Iezechiil, cap. 36, 1-15, cf. LXX

1. Iar tu, fiule al omului, profețește împotriva munților lui Israil și zi-le mulților lui Israil! «Auziți cuvântul Domnului!

2. Acestea zice Domnul, Domnul: <Pentru ce a zis vrăjmașul împotriva voastră: „Bine s-a făcut! [Căci] pustiurile cele veșnice ne-a[u] fost făcut[e] nouă spre stăpânire”?>».

3. Pentru aceasta profețește și zi! «Acestea zice Domnul, Domnul: <Pentru că voi [ați voit] să fiți necinstiți și să fiți urâți voi de către cei dimprejurul vostru, [pentru] a fi voi spre stăpânirea neamurilor celor rămase, și v-ați înălțat graiul limbii [voastre] și [v-ați făcut] spre ocara neamurilor>»,

4. pentru aceasta, munților ai lui Israil, auziți cuvântul Domnului! «Acestea zice Domnul munților și dealurilor și râpelor și pârâielor și celor care au fost pustiite și nimicite și cetăților celor care au fost părăsite, celor care s-au făcut spre pradă și spre călcarea neamurilor celor care au rămas împrejur.

5. Pentru aceasta, acestea zice Domnul, Domnul: <Dacă, într-adevăr, în[tru] focul mâniei Mele am grăit [ἐν πυρὶ θυμοῦ Μου ἐλάλησα] împotriva celorlalte neamuri și împotriva a toată Idumea, că[ci] și-au dat pământul Meu lor înșiși spre stăpânirea cu veselie, necinstind sufletele [pentru ca] să le nimicească prin pradă [ἀτιμάσαντες ψυχὰς τοῦ ἀφανίσαι ἐν προνομῇ]>,

6. pentru aceasta profețește împotriva pământului lui Israil și zi munților și dealurilor și râpelor și vâlcelelor! Acestea zice Domnul: <Iată, Eu în[tru] râvna Mea și în[tru] mânia Mea am grăit [Ἐγὼ ἐν τῷ ζήλῳ Μου καὶ ἐν τῷ θυμῷ Μου ἐλάλησα], pentru ca să purtați voi ocările neamurilor!

7. Pentru aceasta, Eu voi ridica mâna Mea împotriva neamurilor celor dimprejurul vostru, [iar] aceștia necinstea lor își vor primi.

8. Iar voi, munților ai lui Israil, strugurul și rodul vostru va mânca poporul Meu, că[ci ei] se apropie să vină.

9. Că[ci], iată [ἰδοὺ], Eu [voi căuta] spre voi [Ἐγὼ ἐφ᾽ ὑμᾶς] și voi privi spre voi [καὶ ἐπιβλέψω ἐφ᾽ ὑμᾶς] și veți fi lucrați și veți fi semănați [καὶ κατεργασθήσεσθε καὶ σπαρήσεσθε]!

10. Și îi voi înmulți pe voi[1] pe oameni [și voi înmulți] toată casa lui Israil [până] întru sfârșit și vor fi locuite cetățile, iar cea care a fost pustiită va fi zidită.

11. Și îi voi înmulți pe voi pe oameni și pe dobitoace și vă voi locui pe voi ca la începutul vostru [καὶ κατοικιῶ ὑμᾶς ὡς τὸ ἐν ἀρχῇ ὑμῶν] și bine vă voi face vouă [καὶ εὖ ποιήσω ὑμᾶς], precum cele [mai] dinainte ale voastre [ὥσπερ τὰ ἔμπροσθεν ὑμῶν], și veți cunoaște că Eu sunt Domnul [καὶ γνώσεσθε ὅτι Ἐγώ εἰμι Κύριος].

12. Și voi naște pe voi oameni, [voi naște] pe poporul Meu, pe Israil, și [ei] vă vor moșteni pe voi și le veți fi lor întru stăpânire și nu o să mai fiți adăugați încă să fiți lipsiți de copii de la ei [καὶ οὐ μὴ προστεθῆτε ἔτι ἀτεκνωθῆναι ἀπ᾽ αὐτῶν]>».

13. «Acestea zice Domnul, Domnul: <Pentru că ți-au zis ție: „Mâncând oameni ești și ai fost lipsit de copii de către neamul tău”,

14. pentru aceasta, oameni nu vei mai mânca, iar neamul tău nu îl vei mai face încă fără copii>, zice Domnul, Domnul».

15. «<Și nu va mai fi auzită pe voi necinstea neamurilor, iar ocările popoarelor nu aveți să le [mai] purtați>, zice Domnul, Domnul»”.


[1] Pe munți.

Iezechiil, cap. 35, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, întoarce-ți fața ta împotriva muntelui Siir [Σηιρ] și profețește împotriva lui

3. și zi! «Acestea zice Domnul, Domnul: <Iată, Eu [sunt] împotriva ta, munte Siir, și voi întinde mâna Mea împotriva ta și te voi da pe tine pustiu și vei fi pustiit!

4. Iar cetățile tale le voi face pustietate și tu pustiu vei fi și vei cunoaște că Eu sunt Domnul.

5. Pentru că tu [ai vrut] să fii vrăjmașul cel veșnic [ἀντὶ τοῦ γενέσθαι σε ἐχθρὰν αἰωνίαν] și ai șezut [în] casa lui Israil [cu] viclenie [καὶ ἐνεκάθισας τῷ οἴκῳ Ισραηλ δόλῳ], [fiind] în mână [cu] sabia vrăjmașilor în vremea nedreptății [ἐν χειρὶ ἐχθρῶν μαχαίρᾳ ἐν καιρῷ ἀδικίας], în [vremea] cea din urmă [ἐπ᾽ ἐσχάτῳ].

6. Pentru aceasta, Eu trăiesc>, zice Domnul, Domnul, <[și] dacă, într-adevăr, întru sânge ai păcătuit [εἰ, μὴν, εἰς αἷμα ἥμαρτες], [atunci] și sângele pe tine te va prigoni [καὶ αἷμά σε διώξεται].

7. Și voi da muntele Siir întru pustiu și va fi pustiit și voi pierde din el pe oameni și pe dobitoace.

8. Și voi umple de răniții tăi dealurile și râpele tale, iar în toate câmpurile tale, cei care au fost răniți de sabie, vor cădea în[tru] tine.

9. Pustietate veșnică te voi pune pe tine, iar cetățile tale nu or să [mai] fie locuite încă și vei cunoaște că Eu sunt Domnul.

10. Pentru că tu [ai voit] să zici: „Cele două neamuri și cele două țări ale mele vor fi și le voi moșteni pe ele”. Dar Domnul acolo este!

11. Pentru aceasta, Eu trăiesc>, zice Domnul, <și îți voi face ție după vrăjmășia ta [καὶ ποιήσω σοι κατὰ τὴν ἔχθραν σου]. Și Mă voi face cunoscut ție [καὶ γνωσθήσομαί σοι], când am să te judec pe tine [ἡνίκα ἂν κρίνω σε],

12. și vei cunoaște că Eu sunt Domnul. Auzit-am glasul blasfemiilor tale [ἤκουσα τῆς φωνῆς τῶν βλασφημιῶν σου]. Că[ci] ai zis: „Munții cei pustii ai lui Israil ne-a[u] fost dat [dați] nouă spre mâncare”.

13. Și ai grăit cu mândrie împotriva Mea [cu] gura ta [καὶ ἐμεγαλορημόνησας ἐπ᾽ Ἐμὲ τῷ στόματί σου] [și] Eu am auzit [Ἐγὼ ἤκουσα]>.

14. [Și] acestea zice Domnul: <În[tru] veselia a tot pământul, pustiu te voi face pe tine.

15. Pustiu vei fi, muntele Siir, și toată Idumea [Ιδουμαία] va fi nimicită cu totul și vei cunoaște că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor[1]>».


[1] Al fiilor lui Israil.

Iezechiil, cap. 34, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, profețește împotriva păstorilor lui Israil! Profețește și zi-le păstorilor! «Acestea zice Domnul, Domnul: <O, păstorii lui Israil! Nu se pasc păstorii pe ei înșiși? Păstorii [oare] nu pasc oile?

3. Iată, [voi] mâncați laptele [turmei] și vă îmbrăcați [cu] lânurile [lor][1] și înjunghiați [ce este] gras, dar oile Mele nu le pașteți!

4. Pe cea care a fost slabă nu ați întărit-o și pe cea rea nu ați făcut-o un trup [οὐκ ἐσωματοποιήσατε] și pe cea care a fost zdrobită nu ați legat-o[2] și pe cea rătăcită nu ați întors-o și pe cea care a fost pierdută nu ați căutat-o și pe cea tare nu ați crescut-o [cu] trudă.

5. Și [astfel] au fost risipite oile Mele. Pentru [că], nefiind păstori [în Israil], și [turma] a fost făcută spre mâncare la toate fiarele câmpului.

6. Și au fost risipite oile Mele în tot muntele și pe tot dealul cel înalt și pe fața a tot pământul a fost risipită [turma Mea]. Și nu era cel care caută și nici cel care întoarce [oile]>.

7. Pentru aceasta, păstori [ai lui Israil], ascultați cuvântul Domnului!

8. <Eu trăiesc!>, zice Domnul, Domnul. <Dacă, într-adevăr, pentru că oile Mele [au ajuns] să se facă spre pradă [εἰ μὴν ἀντὶ τοῦ γενέσθαι τὰ πρόβατά μου εἰς προνομὴν] și [dacă] oile Mele [au ajuns] să se facă spre mâncare [la] toate fiarele câmpului, alături de [ele] nefiind păstori, iar păstorii nu au căutat oile Mele, ci păstorii s-au păscut pe ei înșiși, dar oile Mele nu le-au păscut,

9. pentru aceasta, păstori>,

10. acestea zice Domnul, Domnul: <Iată, Eu [sunt] împotriva păstorilor și voi cere oile Mele din mâinile lor! Și îi voi întoarce pe ei [pentru] a nu păstori oile Mele și păstorii nu le vor mai paște încă pe acestea. Și voi scoate oile Mele din gura lor și nu le vor [mai] fi lor încă spre mâncare>.

11. Fiindcă acestea zice Domnul: <Iată, Eu, voi căuta oile Mele și le voi cerceta [ἐπισκέψομαι] pe ele!

12. Precum caută păstorul turma lui în ziua când are să fie întuneric și nor în mijlocul oilor [sale] care au fost despărțite, așa voi căuta [Eu] oile Mele și le voi scoate pe ele din tot locul [în] care au fost risipite acolo în zi de nor și de întuneric.

13. Și le voi scoate pe ele de la neamuri și le voi aduna pe ele din țări și le voi scoate pe ele întru pământul lor și le voi paște pe ele pe munții lui Israil și în râpe și în toată locuința pământului.

14. În pășune bună le voi paște pe ele și în muntele cel înalt al lui Israil [ἐν τῷ ὄρει τῷ ὑψηλῷ Ισραηλ]. Vor fi stânele [αἱ μάνδραι][3] lor acolo, vor fi dormind [acolo] și acolo se vor odihni în[tru] desfătare bună și în pășune grasă vor fi păscute pe munții lui Israil.

15. Eu voi paște oile Mele și Eu le voi odihni pe ele și vor cunoaște că Eu sunt Domnul>. [Căci] acestea zice Domnul, Domnul:

16. <Pe cea pierdută o voi căuta și pe cea rătăcită o voi întoarce și pe cea care a fost zdrobită o voi lega[4] și pe cea părăsită o voi întări și pe cea tare o voi păzi și le voi paște pe ele cu judecată [καὶ βοσκήσω αὐτὰ μετὰ κρίματος].

17. Și voi, oile [Mele]>, acestea zice Domnul, Domnul: <Iată, Eu voi judeca între oaie și oaie, [între] berbeci și țapi!

18. Și nu vă [era] destul vouă că pășunea cea bună pășteați și pe cele rămase ale pășunii voi le călcați sub picioarele voastre și beați apa hotărâtă [τὸ καθεστηκὸς ὕδωρ], iar, pe cea rămasă, o tulburați [cu] picioarele voastre?

19. Și oile Mele pășteau bătătoririle picioarelor voastre [τὰ πατήματα τῶν ποδῶν ὑμῶν] și beau apa tulburată [τὸ τεταραγμένον ὕδωρ] de picioarele voastre>.

20. Pentru aceasta, acestea zice Domnul, Domnul: <Iată, Eu voi judeca între oaia cea tare [προβάτου ἰσχυροῦ] și între oaia cea slabă [προβάτου ἀσθενοῦς]!

21. [Căci] cu coastele și cu umerii voștri vă împingeți [διωθεῖσθε] și [cu] coarnele voastre împungeați [ἐκερατίζετε] și pe tot cel părăsit îl storceați [ἐξεθλίβετε].

22. Și voi mântui oile Mele și nu or să [mai] fie încă spre pradă și voi judeca între berbece către berbece [καὶ κρινῶ ἀνὰ μέσον κριοῦ πρὸς κριόν].

23. Și voi ridica asupra lor un Păstor [καὶ ἀναστήσω ἐπ᾽ αὐτοὺς Ποιμένα ἕνα][5] și le va paște pe ele robul Meu [καὶ ποιμανεῖ αὐτούς τὸν δοῦλόν Μου], David [Δαυιδ][6], și [El] le va fi lor Păstorul [καὶ ἔσται αὐτῶν Ποιμήν].

24. Și Eu, Domnul, le voi fi lor întru Dumnezeu și David [va fi] stăpânitorul în mijlocul lor. [Căci] Eu, Domnul, am grăit [acestea].

25. Și îi voi rândui lui David o făgăduință de pace [διαθήκην εἰρήνης] și voi nimici fiarele cele rele de pe pământ. Și vor locui în pustiu și vor dormi în dumbrăvi

26. și le voi da lor dimprejurul muntelui Meu. Și vă voi da vouă ploaie, ploaie de binecuvântare [ὑετὸν εὐλογίας].

27. Iar pomii, cei [care sunt] în câmp, își vor da rodul lor și pământul își va da tăria lui și vor locui pe pământul lor în[tru] nădejdea păcii [ἐν ἐλπίδι εἰρήνης]. Și vor cunoaște că Eu sunt Domnul, în [ziua când] Eu am să le zdrobesc jugul lor și îi voi izbăvi pe ei din mâna celor care i-au înrobit pe ei.

28. Și [ei] nu vor mai fi încă în[tru] prada neamurilor [ἐν προνομῇ τοῖς ἔθνεσιν], iar fiarele pământului nu or să-i mai mănânce pe ei. Și vor locui în[tru] nădejde și nu va [mai] fi cel care să-i sperie pe ei.

29. Și le voi ridica lor o plantă a păcii [φυτὸν εἰρήνης][7] și nu vor mai pieri de foame pe pământ și nu or să [mai] poarte încă mustrarea neamurilor.

30. Și vor cunoaște că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, și ei [sunt] poporul Meu, casa lui Israil>, zice Domnul.

31. <Oile Mele și oile turmei Mele sunteți și Eu [sunt] Domnul Dumnezeul vostru>, zice Domnul, Domnul»”.


[1] Ale oilor.

[2] Cu sensul de a o bandaja, de a o îngriji medical.

[3] Mάνδρα fiind substantivul de la care s-a format cuvântul Arhimandrit. Adică cel dintâi între cei care conduc turma duhovnicească a Monahilor dintr-o Mănăstire.

[4] O voi bandaja.

[5] Profeție hristologică.

[6] Căci Hristos ne va aminti de Sfântul Profet David.

[7] Tot cu referire la Hristos Domnul.

Iezechiil, cap. 33, 21-33, cf. LXX

21. Și a fost în cel de-al 12-lea an, în luna a 12-a, [în ziua] a 5-a a lunii robiei noastre, [că] a venit către mine, din Ierusalim, cel care a fost mântuit [ὁ ἀνασωθεὶς], zicându-mi: „A fost luată[1] cetatea [ἑάλω ἡ πόλις]!”.

22. Dar seara [καὶ ἑσπέρας], înainte să vină el [πρὶν ἐλθεῖν αὐτὸν], a fost [fusese] asupra mea mâna Domnului [ἐγενήθη ἐπ᾽ ἐμὲ χεὶρ Κυρίου] și a deschis [deschisese] gura mea, până ce [el] a venit către mine de dimineață [καὶ ἤνοιξέν μου τὸ στόμα, ἕως ἦλθεν πρός με τὸ πρωί]. [Iar de când mi-]a fost deschisă gura mea [καὶ ἀνοιχθέν μου τὸ στόμα], nu [mai mi-]a fost oprită încă [οὐ συνεσχέθη ἔτι].

23. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

24. „Fiule al omului, cei care locuiesc cele care au fost pustiite pe pământul lui Israil zic: «Unul era Avraam și [el] a stăpânit pământul. Iar noi suntem mai mulți [și] nouă ne-a fost dat pământul spre stăpânire».

25. Pentru aceasta, zi-le lor! «Acestea zice Domnul, Domnul:

26.

27. <Eu trăiesc! Oare nu vor cădea cei [care locuiesc] în cele care au fost pustiite [cu] sabia? Iar cei de pe fața câmpului fiarelor țarinii vor fi dați spre mâncare. Și pe cei din cele care au fost zidite și pe cei din peșteri [cu] moarte îi voi omorî [θανάτῳ ἀποκτενῶ].

28. Și voi da pământul pustiu și va pieri semeția tăriei sale și va fi pustiit [vor fi pustiiți] munții lui Israil, pentru că nu [v]a fi [om] călătorind [prin ei],

29. și vor cunoaște că Eu sunt Domnul. Și voi face pământul lor pustiu și va fi pustiit pentru toate urâciunile lor, pe care [ei] le-au făcut [καὶ ἐρημωθήσεται διὰ πάντα τὰ βδελύγματα αὐτῶν, ἃ ἐποίησαν]>».

30. Iar tu, fiule al omului, fiii poporului tău – cei care grăiesc despre tine pe lângă ziduri [οἱ λαλοῦντες περὶ σοῦ παρὰ τὰ τείχη] și în porțile caselor [καὶ ἐν τοῖς πυλῶσι τῶν οἰκιῶν] [lor] și [care] grăiesc [precum] omul fratelui său –, [să știi că sunt cei] zicând: «Să ne adunăm și să le auzim pe cele care ies de la Domnul [συνέλθωμεν καὶ ἀκούσωμεν τὰ ἐκπορευόμενα παρὰ Κυρίου]!».

31. Și vin [vor veni] către tine precum vine poporul împreună. Și stau [vor sta] înaintea ta și aud [vor auzi] cuvintele tale, dar pe acestea nu le vor face [καὶ αὐτὰ οὐ μὴ ποιήσουσιν], că[ci] minciuna [este] în gura lor [ὅτι ψεῦδος ἐν τῷ στόματι αὐτῶν] și dinapoia faptelor celor de rușine [sunt] inimile lor [καὶ ὀπίσω τῶν μιασμάτων ἡ καρδία αὐτῶν].

32. Și ai să le fii lor precum glasul psaltirionului cel cu dulce glas [ὡς φωνὴ ψαλτηρίου ἡδυφώνου], cel bine armonizat [εὐαρμόστου], și vor auzi cuvintele tale, dar nu le vor face pe acestea.

33. Și când are să vină, vor zice: «Iată, vine!» și vor cunoaște că Profetul era în mijlocul lor [καὶ γνώσονται ὅτι Προφήτης ἦν ἐν μέσῳ αὐτῶν][2]”.


[1] A fost cucerită cetatea! Am pierdut cetatea, Ierusalimul!

[2] Profeție despre Domnul, despre cum Îl vor recunoaște ca Profetul din mijlocul lor.

Iezechiil, cap. 33, 1-20, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, grăiește fiilor poporului tău! Și vei zice către ei: «[Acesta este] pământul peste care am să aduc sabie!». Și are să ia poporul pământului pe un om dintre ei și are să-l dea pe el lor spre strajă

3. și [el] are să vadă sabia venind asupra pământului și are să trâmbițeze [cu] trâmbița și are să facă cunoscut [acest lucru] poporului.

4. Și are să audă, cel care a auzit glasul trâmbiței, și nu are să se păzească. Și are să vină sabia și are să-l apuce pe el. [Iar] sângele său va fi pe[ste] capul său,

5. că[ci] glasul trâmbiței l-a auzit [și] nu s-a păzit. [De aceea,] sângele său pe[ste] el va fi. Dar acesta, [pentru] că și-a păzit sufletul său [ὅτι ἐφυλάξατο τὴν ψυχὴν αὐτου], s-a izbăvit [ἐξείλατο].

6. Iar străjerul [ὁ σκοπός], dacă are să vadă sabia venind și nu are să facă cunoscut [acest lucru cu] trâmbița – iar poporul nu are să se păzească și sabia, care a venit, are să ia suflet dintre ei –, acesta[1] pentru fărădelegea sa a fost luat [va fi luat][2] și sângele din mâna străjerului îl voi cere [καὶ τὸ αἷμα ἐκ τῆς χειρὸς τοῦ σκοποῦ ἐκζητήσω].

7. Iar tu, fiule al omului, străjer te-am dat pe tine casei lui Israil și vei auzi din gura Mea cuvântul [καὶ ἀκούσῃ ἐκ στόματός Μου λόγον],

8. când am să-i zic Eu celui păcătos: «[Cu] moarte vei fi omorât [θανάτῳ θανατωθήσῃ]». Și [dacă] nu ai să-i grăiești, [pentru ca] să se păzească cel neevlavios de la calea sa, acela, cel fărădelege, [întru] fărădelegea sa va muri, iar sângele său din mâna ta îl voi cere.

9. Dar dacă tu ai să-i vestești mai înainte celui neevlavios calea sa, [pentru ca] să se întoarcă de le ea, dar [el] nu are să se întoarcă de la calea sa, acela [întru] neevlavia sa va muri [οὗτος τῇ ἀσεβείᾳ αὐτοῦ ἀποθανεῖται], iar tu ți-ai izbăvit sufletul tău [καὶ σὺ τὴν ψυχὴν σαυτοῦ ἐξῄρησαι].

10. Iar tu, fiule al omului, zi casei lui Israil! «Așa ați grăit, zicând: <Înșelările noastre și fărădelegile noastre asupra noastră sunt [αἱ πλάναι ἡμῶν καὶ αἱ ἀνομίαι ἡμῶν ἐφ᾽ ἡμῖν εἰσιν] și în[tru] ele noi ne topim. Și cum vom trăi [astfel]?!>.

11. Zi-le lor [acestea]! <Eu trăiesc [ζῶ Ἐγώ]! [Și] acestea zice Domnul: Nu voiesc moartea celui neevlavios [οὐ βούλομαι τὸν θάνατον τοῦ ἀσεβοῦς]! [Și aceasta, pentru] ca să se întoarcă cel neevlavios de la calea sa [ὡς τὸ ἀποστρέψαι τὸν ἀσεβῆ ἀπὸ τῆς ὁδοῦ αὐτοῦ] și [pentru] a trăi el [καὶ ζῆν αὐτόν]. [Cu] întoarcere[3], întoarceți-vă de la calea voastră! Și pentru ce muriți, casa lui Israil?>».

12. Zi către fiii poporului tău! «Dreptatea celui Drept nu are să-l izbăvească pe el în care zi are să fie înșelat [δικαιοσύνη Δικαίου οὐ μὴ ἐξέληται αὐτὸν ἐν ᾗ ἂν ἡμέρᾳ πλανηθῇ], iar fărădelegea celui neevlavios nu are să-l facă rău pe el în care zi are să se întoarcă de la fărădelegea sa [καὶ ἀνομία ἀσεβοῦς οὐ μὴ κακώσῃ αὐτὸν ἐν ᾗ ἂν ἡμέρᾳ ἀποστρέψῃ ἀπὸ τῆς ἀνομίας αὐτοῦ]. Și cel Drept nu are să poată să fie mântuit,

13. când am să-i zic Eu celui Drept: <El a nădăjduit în[tru] dreptatea sa [οὗτος πέποιθεν ἐπὶ τῇ δικαιοσύνῃ αὐτοῦ]>. Iar [dacă] are să facă fărădelege [καὶ ποιήσῃ ἀνομίαν], [atunci] toate dreptățile sale nu or să fie pomenite [πᾶσαι αἱ δικαιοσύναι αὐτοῦ οὐ μὴ ἀναμνησθῶσιν] [și], în[tru] nedreptatea sa [ἐν τῇ ἀδικίᾳ αὐτοῦ], pe care a făcut-o [ᾗ ἐποίησεν], în[tru] aceasta va muri [ἐν αὐτῇ ἀποθανεῖται].

14. Iar când am să-i zic Eu celui neevlavios: <[Cu] moarte vei fi murind [θανάτῳ θανατωθήση]!> și are să se întoarcă de la păcatul său și are să facă judecată și dreptate

15. și zălogul are să-l dea înapoi și prada are să o plătească [și] în[tru] poruncile vieții are să călătorească [ἐν προστάγμασιν ζωῆς διαπορεύηται][4], [pentru ca] să nu facă nedreptate, [atunci cu] viață va trăi și nu are să moară [ζωῇ ζήσεται καὶ οὐ μὴ ἀποθάνῃ].

16. [Iar] toate păcatele sale [πᾶσαι αἱ ἁμαρτίαι αὐτοῦ], pe care le-a păcătuit [ἃς ἥμαρτεν], nu or să [mai] fie pomenite [οὐ μὴ ἀναμνησθῶσιν], că[ci] judecată și dreptate a făcut [și] prin ele va trăi [ὅτι κρίμα καὶ δικαιοσύνην ἐποίησεν ἐν αὐτοῖς ζήσεται]».

17. Și vor zice fiii poporului tău: «Nu [este] dreaptă calea Domnului [οὐκ εὐθεῖα ἡ ὁδὸς τοῦ Κυρίου]!». Dar aceea [καὶ αὕτη], calea lor [ἡ ὁδὸς αὐτῶν], nu [este] dreaptă [οὐκ εὐθεῖα]!

18. Când are să se întoarcă cel Drept de la dreptatea sa și are să facă fărădelegi, și [acela] va muri în[tru] ele,

19. iar când are să se întoarcă cel păcătos de la fărădelegea sa și are să facă judecată și dreptate, acela prin ele va trăi.

20. Și aceasta este [despre] care ați zis: «Nu [este] dreaptă calea Domnului!». [Însă,] casa lui Israil, pe fiecare [dintre voi] întru căile sale [voastre] vă voi judeca pe voi!”.


[1] Străjerul.

[2] Va muri.

[3] Cu pocăință.

[4] Să trăiască.

Iezechiil, cap. 32, 17-32, cf. LXX

17. Și a fost în cel de-al 12-lea an, [în] luna cea dintâi, [în ziua] a 15-a a lunii, a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

18. „Fiule al omului, plângi asupra tăriei Egiptosului! Și moarte vor coborî fiicele neamurilor sale întru adâncul pământului, către cei care se coboară întru groapă.

19.

20. Vor cădea împreună cu el în mijlocul răniților de sabie și va fi adormită toată tăria sa [καὶ κοιμηθήσεται πᾶσα ἡ ἰσχὺς αὐτοῦ].

21. Și îți vor zice ție uriașii [οἱ γίγαντες]: «Fii în adâncul gropii [ἐν βάθει βόθρου γίνου]! [Decât] cine ești mai bun [τίνος κρείττων εἶ]? Coboară și adormi împreună cu cei netăiați împrejur în mijlocul răniților de sabie [κατάβηθι καὶ κοιμήθητι μετὰ ἀπεριτμήτων ἐν μέσῳ τραυματιῶν μαχαίρας]!».

22. Acolo [este] Assur și toată adunarea lui, toți răniții. Acolo au fost dați, iar mormântul lor [este] în adâncul gropii [καὶ ἡ ταφὴ αὐτῶν ἐν βάθει βόθρου]. Și a fost făcută adunarea sa împrejurul mormântului său. Toți răniții [πάντες οἱ τραυματίαι], cei care au căzut [prin] sabie [οἱ πεπτωκότες μαχαίρᾳ],

23. [sunt] cei care au dat frica lor asupra pământului vieții [οἱ δόντες τὸν φόβον αὐτῶν ἐπὶ γῆς ζωῆς]”.

24. Acolo [este] Elamul [Αιλαμ] și toată puterea sa [este] împrejurul mormântului său. [Și] toți răniții, cei care au căzut [prin] sabie, și cei care se coboară netăiați împrejur în adâncul pământului, cei care au dat frica lor asupra pământului vieții și și-au luat chinul lor împreună cu cei care se coboară întru groapă

25. în mijlocul răniților.

26. Acolo au fost dați Mosoh [Μοσοχ] și Tovel [Θοβελ] și toată tăria lor [este] împrejurul mormântului său. [Și] toți răniții săi, toți cei netăiați împrejur, răniții de săbii, cei care au dat frica lor asupra pământului vieții.

27. Și au fost adormiți împreună cu uriașii cei care au căzut din veac [καὶ ἐκοιμήθησαν μετὰ τῶν γιγάντων τῶν πεπτωκότων ἀπὸ αἰῶνος], cei care au coborât întru Iad [împreună] cu armele [lor] cele de război [οἳ κατέβησαν εἰς ᾍδου ἐν ὅπλοις πολεμικοῖς] și și-au pus săbiile lor sub capetele lor [καὶ ἔθηκαν τὰς μαχαίρας αὐτῶν ὑπὸ τὰς κεφαλὰς αὐτῶν] și au fost făcute fărădelegile lor asupra oaselor lor [καὶ ἐγενήθησαν αἱ ἀνομίαι αὐτῶν ἐπὶ τῶν ὀστῶν αὐτῶν], că[ci] i-au înfricoșat pe uriași în pământul vieții [ὅτι ἐξεφόβησαν γίγαντας ἐν γῇ ζωῆς].

28. Iar tu în mijlocul celor netăiați împrejur vei fi adormit, împreună cu cei care au fost răniți [prin] sabie.

29. Acolo au fost dați stăpânitorii Assurului, cei care au dat tăria sa spre rana de sabie [οἱ δόντες τὴν ἰσχὺν αὐτοῦ εἰς τραῦμα μαχαίρας]. Aceștia împreună cu răniții au fost adormiți, împreună cu cei care coboară întru groapă.

30. Acolo [sunt] stăpânitorii de la miazănoapte, toți strategii [στρατηγοὶ] Assurului, răniții, cei care coboară împreună cu frica lor [οἱ καταβαίνοντες, τραυματίαι, σὺν τῷ φόβῳ αὐτῶν] și [cu] tăria lor [καὶ τῇ ἰσχύι αὐτῶν]. [Aceștia,] cei netăiați împrejur, au fost adormiți împreună cu răniții de sabie, și și-au luat chinul lor împreună cu cei care se coboară întru groapă [καὶ ἀπήνεγκαν τὴν βάσανον αὐτῶν μετὰ τῶν καταβαινόντων εἰς βόθρον].

31. Pe aceia îi va vedea împăratul Farao și va fi mângâiat pe[ste] toată tăria lor”, zice Domnul, Domnul.

32. „Că[ci] am dat frica sa asupra pământului vieții [ὅτι δέδωκα τὸν φόβον αὐτοῦ ἐπὶ γῆς ζωῆς] și Farao va fi adormit în mijlocul celor netăiați împrejur, împreună cu răniții de sabie, și [împreună cu el] toată mulțimea sa”, zice Domnul, Domnul.

Iezechiil, cap. 32, 1-16, cf. LXX

1. Și a fost în cel de-al 11-lea an, în luna a 12-a, [în ziua] cea dintâi a lunii, a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, ia plângere împotriva lui Farao, împăratul Egiptosului! Și îi vei zice lui: «[Cu] leul neamurilor ai fost asemănat [λέοντι ἐθνῶν ὡμοιώθης] și tu [ești] ca balaurul cel din mare [καὶ σὺ ὡς δράκων ὁ ἐν τῇ θαλάσσῃ]. Și împungeai cu coarnele râurile tale și tulburai apa [cu] picioarele tale și călcai sub picioare râurile tale».

3. [De aceea,] acestea zice Domnul: «Și voi arunca asupra ta plasele popoarelor celor multe și te voi scoate pe tine cu undița Mea [καὶ ἀνάξω σε ἐν τῷ ἀγκίστρῳ Μου].

4. Și te voi întinde pe tine pe pământ, [iar] câmpurile vor fi umplute de tine. Și voi așeza pe[ste] tine toate păsările cerului și voi sătura dintru tine toate fiarele a tot pământul.

5. Și voi da cărnurile tale pe munți și voi sătura din sângele tău.

6. Și va fi adăpat pământul din murdăriile tale [καὶ ποτισθήσεται ἡ γῆ ἀπὸ τῶν προχωρημάτων[1] σου], [iar] din mulțimea ta de pe munți, văile le voi umple dintru tine.

7. Și voi acoperi cerul când am să te sting pe tine [καὶ κατακαλύψω ἐν τῷ σβεσθῆναί σε οὐρανὸν] și voi întuneca stelele sale [καὶ συσκοτάσω τὰ ἄστρα αὐτοῦ], pe soare cu nor îl voi acoperi [ἥλιον ἐν νεφέλῃ καλύψω], iar luna nu are să mai strălucească lumina ei [καὶ σελήνη οὐ μὴ φάνῃ τὸ φῶς αὐτῆς].

8. [Pe] toate cele care strălucesc lumină din cer le voi întuneca pe[ste] tine și voi da întuneric pe[ste] pământul tău», zice Domnul, Domnul.

9. «Și voi urgisi inima popoarelor celor multe [καὶ παροργιῶ καρδίαν λαῶν πολλῶν], [atunci] când duc [voi duce] robia ta spre neamuri, spre pământul pe care nu l-ai cunoscut.

10. Și se vor întrista pentru tine neamurile cele multe, iar împărații lor [cu] extaz se vor uimi [καὶ οἱ βασιλεῖς αὐτῶν ἐκστάσει ἐκστήσονται], când [o să vadă] a zbura sabia Mea pe[ste] fețele lor [ἐν τῷ πέτασθαι τὴν ῥομφαίαν Μου ἐπὶ πρόσωπα αὐτῶν], așteptând căderea lor din ziua căderii tale [προσδεχόμενοι τὴν πτῶσιν αὐτῶν ἀφ᾽ ἡμέρας πτώσεώς σου]».

11. Că[ci] acestea zice Domnul: «Sabia împăratului Babilonului îți va veni ție [ῥομφαία βασιλέως Βαβυλῶνος ἥξει σοι][2]

12. [împreună] cu săbiile uriașilor [ἐν μαχαίραις γιγάντων] și voi doborî tăria ta [καὶ καταβαλῶ τὴν ἰσχύν σου]. Toți răufăcătorii dintre neamuri [vor veni] și vor nimici semeția Egiptosului și va fi zdrobită toată tăria sa.

13. Și voi pierde toate dobitoacele sale de la apa cea multă. Și nu are să o tulbure încă pe ea piciorul de om și urma dobitoacelor nu are să o calce pe ea[3].

14. Astfel [οὕτως], atunci se va liniști [se vor liniști] apele lor [τότε ἡσυχάσει τὰ ὕδατα αὐτῶν], iar râurile lor ca uleiul vor merge [καὶ οἱ ποταμοὶ αὐτῶν ὡς ἔλαιον πορεύσονται]», zice Domnul.

15. «Când am să dau Egiptosul spre pieire și are să fie pustiit pământul împreună cu plinirea lui, când am să-i risipesc pe toți cei care locuiesc în[tru] el, și vor cunoaște că Eu sunt Domnul.

16. Plângere este și îl vei plânge pe el. Și fiicele neamurilor îl vor plânge pe el, pe Egiptos, și pe toată tăria sa o vor plânge pe ea», zice Domnul, Domnul”.


[1] Din excrementele, din fecalele tale.

[2] Va veni împotriva ta.

[3] Se referă la apă.