Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

evden eve nakliyat istanbul şehirlerarası nakliyat eşya depolama

Categorie: Traduceri Page 1 of 91

Epistola către Evrei, cap. 9, cf. BYZ

1. Așadar, și cea dintâi[1] avea dreptățile închinării [lui Dumnezeu] [δικαιώματα λατρείας] și Sfânta cea lumească [τό τε Ἅγιον κοσμικόν].

2. Căci cortul cel dintâi a fost pregătit, în[tru] care [erau] și sfeșnicul și masa și punerea-înainte a pâinilor, care se zice Sfintele [Ἅγια].

3. Iar, după a doua catapet[e]asmă [καταπέτασμα], [era] cortul cel care se zice Sfintele Sfinților [Ἅγια Ἁγίων],

4. având jertfelnicul tămâierii cel de aur și chivotul făgăduinței, acoperit pe toate părțile [cu] aur, în care [era] vasul cel de aur având manna [τὸ μάννα] și toiagul lui Aaron cel care a odrăslit [καὶ ἡ ῥάβδος Ἀαρὼν ἡ βλαστήσασα] și tablele făgăduinței [καὶ αἱ πλάκες τῆς διαθήκης][2].

5. Iar deasupra lui[3] [erau] Heruvimii slavei [Χερουβὶμ δόξης], umbrind jertfelnicul ispășirii [κατασκιάζοντα τὸ ἱλαστήριον]. Despre care nu este acum [prilejul] a zice cu de-amănuntul.

6. Și acestea așa pregătindu-se, întru cortul cel dintâi pururea intră preoții, închinările săvârșind.

7. Dar întru al doilea [cort intră] o dată pe an numai arhiereul, nu fără de sânge, pe care îl aduce pentru sine și [pentru] neștiințele poporului [καὶ τῶν τοῦ λαοῦ ἀγνοημάτων][4].

8. [Prin] aceasta arătându-ne Duhul Cel Sfânt, [că] încă nu [venise vremea] să se arate calea Sfintelor [τὴν τῶν Ἁγίων ὁδόν], încă având stare cortul cel dintâi.

9. Care [era] parabola pentru vremea de față [ἥτις παραβολὴ εἰς τὸν καιρὸν τὸν ἐνεστηκότα], după care darurile și jertfele se aduc, neputând, după conștiință, să o săvârșească [pe cea] pe care o slujește [μὴ δυνάμεναι κατὰ συνείδησιν τελειῶσαι τὸν λατρεύοντα],

10. [ci] numai cu mâncăruri și [cu] băuturi și [cu] diferite spălări și [cu] dreptățile trupului [ocupându-se], până la vremea îndreptării [καιροῦ διορθώσεως][5] aflându-se[6].

11. Dar, venind Hristos, Arhiereul bunurilor celor viitoare [Ἀρχιερεὺς τῶν μελλόντων ἀγαθῶν], prin cel mai mare și cel mai desăvârșit cort, nu cel făcut de mână [cum] este acesta, nu [cel] al zidirii acesteia,

12. și nu prin sânge de țapi și de viței, ci prin sângele Său a intrat o dată pentru totdeauna întru cele sfinte [διὰ δὲ τοῦ Ἰδίου αἵματος εἰσῆλθεν ἐφάπαξ εἰς τὰ ἅγια], răscumpărare veșnică aflând [αἰωνίαν λύτρωσιν εὑράμενος][7].

13. Căci dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa junincii, stropindu-i pe cei spurcați, sfințește [sfințesc] spre curățirea trupului,

14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul Cel veșnic, S-a adus pe Sine fără de prihană lui Dumnezeu [Ἑαυτὸν προσήνεγκεν ἄμωμον τῷ Θεῷ], va curăți conștiința voastră de faptele cele moarte [καθαριεῖ τὴν συνείδησιν ὑμῶν ἀπὸ νεκρῶν ἔργων][8], întru a sluji Dumnezeului Celui viu [εἰς τὸ λατρεύειν Θεῷ ζῶντι]?

15. Și pentru aceasta este Mijlocitorul făgăduinței celei noi, ca, al morții făcându-Se întru răscumpărarea celor neascultători în făgăduința cea dintâi, făgăduința moștenirii celei de veci să o ia cei chemați.

16. Căci unde [este] făgăduința, [atunci] moartea [este] nevoia [care trebuie] a fi purtată de cel care a făgăduit.

17. Căci făgăduința cea întărită [este] la cei morți, deoarece niciodată [nu] este întemeiată, când trăiește cel care a făgăduit.

