Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Categorie: Traduceri (Page 1 of 79)

Lucas, cap. 12, 8-21, cf. BYZ

8. Iar[ăși] vă zic vouă: Tot cel care are să mărturisească în[tru] Mine înaintea oamenilor [Πᾶς ὃς ἂν ὁμολογήσῃ ἐν Ἐμοὶ ἔμπροσθεν τῶν ἀνθρώπων] și Fiul omului va mărturisi în[tru] el înaintea Îngerilor lui Dumnezeu [καὶ ὁ Υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ὁμολογήσει ἐν αὐτῷ ἔμπροσθεν τῶν Ἀγγέλων τοῦ Θεοῦ]!

9. Iar cel care M-a lepădat pe Mine înaintea oamenilor [ὁ δὲ ἀρνησάμενός Με ἐνώπιον τῶν ἀνθρώπων], va fi lepădat înaintea Îngerilor lui Dumnezeu [ἀπαρνηθήσεται ἐνώπιον τῶν Ἀγγέλων τοῦ Θεοῦ].

10. Și tot cel care va zice cuvânt întru Fiul omului îi va fi iertat lui [Καὶ πᾶς ὃς ἐρεῖ λόγον εἰς τὸν Υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου, ἀφεθήσεται αὐτῷ], dar celui [cel] care a blasfemiat întru Duhul Sfânt nu va fi iertat [τῷ δὲ εἰς τὸ Ἅγιον Πνεῦμα βλασφημήσαντι οὐκ ἀφεθήσεται].

11. Iar când are să vă ducă pe voi în[tru] sinagogi și [la] începătorii și stăpâniri, nu vă îngrijorați cum sau ce aveți să spuneți în apărarea voastră sau ce aveți să ziceți!

12. Căci Duhul Sfânt vă va da vouă în acel ceas, pe care se cuvine să le ziceți”.

13. Și cineva I-a zis Lui din mulțime: „Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea!”.

14. Iar El i-a zis lui: „Omule, cine M-a pus [pe Mine] judecător sau împărțitor în[tre] voi?”.

15. Și [Iisus] a zis către ei: „Vedeți și păziți-vă de lăcomie! Căci nu când prisosește cuiva [ὅτι οὐκ ἐν τῷ περισσεύειν τινὶ], viața lui este din averile sale [ἡ ζωὴ αὐτῷ ἐστὶν ἐκ τῶν ὑπαρχόντων αὐτοῦ]”.

16. Și [El] a zis parabolă către ei, zicând: „Oarecăruia om bogat i-a rodit țarina

17. și cugeta în[tru] sine, zicând: «Ce am să fac, că[ci] nu am unde voi aduna roadele mele?».

18. Și a zis: «Aceasta voi face: Voi dărâma hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi aduna acolo toate roadele mele și cele bune ale mele.

19. Și voi zice sufletului meu: Suflete [Ψυχή], ai multe cele bune [ἔχεις πολλὰ ἀγαθὰ], stând întru mulți ani [κείμενα εἰς ἔτη πολλά]! Odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te [ἀναπαύου, φάγε, πίε, εὐφραίνου]!».

20. Dar Dumnezeu i-a zis lui: «Nebunule, [întru] această noapte sufletul tău îl cer[1] de la tine! Iar pe care le-ai pregătit, al[e] cui va fi [vor fi]?».

21. Așa [este] cel care își strânge lui comoară și nu se îmbogățește întru Dumnezeu”.


[1] Ei îl cer. Îngerii Mei.

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 36, cf. LXX

1. Miluiește-ne pe noi, Stăpâne, Dumnezeul tuturor, și privește și pune frica Ta peste toate neamurile!

2. Ridică mâna Ta peste neamurile cele străine și să vadă stăpânirea Ta!

3. [Și] precum înaintea lor Te-ai sfințit în[tru] noi, așa înaintea noastră să te mărești în[tru] ei

4. și să Te cunoască pe Tine, precum și noi Te-am cunoscut, că nu este Dumnezeu afară de Tine, Doamne!

