Isaias, cap. 23, cf. LXX

1. Vedenia Tirosului. Văietați-vă, corăbiile Carhidonului[1] [Καρχηδόνος]! Că a pierit și nu mai vin. Din pământul chitieilor[2] [κιτιαίων]/ hitiților a adus robime.

2. [Cu] cine s-au făcut asemenea cei care locuiesc în insulă? Negustorii Finiciei[3]/ Feniciei, trecând marea

3. [cea] cu apă multă, sămânța negustorilor ca secera intrând înăuntru, negustorii neamurilor.

4. „Rușinează-te, Sidonule[4]!”, a zis marea. Iar tăria mării a zis: „Nu nășteam în chinuri, nici [nu] am născut, nici [nu] am hrănit tineri și nici [n-]am înălțat fecioare”.

5. Iar când are să se facă auzit [în] Egiptos, îi va apuca pe ei durerea pentru Tiros.

6. Plecați spre Carhidon! Văietați-vă, cei care locuiesc [locuiți] în insula aceea!

7. [Oare] nu vă era vouă ocară dintru început, mai înainte [ca] să se dea aceasta [să vă fie dată aceasta]?

8. Cine s-a sfătuit acestea împotriva Tirosului? [Oare] este mai mică sau nu poate? Negustorii ei [sunt] cei slăviți, [sunt] stăpânitorii pământului.

9. Domnul Savaot S-a sfătuit [Κύριος Σαβαωθ ἐβουλεύσατο] să slăbănogească toată semeția celor slăviți [παραλῦσαι πᾶσαν τὴν ὕβριν τῶν ἐνδόξων] și să necinstească pe tot cel slăvit pe pământ [καὶ ἀτιμάσαι πᾶν ἔνδοξον ἐπὶ τῆς γῆς].

10. Lucrează pământul tău! Căci și [nici] corăbiile nu mai vin de la Carhidon.

11. Iar mâna ta nu mai este tare pe marea [aceea], care-i întărâtă pe împărați. [Căci] Domnul Savaot a poruncit pentru Hanaan [Χανάαν] [ca] să piară tăria lui.

12. Și vor zice: „Să nu mai adăugați a ocărî și a nedreptăți pe fiica Sidonului. Iar dacă ai să mergi spre chitiei/ hitiți, nici acolo odihnă [nu] îți va fi ție,

13. și [nici] întru pământul haldeilor. Și acesta a fost pustiit de assirii/ asirieni. Și nici acolo odihnă [nu] îți va fi ție, că[ci] zidul aceluia a căzut”.

14. Văietați-vă, corăbiile Carhidonului! Că[ci] a pierit fortăreața voastră.

15. Și va fi în ziua aceea [că] va fi rămas [va rămâne] Tirosul 70 de ani, ca vremea împăratului, ca vremea omului. Și va fi după 70 de ani, va fi Tirosul ca cântarea curvei [ὡς ᾆσμα πόρνης]:

16. „Ia liră! Rătăcește cetățile curvei, [ale celei] uitată [uitate]! Cântă bine la liră pe cele multe! Cântă, ca să-ți facă ție pomenirea ta!”.

17. Și va fi după cei 70 de ani [că] Dumnezeu va face cercetare Tirosului și iarăși va fi refăcut întru [felul] cel vechi și va fi piața tuturor împărățiilor lumii.

18. Și va fi acesta negustoria și plata cea sfântă a Domnului. [Dar] nu va fi adunat lor, ci celor care locuiesc înaintea Domnului. Toată negustoria lui: să mănânce și să bea și să se sature, întru unirea pomenirii înaintea Domnului.


[1] De la forma de N. sg. Καρχηδών.

[2] De la forma de N. pl. κιτιαίοι.

[3] De la forma de N. sg. Φοινίκη.

[4] De la N. sg. Σιδών.

Isaias, 22, 8-25, cf. LXX

8. Și vor descoperi porțile Iudasului și vor privi [în] ziua aceea spre casele cele alese ale cetății.

9. Și vor descoperi cele ascunse ale caselor înălțimii lui David. Și au văzut că sunt mulți și că s-au întors apa [apele] scăldătorii celei vechi întru cetate

10. și că au dărâmat casele Ierusalimului înspre fortăreața zidului cetății.