18. De aceea, nici cea dintâi [nu] s-a sfințit fără de sânge.

19. Căci grăindu-se de către Moisis toată porunca, după lege, [la] tot poporul, luând sângele vițeilor și țapilor, cu apă și lână stacojie[9] și isop, a stropit și această carte și tot poporul,

20. zicând: „Acesta [este] sângele făgăduinței, pe care Dumnezeu a poruncit-o către voi”.

21. Și cortul, dar și toate vasele de slujire, de asemenea [cu] sânge [le-]a stropit.

22. Și aproape toate cu sânge se curățesc, după lege[10], iar fără vărsare de sânge nu este iertare[11].

23. Așadar, [era] nevoie ca copiile celor [care sunt] în ceruri [cu] acestea a se curăți, iar înseși cele cerești [cu] mai bune jertfe decât acestea.

24. Căci nu întru Sfintele făcute de mâini[12] a intrat Hristos, antitipul[13] celor adevărate [ἀντίτυπα τῶν ἀληθινῶν], ci întru însuși cerul, [ca] acum să Se arate feței lui Dumnezeu pentru noi [νῦν ἐμφανισθῆναι τῷ προσώπῳ τοῦ Θεοῦ ὑπὲρ ἡμῶν].

25. Și nici ca de multe ori să Se aducă pe Sine, precum arhiereul intră întru Sfintele, [o dată] pe an, cu sângele cel străin.

26. Căci [astfel] se cuvenea [s-ar fi cuvenit] [ca] El de mai multe ori să pătimească de la zidirea lumii. Dar acum [νῦν δὲ], prin jertfa Lui s-a arătat [διὰ τῆς θυσίας Αὐτοῦ πεφανέρωται] la sfârșitul veacurilor [ἐπὶ συντελείᾳ τῶν αἰώνων], o dată pentru totdeauna [ἅπαξ], întru ștergerea păcatului [εἰς ἀθέτησιν ἁμαρτίας].

27. Și după cum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceasta [vine] judecata,

28. așa și Hristos, o dată pentru totdeauna aducându-Se, întru [ca] păcatele cele multe să ridice [εἰς τὸ πολλῶν ἀνενεγκεῖν ἁμαρτίας], [la venirea Sa cea] de-a doua fără de păcat Se va arăta [ἐκ δευτέρου χωρὶς ἁμαρτίας ὀφθήσεται] celor care Îl așteaptă pe El întru mântuire [τοῖς Αὐτὸν ἀπεκδεχομένοις εἰς σωτηρίαν].


[1] Cea dintâi făgăduință. Sau Vechiul Testament.

[2] Tablele celor 10 porunci dumnezeiești.

[3] A chivotului.

[4] Pentru păcatele poporului făcute din neștiință. Din necunoașterea poruncilor lui Dumnezeu.

[5] A împlinirii lor în viața Bisericii.

[6] Fiind în funcție.

[7] Pentru noi, oamenii.

[8] De păcatele săvârșite.

[9] De culoare roșu aprins.

[10] După cum prescrie legea lui Moisis.

[11] Iertare de păcate.

[12] De mâini omenești.

[13] Cel care a fost prefigurat în Vechiul Testament în multe feluri.

Epistola către Evrei, cap. 8, cf. BYZ

1. Iar lucrul de căpătâi din cele care sunt [au fost] zise [este acela că] avem astfel de Arhiereu, Care a șezut de-a dreapta tronului măreției în ceruri [Ὃς ἐκάθισεν ἐν δεξιᾷ τοῦ θρόνου τῆς μεγαλωσύνης ἐν τοῖς οὐρανοῖς],

2. [fiind] Liturghisitorul Celor Sfinte [Τῶν Ἁγίων Λειτουργός] și al Cortului celui adevărat, pe care Domnul l-a ridicat și nu omul!

3. Căci tot arhiereul este pus întru a aduce daruri și jertfe. De aceea, [era] de trebuință a avea și Acesta [ceva] pe care să-l aducă.

4. Căci dacă era [ar fi fost] de pe pământ, nici [nu] era [ar fi fost] Preot, fiindcă preoții [sunt] cei care aduc darurile după lege[1],

5. care slujesc copiei și umbrei celor cerești [οἵτινες ὑποδείγματι καὶ σκιᾷ λατρεύουσιν τῶν ἐπουρανίων], precum [lui] Moisis i s-a descoperit vrând [pe când a voit] a face cortul[2]. Căci [Domnul] zice [a zis]: „Vezi [acestea și] vei face toate [acestea] după tipul [κατὰ τὸν τύπον] care ți s-a arătat ție în munte[3]!”.

6. Dar acum [El] a dobândit o [și] mai de seamă slujire [διαφορωτέρας λειτουργίας], [cu] cât și este mijlocitorul [μεσίτης] [unei] făgăduințe mai bune [κρείττονός διαθήκης], care spre mai bune făgăduințe a fost legiuită [ἥτις ἐπὶ κρείττοσιν ἐπαγγελίαις νενομοθέτηται].