5. Reînnoiește semnele și schimbă-le pe cele minunate, slăvește mâna și brațul cel drept!

6. Ridică mânia și varsă urgia, înlătură-l pe potrivnic și nimicește-l pe cel vrăjmaș!

7. Grăbește vremea și pomenește de jurământ și [ei] să povestească pe cele mărețe ale Tale!

8. În urgia focului să se mistuie cel care se mântuie [ἐν ὀργῇ πυρὸς καταβρωθήτω ὁ σῳζόμενος] și cei care fac răutate poporului Tău să afle pieire!

9. Zdrobește capetele stăpânitorilor celor vrăjmași, zicând [ale celor care zic]: „Nu este afară de noi”.

10. Adună împreună toate neamurile lui Iacov și moștenește-le pe ele precum dintru început!

11. Miluiește poporul, Doamne, [cel] chemat în[tru] numele Tău și pe Israil, pe care [cu] cel întâi-născut l-ai asemănat!

12. Îndură-Te de cetatea sfințirii Tale, de Ierusalim, de locul odihnirii Tale!

13. Umple Sionul de cuvântarea virtuților Tale [πλῆσον Σιων ἀρεταλογίας Σου] și de slava Ta pe poporul Tău [καὶ ἀπὸ τῆς δόξης Σου τὸν λαόν Σου]!

14. Dă mărturie celor din[tru] începutul făpturilor Tale [δὸς μαρτύριον τοῖς ἐν ἀρχῇ κτίσμασίν Σου] și ridică profețiile cele în[tru] numele Tău [καὶ ἔγειρον προφητείας τὰς ἐπ᾽ ὀνόματί Σου]!

15. Dă plată celor care Te îndură pe Tine [δὸς μισθὸν τοῖς ὑπομένουσίν Σε] și Profeții Tăi să se încredințeze [καὶ οἱ Προφῆταί Σου ἐμπιστευθήτωσαν]!

16. Ascultă, Doamne, rugăciunea rugătorilor Tăi, după binecuvântarea lui Aaron, pentru poporul Tău

17. și vor cunoaște toți cei de pe pământ, că ești Domnul, Dumnezeul veacurilor!

18. Toată mâncarea va mânca pântecele [πᾶν βρῶμα φάγεται κοιλία], dar este mâncarea [și] mai bună de mâncare [ἔστιν δὲ βρῶμα βρώματος κάλλιον][1].

19. [Precum] gâtul gustă mâncărurile vânatului, așa inima cea înțelegătoare cuvintele cele mincinoase.

20. Inima cea necinstită va da mâhnire și omul cel mult încercat îi va răsplăti lui[2].

21. Pe tot cel bărbătesc îl va primi femeia [πάντα ἄρρενα ἐπιδέξεται γυνή], dar este fiica [și] mai bună de fiică [ἔστιν δὲ θυγάτηρ θυγατρὸς κρείσσων][3].

22. Frumusețea femeii înveselește fața [κάλλος γυναικὸς ἱλαρύνει πρόσωπον] și mai mult decât toată pofta omului este mai mare [καὶ ὑπὲρ πᾶσαν ἐπιθυμίαν ἀνθρώπου ὑπεράγει].

23. Dacă este pe limba ei mila și blândețea, [atunci] nu este bărbatul ei precum fiii oamenilor.

24. Cel care dobândește femeie începe agoniseala[4], ajutorul pentru sine și stâlpul odihnei.

25. [În locul în] care nu este gard va fi jefuită stăpânirea și [în casa în] care nu este femeie va suspina rătăcindu-se.

26. Căci cine va crede tâlharului celui îmbrăcat pentru plimbare, sărind din cetate întru cetate?

27. Astfel, [acesta este asemenea] omului neavând cuib și găzduind oriunde are să însereze.


[1] O referire profetică la Dumnezeiasca Euharistie.