11. Și v-ați făcut vouă apă în mijlocul a două ziduri, mai înăuntru de scăldătoarea cea veche, și nu v-ați uitat înspre Cel [care] dintru început l-a făcut pe el și pe Cel care l-a zidit pe el nu L-ați văzut.

12. Și Domnul Savaot a chemat în ziua aceea [la] plângere și tânguire și radere[1] și încingere de saci[2],

13. iar ei au făcut veselie și bucurie, înjunghiind viței și jertfind oi. Astfel încât să mănânce cărnuri și să bea vin, zicând: «Să mâncăm și să bem [φάγωμεν καὶ πίωμεν], căci mâine murim [αὔριον γὰρ ἀποθνῄσκομεν]».

14. Și acestea este [sunt] descoperite în urechile Domnului Savaot. Că[ci] nu vă va lăsa vouă păcatul acesta până când [nu] aveți să muriți”.

15. Acestea zice Domnul Savaot: „Mergi înspre cămară[3] [πορεύου εἰς τὸ παστοφόριον], către Somnas[4] [πρὸς Σομναν], economul, și îi zi lui:

16. «Ce [ești] tu aici? Și ce îți este ție aici? Că ți-ai cioplit ție mormânt aici și ți-ai făcut ție în[tru] mormânt înalt și ți-ai scris ție cort în[tru] piatră.

17. Așadar, iată, Domnul Savaot va alunga și va pierde om! Și va lua veșmântul tău

18. și cununa ta cea slăvită și te va lepăda pe tine întru țara cea mare și nemăsurată, și acolo vei muri. Și va pune carul[5] tău cel bun întru necinste și casa stăpânitorului tău întru călcare.

19. Și vei fi luat din iconomia [τῆς οἰκονομίας][6] ta și din starea ta[7].

20. Și va fi în ziua aceea [că] voi chema pe slujitorul Meu, pe Eliachim [Ἐλιακίμ] cel al lui Helchias [Χελκιας][8].

21. Și îl voi îmbrăca pe el [cu] veșmântul tău și cununa ta i-o voi da-o lui, iar tăria și iconomia ta le voi da întru mâinile sale. Și [el] va fi ca un părinte celor care locuiesc în Ierusalim și celor care locuiesc în Iudas.

22. Și îi voi da lui slava lui David și va stăpâni și nu va fi cel care vorbește împotrivă.

23. Și-l voi pune pe el stăpânitor în locul cel credincios și va fi întru tronul slavei casei tatălui său.

24. Și va fi nădăjduind în el tot cel slăvit în casa tatălui său, de la cel mic [și] până la cel mare, și vor fi atârnându-se lui [de el] [καὶ ἔσονται ἐπικρεμάμενοι αὐτῷ]»”.

25. „În ziua aceea”, acestea zice Domnul Savaot, „omul, cel care a fost întemeiat în locul cel credincios, va fi mișcat și va cădea și i se va lua slava cea din el”, că[ci] Domnul a grăit [acestea].


[1] A bărbii.

[2] La a se încinge oamenii cu pânză de saci.

[3] Cămara templului din Ierusalim.

[4] Am transliterat format de nominativ Σομνας. Pentru că în text e Ac.

[5] Carul de război.

[6] Slujirea ta, din îndatorirea ta socială.

[7] Socială. Din starea socială în care te afli.

[8] Am transliterat forma de N., pentru că în text era forma de G. (τοῦ Χελκιου).

Isaias, 22, 1-7, cf. LXX

1. Cuvântul văii Sionului. Ce ți s-a făcut ție, că toți v-ați suit acum spre acoperișuri?

2. Cetatea, strigând, s-a umplut de cele deșarte. Răniții tăi nu [sunt] răniții de sabie, nici cei morți ai tăi [nu sunt] morți de război.

3. Toți stăpânitorii tăi au fugit și cei care au fost prinși sunt legați aspru și cei care sunt tari în tine departe au fugit.

4. Pentru aceea am zis: „Lăsați-mă! Cu amar voi plânge. Să nu întăriți a mă ruga spre pieirea fiicei rudeniei mele.

5. Că[ci] ziua tulburării și a pieirii [ἡμέρα ταραχῆς καὶ ἀπωλείας] și a călcării în picioare [καὶ καταπατήματος] [este], iar rătăcirea de la Domnul Savaot [este] în valea Sionului [καὶ πλάνησις παρὰ Κυρίου Σαβαωθ ἐν φάραγγι Σιων]. Se rătăcesc de la cel mic [și] până la cel mare. Se rătăcesc în munți[1].

6. Iar elamiteii/ elamiții au luat tolbe [φαρέτρας], [au venit] călăreții, oamenii pe cai și adunarea de soldați.

7. Și văile tale cele alese vor fi pline de care de război, iar călăreții vor astupa porțile tale.


[1] Pentru că merg să se închine la idoli în munți.

Isaias, cap. 21, cf. LXX

1. Vedenia pustiei [τὸ ὅραμα τῆς ἐρήμου]. Ca vijelia prin pustie. Să treacă din pustie, venind înfricoșat din pământ.

2. Vedenia și [lucrul] cel aspru mi s-a[u] vestit mie: cel care se leapădă, se leapădă, cel care nelegiuiește, nelegiuiește. Asupra mie [mea vin] elamiteii [οἱ αιλαμῖται]/ elamiții și bătrânii perșilor asupra mea vin! Acum voi suspina și mă voi mângâia pe mine însumi.

3. Pentru aceasta mi-am umplut șalele mele de slăbiciune și chinurile facerii m-au apucat pe mine ca pe cea care naște. Am făcut nedreptate [ca] să nu aud [ἠδίκησα τὸ μὴ ἀκοῦσαι], m-am sârguit [pentru] a nu vedea [ἐσπούδασα τὸ μὴ βλέπειν].

4. Inima mea rătăcește [ἡ καρδία μου πλανᾶται] și fărădelegea pe mine [mă] afundă [καὶ ἡ ἀνομία με βαπτίζει], [iar] sufletul meu a stat întru frică [ἡ ψυχή μου ἐφέστηκεν εἰς φόβον].

5. Gătește masa! Beți! Mâncați! Ridicându-se stăpânitorii, pregătiți scuturile!

6. Că așa a zis Domnul către mine: „Mergând, pune-ți ție semn și ce ai să vezi vestește!”.

7. Și am văzut călăreți: doi călăreți de cai, un călăreț de măgar și un călăreț de cămilă. „Ascultă ascultare multă!

8. Și cheamă pe Urias [Οὐρίας] întru paza Domnului!”. Și a zis: „Am stat toată ziua și în tabără am stat toată noaptea.

9. Și, iată, el vine: călărețul unei perechi de cai [ἀναβάτης συνωρίδος]!”. Și, răspunzând, a zis: „A căzut Babilonul și toate chipurile lui și cele făcute de mână ale lui au fost zdrobite în [de] pământ”.

10. Ascultați, cei rămași și cei chinuiți! Ascultați, pe care le-am auzit de la Domnul Savaot! [Căci] Dumnezeul lui Israil ni le-a vestit nouă.

11. Vedenia Idumeii către mine. [El] cheamă de la Siir [Σηιρ]: „Păziți crenelurile [ἔπαλξεις][1]/ apărătoarele!

12. [Eu] păzesc dimineața și noaptea. Dacă ai să cauți, caută! Și lângă Mine locuiește!

13. În dumbrava serii vei dormi [sau] în calea Dedan [Δαιδαν]?”.

14. Întru întâmpinarea celui însetat de apă, aduceți [apă]! Cei care locuiesc în țara Teman [Θαιμαν], [cu] pâini întâmpinați-i pe cei care fug!

15. Pentru mulțimea celor care fug și pentru mulțimea celor care se rătăcesc și pentru mulțimea sabiei și pentru mulțimea săgeților care au fost întinse și pentru mulțimea celor care au căzut în război.

16. Că[ci] așa mi-a zis mie Domnul: „Încă un an, ca anul celui năimit, [și] se va sfârși slava fiilor lui Chidar [Κηδαρ]”.

17. Și rămășița săgeților celor tari, ale fiilor lui Chidar, va fi puțină, pentru că Domnul a grăit, Dumnezeul lui Israil.


[1] Deschizăturile înguste ale cetăților.

Isaias, cap. 20, cf. LXX

1. [În] anul [în] care a intrat Tanatan [Ταναθαν] întru Azotos [Ἄζωτος], când a fost trimis de Arna [Αρνα], împăratul assirienilor, și s-a războit [cu] Azotos și l-a luat pe el,

2. atunci Domnul a grăit către Isaias, zicând: „Mergi și ia pânza de sac de la șalele tale și descalță sandalele tale din picioarele tale!”. Și a făcut așa, mergând gol și desculț [πορευόμενος γυμνὸς καὶ ἀνυπόδετος].

3. Și Domnul a zis: „[În] ce fel a mers Isaias, slujitorul Meu, gol și desculț 3 ani [de zile, așa] va fi [vor fi] semnele și minunile egiptenilor și etiopienilor.

4. Că[ci] așa va duce împăratul assirienilor robimea Egiptosului și a etiopienilor, pe tineri și pe bătrâni goi și desculți, acoperiți [cu] rușinea Egiptosului.

5. Și vor fi rușinați, biruindu-se, cei [care sunt] egipteni în[tru rușinea] etiopienilor, în care erau nădăjduind cei [care sunt] egipteni, căci slava erau [era asupra] lor.

6. Și vor zice cei care locuiesc în insula aceasta: «Iată, noi eram nădăjduind să fugim spre ei întru ajutor, care nu puteau să se mântuie de împăratul assirienilor! Iar noi cum ne vom mântui?»”.

Isaias 19, 14-25, cf. LXX

14. Căci Domnul le-a amestecat lor duh de înșelare [ύριος γὰρ ἐκέρασεν αὐτοῖς πνεῦμα πλανήσεως] și au înșelat Egiptosul în toate lucrurile lor, precum se rătăcește cel care este beat și cel care vomită împreună.

15. Și nu va fi celor [care sunt] egipteni lucrul care va face cap și coadă [ἔργον ὃ ποιήσει κεφαλὴν καὶ οὐράν], început și sfârșit [ἀρχὴν καὶ τέλος].

16. Iar [în] ziua aceea cei [care sunt] egipteni vor fi ca femeile în frică și în [cu]tremur de la fața mâinii Domnului Savaot [ἀπὸ προσώπου τῆς χειρὸς Κυρίου Σαβαωθ], pe care El o va pune peste lor [ei].

17. Și țara celor [care sunt] iudei va fi celor [care sunt] egipteni întru înspăimântare. [Iar] tot [cel] care are să o numească pe ea lor vor fi înfricoșați [îi va înfricoșa], pentru sfatul pe care Domnul S-a sfătuit asupra ei.

18. [În] ziua aceea vor fi 5 cetăți în Egiptos grăind [cu] limba hananitis[1] [τῇ γλώσσῃ τῇ Χανανίτιδι]/ hananiților și jurându-se [cu] numele Domnului: „Cetatea-Asedec [πόλις-ασεδεκ] va fi chemată o cetate”.

19. [În] ziua aceea va fi jertfelnicul Domnului în țara celor [care sunt] egipteni și stâlpul Domnului către hotarul ei.

20. Și va fi întru semn Domnului întru veac în țara Egiptosului, că[ci] vor striga către Domnul pentru cei care îi necăjesc pe ei. Și Domnul le va trimite lor om [καὶ ἀποστελεῖ αὐτοῖς Κύριος ἄνθρωπον][2], care îi va mântui pe ei [ὃς σώσει αὐτούς]. Judecându-i [κρίνων], îi va mântui pe ei [σώσει αὐτούς].

21. Și Domnul va fi cunoscut [γνωστὸς] celor [care sunt] egipteni. Și vor cunoaște cei [care sunt] egipteni pe Domnul în ziua aceea. Și vor face jertfe și se vor ruga rugăciuni Domnului și le vor da [Lui].

22. Și Domnul îi va lovi pe cei [care sunt] egipteni [cu] rană mare și îi va vindeca pe ei [cu] vindecare. Și vor fi întorși [se vor întoarce] către Domnul și [El] îi va asculta pe ei și îi va vindeca pe ei.

23. [În] ziua aceea va fi calea Egiptosului către assirieni și vor intra assirienii întru Egiptos și cei [care sunt] egipteni vor merge către assirieni și vor sluji cei [care sunt] egipteni assirienilor.

24. [În] ziua aceea, Israil va fi cel de-al treilea binecuvântat pe pământ în[tre] assirieni și în[tre] cei [care sunt] egipteni.

25. Pe care Domnul Savaot l-a binecuvântat, zicând: „Binecuvântat [este] poporul Meu cel [care este] în Egiptos și cel [care este] în assirieni și moștenirea Mea, Israil!”.


[1] Am transliterat N. sg. Χανανῖτις. În text avem D. sg.

[2] Pe Hristos Domnul.

Isaias 19, 1-13, cf. LXX

1. Vedenia Egiptosului. Iată [ἰδοὺ], Domnul șade pe nor ușor și va veni întru Egiptos [Κύριος κάθηται ἐπὶ νεφέλης κούφης καὶ ἥξει εἰς Αἴγυπτον]! Și va fi clătinat [vor fi clătinate] cele făcute de mână ale Egiptosului de la fața Sa și inima lor va fi înfrântă în[tru] ei [καὶ ἡ καρδία αὐτῶν ἡττηθήσεται ἐν αὐτοῖς].

2. Și vor fi ridicați [se vor ridica] egiptiii [αἰγύπτιοι]/ egiptenii împotriva egiptenilor și se va război omul [cu] fratele său și omul [cu] aproapele său, cetatea împotriva cetății și legea împotriva legii.

3. Și va fi tulburat duhul egiptenilor în[tru] ei și sfatul lor îl voi risipi[1]. Și vor întreba pe dumnezeii lor și chipurile [τὰ ἀγάλματα][2] lor și pe cei care cheamă din pământ și pe cei care vorbesc din pântece.

4. Și voi da Egiptosul întru mâinile oamenilor, ale domnilor celor aspri, și împărații cei aspri vor domni peste ei, acestea zice Domnul Savaot.

5. Și vor bea cei [care sunt] egipteni apa cea de la mare, iar râul va înceta și va fi uscat [se va usca].

6. Și vor înceta râurile și iazurile râului și va fi uscată [se va usca] toată adunarea apei. Și în toată mlaștina trestiei și a papirusului

7. și toată iarba cea verde dimprejurul râului și tot ceea ce se seamănă prin râu va fi uscat [se vor usca] stricată [stricate] de vânt [ἀνεμόφθορον].

8. Și vor suspina pescarii. Și vor suspina toți cei care azvârle cârlig de undiță întru râu [καὶ στενάξουσιν πάντες οἱ βάλλοντες ἄγκιστρον εἰς τὸν ποταμόν]. Și cei care aruncă năvoade și pescuitorii vor jeli.

9. Și rușinea îi va cuprinde pe cei care lucrează inul cel despicat și pe cei care lucrează vissonul/ pânza cea fină.

10. Și cei care țes acestea vor fi în[tru] durere. Și toți cei care fac bere [τὸν ζῦθον] vor fi mâhniți [se vor mâhni] și sufletele [lor] se vor trudi [καὶ τὰς ψυχὰς πονέσουσιν].

11. Și cei nebuni vor fi stăpânitorii Tanisului[3] [οἱ ἄρχοντες Τάνεως], [căci] cei înțelepți, sfătuitorii împăratului, [și] sfatul lor va fi înnebunit [vor înnebuni]. [Așadar,] cum veți zice împăratului: „Noi [suntem] cei înțelepți, fiii împăraților celor dintru început?”.

12. Unde sunt acum cei înțelepți ai tăi? Și să-ți vestească ție și să zică ce a sfătuit Domnul Savaot pe Egiptos!

13. [Căci] s-au sfârșit stăpânitorii Tanisului și au fost înălțați stăpânitorii Memfisului[4] [οἱ ἄρχοντες Μέμφεως]. Și ei vor înșela Egiptosul prin seminții.


[1] Dumnezeu e Cel care spune acestea.

[2] Pe idolii lor.

[3] Am transliterat N. sg. Τάνις. Pentru că Τάνεως e forma de G. sg. Iar Tanisul era un oraș din Egiptul de Jos, cf. LSJM Lexicon 53.630, inclus în Bible Works 10.

[4] Am transliterat forma de N. sg. Μέμφις. Pentru că Μέμφεως e forma de G. sg. Iar Memfisul a fost capitala Egiptului de Jos, cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Memphis,_Egipt.