7. Căci dacă cea dintâi era [ar fi fost] fără de prihană [ἄμεμπτος], nici cea de-a doua [nu] își căuta [și-ar fi căutat] locul.

8. Căci, mustrându-i lor [pe ei], zice: „Iată, vin zile – zice Domnul – și voi săvârși cu casa lui Israil și cu casa lui Iudas făgăduința cea nouă [διαθήκην καινήν]!

9. Nu după făgăduința pe care am făcut-o [cu] părinții lor, în ziua [în] care Eu i-am apucat de mâna lor, [ca] să-i scot pe ei din pământul Egiptosului [Egiptului]. Că[ci] ei nu au rămas în făgăduința Mea și Eu i-am nesocotit pe ei – zice Domnul.

10. Că[ci în] această făgăduință, pe care o voi rândui [cu] casa lui Israil după zilele acelea – zice Domnul – dând [voi da] legile Mele întru cugetul lor [διδοὺς νόμους Μου εἰς τὴν διάνοιαν αὐτῶν] și în inimile lor le voi scrie pe ele [καὶ ἐπὶ καρδίας αὐτῶν ἐπιγράψω αὐτούς]. Și le voi fi lor întru Dumnezeu [καὶ ἔσομαι αὐτοῖς εἰς Θεόν] și ei Îmi vor fi Mie întru popor [καὶ αὐτοὶ ἔσονταί Μοι εἰς λαόν].

11. Și nu are să [mai] învețe fiecare pe concetățeanul [τὸν πολίτην] său și [nici] fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaște pe Domnul [Γνῶθι τὸν Κύριον]!», că[ci] toți Mă vor cunoaște, de la cel mic al lor până la cel mare al lor.

12. Că[ci] milostiv voi fi [cu] nedreptățile lor, iar de păcatele lor și de fărădelegile lor nu am să-Mi mai aduc încă aminte”.

13. [Și] când zice [a zis]: „[făgăduința] cea nouă”, [Domnul] a învechit-o pe cea dintâi. Iar ceea ce se învechește și îmbătrânește, aproape [este] de pieire.


[1] După legea lui Moisis. Pentru că se referă la preoții Vechiului Testament.

[2] Cortul mărturiei.

[3] Pe muntele Sina.

Lucas 24, 36-53, cf. BYZ

36. Iar acestea vorbind ei, Însuși Iisus a stat în mijlocul lor și zice [le-a zis] lor: „Pace vouă [Εἰρήνη ὑμῖν]!”.

37. Iar [ei], înspăimântându-se [πτοηθέντες] și înfricoșați făcându-se [καὶ ἔμφοβοι γενόμενοι], le părea a vedea un duh [ἐδόκουν πνεῦμα θεωρεῖν].

38. Și [Iisus] le-a zis lor: „De ce sunteți tulburați [Τί τεταραγμένοι ἐστέ] și pentru ce gândurile [acestea] se ridică în inimile voastre [καὶ διὰ τί διαλογισμοὶ ἀναβαίνουσιν ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν]?

39. Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Însumi Eu sunt! Pipăiți-Mă și vedeți, că duhul carne și oase nu are, precum [Mă] vedeți pe Mine având!”.

40. Și acestea zicând, le-a arătat lor mâinile și picioarele [Sale].

41. Și încă necrezând ei de bucurie și minunându-se [Ἔτι δὲ ἀπιστούντων αὐτῶν ἀπὸ τῆς χαρᾶς καὶ θαυμαζόντων], [Iisus] le-a zis lor: „Aveți ceva de mâncare aici?”.

42. Iar ei I-au dat Lui [Οἱ δὲ ἐπέδωκαν Αὐτῷ] o parte de pește fript [ἰχθύος ὀπτοῦ μέρος] și dintr-un fagure de miere de albine [καὶ ἀπὸ μελισσίου κηρίου].

43. Și, luând [acestea], [Iisus] a mâncat înaintea lor[1].

44. Iar [Iisus] le-a zis lor: „Acestea [sunt] cuvintele, pe care le-am grăit către voi încă fiind împreună cu voi, că se cuvine [se cuvenea] să se împlinească toate [cele] care au fost scrise [ὅτι δεῖ πληρωθῆναι πάντα τὰ γεγραμμένα] în legea lui Moisis [ἐν τῷ νόμῳ Μωσέως] și [în] Profeți [καὶ Προφήταις] și [în] Psalmi despre Mine [καὶ Ψαλμοῖς περὶ Ἐμοῦ]”.