[2] Celui necinstit.

[3] O profeție mariologică.

[4] Dobândirea personală de lucruri.

Lucas, cap. 12, 1-7, cf. BYZ

1. Întru care adunându-se zecile de mii ale mulțimii [Ἐν οἷς ἐπισυναχθεισῶν τῶν μυριάδων τοῦ ὄχλου], astfel încât [ajunseseră] a se călca unii pe alții în picioare [ὥστε καταπατεῖν ἀλλήλους], [Iisus] a început a zice mai întâi către Ucenicii Săi: „Luați aminte voi înșivă dinspre aluatul fariseilor [Προσέχετε ἑαυτοῖς ἀπὸ τῆς ζύμης τῶν φαρισαίων], care este fățărnicia [ἥτις ἐστὶν ὑπόκρισις]!

2. Iar nimic [nu] este acoperit [Οὐδὲν δὲ συγκεκαλυμμένον ἐστίν], care nu va fi descoperit [ὃ οὐκ ἀποκαλυφθήσεται], și [nu este] cel ascuns [καὶ κρυπτόν], care nu va fi cunoscut [ὃ οὐ γνωσθήσεται].

3. De aceea, câte ați zis în[tru] întuneric [ὅσα ἐν τῇ σκοτίᾳ εἴπατε], în lumină se va auzi [ἐν τῷ φωτὶ ἀκουσθήσεται] [vor fi auzite]; și pe care [καὶ ὃ], către ureche [πρὸς τὸ οὖς], le-ați grăit în[tru] cămări [ἐλαλήσατε ἐν τοῖς ταμείοις], va fi propovăduit [vor fi propovăduite] de pe case [κηρυχθήσεται ἐπὶ τῶν δωμάτων].

4. Iar[ăși] vă zic vouă [Λέγω δὲ ὑμῖν], prietenilor Mei [τοῖς φίλοις Μου]: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și [Μὴ φοβηθῆτε ἀπὸ τῶν ἀποκτενόντων τὸ σῶμα καὶ], după acestea [μετὰ ταῦτα], neavând ce să facă mai mult [μὴ ἐχόντων περισσότερόν τι ποιῆσαι]!

5. Dar vă voi arăta vouă de cine să vă temeți: Temeți-vă de cel [φοβήθητε τὸν] [care], după [ce are] să omoare [μετὰ τὸ ἀποκτεῖναι], având [are] putere să arunce întru Gheenna [ἐξουσίαν ἔχοντα ἐμβαλεῖν εἰς τὴν Γέενναν]! Adevărat vă zic vouă, de acesta temeți-vă!

6. [Oare] nu se vinde [se vând] cinci vrăbii a doi assarii [Οὐχὶ πέντε στρουθία πωλεῖται ἀσσαρίων[1] δύο]? Și [nici]una dintre ele [Καὶ ἓν ἐξ αὐτῶν] nu este uitată înaintea lui Dumnezeu [οὐκ ἔστιν ἐπιλελησμένον ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ].

7. Dar și toți perii capului vostru [sunt] numărați [Αλλὰ καὶ αἱ τρίχες τῆς κεφαλῆς ὑμῶν πᾶσαι ἠρίθμηνται]. Așadar, nu vă temeți! Sunteți mai de preț decât multe păsări [πολλῶν στρουθίων διαφέρετε].


[1] Un assarion [ἀσσάριον] roman era o monedă de bronz, care valora a 16-a parte dintr-un dinar, cf. Gingrich Greek Lexicon. A se vedea și: https://en.wikipedia.org/wiki/As_(Roman_coin).

Lucas, cap. 11, 37-54, cf. BYZ

37. Iar pe când grăia [acestea], Îl ruga pe El unul [dintre] farisei ca să mănânce cu el! Și [Iisus] intrând, a luat loc.

