Categorie: Traduceri 3

12. Și când am auzit acestea, îl rugam și noi și localnicii a nu se sui el întru Ierusalim.

13. Și a răspuns Pavlos: „Ce faceți plângând și zdrobindu-mi inima [Τί ποιεῖτε κλαίοντες καὶ συνθρύπτοντές μου τὴν καρδίαν]? Căci eu nu numai să fiu legat [Ἐγὼ γὰρ οὐ μόνον δεθῆναι], ci și să mor întru Ierusalim sunt gata pentru numele Domnului Iisus [ἀλλὰ καὶ ἀποθανεῖν εἰς Ἱερουσαλὴμ ἑτοίμως ἔχω ὑπὲρ τοῦ ὀνόματος τοῦ Κυρίου Ἰησοῦ]”.

14. Dar neîncredințându-se el, am tăcut [și] am zis: „Voia Domnului să se facă [Τὸ θέλημα τοῦ Κυρίου γενέσθω]!”.

15. Iar după zilele acestea ne-am terminat treaba [ἐπισκευασάμενοι][și] suiam spre Ierusalim.

16. Și au venit împreună și [din] ucenicii din Chesaria împreună cu noi, ducându-ne pe lângă un oarecare [ca] să locuim, [la] un oarecare Mnason [Μνάσων[1]] chiprios/ cipriotul, ucenic vechi.

17. Și am ajuns noi întru Ierosolima [și] cu bucurie ne-au primit pe noi frații [ἀσμένως ἐδέξαντο ἡμᾶς οἱ ἀδελφοί].

18. Iar [în] a doua zi intra Pavlos împreună cu noi către Iacovos și toți Presbiterii au venit.

19. Și i-a îmbrățișat pe ei [și] povestea una câte una [ἐξηγεῖτο καθ᾽ ἓν ἕκαστον] pe care le-a făcut Dumnezeu în[tre] neamuri prin slujirea sa [ὧν ἐποίησεν ὁ Θεὸς ἐν τοῖς ἔθνεσιν διὰ τῆς διακονίας αὐτοῦ].

20. Iar ei au auzit [și]-L slăveau pe Domnul [și] i-au zis lui: „Vezi, frate, câte zeci de mii sunt iudeii care au crezut și toți sunt râvnitorii legii?

21. Și au fost învățați[2] despre tine că îi înveți apostazia [ἀποστασίαν][3] de Mosefs [Μωσεῦς[4]] pe toți iudeii dintre neamuri, zicând a nu-i tăia ei împrejur pe copii și nici a umbla [după] obiceiuri.

22. Așadar, ce este [de făcut]? Trebuie, fără îndoială, să se adune mulțimea. Căci vor auzi că ai venit.

23. Așadar, pe aceasta fă-o, pe care ți-o zicem ție! Sunt [cu] noi 4 bărbați, făgăduință având asupra lor.

24. Pe aceștia i-ai luat [luându-i], curățește-te împreună cu ei și cheltuie cu ei ca să-și radă capul! Și vor cunoaște toți că [cele] care au fost învățați despre tine nimic [nu] este [sunt], ci urmezi și tu legea păzind.

25. Iar despre neamurile care au crezut, noi am învățat prin scrisoare [ἡμεῖς ἐπεστείλαμεν], [căci] am hotărât [ca] nimic [din] aceasta[5] a [nu] păzi ei[6] [μηδὲν τοιοῦτον τηρεῖν αὐτούς], fără numai a se păzi ei și de cele jertfite idolilor și de sânge și de [animalul] sugrumat și de curvie”.

---

[1] Forma de N. În text e forma de D. Μνάσωνί.

[2] Li s-a spus prin cuvânt ce faci tu. Li s-a vorbit despre tine.

[3] Depărtarea de el, de credința iudaică.

[4] Forma de N. În text e forma de G. Μωϋσέως.

[5] Din legea Sfântului Moisis.

[6] Creștinii.

1. Și când a fost să pornim noi, am fost îndepărtându-ne de ei, am mers drept [și] am venit întru Cos [Κῶς[1]], iar [în] a doua zi întru Rodos [Ῥόδος[2]], și de acolo întru Patara [Πάταρα].

2. Și am aflat corabie trecând spre Finichi [Φοινίκη[3]], ne-am îmbarcat [și] am fost pornind.

3. Și am fost zărind Chiprosul[4] și l-am lăsat pe el [la] stânga, navigam spre Siria și am fost coborând întru Tiros [Τύρος[5]]. Căci acolo era corabia descărcând încărcătura.

4. Și am aflat ucenici [și] am rămas acolo 7 zile. Care îi ziceau lui Pavlos prin Duhul [οἵτινες τῷ Παύλῳ ἔλεγον διὰ τοῦ Πνεύματος][6] a nu se sui întru Ierusalim [μὴ ἀναβαίνειν εἰς Ἱερουσαλήμ].

5. Și când ne-a fost nouă să isprăvim zilele [Ὅτε δὲ ἐγένετο ἡμᾶς ἐξαρτίσαι τὰς ἡμέρας][7], am ieșit [și] mergeam, însoțindu-ne pe noi toți, împreună cu femei și copii, până afară [din] cetate. Și am pus genunchii[8] pe țărm [καὶ θέντες τὰ γόνατα ἐπὶ τὸν αἰγιαλὸν][și] ne-am rugat [προσηυξάμεθα].

6. Și ne-am îmbrățișat unul pe altul [Καὶ ἀσπασάμενοι ἀλλήλους], ne-am îmbarcat întru corabie, iar aceia s-au întors întru ale lor [ἐκεῖνοι δὲ ὑπέστρεψαν εἰς τὰ ἴδια].

7. Iar noi, călătoria de la Tiros am sfârșit, am ajuns întru Ptolemais [Πτολεμαΐς[9]], i-am îmbrățișat pe frați și am rămas o zi lângă ei.

8. Iar [în] a doua zi au ieșit cei împreună cu Pavlos [și] au venit întru Chesaria [Καισάρεια[10]]. Și au intrat întru casa lui Filippos Evanghelistul [καὶ εἰσελθόντες εἰς τὸν οἶκον Φιλίππου τοῦ Εὐαγγελιστοῦ], fiind din cei șapte[11], [și] am rămas lângă el.

9. Iar ale acestuia erau fiicele fecioare, cele patru, profețind.

10. Și rămânând noi zile multe, s-a coborât cineva din Iudea [Ἰουδαία[12]], Profet, [cu] numele Agavos [Ἄγαβος].

11. Și a venit către noi și i-a luat brâul lui Pavlos [καὶ ἄρας τὴν ζώνην τοῦ Παύλου] și i-a legat lui picioarele și mâinile [δήσας τε αὐτοῦ τοὺς πόδας καὶ τὰς χεῖρας][și] a zis: „Acestea zice Duhul Cel Sfânt: «Pe omul al căruia este brâul acesta, așa îl vor lega în Ierusalim iudeii și îl vor da întru mâinile neamurilor»”.

---

[1] Forma de N. În text e forma de Ac. Κῶν.

[2] Forma de N. În text e forma de Ac. Ῥόδον.

[3] Forma de N. În text e forma de Ac. Φοινίκην. E vorba despre Fenicia, o regiune aflată în centrul Siriei, de-a lungul coastei Mării Mediterane, cf. Friberg Greek Lexicon 28.185, apud BW 10.

[4] De la forma de N. Κύπρος. În text e forma de Ac. Κύπρον.

[5] Forma de N. În text e forma de Ac. Τύρον.

[6] Prin revelarea Duhului Sfânt în viața lor.

[7] Cele 7 zile cât au stat acolo.

[8] Am îngenuncheat.

[9] Forma de N. În text e forma de Ac. Πτολεμαΐδα.

[10] Forma de N. În text e forma de Ac. Καισάρειαν.

[11] Fiind unul din cei 7 Diaconi. Aleși la F. Ap. 6, 5.

[12] Forma de N. În text e forma de G. Ἰουδαίας.

13. Iar noi am venit la corabie, am fost pornind spre Assos [Ἆσσος[1]], de acolo voind a-l lua pe Pavlos. Căci așa era rânduit, voind el a merge pe jos.

14. Iar cum s-a întâlnit cu noi întru Assos, l-am luat pe el [și] am venit spre Mitilini [Μιτυλήνη[2]].

15. Și de acolo am navigat mai departe [și în] a doua zi am ajuns vizavi de Hios [Χίος[3]]. Iar [în] cealaltă [zi] ne-am apropiat spre Samos [Σάμος[4]]. Și am rămas în Troghillion [Τρωγύλλιον[5]][și] în a doua zi am venit spre Militos [Μίλητος[6]].

16. Căci Pavlos a hotărât să navigheze pe lângă Efesos [Ἔφεσος[7]], pentru ca să nu i se facă lui să piardă vremea [χρονοτριβῆσαι] în Asia. Căci se grăbea, dacă cu putință îi era lui, [ca în] ziua Cincizecimii să fie întru Ierosolima.

17. Și de la Militos a trimis întru Efesos [și] i-a chemat pe Presbiterii Bisericii [μετεκαλέσατο τοὺς Πρεσβυτέρους τῆς Ἐκκλησίας].

18. Iar cum au venit către el, le-a zis lor: „Voi cunoașteți, [că] din ziua cea dintâi din care am pus piciorul întru Asia, cum împreună cu voi [în] toată vremea am fost,

19. slujind Domnului cu toată smerenia [δουλεύων τῷ Κυρίῳ μετὰ πάσης ταπεινοφροσύνης] și [cu] multe lacrimi [καὶ πολλῶν δακρύων] și [având] ispitele care mi s-au întâmplat mie din comploturile iudeilor [καὶ πειρασμῶν τῶν συμβάντων μοι ἐν ταῖς ἐπιβουλαῖς τῶν ἰουδαίων].

20. Cum nimic n-am ascuns [din] cele folositoare [ὡς οὐδὲν ὑπεστειλάμην τῶν συμφερόντων], [ca] să nu vă vestesc vouă și să [nu] vă învăț pe voi [în] public și prin case,

21. mărturisind și iudeilor și ellinesilor[8]/ ellinilor pocăința întru Dumnezeu [τὴν εἰς τὸν Θεὸν μετάνοιαν] și credința cea întru Domnul nostru Iisus [καὶ πίστιν τὴν εἰς τὸν Κύριον ἡμῶν Ἰησοῦν].

22. Și acum, iată, eu legat [fiind cu] Duhul [ἐγὼ δεδεμένος τῷ Πνεύματι][9] merg spre Ierusalim, neștiind pe cele [care] mi se vor întâmpla mie în el [τὰ ἐν αὐτῇ συναντήσοντά μοι μὴ εἰδώς],

23. afară de [faptul] că Duhul Cel Sfânt mărturisește prin cetate, zicând că legături și necazuri pe mine mă așteaptă!

24. Dar niciun cuvânt [nu] fac și nici [nu] am preț pe însuși sufletul meu, [pentru] ca să-mi împlinesc calea mea cu bucurie [ὡς τελειῶσαι τὸν δρόμον μου μετὰ χαρᾶς] și slujirea pe care am luat-o de la Domnul Iisus [καὶ τὴν διακονίαν ἣν ἔλαβον παρὰ τοῦ Κυρίου Ἰησοῦ]: să mărturisesc Evanghelia harului lui Dumnezeu [διαμαρτύρασθαι τὸ Εὐαγγέλιον τῆς χάριτος τοῦ Θεοῦ].

25. Și acum, iată, eu știu că voi toți nu veți mai vedea fața mea, prin[tre] care am trecut [ca] să vestesc Împărăția lui Dumnezeu [ἐν οἷς διῆλθον κηρύσσων τὴν Βασιλείαν τοῦ Θεοῦ]!

26. De aceea vă mărturisesc vouă în ziua de astăzi că eu [sunt] curat de sângele tuturor.

27. Căci nu m-am dat înapoi [ca] să nu vă vestesc vouă tot sfatul lui Dumnezeu [πᾶσαν τὴν βουλὴν τοῦ Θεοῦ].

28. Așadar, luați aminte la voi înșivă și [la] toată turma, în[tru] care v-a pus pe voi Duhul Cel Sfânt Episcopi [ἐν ᾧ ὑμᾶς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον ἔθετο Ἐπισκόπους], [pentru] a păstori Biserica Domnului și a lui Dumnezeu [ποιμαίνειν τὴν Ἐκκλησίαν τοῦ Κυρίου καὶ Θεοῦ][10], pe care a dobândit-o prin sângele Său [ἣν περιεποιήσατο διὰ τοῦ Ἰδίου αἵματος]!

29. Căci eu am cunoscut aceasta, că vor intra, după plecarea mea, lupi grei [λύκοι βαρεῖς] în[tre] voi, necruțând turma.

30. Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați grăind [învățături] răstălmăcite [διεστραμμένα], [pentru] a-i scoate pe ucenici după ei [τοῦ ἀποσπᾷν τοὺς μαθητὰς ὀπίσω αὐτῶν][11].

31. Pentru aceea, privegheați, aducându-vă aminte că trei ani, ziua și noaptea, n-am încetat cu lacrimi învățându-l pe fiecare în parte!

32. Și acum vă încredințez pe voi, fraților, lui Dumnezeu și cuvântului harului Său, Celui care poate să vă zidească și să vă dea vouă moștenire în[tre] toți cei sfințiți.

33. Argint sau aur sau veșmânt nu am poftit.

34. Înșivă cunoașteți că mâinile acestea au slujit nevoilor mele și ale celor fiind împreună cu mine.

35. Pe toate vi le-am arătat vouă, că[ci] așa ostenindu-ne trebuie a-i ajuta pe cei bolnavi și a pomeni cuvintele Domnului Iisus, că[ci] El a zis: «Fericit este mai mult a da decât a lua [Μακάριόν ἐστιν μᾶλλον διδόναι ἢ λαμβάνειν]»”.

36. Și [după ce] acestea a zis, și-a pus genunchii săi [θεὶς τὰ γόνατα αὐτοῦ][12], împreună cu ei, [cu] toți, [și] s-au rugat.

37. Și a fost destul plâns [la] toți. Și au căzut pe grumazul lui Pavlos [și-l] sărutau pe el,

38. suferind durere mai ales pe[ntru] cuvântul pe care îl zisese: că nu vor mai vedea fața lui. Și îl însoțeau pe el spre corabie.

---

[1] Forma de N. În text e forma de Ac. Ἄσσον.

[2] Forma de N. În text e forma de Ac. Μιτυλήνην.

[3] Forma de N. În text e forma de G. Χίου.

[4] Forma de N. În text e forma de Ac. Σάμον.

[5] Forma de N. În text e forma de D. Τρωγυλλίῳ.

[6] Forma de N. În text e forma de Ac. Μίλητον.

[7] Forma de N. În text e forma de Ac. Ἔφεσον.

[8] De la forma de N. pl. ἕλληνες, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ἕλλην. În text e forma de D. pl. ἕλλησιν.

[9] Fiind una cu voința Duhului Sfânt, Care mă călăuzește pe mine.

[10] Căci Iisus Hristos, Fiul Tatălui, este Domnul și Dumnezeul nostru.

[11] A-i scoate din Biserică, pentru a le urma lor, ereticilor, celor care răstălmăcesc învățătura Bisericii.

[12] Și-a pus genunchii săi la pământ, a îngenuncheat.

1. Și după [ce a fost] să înceteze vacarmul, Pavlos și-a chemat ucenicii și i-a îmbrățișat[1][și] a ieșit să meargă întru Machedonia [Μακεδονία[2]].

2. Și a trecut prin părțile acelea și i-a mângâiat pe ei [cu] cuvânt mult [καὶ παρακαλέσας αὐτοὺς λόγῳ πολλῷ][și] a venit întru Ellas [Ἑλλάς[3]].

3. Și a făcut trei luni, [și] i s-a făcut lui complot de la iudei vrând să pornească spre Siria [și] i-a fost gândul a se întoarce prin Machedonia.

4. Și mergea împreună cu el, până în Asia, Sopatros Berieos [Σώπατρος Βεροιαῖος]/ Berianul. Iar [dintre] tessalonichini[4]/ tesaloniceni: Aristarhos [Ἀρίσταρχος] și Secundos [Σεκοῦνδος] și Gaios Derbeos [Γάϊος Δερβαῖος]/ Derbeanul și Timoteos [Τιμόθεος]. Iar asiani [ἀσιανοὶ]/ asiatici: Tihicos [Τυχικὸς] și Trofimos [Τρόφιμος].

5. Aceștia au venit [și] ne așteptau pe noi în Troas [Τρῳάς[5]].

6. Și noi am navigat, după zilele azimelor, de la Filippi [Φίλιπποι[6]] și am mers către ei întru Troas până la 5 zile, unde am rămas 7 zile.

7. Iar în una a sabaturilor [Ἐν δὲ τῇ μιᾷ τῶν σαββάτων[7]], adunați ucenicii să frângă pâinea [συνηγμένων τῶν μαθητῶν κλάσαι ἄρτον][8], Pavlos le vorbea lor, vrând a pleca [în] a doua zi, și prelungea cuvântul până la miezul nopții [παρέτεινέν τε τὸν λόγον μέχρι μεσονυκτίου].

8. Și erau destule făclii în camera de sus unde eram adunați.

9. Dar șezând un anume tânăr, [cu] numele Eftihos [Εὔτυχος], pe fereastră [ἐπὶ τῆς θυρίδος], doborât [în] somn adânc [καταφερόμενος ὕπνῳ βαθεῖ], vorbind Pavlos pentru mai mult [timp], doborât de somn a căzut de la etajul al 3-lea jos și a fost ridicat mort.

10. Și a coborât Pavlos [și] a căzut peste el [ἐπέπεσεν αὐτῷ] și l-a îmbrățișat [și] a zis: „Nu fiți tulburați [Μὴ θορυβεῖσθε]! Căci sufletul său este în el [ἡ γὰρ ψυχὴ αὐτοῦ ἐν αὐτῷ ἐστιν]”.

11. Și s-a suit și a frânt pâinea și a gustat[9] și în[tru] destul a predicat până în zori [ἐφ᾽ ἱκανόν τε ὁμιλήσας ἄχρι αὐγῆς][și] așa a ieșit.

12. Și l-au adus pe copil viu și au fost mângâiați nu puțin.

---

[1] I-a îmbrățișat de rămas bun.

[2] În text e forma de Ac. Μακεδονίαν.

[3] În text e forma de Ac. Ἑλλάδα. E vorba de Grecia.

[4] De la N. pl. θεσσαλονικεῖς, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Θεσσαλονικεύς. În text e forma de G. pl. θεσσαλονικέων.

[5] Forma de N. În text e forma de D. Τρῳάδι.

[6] Forma de N. În text e forma de G. Φιλίππων.

[7] În prima zi după sâmbătă, adică duminica.

[8] Să slujească Dumnezeiasca Liturghie.

[9] Se referă la Sfântul Pavlos.

31. Dar și unii [dintre] asiarhei[1]/ întâistătătorii Asiei, fiindu-i lui prieteni [ὄντες αὐτῷ φίλοι][2], au trimis către el, [și] îl rugau să nu se dea pe sine întru teatru [παρεκάλουν μὴ δοῦναι ἑαυτὸν εἰς τὸ θέατρον].

32. Așadar, alții altceva strigau. Căci adunarea era tulburată și cei mai mulți nu cunoscuseră pentru ce fuseseră adunați.

33. Dar din mulțime l-au împins înainte pe Alexandros [Ἀλέξανδρος][3], iudeii punându-l pe el înainte. Iar Alexandros a făcut semn [cu] mâna, [căci] voia a se apăra pe sine [înaintea] mulțimii [ἤθελεν ἀπολογεῖσθαι τῷ δήμῳ].

34. Și cunoscând că iudeos/ iudeu este, un glas s-a făcut de către toți ca la două ceasuri, strigând: „Mare [este] Artemis [Ἄρτεμις] a efesiinilor[4]/ efesenilor!”.

35. Dar cărturarul a oprit mulțimea [și] zice [zise]: „Bărbați efesiini/ efeseni, căci cine este omul, care nu cunoaște că cetatea efesiinilor/ efesenilor păzitoare fiind [este] a marii dumnezee Artemis[5] și a lui Diopetis [Διοπετής][6]?

36. Așadar, de netăgăduit fiind acestea, de trebuință este [ca] voi înfrânați a fi și nimic nechibzuit a face.

37. Căci ați adus pe bărbații aceștia, [nefiind] nici jefuitori de temple, nici blasfemiind pe dumnezeea voastră.

38. Deci, dacă Dimitrios și meșteșugarii cei dimpreună cu el au către cineva cuvânt [ἔχουσιν πρός τινα λόγον], ședințe [de judecată] se conduc și antipați sunt. Învinuiți-vă unii pe alții[7]!

39. Iar dacă despre altceva căutați, în adunarea cea legiuită va fi hotărât.

40. Căci suntem și în pericolul de a fi acuzați de răscoală pentru ziua de azi, nicio pricină fiind, pentru care nu vom putea să dăm cuvânt [pentru] nespunerea aceasta”.

41. Și [după ce] a zis acestea, a eliberat adunarea.

---

[1] De la forma de N. pl. ἀσιάρχαι. În text e forma de G. pl. ἀσιαρχῶν.

[2] Sfântului Pavlos.

[3] În text e forma de Ac. Ἀλέξανδρον.

[4] De la forma de N. pl. ἐφέσιοι. În text e forma de G. pl. ἐφεσίων.

[5] Forma de N. În text e forma de G. Ἀρτέμιδος.

[6] Forma de N. În text e forma de G. Διοπετοῦς.

[7] Cu sensul de a se da în judecată unii pe alții și de a aștepta de la judecători soluția în cazul lor.

18. Și mulți [din] cei care au crezut veneau, mărturisindu-se [ἐξομολογούμενοι] și vestindu-și faptele lor [καὶ ἀναγγέλλοντες τὰς πράξεις αὐτῶν][1].

19. Și destui [dintre] cei care au făcut cele vrăjitorești [τὰ περίεργα] își aduceau cărțile [și] le ardeau înaintea tuturor [κατέκαιον ἐνώπιον πάντων]. Și au socotit prețurile lor și au aflat 50.000 de argint [de arginți].

20. Astfel, cuvântul Domnului creștea și se întărea cu putere.

21. Și cum au fost împlinite acestea, și-a pus Pavlos în duhul [ἔθετο ὁ Παῦλος ἐν τῷ πνεύματι][său și] a fost trecând prin Machedonia și Ahaia, mergând spre Ierusalim, [și] și-a zis că: „După ce am să fiu eu acolo, trebuie [ca] eu și Romi [Ῥώμη][2]/ Roma să o văd”.

22. Și a trimis spre Machedonia pe doi [din] cei care îi slujesc [slujeau] lui, pe Timoteos [Τιμόθεος][3] și pe Erastos [Ἔραστος][4], [iar] el a continuat să rămână o vreme întru Asia.

23. Și a fost în vreme aceea tulburare nu puțină pentru cale [Ἐγένετο δὲ κατὰ τὸν καιρὸν ἐκεῖνον τάραχος οὐκ ὀλίγος περὶ τῆς ὁδοῦ][5].

24. Căci un anume Dimitrios [Δημήτριος][cu] numele, argintar [ἀργυροκόπος], făcând temple [din] arginți Artemisei[6], dădea meșteșugarilor lucru nu puțin.

25. Pe care i-a adunat și pe lucrătorii cei apropiați acestora [și] le-a zis: „Bărbaților, știți că din acest meșteșug bunăstarea noastră este.

26. Și vedeți și auziți că nu numai Efesosul, ci aproape toată Asia, Pavlos acesta a convins [și] a întors destulă mulțime, zicând că «nu sunt dumnezei cei [care] prin mâini se fac [οὐκ εἰσὶν θεοὶ οἱ διὰ χειρῶν γινόμενοι][7]».

27. Dar nu numai partea noastră aceasta este în primejdie să vină spre respingere [εἰς ἀπελεγμὸν], ci și templul marii dumnezee Artemis întru nimic să fie socotit [ἀλλὰ καὶ τὸ τῆς μεγάλης θεᾶς ἱερὸν Ἀρτέμιδος εἰς οὐθὲν λογισθῆναι], dar se va dărâma și măreția ei, căreia toată Asia și lumea i se închină”.

28. Și au auzit și au fost umpluți de mânie [și] strigau, zicând: „Mare [este] Artemis a efesiinilor[8]/ a efesenilor!”.

29. Și a fost umplută toată cetatea de tulburare. Și s-au grăbit cu toții spre teatru [și] i-au apucat pe Gaios [Γάϊος] [9] și pe Aristarhos [Ἀρίσταρχος][10] machedonii/ macedonenii, pe împreună călătorii lui Pavlos.

30. Iar Pavlos, voind să intre întru mulțime, nu îl lăsau pe el ucenicii.

---

[1] Veneau și își spovedeau păcatele lor.

[2] În text era forma de Ac. Ῥώμην.

[3] În text e forma de Ac. Τιμόθεον.

[4] În text e forma de Ac. Ἔραστον.

[5] Pentru calea Bisericii.

[6] De la forma de N. Ἄρτεμις. În text avem forma de G. Ἀρτέμιδος.

[7] Cei care se fac prin mâinile oamenilor. Adică idolii.

[8] De la N. pl. Ἐφέσιοι, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ἐφέσιος.

[9] În text e forma de Ac. Γάϊον.

[10] În text e forma de Ac. Ἀρίσταρχον.