45. Atunci le-a deschis lor mintea [Τότε διήνοιξεν αὐτῶν τὸν νοῦν], [pentru] a înțelege Scripturile [τοῦ συνιέναι τὰς Γραφάς]!

46. Și le-a zis lor că „Așa a fost scris și așa se cuvenea să pătimească Hristos și să învie din morți a treia zi

47. și să se propovăduiască [καὶ κηρυχθῆναι] în[tru] numele Său [ἐπὶ τῷ ὀνόματι Αὐτοῦ] pocăința și iertarea păcatelor întru toate neamurile [μετάνοιαν καὶ ἄφεσιν ἁμαρτιῶν εἰς πάντα τὰ ἔθνη], începând de la Ierusalim [ἀρξάμενον ἀπὸ Ἱερουσαλήμ].

48. Iar voi sunteți martorii acestora[2].

49. Și iată, Eu trimit făgăduința Tatălui Meu în[tru] voi [Ἐγὼ ἀποστέλλω τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρός Μου ἐφ᾽ ὑμᾶς]! Iar voi ședeți în cetatea Ierusalimului [ὑμεῖς δὲ καθίσατε ἐν τῇ πόλει Ἱερουσαλήμ], până ce aveți să vă îmbrăcați [cu] putere dintru înălțime[3] [ἕως οὗ ἐνδύσησθε δύναμιν ἐξ ὕψους]!”.

50. Și [Iisus] i-a scos pe ei afară, până întru Bitania și, ridicându-Și mâinile Sale, i-a binecuvântat pe ei.

51. Și a fost [Καὶ ἐγένετο], când i-a binecuvântat El pe ei [ἐν τῷ εὐλογεῖν Αὐτὸν αὐτούς], [că] S-a depărtat de ei [διέστη ἀπ᾽ αὐτῶν] și Se înălța întru cer [καὶ ἀνεφέρετο εἰς τὸν οὐρανόν] .

52. Iar ei [Καὶ αὐτοὶ], închinându-I-se Lui [προσκυνήσαντες Αὐτόν], s-au întors întru Ierusalim cu bucurie mare [ὑπέστρεψαν εἰς Ἱερουσαλὴμ μετὰ χαρᾶς μεγάλης]

53. și erau pururea în[tru] templu [καὶ ἦσαν διὰ παντὸς ἐν τῷ ἱερῷ], lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu [αἰνοῦντες καὶ εὐλογοῦντες τὸν Θεόν]. Amin [Ἀμήν].


[1] A Sfinților Săi Apostoli și Ucenici.

[2] Martorii celor făcute și spuse de Domnul pentru toate neamurile care vor crede întru El.

[3] Dintru înălțimea lui Dumnezeu.

Lucas 24, 13-35, cf. BYZ

13. Și iată, doi dintre ei[1] erau mergând în aceeași zi într-u[n] sat, fiind depărtat [ca la] 60 de stadii[2] de Ierusalim, [iar] numele aceluia [era] Emmaus [Ἐμμαούς]!

14. Și ei vorbeau unul către altul despre toate acestea care s-au întâmplat.

15. Și a fost, pe când vorbeau ei și se întrebau, și [că] Însuși Iisus [καὶ Αὐτὸς ὁ Ἰησοῦς], apropiindu-Se [ἐγγίσας], mergea împreună cu ei.

16. Dar ochii lor erau ținuți [Οἱ δὲ ὀφθαλμοὶ αὐτῶν ἐκρατοῦντο] [ca] să nu-L cunoască pe El [τοῦ μὴ ἐπιγνῶναι Αὐτόν].

17. Iar [Iisus] a zis către ei: „Ce [sunt] cuvintele acestea, pe care le vorbiți împreună unul către altul mergând și [de ce] sunteți triști?”.

18. Și răspunzând unul, al cărui nume [era] Cleopas [Κλεοπᾶς], a zis către El: „Tu singur pribegești [în] Ierusalim și nu ai cunoscut pe cele care s-au făcut în acesta în zilele acestea?”.

19. Și [Iisus] le-a zis lor: „Care?”. Și ei I-au zis Lui: „Cele despre Iisus Nazoreosul [Τὰ περὶ Ἰησοῦ τοῦ Ναζωραίου], Care a fost om [Ὃς ἐγένετο ἀνὴρ], Profet [Προφήτης], Cel puternic în lucru și [în] cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tot poporul [δυνατὸς ἐν ἔργῳ καὶ λόγῳ ἐναντίον τοῦ Θεοῦ καὶ παντὸς τοῦ λαοῦ];

20. și cum L-au dat pe El arhiereii și stăpânitorii noștri întru judecata morții [εἰς κρίμα θανάτου] și L-au răstignit pe El.

21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel care va răscumpăra pe Israil [Αὐτός ἐστιν ὁ μέλλων λυτροῦσθαι τὸν Ἰσραήλ]. Dar împreună cu toate acestea [Ἀλλά γε σὺν πᾶσιν τούτοις], aceasta [este] cea de a treia zi [care] se face astăzi [τρίτην ταύτην ἡμέραν ἄγει σήμερον], de când acestea s-a[u] făcut[3] [ἀφ᾽ οὗ ταῦτα ἐγένετο].

22. Dar și niște femei dintre noi[4] ne-au uimit pe noi [Αλλὰ καὶ γυναῖκές τινες ἐξ ἡμῶν ἐξέστησαν ἡμᾶς], fiind [dintre cele care au mers] dimineața devreme la mormânt [γενόμεναι ὄρθριαι ἐπὶ τὸ μνημεῖον];

23. și, neaflând trupul Său [καὶ μὴ εὑροῦσαι τὸ σῶμα Αὐτοῦ], au venit[5] zicând [ἦλθον λέγουσαι] [că] și vedere a Îngerilor[6] să fi văzut [καὶ ὀπτασίαν Ἀγγέλων ἑωρακέναι] [au văzut], [femei] care zic [despre] El a fi viu [οἳ λέγουσιν Αὐτὸν ζῇν] [că este viu].

24. Și au mers unii [dintre] cei împreună cu noi la mormânt și au aflat așa precum și femeile au zis, dar pe El nu L-au văzut [Αὐτὸν δὲ οὐκ εἶδον]”.

25. Și El a zis către ei: „O [Ὦ], cei fără de înțelegere [ἀνόητοι] și cei înceți [cu] inima [la] a crede [καὶ βραδεῖς τῇ καρδίᾳ τοῦ πιστεύειν] în toate [cele] pe care le-au zis Profeții [ἐπὶ πᾶσιν οἷς ἐλάλησαν οἱ Προφῆται]!

26. [Oare] nu acestea se cuvenea să pătimească Hristos [οὐχὶ ταῦτα ἔδει παθεῖν τὸν Χριστόν] și să intre întru slava Sa [καὶ εἰσελθεῖν εἰς τὴν δόξαν Αὐτοῦ]?”.

27. Și [Καὶ], începând de la Moisis și de la toți Profeții [ἀρξάμενος ἀπὸ Μωσέως καὶ ἀπὸ πάντων τῶν προφητῶν], le tălmăcea lor [διηρμήνευεν αὐτοῖς], în toate Scripturile [ἐν πάσαις ταῖς Γραφαῖς][7], cele despre Sine [τὰ περὶ Ἑαυτοῦ][8].

28. Și s-au apropiat înspre [de] satul [spre] care mergeau [Καὶ ἤγγισαν εἰς τὴν κώμην οὗ ἐπορεύοντο], iar El Se făcea ca și cum a[r] merge [mai] departe [καὶ Αὐτὸς προσεποιεῖτο πορρωτέρω πορεύεσθαι][9].

29. Și L-au silit pe El [Καὶ παρεβιάσαντο Αὐτόν], zicând: „Rămâi împreună cu noi [Μεῖνον μεθ᾽ ἡμῶν], că[ci] spre seară este [ὅτι πρὸς ἑσπέραν ἐστίν] și s-a plecat ziua [καὶ κέκλικεν ἡ ἡμέρα][10]!”. Și [Iisus] a intrat [ca] să rămână împreună cu ei [Καὶ εἰσῆλθεν τοῦ μεῖναι σὺν αὐτοῖς].

30. Și a fost, când să șadă [a șezut] El împreună cu ei, [că] luând pâinea a binecuvântat [λαβὼν τὸν ἄρτον εὐλόγησεν] și [καὶ], frângând [κλάσας], le dădea lor [ἐπεδίδου αὐτοῖς].

31. Iar lor li s-au deschis ochii [Αὐτῶν δὲ διηνοίχθησαν οἱ ὀφθαλμοί] și L-au cunoscut pe El [καὶ ἐπέγνωσαν Αὐτόν], dar El S-a făcut nevăzut de la ei [καὶ Αὐτὸς ἄφαντος ἐγένετο ἀπ᾽ αὐτῶν].

32. Și au zis unul către altul: „[Oare] nu era arzând inima noastră în[tru] noi [Οὐχὶ ἡ καρδία ἡμῶν καιομένη ἦν ἐν ἡμῖν], când ne grăia nouă pe cale [ὡς ἐλάλει ἡμῖν ἐν τῇ ὁδῷ] și când ne deschidea[11] nouă Scripturile [καὶ ὡς διήνοιγεν ἡμῖν τὰς Γραφάς]?”.

33. Și, ridicându-se [întru] acel ceas[12], s-au întors întru Ierusalim și i-au aflat adunați împreună pe cei 11[13] și pe cei împreună cu ei[14],

34. zicând că „Domnul a înviat cu adevărat [Ἠγέρθη ὁ Κύριος ὄντως] și S-a arătat lui Simon [καὶ ὤφθη Σίμωνι]”.

35. Și ei[15] povesteau cele de pe cale [Καὶ αὐτοὶ ἐξηγοῦντο τὰ ἐν τῇ ὁδῷ] și cum S-a făcut cunoscut lor în[tru] frângerea pâinii [καὶ ὡς ἐγνώσθη αὐτοῖς ἐν τῇ κλάσει τοῦ ἄρτου].


[1] Dintre Ucenicii Domnului.

[2] Un stadiu avea 190 de metri, cf. Friberg Greek Lexicon. Iar 60 de stadii era o distanță de 11.400 de metri, adică de 11, 4 km.

[3] De când acestea s-au petrecut, de când ele au avut loc.

[4] Care fac parte din grupul Ucenicilor Domnului.

[5] De la mormânt. S-au întors la noi de la mormânt.

[6] O vedere extatică.

[7] În toate cărțile Scripturii.

[8] Locurile profetice care vorbeau despre El și despre lucrarea Lui în lume.

[9] Domnul da de înțeles celor doi că vrea să meargă mai departe.

[10] S-a plecat ziua spre noapte.

[11] Căci orice înțelegere duhovnicească a Scripturii e o deschidere a tainei ei.

[12] De la masă.

[13] Apostoli.

[14] Și pe ceilalți Ucenici ai Domnului.

[15] Cei doi Ucenici întorși de la Emmaus, adică Sfinții Lucas și Cleopas.

Lucas 24, 1-12, cf. BYZ

1. Iar [în] una a sabaturilor [Τῇ δὲ μιᾷ τῶν σαββάτων][1], [întru] dimineața cea adâncă [ὄρθρου βαθέος][2], au mers la mormânt, ducând aromatele pe care le-au pregătit și [unii] oarecare[3] [erau] împreună cu ele [καί τινες σὺν αὐταῖς].

2. Și au aflat piatra rostogolită [ἀποκεκυλισμένον] de la mormânt.

3. Și, intrând, nu au aflat trupul Domnului Iisus [τὸ σῶμα τοῦ Κυρίου Ἰησοῦ].

4. Și ele a[u] fost în mare nedumerire pentru aceasta [Καὶ ἐγένετο ἐν τῷ διαπορεῖσθαι αὐτὰς περὶ τούτου][4]. Dar iată, doi bărbați au stat deasupra lor [ἄνδρες δύο ἐπέστησαν αὐταῖς][5] în veșminte strălucind [ἐν ἐσθήσεσιν ἀστραπτούσαις]!

5. Iar ele fiind cele înspăimântate și plecându-și fața spre pământ, au zis către ele: „De ce căutați pe Cel viu[6] cu cei morți [Τί ζητεῖτε τὸν ζῶντα μετὰ τῶν νεκρῶν]?

6. Nu este aici [Οὐκ ἔστιν ὧδε], ci a înviat [ἀλλ᾽ ἠγέρθη]! Aduceți-vă aminte cum v-a spus vouă, încă fiind în Galilea,

7. zicând că Fiul omului se cuvine să Se dea întru mâinile oamenilor celor păcătoși și să Se răstignească, iar [în] a treia zi să învie!”.

8. Și și-au adus aminte de cuvintele Sale.

9. Și, întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor 11[7] și tuturor celorlalți.

10. Și erau Maria Magdalini [ἡ Μαγδαληνὴ Μαρία] și Ioanna [Ἰωάννα] și Maria lui Iacovos [Μαρία Ἰακώβου] și celelalte împreună cu ele, care ziceau acestea către Apostoli [αἳ ἔλεγον πρὸς τοὺς Ἀποστόλους ταῦτα].

11. Și cuvintele acelora au părut înaintea lor[8] ca o prostie [ὡσεὶ λῆρος] și nu credeau lor[9].

12. Iar Petros, ridicându-se, a alergat la mormânt și, aplecându-se, vede [a văzut] giulgiurile singure zăcând [τὰ ὀθόνια κείμενα μόνα]. Și s-a dus, minunându-se în[tru] sine [πρὸς ἑαυτὸν θαυμάζων] de ceea ce s-a făcut.


[1] În prima zi după sabat, adică duminica.

[2] Dimineața devreme.

[3] Au fost și niște bărbați dimpreună cu Sfintele Femei Mironosițe.

[4] Pentru că nu au mai găsit în mormânt trupul Său.

[5] Pentru că veneau din cer, fiind Îngerii lui Dumnezeu. De aceea ei au stat la înălțime, deasupra pământului, în aer și astfel au vorbit Sfintelor Femei.

[6] Cel viu este Iisus Hristos, Domnul nostru, Cel care a înviat din morți a treia zi.

[7] Celor 11 Sfinți Apostoli, pentru că Iudas, vânzătorul, se spânzurase.

[8] Înaintea Apostolilor.

[9] Nu credeau în cuvintele lor.

Lucas 23, 44-56, cf. BYZ

44. Și era ca [la] ceasul al 6-lea și întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al 9-lea.

45. Și s-a întunecat soarele [Καὶ ἐσκοτίσθη ὁ ἥλιος] și s-a sfâșiat catapet[e]asma templului cea din mijloc [καὶ ἐσχίσθη τὸ καταπέτασμα τοῦ ναοῦ μέσον].

46. Și, strigând [cu] glas mare, Iisus a zis: „Părinte [Πάτερ], întru mâinile Tale [εἰς χεῖράς Σου] Îmi voi încredința duhul Meu [παραθήσομαι τὸ πνεῦμά Μου]!”. Și acestea zicând, Și-a dat duhul.

47. Iar centurionul, văzând ceea ce s-a făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta drept era!”.

48. Și toate mulțimile, care au venit împreună la vederea [τὴν θεωρίαν][1] aceasta, văzând cele care s-au făcut, bătându-și piepturile lor [τύπτοντες ἑαυτῶν τὰ στήθη], se întorceau[2].

49. Iar toți cei cunoscuți ai Săi stătuseră departe, [cât] și femeile care I-au urmat Lui din Galilea, văzând acestea.

50. Și iată, un om [cu] numele Iosif [Ἰωσήφ], sfetnic [βουλευτὴς][3] fiind, un om bun și drept –

51. care nu era consimțind [cu] sfatul și [cu] fapta lor [οὗτος οὐκ ἦν συγκατατεθειμένος τῇ βουλῇ καὶ τῇ πράξει αὐτῶν] – din Arimatea [Ἁριμαθαία], cetatea iudeilor, și care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu!

52. Acesta, venind lui [la] Pilatos, a cerut trupul lui Iisus.

53. Și, dându-l jos pe el[4], l-a învelit pe el [în] giulgiu [σινδόνι] și l-a pus pe el în mormântul cel săpat în piatră [ἐν μνήματι λαξευτῷ], [în] care nu era [fusese] încă nimeni pus.

54. Și ziua [aceea] era vineri [și] sabatul se ivea.

55. Și urmând [și] femeile, care erau venite împreună cu El din Galilea, au văzut mormântul și cum a fost pus trupul Său[5].

56. Și, întorcându-se, au pregătit aromate și miruri [ἀρώματα καὶ μύρα][6]. Iar de sabat s-au liniștit după poruncă [Καὶ τὸ μὲν σάββατον ἡσύχασαν κατὰ τὴν ἐντολήν[7]].


[1] Priveliștea.

[2] Se întorceau acasă plini de durere.

[3] Membru al Sanhedrinului.

[4] De pe Cruce.

[5] Cum a fost pus în mormânt trupul Său.

[6] Sfintele Femei Mironosițe au pregătit acestea.

[7] După porunca lui Dumnezeu de a ține sabatul, ziua de odihnă săptămânală.

Epistola către Evrei, cap. 7, cf. BYZ

1. Căci acesta, Melhisedec, împăratul Salimului, preotul Dumnezeului Celui Preaînalt, cel care l-a întâmpinat pe Avraam întorcându-se de la înjunghierea împăraților și binecuvântându-l [l-a binecuvântat] pe el,

2. căruia Avraam i-a împărțit și a 10-a [parte] din toate – întâi [de toate numele său] tâlcuindu-se „împăratul dreptății”, iar apoi și „împăratul Salimului”, care este [înseamnă] „împăratul păcii”,

3. [este] fără tată, fără mamă, fără genealogie, nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții având, și asemănându-se Fiului lui Dumnezeu – rămâne preot întru [ziua] cea veșnică.

4. Și vedeți cât de mare [este] acesta, căruia patriarhul Avraam și a 10-a parte din prăzi i-a dat?

5. Și cei din fiii lui Levi, preoția luând [prin] poruncă, au a zeciui poporul după lege, adică pe frații lor, deși [aceștia] ieșind [au ieșit] din mijlocul[1] lui Avraam [ἐκ τῆς ὀσφύος Ἀβραάμ].

6. Iar cel care nu se înrudește [nu era înrudit] dintre [cu] ei l-a zeciuit pe Avraam și pe cel care are [avea] făgăduințele l-a binecuvântat.

7. Și fără vreo ceartă, cel mai mic de către cel mai bun este binecuvântat.

8. Și aici, murind oamenii, iau cele [care sunt] a 10-a parte. Iar acolo, mărturisindu-se că trăiește.

9. Și, [după] cum [putem] să zicem [prin] cuvânt, prin Avraam, și Levi, cel care ia cele [care sunt] a zecea [parte], a fost zeciuit.

10. Căci încă în șalele tatălui [său] era[2], când l-a întâmpinat lui [pe el][3] Melhisedec.

11. Așadar, dacă era [ar fi fost] desăvârșirea prin preoția cea levitică – căci poporul în[tru] ea a fost legiuit – de ce [ar mai fi fost] încă nevoia, după rânduiala lui Melhisedec, altul a se ridica preot și nu a se zice [nu s-a zis]: după rânduiala lui Aaron?

12. Căci, schimbându-se preoția, de nevoie se face și schimbarea legii.

13. Căci despre Care[4] se zice acestea, altei seminții a fost părtaș, din care nimeni [nu] a slujit jertfelnicului.

14. Căci [este] cunoscut de către toți că din Iuda a răsărit Domnul nostru [ἐξ Ἰούδα ἀνατέταλκεν ὁ Κύριος ἡμῶν], pentru care seminție [nu] a grăit nimic Moisis despre preoție.

15. Și încă [și] mai mult este cu totul limpede, dacă, după asemănarea lui Melhisedec, Se ridică alt Preot,

16. Care nu după legea poruncii celei trupești a fost făcut [Ὃς οὐ κατὰ νόμον ἐντολῆς σαρκικῆς γέγονεν][5], ci după puterea vieții celei veșnice [ἀλλὰ κατὰ δύναμιν ζωῆς ἀκαταλύτου].

17. Căci mărturisește că „Tu [ești] Preot întru veac după rânduiala lui Melhisedec”.

18. Căci anularea [ἀθέτησις] se face mergând înaintea poruncii, pentru a ei slăbiciune și zădărnicia [ei].

19. Căci nimic [nu] a desăvârșit legea [οὐδὲν γὰρ ἐτελείωσεν ὁ νόμος], ci [ea este] aducerea înăuntru a nădejdii celei mai bune [ἐπεισαγωγὴ δὲ κρείττονος ἐλπίδος], prin care ne apropiem lui [de] Dumnezeu [δι᾽ ἧς ἐγγίζομεν τῷ Θεῷ].

20. Și după cât nu [este] fără jurământ – căci ei, preoții, sunt făcuți fără jurământ,

21. dar cu jurământ prin Cel care zice către El: „Juratu-S-a Domnul și nu Se va căi: «Tu [ești] Preot întru veac după rânduiala lui Melhisedec» –

22. cu atât mai bună [este] făgăduința, [căreia] chezaș i s-a făcut Iisus.

23. Și cei mai mulți sunt făcuți preoți, [căci] prin [venirea] morții se opresc a rămâne.

24. Dar Acesta, pentru a rămâne El întru veac, are preoția cea neschimbătoare [ἀπαράβατον τὴν ἱερωσύνην].

25. De aceea [Ὅθεν], și pe cei care vin, prin El, lui [la] Dumnezeu [καὶ τοὺς προσερχομένους δι᾽ Αὐτοῦ τῷ Θεῷ], poate a-i mântui întru desăvârșire [σῴζειν εἰς τὸ παντελὲς δύναται], pururea trăind pentru a Se ruga pentru ei [πάντοτε ζῶν εἰς τὸ ἐντυγχάνειν ὑπὲρ αὐτῶν].

26. Căci Arhiereu [ca] Acesta se cuvenea nouă: cuvios, fără de răutate, nepângărit, deosebindu-Se de cei păcătoși și mai înalt [decât] cerurile făcându-Se.

27. Care nu are nevoie în [toată] ziua, precum arhiereii, mai întâi a aduce jertfe pentru păcatele sale, apoi [pentru] cele ale poporului. Căci Acesta a făcut-o odată pentru totdeauna [Τοῦτο γὰρ ἐποίησεν ἐφάπαξ], pe Sine aducându-Se [Ἑαυτὸν ἀνενέγκας][6].

28. Căci legea pe oameni îi pune arhierei, [pe cei] având slăbiciune. Dar cuvântul jurământului, cel după lege, pe Fiul [Îl pune, Care este] întru veac desăvârșit.


[1] Cu sensul: din sămânța lui Avraam.

[2] Levi.

[3] Pe Avraam.

[4] Despre Hristos.

[5] Nu S-a născut pe cale firească, seminală.

[6] Ca Jertfă.

Page 1 of 91

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno