὶ ηὔχοντο ἐναντίον Κυρίου].

6. Și au adunat argint, precum mâna fiecăruia putea [καθὰ ἑκάστου ἠδύνατο ἡ χείρ] [a putut],

7. și l-au trimis întru Ierusalim, către Ioachim, fiul lui Helchias, fiul lui Salom[7] preotul, și către preoți și către tot poporul, care au fost aflați împreună cu el în Ierusalim,

8. – când [a fost] să ia el vasele casei Domnului, cele care au fost scoase din templu, [ca] să se întoarcă [cu ele] întru pământul Iudasului [în] a zecea a lui Siuan[8], vasele cele de argint care au fost făcute de Sedechias, fiul lui Iosias, împăratul Iudasului,

9. după [ce a fost] să înstrăineze Nabuhodonosor, împăratul Babilonului, pe Iehonias și pe stăpânitori și pe cei legați și pe cei puternici și pe poporul pământului din Ierusalim și l-a dus pe el [i-a dus pe ei] întru Babilon –,

10. și au zis: „Iată, am trimis către voi argint! Și cumpărați de [acest] argint arderi de tot și [jertfe] pentru păcat și tămâie! Și faceți manna și aduce-ți-o pe jertfelnicul Domnului, Dumnezeului nostru [καὶ ποιήσατε μαννα καὶ ἀνοίσατε ἐπὶ τὸ θυσιαστήριον Κυρίου Θεοῦ ἡμῶν]!

11. Și rugați-vă [προσεύξασθε] pentru viața lui Nabuhodonosor [Ναβουχοδονοσορ], a împăratului Babilonului, și spre viața lui Baltasar [Βαλτασαρ], a fiului său, pentru ca să fie zilele lor ca zilele cerului pe pământ [ἵνα ὦσιν αἱ ἡμέραι αὐτῶν ὡς αἱ ἡμέραι τοῦ οὐρανοῦ ἐπὶ τῆς γῆς]!

12. Și Domnul ne va da nouă tărie [καὶ δώσει Κύριος ἰσχὺν ἡμῖν] și ne va lumina ochii noștri [καὶ φωτίσει τοὺς ὀφθαλμοὺς ἡμῶν]. Și vom trăi sub umbra lui Nabuhodonosor [καὶ ζησόμεθα ὑπὸ τὴν σκιὰν Ναβουχοδονοσορ], a împăratului Babilonului, și sub umbra lui Baltasar, a fiului său, și vom sluji lor zile multe și vom afla har înaintea lor [καὶ εὑρήσομεν χάριν ἐναντίον αὐτῶν].

13. Și vă rugați pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, că[ci] am păcătuit Domnului, Dumnezeului nostru și nu s-a întors mânia Domnului și urgia Sa de la noi până în ziua aceasta!

14. Și veți citi cartea aceasta, pe care am trimis-o către voi, [ca] să mărturisiți în casa Domnului în ziua praznicului [ἐξαγορεῦσαι ἐν οἴκῳ Κυρίου ἐν ἡμέρᾳ ἑορτῆς] și în zilele vremii [καὶ ἐν ἡμέραις καιροῦ].


[1] De la N. Νηριας.

[2] De la N. Μαασαις.

[3] De la N. Σεδεκιας.

[4] De la N. Ασαδιας.

[5] De la N. Χελκιας.

[6] De la N. Ἰεχονίας.

[7] De la N. Σαλωμ.

[8] De la N. Σιουαν.

Daniil, cap. 12, cf. LXX

1. Și după ceasul acela va veni Mihail [καὶ κατὰ τὴν ὥραν ἐκείνην παρελεύσεται Μιχαηλ], Îngerul cel mare [ὁ Ἄγγελος ὁ μέγας], cel care a stat pe[ste] fiii poporului tău [ὁ ἑστηκὼς ἐπὶ τοὺς υἱοὺς τοῦ λαοῦ σου][1]. [Și] ziua aceea [va fi zi] de necaz, [o zi] care nu a [mai] fost, din [cele] care au fost, până în ziua aceea. Și în ziua aceea va fi înălțat tot poporul [καὶ ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ ὑψωθήσεται πᾶς ὁ λαός], care are să fie aflat scris în carte [ὃς ἂν εὑρεθῇ ἐγγεγραμμένος ἐν τῷ βιβλίῳ].

2. Iar cei mulți [καὶ πολλοὶ], care dorm în întinsul pământului [τῶν καθευδόντων ἐν τῷ πλάτει τῆς γῆς], se vor scula [ἀναστήσονται][2]: unii spre viața cea veșnică [οἱ μὲν εἰς ζωὴν αἰώνιον], iar alții spre ocară [οἱ δὲ εἰς ὀνειδισμόν], iar alții spre risipirea și rușinea cea veșnică [οἱ δὲ εἰς διασπορὰν καὶ αἰσχύνην αἰώνιον].

3. Și cei care înțeleg vor lumina ca luminătorii cerului [καὶ οἱ συνιέντες φανοῦσιν ὡς φωστῆρες τοῦ οὐρανοῦ] și cei care biruie [în] cuvintele Mele [vor fi] ca stelele cerului întru veacul veacului [καὶ οἱ κατισχύοντες τοὺς λόγους Μου ὡσεὶ τὰ ἄστρα τοῦ οὐρανοῦ εἰς τὸν αἰῶνα τοῦ αἰῶνος].

4. Iar tu, Daniil, acoperă [κάλυψον] poruncile [acestea] și pecetluiește cartea [aceasta] până la vremea împlinirii [acestor lucruri], până or să se înfurie cei mulți [ἕως ἂν ἀπομανῶσιν οἱ πολλοὶ] și o să se umple pământul de nedreptate [καὶ πλησθῇ ἡ γῆ ἀδικίας]!».

5. Și am văzut eu, Daniil…Și, iată, alți doi stătuseră[3]: unul dincoace de rău, iar altul dincolo!

6. Și i-am zis celui îmbrăcat [în] cele de in, [celui stând] deasupra: «Așadar, când [va fi] împlinirea celor minunate, pe care mi le-ai zis mie, [dar] și curățirea acestora?».

7. Și l-am auzit pe cel care era îmbrăcat [cu] cele de in, care era deasupra apei râului până la vremea împlinirii, și și-a înălțat dreapta și stânga spre cer și s-a jurat pe Cel viu întru veac, pe Dumnezeu, că «Întru vreme și vremuri și jumătate de vreme [εἰς καιρὸν καὶ καιροὺς καὶ ἥμισυ καιροῦ] [va fi] împlinirea eliberării mâinilor poporului celui sfânt [ἡ συντέλεια χειρῶν ἀφέσεως λαοῦ ἁγίου] și [atunci] va fi împlinită [vor fi împlinite] toate acestea».

8. Iar eu am auzit, dar nu am gândit despre vremea aceea. Și am zis: «Care [este] eliberarea cuvântului acestuia [τίς ἡ λύσις τοῦ λόγου τούτου] și ce [sunt] parabolele acestea [καὶ τίνος αἱ παραβολαὶ αὗται]?».

9. Și mi-a zis mie: «Grăbește-te, Daniil, că[ci] acoperite și pecetluite [sunt] poruncile [acestea], până ce [ἕως ἂν]

10. or să fie încercați și or să fie sfințiți cei mulți [πειρασθῶσι καὶ ἁγιασθῶσι πολλοί] și [până ce] or să păcătuiască cei păcătoși [καὶ ἁμάρτωσιν οἱ ἁμαρτωλοί]! Și toți cei păcătoși nu or să gândească [la acestea], dar cei care gândesc vor lua aminte.

11. [Iar] din [ziua în] care are să fie îndepărtată jertfa [cea] de-a pururea și are să fie pregătită [ca] să fie dată urâciunea pustiirii [vor fi] 1.290 de zile [ἡμέρας χιλίας διακοσίας ἐνενήκοντα].

12. Fericit [este] cel care rămâne și va aduna întru zile 1. 335 [χιλίας τριακοσίας τριάκοντα πέντε] [de zile]!

13. Iar tu mergi [și] te odihnește! Căci încă sunt zile și ceasuri până la împlinirea împlinirii [ἔτι γάρ εἰσιν ἡμέραι καὶ ὧραι εἰς ἀναπλήρωσιν συντελείας]. Și te vei odihni [καὶ ἀναπαύσῃ][4] și te vei scula în[tru] slava ta [καὶ ἀναστήσῃ ἐπὶ τὴν δόξαν σου][5]la împlinirea zilelor [εἰς συντέλειαν ἡμερῶν]»”.


[1] Cel care este păzitorul lui Israil. Se referă la Sfântul Arhanghel Mihail.

[2] Vor învia.

[3] Alte două Sfinte Puteri cerești. Pe care le-a văzut în vedenie.

[4] Vei adormi în pace. Vei muri ca un Sfânt al lui Dumnezeu.

[5] Vei învia din morți la învierea cea de obște.

Daniil, cap. 11, 29-45, cf. LXX

29. Întru [La] vreme[a sa se va întoarce] spre Egiptos și [acesta] nu va fi ca cel dintâi și cel din urmă[1].

30. Și vor veni romeii[2]/ romanii și îl vor alunga pe el și se vor mânia [asupra] lui. Iar [el] se va întoarce și va fi urgisit [și se va urgisi] împotriva făgăduinței celei sfinte. Și va face și se va întoarce și va fi gândind împotriva lor, pentru care au părăsit făgăduința cea sfântă.

31. Și brațele [cele] dintru el vor sta [καὶ βραχίονες παρ᾽ αὐτοῦ στήσονται][3] și vor spurca [locul] cel sfânt al fricii [καὶ μιανοῦσι τὸ ἅγιον τοῦ φόβου] și vor îndepărta jertfa [καὶ ἀποστήσουσι τὴν θυσίαν] și vor da urâciunea pustiirii [καὶ δώσουσι βδέλυγμα ἐρημώσεως].

32. Și, cu păcatele [lor], a făgăduinței [făgăduința] vor spurca în poporul cel tare [καὶ, ἐν ἁμαρτίαις, διαθήκης μιανοῦσιν ἐν σκληρῷ λαῷ][4], iar mulțimea, care cunoaște acestea, vor birui și vor face [καὶ ὁ δῆμος, ὁ γινώσκων ταῦτα, κατισχύσουσι καὶ ποιήσουσι] [va birui și va face].

33. Și cei care au în minte/ cei care gândesc ai neamului vor înțelege întru multe [καὶ ἐννοούμενοι τοῦ ἔθνους συνήσουσιν εἰς πολλούς], dar se vor poticni [întru] sabie [καὶ προσκόψουσι ῥομφαίᾳ] și vor fi învechiți cu aceasta [καὶ παλαιωθήσονται ἐν αὐτῇ][5] și cu robie, iar cu jefuirea de zile [multe] vor fi spurcați [καὶ ἐν αἰχμαλωσίᾳ, καὶ ἐν προνομῇ ἡμερῶν κηλιδωθήσονται].

34. Și oricând or să fie zdrobiți, [ei] vor aduna tăria cea mică [ἰσχὺν βραχεῖαν]. Și vor fi adunați asupra lor cei mulți, peste cetate, iar cei mulți [vor fi] ca în[tru] moștenire[a lor] [καὶ πολλοὶ ὡς ἐν κληροδοσίᾳ].

35. Și dintre cei care înțeleg vor fi gândind spre să se curățească pe ei înșiși [καὶ ἐκ τῶν συνιέντων διανοηθήσονται εἰς τὸ καθαρίσαι ἑαυτοὺς] și spre să fie aleși și spre să fie curățiți până la împlinirea vremii [καὶ εἰς τὸ ἐκλεγῆναι καὶ εἰς τὸ καθαρισθῆναι ἕως καιροῦ συντελείας], căci încă vremea [este] spre ceasuri [ἔτι γὰρ καιρὸς εἰς ὥρας][6].

36. Și împăratul va face după voia sa. Și va fi urgisit [se va urgisi] și va fi înălțat [se va înălța] pe[ste] tot dumnezeul [καὶ παροργισθήσεται καὶ ὑψωθήσεται ἐπὶ πάντα θεὸν] și pe[ste] Dumnezeul dumnezeilor [καὶ ἐπὶ τὸν Θεὸν τῶν θεῶν]. [Ca] cei deosebiți va grăi și va fi bine sporit, până când are să se împlinească urgia întru el [ἕως ἂν συντελεσθῇ ἡ ὀργή εἰς αὐτὸν][7], căci [atunci] sfârșitul [său] se [va] face [γὰρ συντέλεια γίνεται].

37. Și pe dumnezeii părinților săi nu are să-i cinstească [καὶ ἐπὶ τοὺς θεοὺς τῶν πατέρων αὐτοῦ οὐ μὴ προνοηθῇ] și, [fiind] în pofta nevestei [sale], nu are să-i cinstească [καὶ, ἐν ἐπιθυμίᾳ γυναικὸς, οὐ μὴ προνοηθῇ], că[ci] în to[a]t[e] va fi înălțat [ὅτι ἐν παντὶ ὑψωθήσεται] și va fi supus lui [se vor supune lui] nea- murile cele tari [καὶ ὑποταγήσεται αὐτῷ ἔθνη ἰσχυρά].

38. La locul său se va muta, iar pe dumnezeul, pe care nu l-au cunoscut părinții săi, îl va cinsti cu aur și [cu] argint și [cu] piatra cea scumpă. Și în[tru] pofte[le sale]

39. își va face cetățile, iar întru fortăreața [sa] cea tare va veni împreună cu dumnezeul cel străin, pe care are să-l cunoască. [Și] își va înmulți slava [sa] și va domni el pe[ste pământul] cel mult și țara o va împărți întru dar [καὶ χώραν ἀπομεριεῖ εἰς δωρεάν].

40. Iar, la ceasul sfârșitului [καὶ καθ᾽ ὥραν συντελείας], împăratul Egiptosului va fi împuns de coarnele sale, iar împăratul de miazănoapte va fi urgisit [se va urgisi asupra] lui cu carele [sale] de război și cu caii cei mulți și cu corăbiile cele multe. Și [el] va intra întru țara Egiptosului,

41. dar va intra [și] întru țara mea [καὶ ἐπελεύσεται εἰς τὴν χώραν μου][8].

42. Iar în țara Egiptosului nu îi va fi în aceasta mântuindu-se [să se mântuie].

43. Și va apuca locul aurului și locul argintului și toată pofta Egiptosului [καὶ πάσης τῆς ἐπιθυμίας Αἰγύπτου]. Iar libiesii[9]/ libienii și etiopesii[10]/ etiopienii vor fi în[tru] mulțimea sa [ἔσονται ἐν τῷ ὄχλῳ αὐτοῦ][11].

44. Și auzirea/ vestea îl va tulbura pe el, [cea] de la răsărituri și [de la] miazănoapte. Și va ieși în[tru] mânia [sa] cea tare și [va veni cu] sabia [ca] să-i nimicească și să-i omoare pe mulți.

45. Și va sta cortul său atunci în mijlocul mărilor [καὶ στήσει αὐτοῦ τὴν σκηνὴν τότε ἀνὰ μέσον τῶν θαλασσῶν] și al muntelui celui sfânt al voinței [καὶ τοῦ ὄρους τῆς θελήσεως τοῦ ἁγίου]. Și va veni ceasul sfârșitului său [καὶ ἥξει ὥρα τῆς συντελείας αὐτοῦ] și nu va fi cel care îi ajută lui [καὶ οὐκ ἔσται ὁ βοηθῶν αὐτῷ].


[1] Adjectivele feminine ἡ πρώτη și ἡ ἐσχάτη sunt în relație cu Αἴγυπτον, care e un substantiv tot la feminin. Așa că e vorba de Egiptul cel dintâi și de cel din urmă.

[2] De la N. pl. ῥωμαῖοι.

[3] Cu referire la urmașii săi.

[4] Tare la inimă, neascultător, nemilostiv.

[5] Vor fi omorâți cu sabia.

[6] Încă nu s-au împlinit acestea.

[7] Până când are să se împlinească urgia lui Dumnezeu întru el.

[8] Sfântul Arhanghel Gavriil se referă aici la țara pe care el o păzește.

[9] De la N. pl. λίβυες.

[10] De la N. pl. αἰθίοπες.

[11] Vor face parte din mulțimea de popoare pe care o va stăpâni.

Daniil, cap. 11, 15-28, cf. LXX

15. Și va intra împăratul de miazănoapte și își va întoarce sulițele sale [καὶ ἐπιστρέψει τὰ δόρατα αὐτοῦ] și va lua cetatea cea tare. Dar brațele împăratului Egiptosului vor sta împreună cu ale stăpânitorilor săi și nu va fi tăria sa, pentru [ca] să i se împotrivească lui.

16. Și va face, cel care intră [va intra] împotriva lui, după voia sa, și nu va fi înaintea sa cel care [i] s-a împotrivit [lui]. Și [el] va sta în țară [καὶ στήσεται ἐν τῇ χώρᾳ] și va fi sfârșind toate cu mâinile sale [καὶ ἐπιτελεσθήσεται πάντα ἐν ταῖς χερσὶν αὐτοῦ].

17. Și își va da fața sa [ca] să intre [cu] tăria a toată lucrarea sa [καὶ δώσει τὸ πρόσωπον αὐτοῦ ἐπελθεῖν βίᾳ πᾶν τὸ ἔργον αὐτοῦ] și înțelegerile cu el le va face. Iar pe fiica omului i-o va da lui [καὶ θυγατέρα ἀνθρώπου δώσει αὐτῷ], pentru [ca] să o strice pe ea [εἰς τὸ φθεῖραι αὐτήν][1], și nu [o] va convinge și nu va fi [καὶ οὐ πείσεται καὶ οὐκ ἔσται] [a lui].

18. Și își va da fața sa către mare și le va lua pe cele multe. Și va întoarce urgia ocării lor în[tru] jurământ spre ocara sa [καὶ ἐπιστρέψει ὀργὴν ὀνειδισμοῦ αὐτῶν ἐν ὅρκῳ κατὰ τὸν ὀνειδισμὸν αὐτοῦ].

19. [Și] își va întoarce fața sa pentru ca să biruie țara sa [ἐπιστρέψει τὸ πρόσωπον αὐτοῦ εἰς τὸ κατισχῦσαι τὴν χώραν αὐτοῦ], dar se va poticni și va cădea și nu va fi aflat [καὶ προσκόψει καὶ πεσεῖται καὶ οὐχ εὑρεθήσεται].

20. Și se va ridica din rădăcina sa planta împărăției întru înviere [καὶ ἀναστήσεται ἐκ τῆς ῥίζης αὐτοῦ φυτὸν βασιλείας εἰς ἀνάστασιν]: bărbatul lovind slava împăratului [ἀνὴρ τύπτων δόξαν βασιλέως]. Iar în zilele cele din urmă va fi zdrobit [καὶ ἐν ἡμέραις ἐσχάταις συντριβήσεται], dar nu cu urgie și nici cu război [καὶ οὐκ ἐν ὀργῇ οὐδὲ ἐν πολέμῳ].

21. Și se va ridica împotriva locului său cel bun de disprețuit [εὐκαταφρόνητος] și nu îi va fi dată pentru el slava împăratului. Și împăratul va veni [și] fără de veste va birui în[tru] moștenirea sa [ἐν κληροδοσίᾳ αὐτοῦ].

22. Iar brațele celor care au fost zdrobiți, le va zdrobi de la fața sa.

23. Și cu făgăduință, [dar] și [cu] mulțimea care a fost rânduită împreună cu el, va face minciună [ποιήσει ψεῦδος] și împotriva neamului celui tare [va merge] cu neamul cel puțin [καὶ ἐπὶ ἔθνος ἰσχυρὸν ἐν ὀλιγοστῷ ἔθνει].

24. [Și] fără de veste va pustii cetatea [ἐξάπινα ἐρημώσει πόλιν] și va face câte nu au făcut părinții săi [καὶ ποιήσει ὅσα οὐκ ἐποίησαν οἱ πατέρες αὐτοῦ] și nici părinții părinților săi [οὐδὲ οἱ πατέρες τῶν πατέρων αὐτοῦ]: jefuire și prăzi, iar bogățiile lor, [acesta] le va da [altora]. Și împotriva cetății celei tari va fi gândind [καὶ ἐπὶ τὴν πόλιν τὴν ἰσχυρὰν διανοηθήσεται], dar gândurile sale [vor fi] întru zadar [καὶ οἱ λογισμοὶ αὐτοῦ εἰς μάτην] [în zadar].

25. Și va fi ridicată tăria sa și inima sa [καὶ ἐγερθήσεται ἡ ἰσχὺς αὐτοῦ καὶ ἡ καρδία αὐτοῦ] împotriva împăratului Egiptosului cu mulțime multă, iar împăratul Egiptosului va fi întărâtat spre război [ἐρεθισθήσεται εἰς πόλεμον] cu mulțime foarte tare [și] mare. Și [el] nu va sta [καὶ οὐ στήσεται], că[ci cineva] va fi gândind împotriva lui [cu] mintea [ὅτι διανοηθήσεται ἐπ᾽ αὐτὸν διανοίᾳ] [sa].

26. Și îl vor mistui pe el grijile sale [καὶ καταναλώσουσιν[2] αὐτὸν μέριμναι αὐτοῦ]. Și se vor întoarce [către] el [καὶ ἀποστρέψουσιν αὐτόν], iar [el] va veni și [îi] va trage [după el] și vor cădea răniții cei mulți [καὶ παρελεύσεται καὶ κατασυριεῖ καὶ πεσοῦνται τραυματίαι πολλοί].

27. Iar cei doi împărați singuri vor cina împotriva sa [καὶ δύο βασιλεῖς μόνοι δειπνήσουσιν ἐπὶ τὸ αὐτὸ] și la o masă vor mânca [καὶ ἐπὶ μιᾶς τραπέζης φάγονται] și vor grăi cele mincinoase [καὶ ψευδολογήσουσι] și nu vor fi bine sporind [καὶ οὐκ εὐοδωθήσονται], căci sfârșitul [este] încă întru vreme [ἔτι γὰρ συντέλεια εἰς καιρόν] [la vremea sa].

28. Și se va întoarce întru țara sa cu bogățiile cele multe, iar inima sa spre făgăduința cea sfântă o va face [καὶ ἡ καρδία αὐτοῦ ἐπὶ τὴν διαθήκην τοῦ ἁγίου ποιήσει], și se va întoarce în[tru] țara sa.


[1] Ca să o dezvirgineze.

[2] Îl vor consuma, îl vor slăbi mult.

Daniil, cap. 11, 1-14, cf. LXX

1. Iar în anul cel dintâi al împăratului Chiros, [Gavriil] mi-a zis mie să mă întăresc și [pentru] a mă îmbărbăta.

2. «Iar acum am venit [ca] adevărul să-ți vestesc ție. Iată, trei împărați s-au împotrivit în Persis[1]/ Persia, iar cel de-al 4-lea se va îmbogăți [cu] bogăție mare mai mult decât toți, iar când are să biruie el în bogăția sa, [atunci] se va ridica împotriva [la] tot împăratul ellinilor!

3. Și va sta împăratul cel puternic și va domni domnia cea multă și [el] va face precum are să voiască.

4. Dar când are să se ridice el, [atunci] va fi zdrobită împărăția sa și va fi împărțită întru cele 4 vânturi ale cerului. [Și va fi] nu după tăria sa, nici după domnia sa, [cu] care [el] a domnit, că[ci] îi va fi luată împărăția sa și alții îi vor învăța pe ei.

5. Și se va întări împăratul Egiptosului, iar unul dintre stăpânitori îl va birui pe el și va stăpâni stăpânirea cea mare [peste] stăpânirea sa[2],

6. iar spre sfârșitul anilor îi va conduce pe ei. Și va intra împăratul Egiptosului întru împărăția cea de miazănoapte[, pentru ca] să facă înțelegeri [συνθήκας] [cu ea]. Dar nu are să biruie, că[ci] brațul său nu va sta tare, și [ci] brațul său va amorți și vin [vor veni] cei împreună cu el și [acesta] va rămâne spre ceasuri [καὶ μενεῖ εἰς ὥρας].

7. Și se va ridica planta din rădăcina sa după sine. Și va veni spre puterea sa, în[tru] tăria sa, împăratul de miazănoapte și va face tulburare și va birui.

8. Iar pe dumnezeii lor îi va răsturna, împreună cu cele topite ale lor. Iar mulțimile lor, împreună cu vasele poftelor lor, [cele] de argint și de aur, în[tru] robie vor fi duși, întru Egiptos, și va fi [un] an [cu] împăratul de miazănoapte.

9. Și va intra spre împărăția Egiptosului zile [la rând] și se va întoarce [apoi] în pământul său.

10. Iar fiul său, și [acesta] va fi întărâtat, și [el] va aduna adunarea mulțimii celei multe [καὶ συνάξει συναγωγὴν ὄχλου πολλοῦ], și va intra după ea. Și trăgându-i [după el] va veni și se va întoarce și va fi întărâtat în[tru] mult.

11. Și va fi urgisit împăratul Egiptosului și se va război cu împăratul de miazănoapte și va fi dată adunarea întru mâinile sale.

12. Și [acesta] va lua adunarea și va fi înălțată inima sa [καὶ ὑψωθήσεται ἡ καρδία αὐτου][3] și îi va tulbura pe mulți, dar nu are să se teamă.

13. Și se va întoarce împăratul de miazănoapte și va aduna adunarea cetății mai mare decât cea dintâi, [în] anul după împlinirea vremii, și va intra întru ea, spre el, cu mulțime multă și cu bogățiile cele multe.

14. Și, în vremurile acelea [ἐν τοῖς καιροῖς ἐκείνοις], mințile [lor] se vor ridica împotriva împăratului Egiptosului [διάνοιαι ἀναστήσονται ἐπὶ τὸν βασιλέα Αἰγύπτου]. Și [el] le va rezidi pe cele care au căzut ale poporului său și se va ridica spre [aceea ca] să se ridice profeția [καὶ ἀναστήσεται εἰς τὸ ἀναστῆσαι τὴν προφητείαν] și vor lovi împotriva [καὶ προσκόψουσι] [lor].


[1] De la N. Περσίς. Pentru că în text e forma de D. sg.

[2] Peste țara Egiptului.

[3] Va fi înălțată inima lui de către demoni. Pentru că el se va trufi în inima sa.