Isaias, cap. 43, cf. LXX

1. Și acum așa zice Domnul Dumnezeu, Cel care te-a făcut pe tine, Iacov[e], Cel care te-a zidit pe tine, Israil[e]: „Nu te teme, că[ci] te-am răscumpărat pe tine! Te-am chemat pe tine, [am chemat] numele tău, [căci] al Meu ești tu.

2. Și dacă ai să treci prin apă, cu tine sunt, iar râurile nu se vor revărsa [peste] tine. Și dacă ai să treci prin foc, văpaia nu are să te ardă, [ea] nu te va arde pe tine.

3. Că[ci] Eu [sunt] Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israil, Cel care te mântuie pe tine. Am făcut prețul tău [ἐποίησά σου ἄλλαγμα]: pe Egiptos și pe Etiopia și pe Soini [Σοήνη][1] pentru tine [ὑπὲρ σοῦ].

4. [Și] de când te-ai făcut cinstit înaintea Mea, ai fost slăvit, iar Eu te-am iubit pe tine. Și voi da oameni mulți pentru tine și stăpânitori pentru capul tău.

5. Nu te teme, că[ci] cu tine sunt! De la răsărituri voi aduce sămânța ta și de la apusuri te voi aduna pe tine.

6. Voi zice crivățului: «Adu!» și livei [τῷ λιβί][2]: «Nu te opri!». Adu pe fiii Mei din pământul de departe și pe fiicele Mele de la marginile pământului,

7. pe toți câți au fost chemați [cu] numele Meu! Căci în[tru] slava Mea l-am pregătit pe el și l-am zidit și l-am făcut pe el.

8. Și am scos pe poporul cel orb[3], iar ochii [lor] sunt de asemenea orbi și surde având urechile [lor][4].

9. Toate neamurile au fost adunate împreună, iar stăpânitorii vor fi adunați dintre ei. Cine va vesti acestea? Sau, pe cele dintru început, cine vi le va vesti vouă? Să aducă mărturiile lor și să îndrepte și să le zică pe cele adevărate!”.

10. „Fiți Mie martorii [γένεσθέ Μοι μάρτυρες], iar Eu [vouă] martorul [κἀγὼ μάρτυς]!”, zice Domnul Dumnezeu. „Și Slujitorul[5] pe Care L-am ales [este] pentru ca să cunoașteți și să credeți și să înțelegeți că Eu sunt [și] înaintea Mea nu a fost alt Dumnezeu și [nici] după Mine nu va fi.

11. Eu [sunt] Dumnezeu și nu este afară de Mine mântuind.

12. Am vestit și am mântuit [și] am certat și nu era în[tre] voi cel străin. Voi Îmi sunteți Mie martorii, iar Eu [vouă] martorul”, zice Domnul Dumnezeu.

13. „[Eu sunt] încă dintru început și nu este cel care scoate din mâinile Mele. [Eu] voi face și cine va întoarce aceasta?”.

14. Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel care vă răscumpără pe voi, Sfântul lui Israil: „Voi trimite pentru voi în Babilon și îi voi stârni pe toți fugind și haldeii în corăbii vor fi legați.

15. [Căci] Eu [sunt] Domnul Dumnezeu, Sfântul vostru, Cel care l-a făcut cunoscut pe Israil, pe împăratul vostru”.

16. Așa zice Domnul, Cel care dă cale în[tru] mare și cărare în[tru] apa cea tare [ὁ διδοὺς ὁδὸν ἐν θαλάσσῃ καὶ ἐν ὕδατι ἰσχυρῷ τρίβον],

17. Cel care a scos care și cal [cai] și mulțimea cea tare – dar au fost adormiți [au adormit] și nu se vor ridica, au fost stinși [s-au stins] ca fitilul care a fost stins – :

18. „Nu le pomeniți pe cele dintâi și pe cele vechi nu le socotiți!

19. Iată [ἰδοὺ], [Eu] le fac pe cele noi [ποιῶ καινὰ], care acum se va ridica [ἃ νῦν ἀνατελεῖ][se vor ridica] și le veți cunoaște pe acestea [καὶ γνώσεσθε αὐτά][6]! Și voi face cale în pustiu și râuri în cel fără de apă[7].

20. Mă va binecuvânta [vor binecuvânta] pe Mine fiarele câmpului, sirenele [σειρῆνες] și fiicele vrăbiilor, [pentru] că am dat apă în pustiu și râuri în cel fără de apă, [ca] să adap pe neamul Meu cel ales,

21. pe poporul Meu, pe care l-am dobândit [cu] virtuțile Mele, [pentru] a povesti [el acestea].

22. Nu acum te-am chemat pe tine, Iacov[e], nici [nu] te-am făcut pe tine să te ostenești, Israil[e].

23. Nu [Mi-ai adus] Mie oile arderii tale de tot, nici în[tru] jertfele tale [nu] M-ai slăvit pe Mine, nici [nu] te-am făcut pe tine ostenit în [jertfele de] tămâie,

24. nici [nu] Mi-ai câștigat Mie tămâie [fără de] argint, nici grăsimea jertfelor tale [nu] am poftit, ci, în[tru] păcatele tale și în[tru] nedreptățile tale, Eu sunt [Cel care] te-am pus pe tine

25. înaintea Mea. Eu sunt Cel care șterg fărădelegile tale și nu le voi fi pomenit [nu le voi pomeni].

26. Dar tu adu-ți aminte [σὺ δὲ μνήσθητι][8] și să ne judecăm [καὶ κριθῶμεν]! Zi tu fărădelegile tale [mai] întâi [λέγε σὺ τὰς ἀνομίας σου πρῶτος], pentru ca să te îndrepți [ἵνα δικαιωθῇς]!

27. Părinții voștri [au fost] cei dintâi[9], iar stăpânitorii voștri au nelegiuit întru Mine.

28. Și stăpânitorii au pângărit cele sfinte ale Mele. Și am dat să-l pierd pe Iacov și pe Israil [l-am dat] spre ocară”.


[1] Forma de N. În text era forma de Ac. Σοήνην.

[2] Vântul de sud-vest.

[3] L-am scos din robia demonilor, l-am răscumpărat cu preț de sânge.

[4] Pentru a vedea și a auzi cele duhovnicești.

[5] Hristos Domnul.

[6] Pe cele făcute de Hristos Domnul pe pământ.

[7] În pustiu.

[8] Păcatele tale.

[9] Care au păcătuit.

Isaias, cap. 42, cf. LXX

1. Iacov [este] copilul Meu [și] îl voi ajuta pe el. Israil [este] cel ales al Meu [și] l-a primit pe el sufletul Meu. Am dat Duhul Meu în[tru] el[1] [și] judecata neamurilor o va scoate.

2. Nu va striga, nici [nu] va părăsi, nici [nu] va fi auzit afară glasul Său.

3. Trestia frântă nu o va rupe și fitilul fumegând nu îl va stinge, ci întru adevăr va scoate judecată [ἀλλὰ εἰς ἀλήθειαν ἐξοίσει κρίσιν].

4. Se va aprinde [ἀναλάμψει] și nu va fi asuprit până are să pună pe pământ judecată [καὶ οὐ θραυσθήσεται ἕως ἂν θῇ ἐπὶ τῆς γῆς κρίσιν], iar în[tru] numele Său neamurile vor nădăjdui [καὶ ἐπὶ τῷ ὀνόματι Αὐτοῦ ἔθνη ἐλπιοῦσιν]”.

5. Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel care a făcut cerul și l-a întărit pe el, Cel care a întărit pământul și cele din el și dând suflare[2] poporului celui de pe el și Duh[3] celor care calcă pe el:

6. „Eu[4], Domnul Dumnezeu, Te-am chemat pe Tine în[tru] dreptate și voi întări mâna Ta și Te voi întări pe Tine și Te voi da pe Tine întru făgăduința neamului[5], întru lumina neamurilor[6],

7. [ca] să deschizi ochii celor orbi, să-i scoți din legături pe cei care au fost legați și din casa temniței [ἐξ οἴκου φυλακῆς][7] pe cei care șed în[tru] întuneric [καθημένους ἐν σκότει].

8. Eu [sunt] Domnul Dumnezeu. Acesta este numele Meu [și] slava Mea altuia nu i-o voi da, nici virtuțile Mele celor cioplite.

9. Cele dintru început [τὰ ἀπ᾽ ἀρχῆς], iată, au venit! Și cele noi [καὶ καινὰ], pe care Eu le voi vesti [ἃ Ἐγὼ ἀναγγελῶ], și mai înainte să apară vi s-a[u] vestit vouă [καὶ πρὸ τοῦ ἀνατεῖλαι ἐδηλώθη ὑμῖν]”[8].

10. Cântați Domnului cântare nouă, [căci acesta este] începutul Său! Slăviți numele Său de la marginea pământului, cei care se coboară [coborâți] întru mare și care plutesc [plutiți] pe ea, insulele și cei care locuiesc [în] ele!

11. Veselește-te, pustiul[e] și satele lui [tale], locașurile și cei care locuiesc [locuiți] [în] Chidar! Vor fi veseliți [se vor veseli] cei care locuiesc în Piatră [εὐφρανθήσονται οἱ κατοικοῦντες Πέτραν] [și] de la marginile munților vor striga [ἀπ᾽ ἄκρων τῶν ὀρέων βοήσουσιν].

12. Îi vor da lui Dumnezeu slavă [și] virtuțile Sale în insule le vor vesti.

13. Domnul, Dumnezeul Puterilor[9], va ieși și va zdrobi războiul, va stârni râvna [Sa] și va striga împotriva vrăjmașilor Săi cu tărie:

14. „Nu am tăcut? Și [atunci] pururea voi tăcea și voi răbda? Am răbdat ca cea care naște. Voi uimi și voi usca în același timp [ἐκστήσω καὶ ξηρανῶ ἅμα][10].

15. Și voi pune râurile înspre insule și luncile de mlaștini le voi seca.

16. Și îi voi aduce pe cei orbi în calea pe care nu au cunoscut-o și cărările pe care nu au știut să le calce le voi face [pentru] ei. [Căci] le voi face lor întunericul înspre lumină și pe cele strâmbe spre cea dreaptă. Aceste cuvinte le voi face și nu îi voi părăsi pe ei”.

17. Dar ei s-au întors spre cele dindărăt. Rușinați-vă [cu] rușine cei care ați nădăjduit în[tru] cele cioplite! Cei care ziceți celor turnate: „Voi sunteți dumnezeii noștri”.

18. „Cei surzi, auziți, și cei orbi, căutați să vedeți!

19. Și cine [este] orb, fără numai slujitorii Mei, și surzi, fără numai cei care domnesc [peste] ei? Și [Căci] au fost orbiți robii lui Dumnezeu.

20. Ați văzut de multe ori și nu v-ați păzit urechile deschise și nu ați auzit”.

21. Domnul Dumnezeu voia ca să îndrepte și să mărească lauda. Și am văzut

22. și s-a făcut poporul prădat și jefuit. Căci lațul [este] în cămări pretutindeni și în case în același timp, unde s-au ascuns pe ei [înșiși]. Au fost întru jefuire și nu era cel care scoate prada și nu era cel care zice: „Dă înapoi [ἀπόδος]!”.

23. Cine [este] în[tre] voi, care își va pleca urechea [la] acestea [și] va asculta [de]spre cele care vin?

24. Cine îl va da spre pradă pe Iacov și pe Israil celor care îl jefuiesc pe el? [Oare] nu Dumnezeu, Căruia au păcătuit Lui și nu voiau în[tru] căile Sale a merge, nici a auzi legea Sa?

25. Și a adus peste ei urgia mâniei Sale și s-a întărit [peste] ei războiul și cei care împreună îi ard pe ei împrejur. Și nu au cunoscut [aceasta] fiecare [dintre] ei [καὶ οὐκ ἔγνωσαν ἕκαστος αὐτῶν], nici [nu] au pus la suflet [οὐδὲ ἔθεντο ἐπὶ ψυχήν].


[1] De aici începe profeția hristologică.

[2] Suflare de viață, existență fizică.

[3] Harul Său.

[4] Și începe o altă profeție hristologică.

[5] Lui Israil. Ca întru Tine să se împlinească profețiile.

[6] Păgâne.

[7] Din Iad.

[8] Pentru că cele vestite de Domnul în trup, El le-a vestit și în tot Vechiul Testament.

[9] Al Puterilor celor cerești.

[10] Pe unii îi voi uimi, îi voi umple de vederi dumnezeiești, adică pe cei Sfinți ai Mei, pe când, pe cei păcătoși, îi voi usca, îi voi nimici.

Isaias, cap. 41, cf. LXX

1. „Înnoiți-vă către Mine, insule, căci stăpânitorii vor schimba tăria! Să se apropie și să vorbească împreună [și] apoi judecată să vestească!

2. Cine a ridicat de la răsărituri dreptate[1]? A chemat-o pe ea la picioarele sale și va merge. O va da înainte neamurilor și pe împărați îi va uimi. Și va da spre pământ săbiile lor și ca vreascurile lepădate arcurile lor.

3. Și îi va urmări pe ei și va trece în pace calea picioarelor sale.

4. Cine a lucrat și a făcut acestea? A chemat-o pe ea Cel care o cheamă pe ea de la începutul neamurilor: Eu, Dumnezeul cel dintâi [Θεὸς πρῶτος], și întru cele care vin Eu sunt.

5. Au văzut neamurile și s-au înspăimântat, marginile pământului s-au apropiat și au venit împreună,

6. judecând fiecare aproapelui [său] și fratelui [său vrând] să-i ajute. Și va zice:

7. «S-a întărit». Bărbatul tâmplar și arămarul lovind [cu] ciocanul, împreună îndemnându-se, [mai] apoi vor zice: «Legătură bună este». [Și] le-au întărit pe ele [cu] cuie, [și astfel] le vor pune pe ele și nu vor fi clătinate [nu se vor clătina].

8. Iar tu, Israil, fiul Meu, Iacov, pe care l-am ales, sămânța lui Avraam, pe care am iubit-0,

9. pe care am ajutat-o de la marginile pământului și de la străjile lui te-am chemat pe tine și ți-am zis ție: «Copilul Meu ești [tu, căci Eu] te-am ales și nu te-am părăsit»,

10. nu te teme, căci [Eu] sunt cu tine! Nu te înșela, căci [Eu] sunt Dumnezeul tău, Cel care te-am întărit pe tine și ți-am ajutat ție și te-am apărat [cu] [mâna Mea] cea dreaptă [ἠσφαλισάμην σε τῇ δεξιᾷ], [cu] cea dreaptă a Mea [τῇ δικαίᾳ Μου]!

11. Iată, vor fi necinstiți și vor fi rușinați toți cei care îți stau ție împotrivă! Căci vor fi ca nefiind și vor pieri toți potrivnicii tăi.

12. Îi vei căuta pe ei și nu ai să-i afli pe oamenii care se vor îmbăta întru tine. Căci vor fi ca nefiind și nu vor mai fi cei care se îndeamnă la război împotriva ta.

13. Căci Eu [sunt] Dumnezeul tău, Cel care țin dreapta ta [și] Cel care îți zic ție: «Nu te teme,

14. Iacov, Israil cel împuținat, [căci] Eu ți-am ajutat ție!». [Așa] zice Dumnezeu, Cel care te răscumpără pe tine, Israile.

15. Iată, te-am făcut pe tine ca roțile de car, treierând cele noi asemenea fierăstraielor! Și vei treiera munți și vei vântura dealuri și ca pleava le vei pune.

16. Și îi vei vântura și vântul îi va lua pe ei, și crivățul îi va împrăștia pe ei, iar tu vei fi veselit [te vei veseli] în[tre] cei Sfinți ai lui Israil. Și se vor bucura

17. cei săraci și cei nevoiași. Căci vor căuta apă și [apă] nu va fi. Limba lor s-a uscat de sete. [Însă] Eu [sunt] Domnul Dumnezeu. Eu, Dumnezeul lui Israil, voi asculta [glasul lor] și nu îi voi părăsi pe ei,

18. ci voi deschide râuri în munți și izvoare în mijlocul câmpurilor, voi face pustiul întru lunci de mlaștini și pământul cel însetat întru adunări de ape.

19. Voi pune, întru pământul cel fără de apă, cedru [κέδρον] și cimișir [πύξον][2] și mirt [μυρσίνην][3] și chiparos și plop alb [λεύκην][4],

20. pentru ca să vadă și să cunoască și să aibă în minte [ἐννοηθῶσιν] și să înțeleagă împreună, că mâna Domnului a făcut acestea toate și Sfântul lui Israil le-a descoperit [lor].

21. «Se apropie judecata voastră», zice Domnul Dumnezeu. «S-au apropiat sfaturile voastre [ἤγγισαν αἱ βουλαὶ ὑμῶν]», zice Împăratul lui Iacov.

22. «Să se apropie și să vă vestească vouă [pe cele] care se va petrece [se vor petrece] sau pe cele mai dinainte care era[u] [au fost]!», ați zis. «Ne vom apropia [cu] mintea și vom cunoaște. Care [sunt] cele din urmă și [care sunt] cele ce vin ne-au zis nouă.

23. Vestiți-ne nouă pe cele care vin mai apoi și vom cunoaște că dumnezei sunteți! Faceți bine și faceți rău și ne vom minuna și vom vedea împreună!».

24. Că[ci] de unde sunteți voi și de unde [este] lucrarea voastră? Din pământ și [ca] urâciune v-au ales pe voi.

25. Dar Eu l-am ridicat pe cel de la miazănoapte [Ἐγὼ δὲ ἤγειρα τὸν ἀπὸ βορρᾶ], iar cel [cei] de la răsăriturile soarelui vor fi chemați [cu] numele Meu [καὶ τὸν ἀφ᾽ ἡλίου ἀνατολῶν κληθήσονται τῷ ὀνόματί Μου]. Să vină stăpânitorii! Și ca lutul olarului și ca olarul călcând lutul, așa veți fi călcați.

26. «Căci cine [ne] va vesti [nouă] cele dintru început pentru ca să le cunoaștem, [dar] și pe cele dinainte, iar [noi] vom zice [să zicem] că adevărate este [sunt]?». [Însă] nu este cel care zice mai înainte, nici cel care aude cuvintele voastre.

27. Începutul Sionului îl voi da și [în] Ierusalim Mă voi ruga întru cale.

28. Căci, din neamuri, iată, [nu este] nimeni și de la idolii lor nu era cel care vestește! Și dacă am să-i întreb pe ei: «De unde sunteți?», nu or să îmi răspundă Mie.

29. Căci ei [sunt] cei care vă fac pe voi și în deșert [sunt] cei care vă înșală pe voi.


[1] Hristos Domnul. Iar de aici începe o profeție hristologică.

[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimișir.

[3] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mirt.

[4] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Populus_alba.

Isaias, cap. 40, cf. LXX

1. „Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu”, zice Dumnezeu.

2. Preoților, grăiți întru inima Ierusalimului! Mângâiați-l pe el, că s-a umplut smerenia lui! A fost dezlegat păcatul lui, că[ci] a primit din mâna Domnului cele îndoite [pentru] păcatele sale.

3. Glasul strigând în pustiu [φωνὴ βοῶντος ἐν τῇ ἐρήμῳ]: „Pregătiți calea Domnului [ἑτοιμάσατε τὴν ὁδὸν Κυρίου]! Drepte faceți cărările Dumnezeului nostru [εὐθείας ποιεῖτε τὰς τρίβους τοῦ Θεοῦ ἡμῶν]!”.

4. Toată valea va fi umplută și tot muntele și dealul va fi smerit [vor fi smerite]. Și toate cele strâmbe va fi [vor fi] întru dreaptă [drepte] și cea aspră [cele aspre] întru câmpuri [netede].

5. Și va fi văzută slava Domnului [καὶ ὀφθήσεται ἡ δόξα Κυρίου] și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu [καὶ ὄψεται πᾶσα σὰρξ τὸ σωτήριον τοῦ Θεοῦ], că[ci] Domnul a grăit [aceasta].

6. Glasul [Lui], zicând: „Strigă!”. Și am zis: „Ce voi striga?”. [Și El mi-a zis]: „Tot trupul [este] iarbă [πᾶσα σὰρξ χόρτος] și toată slava omului [este] ca floarea ierbii [καὶ πᾶσα δόξα ἀνθρώπου ὡς ἄνθος χόρτου]”.

7. A fost uscată iarba și floarea a căzut,

8. dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne întru veac [τὸ δὲ ῥῆμα τοῦ Θεοῦ ἡμῶν μένει εἰς τὸν αἰῶνα].

9. Suie-te pe muntele cel înalt, cel care binevestești Sionul! Înalță [cu] tărie glasul tău, cel care binevestești Ierusalimul! Înălțați-vă! Nu vă temeți! Zi cetăților Iudasului: „Iată, Dumnezeul vostru!”.

10. Iată, Domnul vine cu tărie și brațul [Său] cu domnie! Iată, plata Sa [este] cu El și lucrul [Său este] înaintea Sa!

11. Ca păstorul va păstori turma Sa și [cu] brațul Său va aduna mieii și va mângâia [pe cele] având în pântec.

12. Cine a măsurat apa [cu] mâna și cerul [cu] palma și tot pământul [cu] pumnul? Cine a pus munții [cu] greutatea [cântarului] și vâlcelele [cu] jugul?

13. Cine a cunoscut mintea Domnului [νοῦν Κυρίου] și cine s-a făcut sfătuitorul Său, care Îl va învăța pe El?

14. Sau de către cine a fost sfătuit și a fost învățat El? Sau cine I-a arătat Lui judecată? Sau calea înțelegerii cine I-a arătat-o Lui?

15. Dacă toate neamurile [sunt] ca picătura din ulcior și au fost socotite ca aplecarea jugului, și [atunci] ca scuipatul vor fi socotite [καὶ ὡς σίελος λογισθήσονται].

16. Iar Libanosul nu [este] destul întru ardere și toate dobitoacele nu [sunt] destule spre arderea de tot.

17. Și toate neamurile ca nimicul sunt și întru nimic au fost socotite.

18. Cu cine L-ați asemănat pe Domnul și cu ce asemănare L-ați asemănat pe El?

19. [Oare] nu chip a făcut tâmplarul? Sau, aurarul, topind aur, L-a aurit pe El? Asemănare a pregătit [pentru] El?

20. Căci tâmplarul alege lemnul cel neputred [ἄσηπτον] și, în mod înțelept, va căuta cum va pune [să pună] chipul său și [astfel] ca [el] să nu se clatine.

21. Nu veți cunoaște? Nu veți auzi? Nu vi s-a vestit vouă dintru început? Nu ați cunoscut temeliile pământului?

22. Cel care ține cercul pământului [ὁ κατέχων τὸν γῦρον τῆς γῆς] și cei care locuiesc în el ca lăcustele [καὶ οἱ ἐνοικοῦντες ἐν αὐτῇ ὡς ἀκρίδες]. Cel care a așezat ca o cămară boltită cerul [ὁ στήσας ὡς καμάραν τὸν οὐρανὸν] și a întins ca un cort a locui.

23. Cel care a dat stăpânitori a stăpâni întru nimic, iar pământul ca nimic l-a făcut.

24. Că[ci] nu or să semene, nici nu or să sădească, nici nu are să se înrădăcineze întru pământ rădăcina lor. A suflat peste ei și s-au uscat, iar viforul, ca [pe niște] uscături, îi va lua pe ei.

25. „Așadar, acum cu cine M-ați asemănat pe Mine și voi fi înălțat?”, zice Cel Sfânt.

26. Priviți întru înălțime [cu] ochii voștri și vedeți! Cine a descoperit toate acestea? Cel care scoate după număr lumea Sa, pe toți pe nume îi va chema. Din multă slavă și în[tru] puterea tăriei [Sale] nimic [nu] a ascuns de tine.

27. Căci [oare] nu ai să zici, Iacov[e]? Și ce ai zis, Israil[e]? [Ai zis]: „A fost ascunsă calea mea de la Dumnezeu și Dumnezeul meu judecata a luat și S-a îndepărtat” [?]

28. Iar acum nu ai [fi] cunoscut, dacă nu ai [fi] auzit. Dumnezeul Cel veșnic, Dumnezeul care a pregătit marginile pământului nu va flămânzi, nici [nu] va osteni, nici [nu] este aflarea înțelepciunii Sale,

29. dând tărie celor care sunt flămânzi și durere celor care nu suferă dureri.

30. Căci vor flămânzi cei mai tineri și vor trudi tinerii și cei aleși fără tărie vor fi.

31. Dar cei care Îl îndură pe Dumnezeu vor schimba tăria [οἱ δὲ ὑπομένοντες τὸν Θεὸν ἀλλάξουσιν ἰσχύν], vor face aripi ca vulturii, vor alerga și nu vor osteni, vor umbla și nu vor flămânzi.

Isaias, cap. 39, cf. LXX

1. În vremea aceea, Marodah [Μαρωδαχ], fiul lui Laadan [Λααδαν], împăratul Babilonului, a trimis epistole și bătrâni și daruri lui Ezechias, căci a auzit că s-a îmbolnăvit până la moarte și [apoi] s-a ridicat[1].

2. Și Ezechias s-a bucurat cu ei [cu] bucurie mare și le-a arătat lor casa vistieriei și a uleiului de mir și a tămâilor și a mirului și a argintului și a aurului, [cât] și toate casele vaselor vistieriei. Și nu era [a fost] nimic, pe care Ezechias nu l-a arătat din casa sa.

3. Și Isaias, Profetul, a venit către împăratul Ezechias și a zis către el: „Ce zic oamenii aceștia? Și de unde au venit către tine?”. Și Ezechias a zis: „Din pământul de departe au venit către mine, din Babilon [Βαβυλών]”.

4. Și Isaias a zis: „Ce-au văzut în casa ta?”. Și Ezechias a zis: „[Pe] toate cele din casa mea le-au văzut. Și nu este în casa mea pe care nu le-au văzut, dar [le-au văzut] și pe cele din vistieriile mele”.

5. Și Isaias i-a zis lui: „Ascultă cuvântul Domnului Savaot!

6. «Iată vin zilele», zice Domnul, «și vor lua toate cele din casa ta și câte au adunat părinții tăi până în ziua aceasta. Întru Babilon va veni[2] și nimic nu or să lase». Și Dumnezeu a zis

7. că și din copiii tăi, pe care i-ai născut, vor lua și îi vor face eunuci [σπάδοντας] în casa împăratului babilonienilor”.

8. Și Ezechias a zis către Isaias: „Bun [este] cuvântul Domnului, pe care l-ai grăit. Așadar, să fie pacea și dreptatea în zilele mele!”.


[1] Din boala sa.

[2] Poporul lui Israil.

Isaias, cap. 38, cf. LXX

1. Și a fost în vremea aceea, [când] s-a îmbolnăvit Ezechias până la moarte. Și Isaias, fiul lui Amos, Profetul, a venit către el și a zis către el: „Acestea zice Domnul: «Rânduiește pentru casa ta, căci tu mori și nu vei [mai] trăi!»”.

2. Și Ezechias și-a întors fața sa către perete și s-a rugat către Domnul,

3. zicând: „Adu-Ți aminte [μνήσθητι], Doamne [Κύριε], cum am mers înaintea Ta cu adevăr [ὡς ἐπορεύθην ἐνώπιόν Σου μετὰ ἀληθείας], [cu] inimă adevărată [ἐν καρδίᾳ ἀληθινῇ], și cele plăcute înaintea Ta am făcut [καὶ τὰ ἀρεστὰ ἐνώπιόν Σου ἐποίησα]!”. Și Ezechias a plâns [cu] plângere mare.

4. Și a fost cuvântul Domnului către Isaias, zicând:

5. „Mergi și zi lui Ezechias: «Acestea zice Domnul Dumnezeul lui David, al tatălui tău: <Am auzit glasul rugăciunii tale [ἤκουσα τῆς φωνῆς τῆς προσευχῆς σου] și am văzut lacrimile tale [καὶ εἶδον τὰ δάκρυά σου]. Iată, adaug către vremea ta [încă] 15 ani [ἔτη δέκα πέντε]!

6. Și din mâna împăratului assiriilor te voi mântui pe tine și pentru cetatea aceasta voi apăra>.

7. Și acesta îți [este] ție semnul de la Domnul, că Dumnezeu va face cuvântul acesta:

8. <[Iată], umbra treptelor, pe care soarele le-a coborât, cele 10 trepte ale casei tatălui tău[!] [Eu] voi întoarce soarele cele 10 trepte>»”. Și soarele s-a suit cele 10 trepte, [peste] care a coborât [coborâse] umbra.

9. Rugăciunea lui Ezechias, împăratul Iudeii, când s-a îmbolnăvit și s-a ridicat din boala sa:

10. „Eu am zis: «În[tru] înălțimea zilelor mele [voi merge] la porțile Iadului [ἐν τῷ ὕψει τῶν ἡμερῶν μου ἐν πύλαις ᾍδου], [căci] voi lăsa anii cei rămași [καταλείψω τὰ ἔτη τὰ ἐπίλοιπα]».

11. Am zis: «Nu mai am să văd mântuirea lui Dumnezeu pe pământ, nu mai am să văd om.

12. Din rudenia mea am plecat. Rămășița vieții mele a ieșit și a plecat de la mine ca cel care nimicește cortul întărit. Duhul meu s-a făcut în fața mea precum catargul năimitului, apropiindu-se să îl taie». În ziua aceea m-am dat

13. până dimineața ca leului. Așa a zdrobit oasele mele. Căci m-am dat din zi [și] până în noapte.

14. Ca rândunica, așa voi chema [ὡς χελιδών οὕτως φωνήσω], și ca porumbița, așa voi cugeta [καὶ ὡς περιστερά οὕτως μελετήσω]. Căci s-au sfârșit ochii mei a vedea întru înălțimea cerului [ἐξέλιπον γάρ μου οἱ ὀφθαλμοὶ τοῦ βλέπειν εἰς τὸ ὕψος τοῦ οὐρανοῦ], către Domnul [πρὸς τὸν Κύριον], Care m-a izbăvit pe mine [Ὃς ἐξείλατό με]

15. și mi-a luat durerea sufletului [καὶ ἀφείλατό μου τὴν ὀδύνην τῆς ψυχῆς][meu].

16. Căci, Doamne, pentru el Ți s-a vestit Ție, și [mi-]ai ridicat suflarea mea și, mângâindu-mă, am trăit.

17. Căci ai luat sufletul meu ca să nu piară [εἵλου γάρ μου τὴν ψυχήν ἵνα μὴ ἀπόληται][1] și ai aruncat înapoia mea toate păcatele mele [καὶ ἀπέρριψας ὀπίσω μου πάσας τὰς ἁμαρτίας μου][2].

18. Căci nu cei din Iad Te vor lăuda pe Tine [οὐ γὰρ οἱ ἐν ᾍδου αἰνέσουσίν Σε], nici cei care au murit [nu] Te vor binecuvânta pe Tine, nici [nu] vor nădăjdui cei din Iad [în] milostenia Ta,

19. [ci noi], cei care suntem vii, Te vom binecuvânta pe Tine, [în] ce chip și eu [o voi face]. Căci de astăzi copii voi face, care vor vesti dreptatea Ta,

20. Doamne, al mântuirii mele. Și nu voi înceta binecuvântându-Te cu psaltirionul [în] toate zilele vieții mele înaintea casei lui Dumnezeu”.

21. Și Isaias a zis către Ezechias: „Ia turtă de smochine și freacă-o și fă plasture [κατάπλασαι] și sănătos vei fi!”.

22. Și Ezechias a zis: „Acesta [este] semnul că mă voi sui întru casa Domnului Dumnezeu”.


[1] Ai luat la Tine sufletul meu, ca el să nu piară.

[2] Mi-ai iertat toate păcatele mele.

Isaias, cap. 37, cf. LXX

1. Și a fost, când să auzi [a auzit] împăratul Ezechias, [că] și-a rupt veșmintele și s-a îmbrăcat [cu] pânză de sac și s-a suit întru casa Domnului.

2. Și [i-]a trimis pe Eliachim, iconomul, și pe Somnas, scriitorul, și pe cei mai bătrâni ai preoților, îmbrăcați [cu] pânze de saci, către Isaias [Ἠσαΐας], fiul lui Amos [Ἀμώς], Profetul.

3. Și i-au zis lui: „Acestea zice Ezechias: «Ziua necazului și a ocării și a mustrării și a urgiei [este] ziua de astăzi. Că[ci] vine chinul nașterii celei care naște, dar putere nu are să nască.

4. Să asculte Domnul Dumnezeul tău cuvintele lui Rapsachis, pe care le-a trimis împăratul assiriilor, [prin care] a ocărî [a ocărât] pe Dumnezeul Cel viu și a ocărî [a ocărât] cuvintele pe care le-a auzit Domnul Dumnezeul tău. Și te vei fi rugat [te vei ruga] către Domnul Dumnezeul tău pentru aceștia, [pentru] cei care au rămas»”.

5. Și au venit slujitorii împăratului către Isaias,

6. iar Isaias le-a zis lor: „Așa veți grăi către domnul vostru: «Acestea zice Domnul: <Să nu te temi de cuvintele pe care le-ai auzit, prin care M-au ocărât bătrânii împăratului assiriilor.

7. Iată, Eu voi arunca întru el Duh și, auzind vestea, va fi întors [se va întoarce] întru țara sa și va cădea [în] sabie în pământul său!>».

8. Și Rapsachis s-a întors și l-a ajuns pe împărat înconjurând [când tocmai înconjurase] Lomna [Λομνα]. Iar împăratul assiriilor a auzit că

9. a ieșit Taraca [Θαρακα], împăratul etiopiilor/ etiopienilor, [ca] să-l înconjure pe el. Și, auzind [aceasta], s-a întors[1] și a trimis vestitori către Ezechias, zicând:

10. „Așa veți grăi lui Ezechias, împăratului Iudeii: «Să nu te înșele Dumnezeul tău, în Care ești nădăjduind în El, zicând: <Nu are să fie dat Ierusalimul întru mâinile împăratului assiriilor>!

11. Sau nu ai auzit ce au făcut împărații assiriilor [la] tot pământul [și] cum au pierit?

12. Nu i-au mântuit pe ei dumnezeii neamurilor, pe care părinții mei i-au pierdut: pe Gozan [Γωζαν] și Harran [Χαρραν] și Rafes [Ραφες], care sunt în țara Temad [Θεμαδ].

13. Unde sunt împărații Ematului [Αιμαθ] și ai Arfatului [Αρφαθ] și ai cetății [ai cetăților] Sepfarim [Σεπφαριμ], Anag [Αναγ] [și] Ugava [Ουγαυα]?»”.

14. Și Ezechias a luat cartea de la vestitori și a deschis-o pe ea înaintea Domnului.

15. Și Ezechias s-a rugat către Domnul, zicând:

16. „Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israil, Cel care șezi pe Heruvimi, numai Tu ești Dumnezeul a toată împărăția lumii, [căci] Tu ai făcut cerul și pământul.

17. Ascultă, Doamne! Privește, Doamne! Și vezi cuvintele pe care le-a trimis Sennahirim [Σενναχηριμ], [pentru] a ocărî pe Dumnezeul Cel viu!

18. Căci, după adevăr, împărații assiriilor au pustiit toată lumea [cât] și țara lor.

19. Și au aruncat idolii lor întru foc, căci nu erau dumnezei, ci lucruri ale mâinilor oamenilor, lemne și pietre, și i-au pierdut pe ei.

20. Dar Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, mântuie-ne pe noi din mâna lor, pentru ca să cunoască toată împărăția lumii că numai Tu ești Dumnezeu!”.

21. Și Isaias, fiul lui Amos, a fost trimis către Ezechias și [Isaias] i-a zis lui: „Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui Israil: «Le-am auzit [pe cele] [prin] care te-ai rugat către Mine despre Sennahirim, împăratul assiriilor».

22. [Și] acesta [este] cuvântul pe care Dumnezeu l-a grăit despre el: «Te-a defăimat și te-a batjocorit fecioara, fiica Sionului. Asupra ta și-a clătinat capul fiica Ierusalimului.

23. Pe cine ai ocărât și ai întărâtat? Sau către cine ai înălțat glasul tău? Și [de ce] nu ai ridicat întru înălțime ochii tăi, înspre Sfântul lui Israil?

24. Că[ci], prin vestitori, L-ai ocărât pe Domnul, căci tu ai zis: <[Cu] mulțimea carelor eu m-am suit întru înălțimea munților și întru cele de apoi ale Libanosului. Și am tăiat înălțimea cedrului său și frumusețea chiparosului și am intrat întru înălțimea părții dumbrăvii.

25. Și am pus pod și am pustiit ape și toată adunarea apei>.

26. Nu le-ai auzit pe acestea de demult, pe care Eu le-am făcut? Din zilele cele vechi am rânduit [aceasta], iar acum am arătat să se pustiască neamurile prin cei tari și [prin cei] locuind în cetățile cele tari.

27. Am desfăcut mâinile și au fost uscate [s-au uscat] și s-au făcut ca iarba cea uscată și ca pirul [ἄγρωστις][2].

28. Iar acum odihna ta și ieșirea ta și intrarea ta Eu le cunosc.

29. Și mânia ta [cu] care te-ai mâniat și amărăciuna ta s-a[u] suit către Mine. Și voi arunca căpăstru întru nasul tău și frâu întru buzele tale și te voi întoarce [întru] calea pe care ai venit în[tru] ea».

30. Iar acesta îți [este] ție semnul: Mănâncă [în] acest an pe care [tu] le-ai semănat, și [în] anul al doilea rămășița, iar [în] al treilea, semănând, secerați și sădiți vii și mâncați roada lor!

31. Și vor fi cei care au rămas în Iudea [că] le vor crește rădăcina în jos și vor face sămânța în sus.

32. Că[ci] din Ierusalim vor ieși cei care au rămas și cei care se mântuie din muntele Sionului. Râvna Domnului Savaot va face acestea.

33. Pentru aceasta așa zice Domnul împotriva împăratului assiriilor: «Nu are să intre întru cetatea aceasta, nici nu are să arunce împotriva ei săgeată, nici nu are să pună împotriva ei scut, nici nu are să o înconjure pe ea [cu] gard,

34. ci [pe] calea pe care a venit în ea va fi întors [se va întoarce]». Acestea zice Domnul:

35. «Voi apăra pentru cetatea aceasta, [ca] să o mântui pe ea, pentru Mine și pentru David, slujitorul Meu»”.

36. Și a ieșit Îngerul Domnului și a omorât din tabăra assiriilor 185.000 [ἑκατὸν ὀγδοήκοντα πέντε χιλιάδας] [de oameni]. Și, deșteptându-se dimineața, au aflat toate trupurile cele moarte [εὗρον πάντα τὰ σώματα νεκρά].

37. Și, întorcându-se, a plecat împăratul assiriilor și a locuit în Ninevi [Νινευή]/ Ninive[3].

38. Și când el se închina în casa lui Nasarah [Νασαραχ], a idolului său, Adrameleh [Αδραμελεχ] și Sarasar [Σαρασαρ], fiii săi, l-au lovit pe el [cu] săbiile, iar ei au scăpat întru Armenia [Ἀρμενία]. Și Asordan [Ασορδαν], fiul său, a împărățit în locul său.


[1] Împăratul asirienilor.

[2] Elymus repens: https://en.wikipedia.org/wiki/Elymus_repens.

[3] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ninive.