Facerea, cap. 5, cf. LXX

1. Aceasta [este] cartea nașterii oamenilor [αὕτη ἡ βίβλος γενέσεως ἀνθρώπων], [întru] care zi l-a făcut Dumnezeu pe Adam. După chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el,

2. [parte] bărbătească și [parte] femeiască i-a făcut pe ei și i-a binecuvântat pe ei. Și a chemat numele lor [său] Adam, [în] care zi i-a făcut pe ei.

3. Și a trăit Adam 200 și 30 de ani [ἔζησεν δὲ Αδαμ διακόσια καὶ τριάκοντα ἔτη] și a născut după chipul său și după asemănarea sa [καὶ ἐγέννησεν κατὰ τὴν ἰδέαν αὐτοῦ καὶ κατὰ τὴν εἰκόνα αὐτοῦ] și a chemat numele său Sit [Σήθ].

4. Și au fost zilele lui Adam, după [ce a fost] să-l nască el pe Sit, 700 de ani și a născut fii și fiice.

5. Și au fost toate zilele lui Adam, pe care [el] le-a trăit, 900 și 30 de ani și a murit [ἐννακόσια καὶ τριάκοντα ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

6. Și a trăit Sit 200 și 5 ani și l-a născut pe Enos [Ἐνώς[1]].

7. Și a trăit Sit, după [ce a fost] să-l nască el pe Enos, 700 și 7 ani și a născut fii și fiice.

8. Și au fost toate zilele lui Sit 900 și 12 ani și a murit [ἐννακόσια καὶ δώδεκα ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

9. Și a trăit Enos 190 de ani și l-a născut pe Cainan [Καϊνάν].

10. Și a trăit Enos, după [ce a fost] să-l nască el pe Cainan, 700 și 15 ani și a născut fii și fiice.

11. Și au fost toate zilele lui Enos 900 și 5 ani și a murit [ἐννακόσια καὶ πέντε ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

12. Și a trăit Cainan 170 de ani și l-a născut pe Maleleil [Μαλελεήλ].

13. Și a trăit Cainan, după [ce a fost] să-l nască el pe Maleleil, 700 și 40 de ani și a născut fii și fiice.

14. Și au fost toți anii lui Cainan 900 și 10 ani și a murit [ἐννακόσια καὶ δέκα ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

15. Și a trăit Maleleil 100 și 65 de ani și l-a născut pe Iared [Ἰαρέδ].

16. Și a trăit Maleleil, după [ce a fost] să-l nască el pe Iared, 700 și 30 de ani și a născut fii și fiice.

17. Și au fost toate zilele lui Maleleil 800 și 95 de ani și a murit [ὀκτακόσια καὶ ἐνενήκοντα πέντε ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

18. Și a trăit Iared 100 și 62 de ani și l-a născut pe Enoh [Ἑνώχ].

19. Și a trăit Iared, după [ce a fost] să-l nască el pe Enoh, 800 de ani și a născut fii și fiice.

20. Și au fost toate zilele lui Iared 900 și 62 de ani și a murit [ἐννακόσια καὶ ἑξήκοντα δύο ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

21. Și a trăi Enoh 100 și 65 de ani și l-a născut pe Matusala [Μαθουσαλά].

22. Și a bineplăcut Enoh lui Dumnezeu [εὐηρέστησεν δὲ Ενωχ τῷ Θεῷ]. [Iar] după [ce a fost] să-l nască el pe Matusala, [Enoh a trăit] 200 de ani și a născut fii și fiice.

23. Și au fost toate zilele lui Enoh 365 de ani [τριακόσια ἑξήκοντα πέντε ἔτη].

24. Și a bineplăcut Enoh lui Dumnezeu [καὶ εὐηρέστησεν Ενωχ τῷ Θεῷ] și nu se afla [καὶ οὐχ ηὑρίσκετο] [și nu a mai fost aflat], că[ci] Dumnezeu l-a mutat pe el [ὅτι μετέθηκεν αὐτὸν ὁ Θεός].

25. Și a trăit Matusala 100 și 67 de ani și l-a născut pe Lameh [Λάμεχ].

26. Și a trăit Matusala, după [ce a fost] să-l nască el pe Lameh, 802 ani și a născut fii și fiice.

27. Și au fost toți anii lui Matusala, pe care [el] i-a trăit, 900 și 69 de ani și a murit [ἐννακόσια καὶ ἑξήκοντα ἐννέα ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

28. Și a trăit Lameh 188 de ani și a născut fiu.

29. Și a chemat numele său Noe [Νῶε], zicând: „Acesta ne va odihni pe noi de lucrurile noastre [οὗτος διαναπαύσει ἡμᾶς ἀπὸ τῶν ἔργων ἡμῶν] și de durerile mâinilor noastre [καὶ ἀπὸ τῶν λυπῶν τῶν χειρῶν ἡμῶν] și de pământul pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu [καὶ ἀπὸ τῆς γῆς ἧς κατηράσατο Κύριος ὁ Θεός]”.

30. Și a trăit Lameh, după [ce a fost] să-l nască el pe Noe, 500 și 65 de ani și a născut fii și fiice.

31. Și au fost toate zilele lui Lameh 700 și 53 de ani și a murit [ἑπτακόσια καὶ πεντήκοντα τρία ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

32. Și era Noe de 500 de ani [καὶ ἦν Νωε ἐτῶν πεντακοσίων] și a născut Noe 3 fii: pe Sim [Σήμ], pe Ham [Χαμ] și pe Iafet [Ιαφεθ].


[1] Forma de N., pentru că în text e Ac.

Evanghelia după Matteos, cap. 3, cf. BYZ

1. Iar în zilele acelea a venit Ioannis Botezătorul [Ἰωάννης ὁ Βαπτιστής], propovăduind în pustiul Iudeii

2. și zicând: „Pocăiți-vă [Μετανοεῖτε]! Căci s-a apropiat Împărăția cerurilor [ἤγγικεν γὰρ ἡ Βασιλεία τῶν οὐρανῶν]”.

3. Căci acesta este cel care a fost zis [cel vestit] de către Isaias[1] Profetul, zicând: „Glasul strigând în pustiu [Φωνὴ βοῶντος ἐν τῇ ἐρήμῳ]: «Pregătiți calea Domnului [Ἑτοιμάσατε τὴν ὁδὸν Κυρίου]! Drepte faceți cărările Sale [εὐθείας ποιεῖτε τὰς τρίβους Αὐτοῦ]!»”.

4. Iar acesta, Ioannis, avea îmbrăcămintea sa din perii cămilei [ἀπὸ τριχῶν καμήλου] și cingătoare de piele [καὶ ζώνην δερματίνην] împrejurul șalelor sale. Iar mâncarea sa era[u] lăcustele [ἀκρίδες] și mierea cea sălbatică [μέλι ἄγριον].

5. Atunci a ieșit către el Ierosolima și toată Iudea și toată învecinarea[2] Iordanisului[3] [καὶ πᾶσα ἡ περίχωρος τοῦ Ἰορδάνου]

6. și se botezau în Iordanis de către el, mărturisindu-și păcatele lor [ἐξομολογούμενοι τὰς ἁμαρτίας αὐτῶν].

7. Dar a văzut mulți [dintre] farisei și sadduchei venind la botezul său [și] le-a zis lor: „Puilor de năpârci [Γεννήματα ἐχιδνῶν], cine v-a arătat vouă să fugiți de urgia care va veni [τίς ὑπέδειξεν ὑμῖν φυγεῖν ἀπὸ τῆς μελλούσης ὀργῆς]?

8. Așadar, faceți rod vrednic de pocăință [Ποιήσατε, οὖν, καρπὸν ἄξιον τῆς μετανοίας]!

9. Și să nu vă pară a zice în[tru] voi înșivă: «Tată avem pe Avraam!», căci vă zic vouă, că[ci] Dumnezeu poate din pietrele acestea [ὅτι δύναται ὁ Θεὸς ἐκ τῶν λίθων τούτων] să-i ridice copii lui Avraam [ἐγεῖραι τέκνα τῷ Ἀβραάμ].

10. Iar acum și securea stă la rădăcina pomilor [Ἤδη δὲ καὶ ἡ ἀξίνη πρὸς τὴν ῥίζαν τῶν δένδρων κεῖται]! Așadar [οὖν], tot pomul nefăcând rod bun se taie și întru foc se aruncă [πᾶν δένδρον μὴ ποιοῦν καρπὸν καλὸν ἐκκόπτεται καὶ εἰς πῦρ βάλλεται].

11. Într-adevăr [μὲν], eu vă botez pe voi în apă spre pocăință [ἐγὼ βαπτίζω ὑμᾶς ἐν ὕδατι εἰς μετάνοιαν], dar Cel care vine după mine este mai tare [decât] mine [Ὁ δὲ ὀπίσω μου ἐρχόμενος ἰσχυρότερός μου ἐστίν], Căruia nu Îi sunt vrednic să-I port sandalele [Οὗ οὐκ εἰμὶ ἱκανὸς τὰ ὑποδήματα βαστάσαι]. Acela vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt [Αὐτὸς ὑμᾶς βαπτίσει ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ].

12. A Căruia lopata de vânturat [este] în[tru] mâna Sa [Οὗ τὸ πτύον ἐν τῇ χειρὶ Αὐτοῦ] și va curăța aria Sa și va aduna grâul Său întru grânar, iar pleava o va arde [cu] foc nestins [πυρὶ ἀσβέστῳ][4]”.

13. Atunci a venit Iisus din Galilea la Iordanis, către Ioannis, [ca] să fie botezat de către el [τοῦ βαπτισθῆναι ὑπ᾽ αὐτοῦ].

14. Iar Ioannis Îl oprea pe El [διεκώλυεν Αὐτόν], zicându-I: „Eu nevoie am să fiu botezat de către Tine [Ἐγὼ χρείαν ἔχω ὑπὸ Σοῦ βαπτισθῆναι] și Tu vii către mine [καὶ Σὺ ἔρχῃ πρός με]?”.

15. Dar Iisus i-a răspuns [și] a zis către el: „Lasă acum [Ἄφες ἄρτι]! Căci așa este cuvenit nouă să împlinim toată dreptatea [οὕτως γὰρ πρέπον ἐστὶν ἡμῖν πληρῶσαι πᾶσαν δικαιοσύνην]”. Atunci Îl lasă [L-a lăsat] pe El.

16. Și Iisus a fost botezat [și] a urcat numaidecât din apă. Și, iată, I-au fost deschise Lui cerurile [ἀνεῴχθησαν Αὐτῷ οἱ οὐρανοι] și L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se ca o porumbiță [καὶ εἶδεν τὸ Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ καταβαῖνον ὡσεὶ περιστερὰν] și venind în[tru] El [καὶ ἐρχόμενον ἐπ᾽ Αὐτόν]!

17. Și, iată, glasul din ceruri [φωνὴ ἐκ τῶν οὐρανῶν], zicându-le: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit [Οὗτός ἐστιν ὁ Υἱός Μου ὁ ἀγαπητός], în[tru] Care am binevoit [ἐν ᾯ εὐδόκησα]”!


[1] De la forma de N. Ἠσαΐας. În text e forma de G.

[2] Vecinătatea.

[3] De la forma de N. Ἰορδάνης, pentru că în text e forma de G.

[4] Focul cel veșnic al Iadului.

Facerea, cap. 4, cf. LXX

1. Și Adam a cunoscut-o pe Eva[1], pe femeia sa, și [aceasta] l-a zămislit [și] l-a născut pe Cain [Κάϊν] și a zis: „Am dobândit om de la Dumnezeu [ἐκτησάμην ἄνθρωπον διὰ τοῦ Θεοῦ]”.

2. Și a adăugat să nască pe fratele său, pe Abel [Ἅβελ]. Și a fost Abel păstorul oilor, iar Cain era lucrând pământul.

3. Și a fost, după zile [μεθ᾽ ἡμέρας], [că] a adus Cain din roadele pământului jertfă Domnului

4. și Abel a adus și el din cele întâi-născute ale oilor sale și din grăsimile lor. Și a privit Dumnezeu asupra lui Abel și asupra darurilor sale,

5. iar asupra lui Cain și asupra darurile sale nu a luat aminte [οὐ προσέσχεν]. Și s-a întristat Cain foarte și împreună a căzut [cu] fața [καὶ συνέπεσεν τῷ προσώπῳ][sa].

6. Și i-a zis Domnul Dumnezeu lui Cain: „Pentru ce te-ai făcut foarte trist [ἵνα τί περίλυπος ἐγένου] și pentru ce împreună a căzut fața ta [καὶ ἵνα τί συνέπεσεν τὸ πρόσωπόν σου]?

7. Dacă în mod drept nu ai să aduci [οὐκ ἐὰν ὀρθῶς προσενέγκῃς] și în mod drept nu ai să împarți [ὀρθῶς δὲ μὴ διέλῃς], [atunci] ai păcătuit [ἥμαρτες]. Liniștește-te [ἡσύχασον]! Către tine [va fi] întoarcerea sa și tu îl vei stăpâni pe el”.

8. Și a zis Cain către Abel, fratele său: „Să ieșim întru câmp”. Și a fost, când a fi [erau] ei în câmp, și [că] s-a ridicat Cain asupra lui Abel, fretele său, și l-a omorât pe el.

9. Și a zis Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?”. Iar el I-a zis: „Nu cunosc [οὐ γινώσκω]. Nu sunt eu paznicul fratelui meu [μὴ φύλαξ τοῦ ἀδελφοῦ μού εἰμι ἐγω]”.

10. Și i-a zis Dumnezeu: „Ce ai făcut [τί ἐποίησας]? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ [φωνὴ αἵματος τοῦ ἀδελφοῦ σου βοᾷ πρός Με ἐκ τῆς γῆς].

11. Iar acum, blestemat [ești] tu de pământul care și-a căscat gura sa [ἣ ἔχανεν[2] τὸ στόμα αὐτῆς][ca] să primească sângele fratelui tău din mâna ta.

12. Că[ci] vei lucra pământul și [el] nu-și va mai adăuga tăria sa [ca] să ți-o dea ție. [De aceea,] suspinând și tremurând vei fi pe pământ [στένων καὶ τρέμων ἔσῃ ἐπὶ τῆς γῆς]”.

13. Și a zis Cain către Domnul: „Mai mare [este] vina mea [decât] să fiu iertat eu [μείζων ἡ αἰτία μου τοῦ ἀφεθῆναί με].

14. Dacă mă izgonești pe mine astăzi de pe fața pământului și de la fața Ta voi fi ascuns [mă voi ascunde] și voi fi suspinând și tremurând pe pământ, și [atunci] va fi [că] tot cel care mă află pe mine, mă va omorî pe mine”.

15. Și i-a zis lui Domnul Dumnezeu: „Nu [va fi] așa! [Căci] tot cel care l-a omorât [îl va omorî] pe Cain de șapte [ori] răzbunându-se va slăbi [ἑπτὰ ἐκδικούμενα παραλύσει]”. Și i-a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain [ca] să nu-l omoare pe el tot cel care îl află pe el.

16. Și a ieșit Cain de la fața lui Dumnezeu și a locuit în pământul lui Naid [Ναιδ], înaintea Edemului [κατέναντι Εδεμ].

17. Și a cunoscut-o Cain pe femeia sa și [aceasta] l-a zămislit [și] l-a născut pe Enoh [Ἑνώχ]. Și era zidind cetate și a numit cetatea cu numele fiului său, al lui Enoh.

18. Și i-a fost născut lui Enoh Gaidad [Γαιδαδ] și lui Gaidad i s-a născut Maiil [Μαιηλ] și lui Maiil i s-a născut Matusala [Μαθουσαλά] și lui Matusala i s-a născut Lameh [Λάμεχ].

19. Și și-a luat sieși Lameh două femei: numele uneia [era] Ada [Αδα], iar numele celei de-a doua [era] Sella [Σελλα].

20. Și l-a născut Ada pe Iobel [Ιωβελ]. Acesta era tatăl celor care locuiesc în corturile celor hrănitori de vite.

21. Iar numele fratelui său [era] Iubal [Ιουβαλ]. Acesta era cel care a descoperit psaltirionul și lira [ψαλτήριον καὶ κιθάραν].

22. Și Sella l-a născut și ea pe Tobel [Θοβελ] și era cel care mânuiește ciocanul, fierarul de cupru și de fier, iar sora lui Tobel [era] Noema [Νοεμα].

23. Și a zis Lameh femeilor sale Ada și Sella: „Auziți glasul meu, femeilor ale lui Lameh! Ascultați cuvintele mele! Că[ci] bărbat am omorât întru rană mie [ὅτι ἄνδρα ἀπέκτεινα εἰς τραῦμα ἐμοὶ] [rana mea] și tânăr întru vânătaie mie [καὶ νεανίσκον εἰς μώλωπα ἐμοί] [vânătaia mea].

24. Că[ci] de 7 ori a fost răzbunat din Cain, iar din Lameh de 77 de ori”.

25. Și a cunoscut-o Adam pe Eva, pe femeia sa, și [aceasta] a zămislit [și] a născut fiu și a chemat numele său Sit [Σηθ], zicând: „Căci mi-a ridicat mie Dumnezeu altă sămânță în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain”.

26. Iar lui Sit i s-a născut fiu [și] a chemat numele său Enos [Ἐνώς]. Acesta a nădăjduit [pentru] a chema numele Domnului Dumnezeu [οὗτος ἤλπισεν ἐπικαλεῖσθαι τὸ ὄνομα Κυρίου τοῦ Θεοῦ].


[1] De la forma de N. Εὕα. În text e forma de Ac. Ευαν.

[2] Singura apariție textuală a cuvântului în LXX.

Faptele Apostolilor, cap. 1, cf. BYZ

1. Într-adevăr, cuvântul cel dintâi l-am făcut pentru toate, o, Teofile [Θεόφιλε][1], pe care a început Iisus a face și a învăța,

2. până în ziua în care a poruncit Apostolilor, prin Duhul Sfânt, [celor] pe care i-a ales, [și] a fost înălțat [S-a înălțat la cer].

3. Cărora și S-a arătat pe Sine viu [παρέστησεν Ἑαυτὸν ζῶντα], după [ce a fost] să pătimească El, în[tru] multe mărturii, până la 40 de zile arătându-li-Se lor [δι᾽ ἡμερῶν τεσσαράκοντα ὀπτανόμενος αὐτοῖς] și zicându-le cele despre Împărăția lui Dumnezeu [καὶ λέγων τὰ περὶ τῆς Βασιλείας τοῦ Θεοῦ].

4. Și adunându-se împreună, le-a poruncit lor de Ierosolima[2] a nu se depărta, ci a aștepta făgăduința Tatălui [ἀλλὰ περιμένειν τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρός], „pe care ați auzit-o de la Mine.

5. Că[ci], într-adevăr, Ioannis a botezat [cu] apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt [ὑμεῖς δὲ βαπτισθήσεσθε ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ] nu după multe [din] aceste zile [οὐ μετὰ πολλὰς ταύτας ἡμέρας]”.

6. Așadar, [când] într-adevăr s-au adunat împreună, Îl întrebau pe El, zicându-I: „Doamne [Κύριε], oare în vremea aceasta refaci împărăția lui Israil [εἰ ἐν τῷ χρόνῳ τούτῳ ἀποκαθιστάνεις τὴν βασιλείαν τῷ Ἰσραήλ]?”.

7. Și a zis către ei: „Nu vă este vouă să cunoașteți anii sau vremurile, pe care Tatăl le-a pus în[tru] a Sa stăpânire [οὓς ὁ Πατὴρ ἔθετο ἐν τῇ Ἰδίᾳ ἐξουσίᾳ],

8. dar veți lua putere [Ἀλλὰ λήψεσθε δύναμιν], a venit [venind] Sfântul Duh în[tru] voi [ἐπελθόντος τοῦ Ἁγίου Πνεύματος ἐφ᾽ ὑμᾶς]! Și Îmi veți fi Mie martori [μάρτυρες] și în Ierusalim și în toată Iudea și Samaria și până la marginea pământului”.

9. Și a zis acestea, văzându-L ei, [și] a fost ridicat [ἐπήρθη][S-a ridicat], iar norul L-a luat pe El de la ochii lor [καὶ νεφέλη[3] ὑπέλαβεν Αὐτὸν ἀπὸ τῶν ὀφθαλμῶν αὐτῶν].

10. Și cum erau căutând spre cer, mergând El, și [că], iată, doi bărbați le stătuseră lor în îmbrăcăminte albă!

11. Care au și zis: „Bărbaților galilei[eni] [Ἄνδρες γαλιλαῖοι], de ce ați stat privind spre cer? Acesta [Οὗτος], Iisus [ὁ Ἰησοῦς], Cel care a fost ridicat de la voi întru cer [ὁ ἀναληφθεὶς ἀφ᾽ ὑμῶν εἰς τὸν οὐρανόν], așa va [și] veni [οὕτως ἐλεύσεται], [în] ce fel l-ați văzut pe El mergând întru cer [ὃν τρόπον ἐθεάσασθε Αὐτὸν πορευόμενον εἰς τὸν οὐρανόν]”.

12. Atunci s-au întors întru Ierusalim de la muntele numit Eleonos [Ἐλαιῶνος][4], care este aproape de Ierusalim, având calea sabatului [σαββάτου ἔχον ὁδόν].

13. Și când au intrat[5], s-au suit întru camera de sus [ἀνέβησαν εἰς τὸ ὑπερῷον], unde erau șezând și Petros și Iacovos și Ioannis și Andreas, Filippos și Tomas, Bartolomeos și Matteos, Iacovos al lui Alfeos și Simon Zilotis și Iudas al lui Iacovos.

14. Aceștia toți erau așteptând împreună, [cu] rugăciune și [cu] cerere, împreună cu femeile [σὺν γυναιξὶν][6] și [cu] Maria [καὶ Μαρίᾳ], [cu] Maica lui Iisus [τῇ Μητρὶ τοῦ Ἰησοῦ], și cu frații Săi [καὶ σὺν τοῖς ἀδελφοῖς Αὐτοῦ][7].

15. Și în zilele acestea, s-a ridicat Petros în mijlocul ucenicilor – și era mulțimea de nume în același loc ca [la] 120 [ἦν τε ὄχλος ὀνομάτων ἐπὶ τὸ αὐτὸ ὡς ἑκατὸν εἴκοσι] – și a zis:

16. „Bărbaților frați, trebuia să fie împlinită Scriptura aceasta, pe care a zis-o mai înainte Duhul Sfânt prin gura lui David despre Iudas, cel care a fost călăuza celor care L-au prins pe Iisus [τοῦ γενομένου ὁδηγοῦ τοῖς συλλαβοῦσιν τὸν Ἰησοῦν].

17. Că[ci] numărat era împreună cu noi [Ὅτι κατηριθμημένος ἦν σὺν ἡμῖν] și a primit sorțul slujirii acesteia [καὶ ἔλαχεν τὸν κλῆρον τῆς διακονίας ταύτης].

18. Așadar, într-adevăr, acesta a dobândit loc din plata nedreptății [οὗτος ἐκτήσατο χωρίον ἐκ μισθοῦ τῆς ἀδικίας] și, căzând cu capul înainte [πρηνὴς γενόμενος], i-a plesnit mijlocul [ἐλάκησεν μέσος] și a[u] fost vărsat[e][s-au vărsat] toate măruntaiele sale [καὶ ἐξεχύθη πάντα τὰ σπλάγχνα αὐτοῦ].

19. Și [lucru] cunoscut a fost tuturor celor care locuiesc Ierusalimul, astfel încât să fie chemat însuși locul acela, [în] limba lor, Acheldama [Ἀκελδαμά], adică Locul sângelui [χωρίον αἵματος].

20. Căci a fost scris în cartea Psalmilor: «Să se facă casa sa pustie și să nu fie cel care locuiește în[tru] ea!». Iar «cercetarea sa să o ia altul [Τὴν ἐπισκοπὴν αὐτοῦ λάβοι ἕτερος]».

21. Așadar, trebuie – [din] cei care au venit împreună [cu] noi, [din] bărbații din toată vremea, din care [zi] a intrat și [până] a ieșit din[tre] noi Domnul Iisus [ἐν ᾧ εἰσῆλθεν καὶ ἐξῆλθεν ἐφ᾽ ἡμᾶς ὁ Κύριος Ἰησοῦς],

22. care a început de la Botezul lui Ioannis până în ziua [în] care a fost ridicat de la noi –, [un] martor al învierii Sale, [ca] să fie împreună cu noi unul [din] aceștia”.

23. Și au stat doi: Iosif cel numit Varsavvas[8], care a fost numit Iustos [Ἰοῦστος], și Mattias[9].

24. Și s-au rugat [și] au zis: „Tu, Doamne, cunoscătorule ale inimilor [καρδιογνῶστα] tuturor, arată-l pe care l-ai ales [ἀνάδειξον ὃν ἐξελέξω], pe unul din aceștia doi [ἐκ τούτων τῶν δύο ἕνα],

25. [ca] să ia sorțul slujirii acesteia și al apostoliei [λαβεῖν τὸν κλῆρον τῆς διακονίας ταύτης καὶ ἀποστολῆς], de la care Iudas s-a întors, [pentru ca] să meargă întru locul său!”.

26. Și și-au dat sorții lor și a căzut sorțul pe Mattias și împreună a fost numărat cu cei 11 Apostoli.


[1] Forma de vocativ a lui Θεόφιλος.

[2] De la forma de N. pl. Ιεροσόλυμα, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ιεροσόλυμα. În text avem G. pl. Ἱεροσολύμων.

[3] Norul slavei Sale.

[4] Muntele Măslinilor: https://en.wikipedia.org/wiki/Mount_of_Olives.

[5] În Ierusalim.

[6] Sfintele Femei Mironosițe.

[7] Cu fiii Sfântului Iosif, Logodnicul Născătoarei de Dumnezeu.

[8] De la forma de N. Βαρσαββᾶς. În text e forma de Ac. Βαρσαβᾶν.

[9] De la forma de N. Ματθίας. În text e forma de Ac. Ματθίαν.

Facerea, cap. 3, cf. LXX

1. Iar șarpele era cel mai înțelept [dintre] toate fiarele cele de pe pământ [ὁ δὲ ὄφις ἦν φρονιμώτατος[1] πάντων τῶν θηρίων τῶν ἐπὶ τῆς γῆς], pe care le-a făcut Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele femeii: „Pentru ce a zis Dumnezeu «Să nu mâncați din tot pomul cel din Paradis»?

2. Și i-a zis femeia șarpelui: „Din rodul pomului Paradisului vom mânca,

3. dar din rodul pomului, care este în mijlocul Paradisului, a zis Dumnezeu: «Nu veți mânca din el și nici nu aveți să vă atingeți de el [οὐ φάγεσθε ἀπ᾽ αὐτοῦ οὐδὲ μὴ ἅψησθε αὐτοῦ], pentru ca să nu muriți [ἵνα μὴ ἀποθάνητε]».

4. Și a zis șarpele femeii: „Nu veți muri [cu] moarte [οὐ θανάτῳ ἀποθανεῖσθε].

5. Căci Dumnezeu știuse [ᾔδει[2] γὰρ ὁ Θεὸς], că, în care zi aveți să mâncați din el, vor fi deschiși ochii voștri [διανοιχθήσονται ὑμῶν οἱ ὀφθαλμοί] și veți fi ca dumnezeii [καὶ ἔσεσθε ὡς θεοὶ][3], cunoscând binele și răul [γινώσκοντες καλὸν καὶ πονηρόν]”.

6. Și a văzut femeia că bun [este] pomul spre mâncare și că plăcut îi [este] ochilor să-l vadă și frumos este să-l înțeleagă și a luat [din] rodul său [și] a mâncat și a dat și bărbatului ei împreună cu ea și au mâncat.

7. Și le-au fost deschiși ochii celor doi [καὶ διηνοίχθησαν οἱ ὀφθαλμοὶ τῶν δύο] și au cunoscut că erau goi [καὶ ἔγνωσαν ὅτι γυμνοὶ ἦσαν]. Și și-au cusut[4] frunze de smochin [καὶ ἔρραψαν φύλλα συκῆς] și și-au făcut lor cingători în jurul coapselor [καὶ ἐποίησαν ἑαυτοῖς περιζώματα][5].

8. Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în Paradis către seară [καὶ ἤκουσαν τὴν φωνὴν Κυρίου τοῦ Θεοῦ περιπατοῦντος ἐν τῷ Παραδείσῳ τὸ δειλινόν]. Și au fost ascunși [καὶ ἐκρύβησαν][s-au ascuns] – și Adam [ὅ τε Αδαμ], [cât] și femeia sa [καὶ ἡ γυνὴ αὐτοῦ], de la fața Domnului Dumnezeu [ἀπὸ προσώπου Κυρίου τοῦ Θεοῦ] – în mijlocul pomului Paradisului [ἐν μέσῳ τοῦ ξύλου τοῦ Παραδείσου].

9. Și a chemat Domnul Dumnezeu pe Adam și i-a zis lui: „Adam [Αδαμ], unde ești [ποῦ εἶ]?”.

10. Și I-a zis Lui: „Glasul Tău l-am auzit plimbându-se prin Paradis și am fost înfricoșat, că[ci] gol sunt și am fost ascuns [ὅτι γυμνός εἰμι καὶ ἐκρύβην][m-am ascuns]”.

11. Și i-a zis lui: „Cine ți-a vestit ție că ești gol [τίς ἀνήγγειλέν σοι ὅτι γυμνὸς εἶ]? [Oare] nu din pomul, [din] care ți-am poruncit ție, [ca din] acela singur să nu mănânci, din el ai mâncat?”.

12. Și I-a zis Adam: „Femeia [ἡ γυνή], pe care mi-ai dat-o împreună cu mine [ἣν ἔδωκας μετ᾽ ἐμοῦ], aceea mi-a dat din pom și am mâncat [αὕτη μοι ἔδωκεν ἀπὸ τοῦ ξύλου καὶ ἔφαγον]”.

13. Și i-a zis Domnul Dumnezeu femeii: „De ce ai făcut aceasta [τί τοῦτο ἐποίησας]?”. Și I-a zis femeia: „Șarpele m-a înșelat pe mine și am mâncat [ὁ ὄφις ἠπάτησέν με καὶ ἔφαγον]”.

14. Și i-a zis Domnul Dumnezeu șarpelui: „Că[ci] ai făcut aceasta, blestemat [ἐπικατάρατος][ești] tu între toate dobitoacele și între toate fiarele pământului! Pe pieptul tău și [pe] pântecele tău vei merge [ἐπὶ τῷ στήθει σου καὶ τῇ κοιλίᾳ πορεύσῃ] și pământ vei mânca [în] toate zilele vieții tale [καὶ γῆν φάγῃ πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς σου].

15. Și vrăjmășie [ἔχθραν] voi pune între tine și între femeie și între sămânța ta și sămânța ei. El[6] îți va păzi ție capul [Αὐτός σου τηρήσει κεφαλήν], iar tu Îi vei păzi Lui călcâiul [καὶ σὺ τηρήσεις Αὐτοῦ πτέρναν]”.

16. Și femeii i-a zis: „Înmulțind voi înmulți durerile tale și suspinul tău [πληθύνων πληθυνῶ τὰς λύπας σου καὶ τὸν στεναγμόν σου]. În dureri vei naște copii [ἐν λύπαις τέξῃ τέκνα] și către bărbatul tău [va fi] întoarcerea ta [καὶ πρὸς τὸν ἄνδρα σου ἡ ἀποστροφή σου] și el te va stăpâni [καὶ αὐτός σου κυριεύσει]”.

17. Iar lui Adam i-a zis: „Că[ci] ai auzit glasul femeii tale [ὅτι ἤκουσας τῆς φωνῆς τῆς γυναικός σου] și ai mâncat din pomul [din] care ți-am poruncit ție [ca din] acela singur să nu mănânci din el, blestemat [este] pământul în[tru] lucrurile tale [ἐπικατάρατος ἡ γῆ ἐν τοῖς ἔργοις σου]! În[tru] dureri vei mânca [din] el [în] toate zilele vieții tale [ἐν λύπαις φάγῃ αὐτὴν πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς σου].

18. Ghimpi și ciulini îți va răsări ție [ἀκάνθας καὶ τριβόλους ἀνατελεῖ σοι][7] și vei mânca iarba câmpului [καὶ φάγῃ τὸν χόρτον τοῦ ἀγροῦ][8].

19. În[tru] sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta [ἐν ἱδρῶτι τοῦ προσώπου σου φάγῃ τὸν ἄρτον σου], până ai să te întorci întru pământul din care ai fost luat [ἕως τοῦ ἀποστρέψαι σε εἰς τὴν γῆν ἐξ ἧς ἐλήμφθης], că[ci] pământul ești și întru pământ vei merge [ὅτι γῆ εἶ καὶ εἰς γῆν ἀπελεύσῃ]”.

20. Și a chemat Adam numele femeii sale Viața [Ζωή], că[ci] aceasta [este] maica tuturor celor vii.

21. Și a făcut Domnul Dumnezeu, lui Adam și femeii sale, hitoane din piele [χιτῶνας δερματίνους] și i-a îmbrăcat pe ei.

22. Și a zis Dumnezeu: „Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi [Αδαμ γέγονεν ὡς εἷς ἐξ Ἡμῶν], [pentru] a cunoaște binele și răul! Și acum [καὶ νῦν], ca nu cumva să întindă mâna [μήποτε ἐκτείνῃ τὴν χεῖρα] și să ia [din] pomul vieții și să mănânce și [așa] va trăi întru veac [καὶ λάβῃ τοῦ ξύλου τῆς ζωῆς καὶ φάγῃ καὶ ζήσεται εἰς τὸν αἰῶνα]”…

23. Și l-a trimis pe el Domnul Dumnezeu din Paradisul desfătării [καὶ ἐξαπέστειλεν αὐτὸν Κύριος ὁ Θεὸς ἐκ τοῦ Παραδείσου τῆς τρυφῆς][pentru] a lucra pământul din care a fost luat [ἐργάζεσθαι τὴν γῆν ἐξ ἧς ἐλήμφθη].

24. Și l-a izgonit [ἐξέβαλεν] pe Adam și l-a sălășluit pe el înaintea Paradisului desfătării. Și a rânduit Heruvi [καὶ ἔταξεν τὰ Χερουβιμ][9] și sabia de ardere cea care se întoarce [καὶ τὴν φλογίνην ῥομφαίαν τὴν στρεφομένην] [pentru] a păzi calea pomului vieții [φυλάσσειν τὴν ὁδὸν τοῦ ξύλου τῆς ζωῆς].


[1] Primul superlativ al Dumnezeieștii Scripturi.

[2] Primul mai mult ca perfect al Dumnezeieștii Scripturii.

[3] Primul care aduce ideea de politeism în Dumnezeiasca Scriptură e Satanas.

[4] Prima ocupație a omului de după cădere: și-a cusut îmbrăcăminte.

[5] Adică și-au acoperit organele sexuale.

[6] Hristos Dumnezeu.

[7] Cu referire la pământ.

[8] Căci omul la început mânca numai vegetale.

[9] De la N. sg. Χερούβ. În text avem forma de Ac. pl.

Evanghelia după Matteos, cap. 2, cf. BYZ

1. Iar Iisus [era] Cel care a fost născut în Bitleemul Iudeii [γεννηθέντος ἐν Βηθλεὲμ τῆς Ἰουδαίας], în zilele împăratului Irodis[1], [și], iată, magii de la răsărituri [μάγοι ἀπὸ ἀνατολῶν] au venit întru Ierosolima [Ἱεροσόλυμα][2],

2. zicând: „Unde este Cel care a fost născut [Ποῦ ἐστὶν ὁ τεχθεὶς], Împăratul iudeilor [Βασιλεὺς τῶν ἰουδαίων]? Căci am văzut steaua Sa în[tru] răsărit [Εἴδομεν γὰρ Αὐτοῦ τὸν ἀστέρα ἐν τῇ ἀνατολῇ] și am venit să I ne închinăm Lui [καὶ ἤλθομεν προσκυνῆσαι Αὐτῷ]”!

3. Dar cel care a auzit [Ἀκούσας δὲ], împăratul Irodis [Ἡρῴδης ὁ βασιλεὺς], a fost tulburat [ἐταράχθη], și toată Ierosolima împreună cu el [καὶ πᾶσα Ἱεροσόλυμα μετ᾽ αὐτοῦ].

4. Și care[3] i-a adunat pe toți arhiereii și cărturarii poporului [și] îi întreba față de ei [ἐπυνθάνετο παρ᾽ αὐτῶν]: „Unde are să fie născut Hristos [ποῦ ὁ Χριστὸς γεννᾶται]?”.

5. Iar ei i-au zis lui: „În Bitleemul Iudeii [Ἐν Βηθλεὲμ τῆς Ἰουδαίας]! Căci așa a fost scris prin Profetul:

6. «Și tu [Καὶ σὺ], Bitleem[ule] [Βηθλεέμ], pământule al lui Iuda [γῆ Ἰούδα], nicidecum [nu] ești cel mai mic în[tre] călăuzitorii lui Iuda [οὐδαμῶς ἐλαχίστη εἶ ἐν τοῖς ἡγεμόσιν Ἰούδα]. Căci din tine va ieși Cel care călăuzește [ἐκ σοῦ γὰρ ἐξελεύσεται ἡγούμενος], Care va păstori pe poporul Meu [Ὅστις ποιμανεῖ τὸν λαόν Μου], pe Israil [τὸν Ἰσραήλ]»”.

7. Atunci, Irodis, în taină i-a chemat pe magi, [pentru] a afla în mod precis de la ei vremea [când] li s-a arătat steaua [ἠκρίβωσεν παρ᾽ αὐτῶν τὸν χρόνον τοῦ φαινομένου ἀστέρος].

8. Și care i-a trimis pe ei întru Bitleem [și le-]a zis: „Cei care ați mers [cei care mergeți acolo] [Πορευθέντες], cercetați cu precizie despre Prunc [ἀκριβῶς ἐξετάσατε περὶ τοῦ Παιδίου]! Iar când aveți să-L aflați, vestiți-mi mie, pentru ca și eu am venit [să vin și] să mă închin Lui!”.

9. Iar ei l-au ascultat pe împărat [și] au plecat. Și, iată, steaua, pe care au văzut-o în răsărit, mergea înaintea lor [προῆγεν αὐτούς], până a venit [și] a stat deasupra [ἕως ἐλθὼν ἔστη ἐπάνω], [acolo] unde era Pruncul [οὗ ἦν τὸ Παιδίον]!

10. Iar [dacă] au văzut steaua, au fost bucurați [cu] bucurie foarte mare [ἐχάρησαν χαρὰν μεγάλην σφόδρα].

11. Și au intrat întru casă [Καὶ ἐλθόντες εἰς τὴν οἰκίαν] [și] L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, Maica Sa [εἶδον τὸ Παιδίον μετὰ Μαρίας, τῆς Μητρὸς Αὐτου], și au căzut[4] [și] I s-au închinat Lui [καὶ πεσόντες προσεκύνησαν Αὐτῷ]. Și și-au deschis vistieriile lor [καὶ ἀνοίξαντες τοὺς θησαυροὺς αὐτῶν][și] I-au adus Lui daruri [προσήνεγκαν Αὐτῷ δῶρα]: aur și tămâie și smirnă [χρυσὸν καὶ λίβανον καὶ σμύρναν].

12. Și fiind înștiințați în vis [ca] să nu se întoarcă la Irodis [Καὶ χρηματισθέντες κατ᾽ ὄναρ μὴ ἀνακάμψαι πρὸς Ἡρῴδην], prin altă cale au plecat întru țara lor [δι᾽ ἄλλης ὁδοῦ ἀνεχώρησαν εἰς τὴν χώραν αὐτῶν].

13. Iar [după ce] au plecat ei, iată, Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, zicându-i: „Cel care ai fost ridicat [Ἐγερθεὶς], ia Pruncul și pe Maica Sa [παράλαβε τὸ Παιδίον καὶ τὴν Μητέρα Αὐτοῦ] și fugi întru Egiptos și fii acolo până ce am să îți zic ție! Căci Irodis va să caute Pruncul, [ca] să-L piardă pe El”.

14. Iar cel care a fost ridicat a luat Pruncul și pe Maica Sa noaptea și a plecat întru Egiptos

15. și era [a fost] acolo până la moartea lui Irodis. Pentru ca să se împlinească [ce] a fost zis de către Domnul prin Profetul, zicând: „Din Egiptos L-am chemat pe Fiul Meu [Εξ Αἰγύπτου ἐκάλεσα τὸν Υἱόν Μου]”.

16. Atunci, Irodis, cel care a văzut că a fost batjocorit de către magi, a fost mâniat foarte [ἐθυμώθη λίαν], și a trimis de a omorât toți pruncii cei din Bitleem și din toate hotarele sale, de doi ani și mai mici [ἀπὸ διετοῦς καὶ κατωτέρω], după vremea pe care a cercetat-o cu precizie de la magi [κατὰ τὸν χρόνον ὃν ἠκρίβωσεν παρὰ τῶν μάγων].

17. Atunci a fost împlinită cea care a fost zisă de către Ieremias[5] Profetul, zicând:

18. „Glasul în Rama a fost auzit [Φωνὴ ἐν Ῥαμᾶ ἠκούσθη], tânguirea și plânsul și jalea cea multă [θρῆνος καὶ κλαυθμὸς καὶ ὀδυρμὸς πολύς], Rahil plângându-și copiii săi [Ῥαχὴλ κλαίουσα τὰ τέκνα αὐτῆς], și nu voia să se mângâie [καὶ οὐκ ἤθελεν παρακληθῆναι], că[ci ei] nu [mai] sunt [ὅτι οὐκ εἰσίν]”.

19. Iar [dacă] a murit Irodis, iată, Îngerul Domnului în vis i s-a arătat lui Iosif în Egiptos,

20. zicându-i: „Cel care ai fost ridicat, ia Pruncul și pe Maica Sa și mergi întru pământul lui Israil! Căci au murit cei care caută[6] sufletul Pruncului [τεθνήκασιν γὰρ οἱ ζητοῦντες τὴν ψυχὴν τοῦ Παιδίου]”!

21. Iar cel care a fost ridicat a luat Pruncul și pe Maica Sa și a mers întru pământul lui Israil.

22. Iar cel care a auzit că Arhelaos [Ἀρχέλαος] împărățește în Iudea, în locul lui Irodis, tatăl său, a fost temându-se acolo să meargă. Iar, înștiințat în vis, a plecat spre părțile Galileii[7]

23. și a venit [și] s-a sălășluit întru cetatea numită Nazaret [Ναζαρέτ]. Pentru ca să se împlinească [ce] a fost zis prin Profeți [διὰ τῶν Προφητῶν], că Nazoreosul va fi chemat [ὅτι Ναζωραῖος κληθήσεται].


[1] De la N. Ἡρῴδης.

[2] Ierusalim.

[3] Împăratul Irodis.

[4] Au căzut la pământ. Au căzut la pământ înaintea Lui și I s-au închinat Lui.

[5] De la forma de N. Ἰερεμίας.

[6] Care caută și în Iad să Îl omoare! Au și acolo aversiune față de El. De aici forma de prezent și nu de trecut. Și pe care o păstrez tocmai pentru a sublinia acest lucru.

[7] De la forma de N. Γαλιλαία.

Facerea, cap. 2, cf. LXX

1. Și au fost desăvârșite cerul și pământul și toată podoaba lor [καὶ συνετελέσθησαν ὁ οὐρανὸς καὶ ἡ γῆ καὶ πᾶς ὁ κόσμος αὐτῶν].

2. Și a împlinit Dumnezeu în ziua a șasea lucrurile Sale pe care le-a făcut și S-a odihnit [în] ziua a șaptea de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut.

3. Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o pe ea [καὶ ηὐλόγησεν ὁ Θεὸς τὴν ἡμέραν τὴν ἑβδόμην καὶ ἡγίασεν αὐτήν], că[ci] în aceasta S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care a început Dumnezeu să le facă.

4. [Iar] aceasta [este] cartea nașterii cerului și a pământului [αὕτη ἡ βίβλος γενέσεως οὐρανοῦ καὶ γῆς], când [ele] a[u] fost făcut[e] [ὅτε ἐγένετο], [în] care zi a făcut Dumnezeu cerul și pământul

5. și toată verdeața câmpului mai înainte [ca] să fie pe pământ și toată iarba câmpului mai înainte [ca] să răsară. Căci nu a plouat Dumnezeu pe pământ și omul nu era [pentru] a lucra pământul,

6. dar izvorul urca din pământ [πηγὴ δὲ ἀνέβαινεν ἐκ τῆς γῆς] și adăpa toată fața pământului [καὶ ἐπότιζεν πᾶν τὸ πρόσωπον τῆς γῆς].

7. Și l-a zidit Dumnezeu pe om din țărâna pământului [καὶ ἔπλασεν ὁ Θεὸς τὸν ἄνθρωπον χοῦν ἀπὸ τῆς γῆς] și a suflat întru fața sa suflare de viață [καὶ ἐνεφύσησεν εἰς τὸ πρόσωπον αὐτοῦ πνοὴν ζωῆς] și s-a făcut omul întru suflet viu [καὶ ἐγένετο ὁ ἄνθρωπος εἰς ψυχὴν ζῶσαν].

8. Și a sădit Domnul Dumnezeu Paradisul în Edem [καὶ ἐφύτευσεν Κύριος ὁ Θεὸς Παράδεισον ἐν Εδεμ], către răsărituri [κατὰ ἀνατολὰς], și l-a pus acolo pe omul pe care l-a zidit.

9. Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere [ὡραῖον εἰς ὅρασιν] și bun la mâncare [καὶ καλὸν εἰς βρῶσιν], iar pomul vieții [era] în mijlocul Paradisului [καὶ τὸ ξύλον τῆς ζωῆς ἐν μέσῳ τῷ Παραδείσῳ], [cât] și pomul [ca] să cunoști cunoscut [cunoașterea] binelui și a răului [καὶ τὸ ξύλον τοῦ εἰδέναι γνωστὸν καλοῦ καὶ πονηροῦ].

10. Iar râul care iese din Edem [pentru] a adăpa Paradisul se desparte de acolo întru patru începuturi:

11. numele unuia [este] Fison [Φισων] – acesta înconjură tot pământul Evilat [Ευιλατ], acolo unde este aurul,

12. iar aurul pământului aceluia [este] bun și acolo este cărbunele [ὁ ἄνθραξ] și piatra cea verde deschis [ὁ λίθος ὁ πράσινος] –

13. iar numele râului al doilea [este] Ghion [Γηων] – [și] acesta [este] cel care înconjură tot pământul Etiopiei[1]

14. iar răul al treilea [este] Tigris [Τίγρις] – [și] acesta [este] cel care merge înaintea assiriilor[2]/ asirienilor –, iar râul al patrulea, acesta [este] Eufratis [Εὐφράτης].

15. Și l-a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care l-a zidit și l-a pus pe el în Paradis [pentru] a-l lucra pe el și [pentru] a-l păzi [καὶ ἔθετο αὐτὸν ἐν τῷ Παραδείσῳ ἐργάζεσθαι αὐτὸν καὶ φυλάσσειν].

16. Și i-a poruncit [ἐνετείλατο] Domnul Dumnezeu lui Adam [Ἀδάμ], zicându-i: „Din tot pomul cel din Paradis [cu] mâncare vei mânca [ἀπὸ παντὸς ξύλου τοῦ ἐν τῷ Παραδείσῳ βρώσει φάγῃ],

17. dar din pomul cel [pentru] a cunoaște binele și răul nu veți mânca din el. Iar [în] care zi aveți să mâncați din el [cu] moarte veți muri [θανάτῳ ἀποθανεῖσθε]”.

18. Și a zis Domnul Dumnezeu: „Nu [este] bine a fi omul singur [οὐ καλὸν εἶναι τὸν ἄνθρωπον μόνον]. Să-i facem lui ajutor pentru el [ποιήσωμεν αὐτῷ βοηθὸν κατ᾽ αὐτόν]!”.

19. Și încă a zidit Dumnezeu din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus pe ele la Adam [ca] să vadă cum le va numi pe ele. Și tot sufletul cel viu, care a fost numit el de Adam, acesta [este] numele său.

20. Și a numit Adam numele tuturor dobitoacelor și al tuturor păsărilor cerului și al tuturor fiarelor câmpului, dar lui Adam nu i-a fost aflat ajutorul asemenea lui [τῷ δὲ Αδαμ οὐχ εὑρέθη βοηθὸς ὅμοιος αὐτῷ].

21. Și a pus Dumnezeu extaz în Adam [καὶ ἐπέβαλεν ὁ Θεὸς ἔκστασιν ἐπὶ τὸν Αδαμ] și a adormit [καὶ ὕπνωσεν]. Și a luat una [din] coastele sale și a plinit trupul pentru ea.

22. Și a zidit Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din Adam întru femeie și a adus-o pe ea către Adam.

23. Și a zis Adam: „Acum, aceasta [este] osul din oasele mele și trupul din trupul meu! Aceasta va fi numită femeia, că[ci] din bărbatul ei a fost luată aceasta.

24. Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe maica sa și va fi lipit[3]cu femeia sa [καὶ προσκολληθήσεται πρὸς τὴν γυναῖκα αὐτοῦ] și vor fi cei doi într-un trup [καὶ ἔσονται οἱ δύο εἰς σάρκα μίαν]”.

25. Și erau cei doi goi [καὶ ἦσαν οἱ δύο γυμνοί], și Adam și femeia sa [ὅ τε Αδαμ καὶ ἡ γυνὴ αὐτοῦ], și nu se rușinau [καὶ οὐκ ᾐσχύνοντο].


[1] De la forma de N. Αἰθιοπία.

[2] De la N. pl. ἀσσύριοι.

[3] De către Dumnezeu. Căci El îi lipește duhovnicește, îi unește pe cei doi în Taina Sfintei Nunți.

1 22 23 24 25