38. Iar fariseul, văzând, s-a minunat că [Iisus] nu S-a afundat mai întâi [în apă] înainte de masă [οὐ πρῶτον ἐβαπτίσθη πρὸ τοῦ ἀρίστου].

39. Și a zis Domnul către el: „Acum, voi, fariseii, curățiți [partea] cea din afară a potirului și a blidului [τὸ ἔξωθεν τοῦ ποτηρίου καὶ τοῦ πίνακος καθαρίζετε], iar cea dinăuntrul vostru [este] plină de răpire și de răutate.

40. Nebunilor [Ἄφρονες], [oare] nu Cel care a făcut-o pe cea din afară, a făcut-o și pe cea dinăuntru?

41. Însă pe cele care sunt înăuntru dați-le milostenie! Și iată, [astfel] toate este [sunt] curate vouă!

42. Dar vai vouă fariseilor, că dați zeciuială mentă [τὸ ἡδύοσμον] și rută [τὸ πήγανον][1] și toată iarba [πᾶν λάχανον][2] și treceți cu vederea judecata și iubirea lui Dumnezeu [καὶ παρέρχεσθε τὴν κρίσιν καὶ τὴν ἀγάπην τοῦ Θεοῦ]! Pe acestea[3] se cuvenea să le faceți [ταῦτα ἔδει ποιῆσαι], iar pe celelalte a nu le lăsa [κἀκεῖνα μὴ ἀφιέναι][4]!

43. Vai vouă fariseilor, că iubiți scaunul cel dintâi în[tru] sinagogi [ὅτι ἀγαπᾶτε τὴν πρωτοκαθεδρίαν ἐν ταῖς συναγωγαῖς] și întâmpinările în[tru] piețe [καὶ τοὺς ἀσπασμοὺς ἐν ταῖς ἀγοραῖς]!

44. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor, fățarnicilor, că sunteți ca mormintele cele nevăzute [ὅτι ἐστὲ ὡς τὰ μνημεῖα τὰ ἄδηλα]! Și oamenii [καὶ οἱ ἄνθρωποι], umblând pe deasupra [lor] [περιπατοῦντες ἐπάνω], nu le-au știut [οὐκ οἴδασιν]”.

45. Și răspunzând unul [dintre] învățătorii de lege, I-a zis Lui: „Învățătorule, acestea zicând, și pe noi ne ocărăști?”.

46. Iar El a zis: „Vai și vouă învățătorilor de lege, că îi împovărați pe oameni [cu] poveri greu de purtat [ὅτι φορτίζετε τοὺς ἀνθρώπους φορτία δυσβάστακτα], iar voi [nici măcar cu] unul [dintre] degetele voastre [καὶ αὐτοὶ ἑνὶ τῶν δακτύλων ὑμῶν] nu atingeți [greutatea] poverilor [οὐ προσψαύετε τοῖς φορτίοις]!

47. Vai vouă, că zidiți mormintele Profeților [ὅτι οἰκοδομεῖτε τὰ μνημεῖα τῶν Προφητῶν], dar părinții voștri i-au omorât pe ei [οἱ δὲ πατέρες ὑμῶν ἀπέκτειναν αὐτούς]!

48. Așadar [Ἄρα], mărturisiți [μαρτυρεῖτε] și consimțiți [καὶ συνευδοκεῖτε] [cu] faptele părinților voștri [τοῖς ἔργοις τῶν πατέρων ὑμῶν]! Că[ci] ei i-au omorât pe aceștia, iar voi le zidiți lor mormintele.

49. Pentru aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis [Διὰ τοῦτο καὶ ἡ σοφία τοῦ Θεοῦ εἶπεν]: «Voi trimite în[tre] ei Profeți și Apostoli [Ἀποστελῶ εἰς αὐτοὺς Προφήτας καὶ Ἀποστόλους] și dintre ei vor omorî și vor prigoni [καὶ ἐξ αὐτῶν ἀποκτενοῦσιν καὶ ἐκδιώξουσιν]»!

50. Ca să caute sângele tuturor Profeților, vărsat de la întemeierea lumii, de neamul acesta,

51. de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharias [ἀπὸ τοῦ αἵματος Ἄβελ ἕως τοῦ αἵματος Ζαχαρίου], care a pierit între jertfelnic și casă [τοῦ ἀπολομένου μεταξὺ τοῦ θυσιαστηρίου καὶ τοῦ οἴκου][5]. Adevărat vă zic vouă [ναί, λέγω ὑμῖν], [tot sângele Sfinților] va fi căutat de la neamul acesta [ἐκζητηθήσεται ἀπὸ τῆς γενεᾶς ταύτης]!

52. Vai vouă învățătorilor de lege, că ați luat cheia cunoașterii [ὅτι ἤρατε τὴν κλεῖδα τῆς γνώσεως]! Voi nu ați intrat [αὐτοὶ οὐκ εἰσήλθετε] și pe cei care au intrat, i-ați împiedicat [καὶ τοὺς εἰσερχομένους ἐκωλύσατε] [să cunoască]”.

53. Și zicând El acestea către ei, au început cărturarii și fariseii a-I fi foarte împotrivă și a-L întreba pe El despre multe,

54. pândindu-L pe El, căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-L învinuiască pe El.


[1] E vorba de Ruta graveolens sau de Ruta de grădină. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Ruta_graveolens și http://condimenteweb.ro/condimente/ruta-de-gradina-c139.

[2] Verdeața, legumele din grădină.

[3] Judecata și mila lui Dumnezeu.

[4] Lucrurile care trebuiau zeciuite.

[5] Casa lui Dumnezeu, Templul.

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 35, cf. LXX

1. Cel care păzește legea înmulțește prinoasele, [căci] jertfind mântuirii [este] cel care ia aminte poruncilor[1].

2. Răsplătind har, aducând făină de grâu, și cel care face milostenie jertfind laudei.

3. Bunăvoirea Domnului [este] să te îndepărtezi de la răutate și ispășirea [Lui este] să te îndepărtezi de la nedreptate.

4. Să nu te arăți în fața Domnului deșert, căci toate acestea [sunt] pentru poruncă.

5. Prinosul celui Drept unge jertfelnicul și buna mireasmă a ei [este] înaintea Celui Preaînalt.

6. Jertfa omului celui drept [este] primită și pomenirea ei nu va fi uitată.

7. Cu ochiul cel bun slăvește-L pe Domnul [ἐν ἀγαθῷ ὀφθαλμῷ δόξασον τὸν Κύριον] și să nu micșorezi pârga mâinilor tale [καὶ μὴ σμικρύνῃς ἀπαρχὴν χειρῶν σου]!

8. În[tru] tot darul[2] bucură-ți fața ta și în[tru] veselie sfințește zeciuiala!

9. Dă Celui Preaînalt după darul Său și cu ochiul cel bun după aflarea mâinii!

10. Că Domnul este răsplătind și înșeptit îți va răsplăti ție.

11. Nu te osteni cu daruri [μὴ δωροκόπει], căci [El] nu va primi [daruri]! Și să nu rămâi [cu] jertfa cea nedreaptă,

12. că Domnul este Judecătorul [ὅτι Κύριος Κριτής ἐστιν] și nu este la El slava feței [καὶ οὐκ ἔστιν παρ᾽ Αὐτῷ δόξα προσώπου]!

13. Nu Își va lua fața de peste cel sărac și rugăciunea nedreptățitului o va asculta.

14. Nu are să treacă cu vederea cererea celui orfan și [nici] pe văduvă, dacă are să verse vorbire.

15. [Oare] nu lacrimile văduvei coboară pe obraz și strigarea împotrivă[3] [a ei este] peste cel care le-a coborât pe ele[4]?

16. Vindecând, în[tru] bunăvoire, îl va primi și rugăciunea lui până la nori se va uni.

17. Rugăciunea celui smerit norii a pătruns și, până [nu] are să se apropie, nu are să se mângâie.

18. Și nu are să se îndepărteze până [nu] are să cerceteze Cel Preaînalt și [El] va judeca [cu] cei Drepți și va face judecată.

19. Și Domnul nu are să întârzie și nici nu are să fie îndelung-răbdător cu ei,

20. până nu are să zdrobească șalele celor nemilostivi și [până ce] neamurilor [nu] le va răsplăti răzbunare,

21. până ce [nu] are să înlăture mulțimea obraznicilor și [până ce] sceptrele celor nedrepți [nu] le va zdrobi,

22. până ce [nu] are să răsplătească omului după faptele sale și lucrurile oamenilor după gândurile lor,

23. până ce [nu] are să judece judecata poporului Său și [până ce nu] îi va veseli pe ei în[tru] mila Sa.

24. [Căci] frumoasă [este] mila [Domnului] în vremea necazului său, ca norii ploii în vremea secetei.


[1] Lui Dumnezeu.

[2] În tot darul pe care I-l aduci lui Dumnezeu.

[3] Rugăciunea către Dumnezeu împotriva celui care a nedreptățit-o.

[4] Se referă la lacrimi.

Lucas, cap. 11, 29-36, cf. BYZ

29. Iar mulțimile adunându-se, [El] a început a zice: „Rău este neamul acesta! Semn caută și semn nu i se va da lui, afară de semnul lui Ionas, Profetul.

30. Căci precum a fost Ionas semn nineviteilor, așa va fi și Fiul omului neamului acestuia.

31. Împărăteasa [de la] miazăzi [Βασίλισσα νότου][1] se va ridica în[tru] judecată cu oamenii neamului acestuia și îi va osândi pe ei! Că[ci ea] a venit de la marginile pământului să audă înțelepciunea lui Solomon și, iată, mai mult [decât] Solomon [este] aici [πλεῖον Σολομῶνος ὧδε][2]!

32. Oamenii Nineviului se vor ridica în[tru] judecată cu neamul acesta și îl vor osândi pe el! Că[ci] s-au pocăit în[tru] propovăduirea lui Ionas și, iată, mai mult [decât] Ionas [este] aici [πλεῖον Ἰωνᾶ ὧδε]!

33. Și nimeni, aprinzând un luminător, [nu] îl pune întru ascuns, nici sub un modios[3], ci în sfeșnic, ca cei care intră să vadă lumina [ἵνα οἱ εἰσπορευόμενοι τὸ φέγγος βλέπωσιν].

34. Luminătorul trupului este ochiul! Așadar, când ochiul tău are să fie curat și tot trupul tău este luminat; dar când are să fie rău și trupul tău [este] întunecat.

35. Așadar, ia aminte [Σκόπει οὖν] [ca] nu [cumva] lumina [care este] în[tru] tine este [să fie] întunericul [μὴ τὸ φῶς τὸ ἐν σοὶ σκότος ἐστίν][4]!

36. Așadar, dacă tot trupul tău [este] luminat, neavând vreo parte întunecată, [atunci] tot va fi luminat, ca [și] când luminătorul are să te lumineze [cu] strălucire [ὡς ὅταν ὁ λύχνος τῇ ἀστραπῇ φωτίζῃ σε]”.


[1] E vorba de Împărăteasa Saba [Βασίλισσα Σαβα] de la I Împ. 10, 1, LXX.

[2] Căci El, Domnul, era Cel mai mult decât Solomon la înțelepciune și cunoaștere.

[3] Modiosul [μόδιος] era o măsură romană de grâu de circa 8, 5 litri, cf. Gingrich Greek Lexicon. Corelativul românesc actual ar fi acela de vadră.

[4] Întunericul Iadului.

Lucas, cap. 11, 14-28, cf. BYZ

14. Și [Iisus] era scoțând un demon și acesta era mut. Și a fost, ieșind demonul, [că] mutul a grăit; și mulțimile s-au minunat.

15. Dar unii dintre ei au zis: „În[tru] Beelzebul [Ἐν Βεελζεβοὺλ], [cu] conducătorul demonilor îi scoate pe demoni [ἄρχοντι τῶν δαιμονίων ἐκβάλλει τὰ δαιμόνια]”.

16. Iar alții, ispitindu-L, căutau semn de la El, din cer.

17. Iar El, știind cugetele lor, le-a zis lor: „Toată împărăția, în[tru] sine împărțindu-se, se pustiește; și cade casa peste casă.

18. Iar dacă și Satanas [Εἰ δὲ καὶ ὁ Σατανᾶς], în[tru] sine [ἐφ᾽ ἑαυτὸν], s-a împărțit [διεμερίσθη], cum va sta împărăția lui [πῶς σταθήσεται ἡ βασιλεία αὐτοῦ]? Că ziceți: «În[tru] Beelzebul» scot Eu pe demoni.

19. Iar dacă Eu în[tru] Beelzebul îi scot pe demoni, fiii voștri în[tru] cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voștri.

20. Iar dacă în[tru] degetul lui Dumnezeu îi scot pe demoni [Εἰ δὲ ἐν δακτύλῳ Θεοῦ ἐκβάλλω τὰ δαιμόνια], atunci a venit peste voi Împărăția lui Dumnezeu [ἄρα ἔφθασεν ἐφ᾽ ὑμᾶς ἡ Βασιλεία τοῦ Θεοῦ].

21. Când cel tare, înarmându-se, are să păzească curtea sa, în[tru] pace este [sunt toate] cele care sunt ale sale;

22. Iar când, cel mai tare [decât] el, venind, are să-l biruiască pe el, panoplia [τὴν πανοπλίαν][1] lui o ia, în[tru] care a nădăjduit, și prăzile lui le împarte.

23. Cel care nu este cu Mine împotriva Mea este; și cel care nu adună cu Mine risipește.

24. Când duhul cel necurat are să iasă din om [Ὅταν τὸ ἀκάθαρτον πνεῦμα ἐξέλθῃ ἀπὸ τοῦ ἀνθρώπου], [el] trece prin locuri fără de apă [διέρχεται δι᾽ ἀνύδρων τόπων], căutând odihnă [ζητοῦν ἀνάπαυσιν]; și neaflând-o, [el] zice: «Mă voi întoarce întru casa mea, de unde am ieșit».

25. Și, venind [Καὶ ἐλθὸν], o află măturată și împodobită [εὑρίσκει σεσαρωμένον καὶ κεκοσμημένον].

26. Atunci merge și ia alte 7 duhuri mai rele [decât] sine însuși [Τότε πορεύεται καὶ παραλαμβάνει ἑπτὰ ἕτερα πνεύματα πονηρότερα ἑαυτοῦ] și, venind, locuiește [locuiesc] acolo [καὶ ἐλθόντα κατοικεῖ ἐκεῖ]; și se face [se fac] cele din urmă ale omului aceluia mai rele [decât] cele dintâi [καὶ γίνεται τὰ ἔσχατα τοῦ ἀνθρώπου ἐκείνου χείρονα τῶν πρώτων]”.

27. Și a fost când grăia El acestea, ridicând o oarecare femeie glasul din mulțime, I-a zis Lui: „Fericit [este] pântecele care Te-a purtat [Μακαρία ἡ κοιλία ἡ βαστάσασά Σε] și sânii pe care i-ai supt [καὶ μαστοὶ οὓς ἐθήλασας]”.

28. Iar El a zis: „Adevărat [Μενοῦνγε], fericiți [sunt] cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu [μακάριοι οἱ ἀκούοντες τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ] și îl păzesc pe el [καὶ φυλάσσοντες αὐτόν]”.


[1] Toate armele și armura lui, cf. Friberg Greek Lexicon, 20. 387, apud BW 10.

Page 1 of 79

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén