Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Categorie: Traduceri (Page 1 of 82)

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 41, cf. LXX

1. O, moarte, cât de amară este pomenirea ta [ὦ θάνατε ὡς πικρόν σου τὸ μνημόσυνόν ἐστιν] omului fiind în pace în[tru] averile sale! Omului celui fără de buimăcire și sporind în toate și încă în stare să primească hrană.

2. O, moarte, bună este judecata ta omului fiind în nevoie și împuținându-se [cu] tăria! Celui foarte bătrân [ἐσχατογήρῳ] și încurcându-se pentru toate [καὶ περισπωμένῳ περὶ πάντων] și neascultând [καὶ ἀπειθοῦντι] și pierzându-și răbdarea [καὶ ἀπολωλεκότι ὑπομονήν].

3. Nu te speria de judecata morții [μὴ εὐλαβοῦ κρίμα θανάτου]! Amintește-ți de cele dintâi ale tale și de cele de apoi [μνήσθητι προτέρων σου καὶ ἐσχάτων]!

4. Aceasta [este] judecata de la Domnul [cu] tot trupul. Și de ce să te lepezi în[tru] bunăvoirea Celui Preaînalt [καὶ τί ἀπαναίνῃ ἐν εὐδοκίᾳ Ὑψίστου]? Oare zece, oare o sută, oare mii de ani [εἴτε δέκα εἴτε ἑκατὸν εἴτε χίλια ἔτη]? Nu este în Iad mustrarea de viață [οὐκ ἔστιν ἐν ᾍδου ἐλεγμὸς ζωῆς]?

5. Copiii cei urâți se face [se fac] copiii celor păcătoși [τέκνα βδελυρὰ γίνεται τέκνα ἁμαρτωλῶν] și care împreună se întorc [la] pribegiile celor neevlavioși [καὶ συναναστρεφόμενα παροικίαις ἀσεβῶν].

6. Moștenirea copiilor celor păcătoși va pieri [τέκνων ἁμαρτωλῶν ἀπολεῖται κληρονομία] și cu sămânța lor va stărui ocara [καὶ μετὰ τοῦ σπέρματος αὐτῶν ἐνδελεχιεῖ ὄνειδος].

7. [Cu] tatăl cel neevlavios va fi osândit [vor fi osândiți] copiii [πατρὶ ἀσεβεῖ μέμψεται τέκνα], că[ci] pentru el vor fi ocărâți [ὅτι δι᾽ αὐτὸν ὀνειδισθήσονται].

8. Vai vouă, bărbați neevlavioși, care ați părăsit legea Dumnezeului Celui Preaînalt!

9. Și dacă aveți să vă nașteți, întru blestem veți fi născuți, iar dacă aveți să muriți, întru blestem veți fi împărțiți!

10. Toate câte [sunt] din pământ [πάντα ὅσα ἐκ γῆς], întru pământ va merge [vor merge] [εἰς γῆν ἀπελεύσεται]. Așa [și] cei neevlavioși [οὕτως ἀσεβεῖς]: [vor merge] din blestem întru pierire [ἀπὸ κατάρας εἰς ἀπώλειαν].

11. Jalea oamenilor [este] întru trupurile lor [πένθος ἀνθρώπων ἐν σώμασιν αὐτῶν], iar numele celor păcătoși nu [pentru că e] bun va fi șters [ὄνομα δὲ ἁμαρτωλῶν οὐκ ἀγαθὸν ἐξαλειφθήσεται].

12. Îngrijește-te pentru numele [tău]! Căci acesta îți va rămâne ție [mai mult] decât mii de mari comori de aur.

13. Numărul zilelor [este] al vieții celei bune și numele cel bun întru veac va rămâne.

14. Învățătura, păziți-o întru pace, copiilor! Iar [dacă] înțelepciunea [este] ascunsă și comoara [este] nevăzută [σοφία δὲ κεκρυμμένη καὶ θησαυρὸς ἀφανής], care [este] folosul în amândouă [τίς ὠφέλεια ἐν ἀμφοτέροις]?

15. Mai bun [este] omul ascunzându-și nebunia sa [κρείσσων ἄνθρωπος ἀποκρύπτων τὴν μωρίαν αὐτοῦ] decât omul ascunzându-și înțelepciunea sa [ἢ ἄνθρωπος ἀποκρύπτων τὴν σοφίαν αὐτοῦ].

16. De aceea, rușinați-vă în[tru] cuvântul meu! Căci nu este toată rușinea să o păziți bine [οὐ γάρ ἐστιν πᾶσαν αἰσχύνην διαφυλάξαι καλόν] și nu [sunt] toate tuturor bine-cinstit[e] în[tru] credință [καὶ οὐ πάντα πᾶσιν ἐν πίστει εὐδοκιμεῖται].

17. Rușinați-vă de tată și de mamă pentru curvie [αἰσχύνεσθε ἀπὸ πατρὸς καὶ μητρὸς περὶ πορνείας] și de ighemon și de stăpânitor pentru minciună,

18. de judecător și de cârmuitor pentru greșeală și de adunare și de popor pentru fărădelege,

19. de soție și de prieten pentru nedreptate și de locul [în] care pribegești pentru hoție,

20. de adevărul lui Dumnezeu și de făgăduință și de înfigerea cotului spre pâini,

21. de disprețul luării și al dării și de cei care întâmpină pentru tăcere,

22. de vederea femeii prietene și de întoarcerea feței rudeniei [voastre],

23. de luarea părții și a dării și de privirea atentă a femeii celei măritate,

24. de amestecarea slujitoarei sale și să nu stai pe patul ei,

25. de prieteni pentru cuvintele ocării și după ce ai să dai nu mustra,

26. de repetarea [ocărilor] și de auzul cuvântului și de acoperirea cuvintelor celor ascunse [καὶ ἀπὸ καλύψεως λόγων κρυφίων]!

27. Și [astfel] vei fi rușinos cu adevărat și aflând har înaintea a tot omul.

Lucas, cap. 16, 9-18, cf. BYZ

9. „Iar Eu vă zic vouă: Faceți-vă vouă prieteni din mamonas[1] al nedreptății [Ποιήσατε ἑαυτοῖς φίλους ἐκ τοῦ μαμωνᾶ τῆς ἀδικίας], ca, [atunci] când aveți să vă sfârșiți, să vă primească pe voi întru corturile cele veșnice [τὰς αἰωνίους σκηνάς]!

10. Cel credincios în foarte puțin și în[tru] mult este credincios [Ὁ πιστὸς ἐν ἐλαχίστῳ καὶ ἐν πολλῷ πιστός ἐστιν], iar cel nedrept în foarte puțin și în[tru] mult este nedrept [καὶ ὁ ἐν ἐλαχίστῳ ἄδικος καὶ ἐν πολλῷ ἄδικός ἐστιν].

11. Așadar, dacă în[tru] mamonas cel nedrept nu ați fost credincioși, pe cea adevărată cine v-o va crede vouă [τὸ ἀληθινὸν τίς ὑμῖν πιστεύσει]?

12. Iar dacă în[tru] cel străin nu ați fost credincioși, pe a voastră cine v-o va da vouă [τὸ ὑμέτερον τίς ὑμῖν δώσει]?

13. Niciun slujitor [nu] poate a sluji [la] doi domni! Căci, sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți a sluji lui Dumnezeu și lui mamonas”.

14. Și auzeau acestea toate și fariseii, iubitori de arginți fiind [φιλάργυροι ὑπάρχοντες], și își băteau joc de El.

15. Și [El] le-a zis lor: „Voi sunteți cei care vă îndreptați[2] pe voi înșivă înaintea oamenilor [Ὑμεῖς ἐστε οἱ δικαιοῦντες ἑαυτοὺς ἐνώπιον τῶν ἀνθρώπων], dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre [ὁ δὲ Θεὸς γινώσκει τὰς καρδίας ὑμῶν]! Că[ci mintea] cea înălțată[3] în[tru] oameni [ὅτι τὸ ἐν ἀνθρώποις ὑψηλὸν], urâciune [este] înaintea lui Dumnezeu [βδέλυγμα ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ].

16. Legea și Profeții [au fost] până la Ioannis [Ὁ Νόμος καὶ οἱ Προφῆται ἕως Ἰωάννου][4]! De atunci Împărăția lui Dumnezeu se binevestește [ἀπὸ τότε ἡ Βασιλεία τοῦ Θεοῦ εὐαγγελίζεται] și tot [omul] întru aceea se silește[5] [καὶ πᾶς εἰς αὐτὴν βιάζεται].

17. Iar mai ușor este [ca] cerul și pământul să treacă [Εὐκοπώτερον δέ ἐστιν τὸν οὐρανὸν καὶ τὴν γῆν παρελθεῖν], decât un punct al legii să cadă [ἢ τοῦ νόμου μίαν κεραίαν[6] πεσεῖν].

18. Tot cel care își lasă femeia lui și se însoară [cu] alta preacurvește[7] și tot cel care se însoară [cu] cea lăsată de bărbat[8] preacurvește”.


[1] Μαμωνᾶς [Mamonas] era zeul sirian al bogăției, înțeles în Scriptură ca fiind banii [Mt. 6, 24; Lc. 16, 9], cf. Friberg Greek Lexicon, 17.736, apud BW 10.

[2] Care vă prezentați ca oameni „Drepți” înaintea celorlalți, mimând viața curată.

[3] Mintea care are „o foarte bună” părere despre ea însăși. Care își imaginează lucruri false despre sine.

[4] Până la Sfântul Ioannis Botezătorul.

[5] Se luptă cu sine, se nevoiește pentru curățirea, luminarea și sfințirea lui.

[6] Κεραία [cherea] înseamnă un mic corn. Corn de animal. La modul figurat: orice semn diacritic, cf. Friberg Greek Lexicon, 15.927, apud BW 10.

[7] Săvârșește un adulter.

[8] Cu cea divorțată.

Lucas, cap. 16, 1-8, cf. BYZ

1. Și zicea și către Ucenicii Săi: „Era un oarecare om bogat, care avea un iconom [οἰκονόμον] și acesta a fost învinuit lui ca risipind avuțiile sale.

2. Și, chemându-l pe el, i-a zis lui: «Ce [este] aceasta[, pe care] o aud despre tine? Dă seamă de iconomia ta [Ἀπόδος τὸν λόγον τῆς οἰκονομίας σου]! Căci nu vei mai putea încă a fi iconom [οἰκονομεῖν]».

3. Și iconomul și-a zis în[tru] sine: «Ce am să fac, că[ci] domnul meu ia iconomia de la mine? A săpa nu pot, a cerși mi-e rușine.

4. Am știut [știu] ce să fac, ca, [până] când am să fiu înlăturat [din] iconomie, să mă [mai] primească pe mine întru casele lor[1]!».

5. Și chemând [câte] unul, pe fiecare [dintre] datornicii domnului său, îi zicea primului: «Cu cât ești dator domnului meu?».

6. Iar el a zis: «100 bati[2] de ulei [Ἑκατὸν βάτους ἐλαίου]». Și [el] i-a zis lui: «Primește scrisoarea ta și, așezându-te, scrie repede 50!».

7. Apoi i-a zis altuia: «Dar tu cu cât ești dator?». Și el a zis: «100 cori[3] de grâu [Ἑκατὸν κόρους σίτου]». Și [el] îi zice lui: «Primește scrisoarea ta și scrie 80!».

8. Și domnul l-a lăudat pe iconomul nedreptății [τὸν οἰκονόμον τῆς ἀδικίας], că[ci] cu înțelepciune a făcut. Că[ci] fiii veacului acestuia [ὅτι οἱ υἱοὶ τοῦ αἰῶνος τούτου] sunt mai înțelepți întru neamul lor decât fiii luminii [φρονιμώτεροι ὑπὲρ τοὺς υἱοὺς τοῦ φωτὸς εἰς τὴν γενεὰν τὴν ἑαυτῶν εἰσίν].


[1] Să mă mai primească în casele lor, după ce nu voi mai fi iconom.

[2] Un βάτος [batos] era măsura de 21, 5 litri, cf. Friberg Greek Lexicon, 4.665, apud BW 10.

[3] Un κόρος [coros] era măsura de aproximativ 390 de kg, cf. Friberg Greek Lexicon, 16.477, apud BW 10.

Înțelepciunea lui Sirah, cap. 40, cf. LXX

1. Îndeletnicirea cea mare a fost zidită [la] tot omul și jugul cel greu peste fiii lui Adam, din ziua ieșirii din pântecele maicii lor [ἀφ᾽ ἡμέρας ἐξόδου ἐκ γαστρὸς μητρὸς αὐτῶν] până la ziua întoarcerii întru maica tuturor[1] [ἕως ἡμέρας ἐπιστροφῆς εἰς μητέρα πάντων]:

2. gândurile lor [τοὺς διαλογισμοὺς αὐτῶν] și frica inimii [φόβον καρδίας], gândul așteptării [ἐπίνοια προσδοκίας] [și] ziua sfârșitului [ἡμέρα τελευτῆς][2].

3. De la [cel] șezând pe tronul cel slăvit și până la [cel] smerindu-se în pământ și [cu] cenușă,

4. de la [cel] purtând [veșmânt] de culoarea iacintului [ὑακίνθινον] și cunună și până la [cel] îmbrăcându-se [în] in crud [ὠμόλινον], [toți cunosc] mânia și râvna și tulburarea și clătinarea și frica morții și vinovăția și cearta.

5. Și în vremea odihnei, pe pat, somnul nopții schimbă cunoașterea lui [ὕπνος νυκτὸς ἀλλοιοῖ γνῶσιν αὐτοῦ].

6. Puțin [ὀλίγον], ca [ceva de] nimic [ὡς οὐδὲν] [arătându-se], în[tru] odihnă [ἐν ἀναπαύσει], și de la acela, în[tru] somnuri, ca în ziua străjilor [καὶ ἀπ᾽ ἐκείνου ἐν ὕπνοις ὡς ἐν ἡμέρᾳ σκοπιᾶς], tulburându-se în vederea inimii sale ca scăpând de la fața războiului [τεθορυβημένος ἐν ὁράσει καρδίας αὐτοῦ ὡς ἐκπεφευγὼς ἀπὸ προσώπου πολέμου],

7. în vremea nevoii sale s-a ridicat [ἐν καιρῷ χρείας αὐτοῦ ἐξηγέρθη] și minunându-se întru nicio frică [καὶ ἀποθαυμάζων εἰς οὐδένα φόβον].

8. Cu tot trupul, de la om până la dobitoc, și peste cei păcătoși cele de șapte ori, [le pătimesc] pentru acestea:

9. moartea și sângele și cearta și sabia [și] robiile [și] foametea și sfărâmarea și bătaia.

10. Peste cei fărădelege s-a[u] zidit toate acestea și pentru ei s-a făcut potopul [καὶ δι᾽ αὐτοὺς ἐγένετο ὁ κατακλυσμός].

11. Toate câte [sunt] din pământ întru pământ se întoarce [πάντα ὅσα ἀπὸ γῆς εἰς γῆν ἀναστρέφει] [se întorc] și din ape întru mare se întoarce [καὶ ἀπὸ ὑδάτων εἰς θάλασσαν ἀνακάμπτει][se întorc].

12. Tot darul[3] și [toată] nedreptatea va fi ștearsă [πᾶν δῶρον καὶ ἀδικία ἐξαλειφθήσεται][vor fi șterse], dar credința întru veac va sta [καὶ πίστις εἰς τὸν αἰῶνα στήσεται].

13. Banii celor nedrepți ca râul va fi uscat [χρήματα ἀδίκων ὡς ποταμὸς ξηρανθήσεται] [vor fi uscați] și ca tunetul cel mare în ploaie va [vor] răsuna [καὶ ὡς βροντὴ μεγάλη ἐν ὑετῷ ἐξηχήσει].

14. În deschiderea mâinilor sale se va înveseli, așa [și] cei care încalcă legea în întregime se vor sfârși.

15. Nepoții celor neevlavioși nu va [vor] înmulți ramurile și rădăcinile cele necurate [vor fi] pe piatră ascuțită.

16. Iarbă peste toată apa [ἄχι ἐπὶ παντὸς ὕδατος], dar buza[4] râului mai înainte de toată iarba se va îndepărta [καὶ χείλους ποταμοῦ πρὸ παντὸς χόρτου ἐκτιλήσεται].

17. Harul [este] ca paradisul întru binecuvântări [χάρις ὡς παράδεισος ἐν εὐλογίαις], dar milostenia întru veac va rămâne [καὶ ἐλεημοσύνη εἰς τὸν αἰῶνα διαμενεῖ].

18. Viața celui mulțumit și a muncitorului se va [vor] îndulci, dar mai mult decât amândoi [este] cel care află o comoară.

19. Copiii și zidirea cetății întăresc numele, dar mai mult decât amândouă se socotește femeia cea fără de prihană [γυνὴ ἄμωμος].

20. Vinul și lăutarii înveselesc inima [οἶνος καὶ μουσικὰ εὐφραίνουσιν καρδίαν], dar mai mult decât amândouă [este] iubirea înțelepciunii [καὶ ὑπὲρ ἀμφότερα ἀγάπησις σοφίας].

21. Flautul și psaltirionul îndulcesc mădularele [αὐλὸς καὶ ψαλτήριον ἡδύνουσιν μέλη], dar mai mult decât amândouă [este] limba cea dulce [καὶ ὑπὲρ ἀμφότερα γλῶσσα ἡδεῖα].

22. Har și frumusețe va pofti ochiul [χάριν καὶ κάλλος ἐπιθυμήσει ὀφθαλμὸς], dar mai mult decât amândouă [este] verdeața seminței [χλόην σπόρου].

23. Prietenul și tovarășul întru vreme întâlnindu-se, dar mai mult decât amândoi [este] femeia [întâlnindu-se] cu bărbatul [γυνὴ μετὰ ἀνδρός] [ei].

24. Frații și ajutorul [sunt pentru] în vremea necazului, dar mai mult decât amândouă milostenia va izbăvi.

25. Aurul și argintul vor pregăti piciorul, dar mai mult decât amândouă este sfatul cel de bună cinste.

26. Banii și tăria [ἰσχὺς][5] vor înălța inima, dar mai mult decât amândouă [este] frica Domnului [φόβος Κυρίου]. Împuținarea nu este în[tru] frica Domnului [οὐκ ἔστιν ἐν φόβῳ Κυρίου ἐλάττωσις] și nu este să cauți ajutorul în[tru] el [καὶ οὐκ ἔστιν ἐπιζητῆσαι ἐν αὐτῷ βοήθειαν][6].

27. Frica Domnului [este] ca paradisul binecuvântării [φόβος Κυρίου ὡς παράδεισος εὐλογίας] și mai mult decât toată slava l-a acoperit pe el [καὶ ὑπὲρ πᾶσαν δόξαν ἐκάλυψεν αὐτόν].

28. Copile [τέκνον], viață de cerșetorie să nu trăiești [ζωὴν ἐπαιτήσεως μὴ βιώσῃς]! Mai bine să mori [κρεῖσσον ἀποθανεῖν] decât a cerși [ἢ ἐπαιτεῖν].

29. Bărbatul căutând spre masa cea străină [ἀνὴρ βλέπων εἰς τράπεζαν ἀλλοτρίαν], viața lui nu este în gândul vieții [οὐκ ἔστιν αὐτοῦ ὁ βίος ἐν λογισμῷ ζωῆς], [ci] va pângări sufletul său în[tru] mâncărurile cele străine. Dar bărbatul cel înțelegător și învățat se va păzi.

30. În gura celui fără de rușine se va îndulci cerșetoria [ἐν στόματι ἀναιδοῦς γλυκανθήσεται ἐπαίτησις] și în pântecele lui focul va arde [καὶ ἐν κοιλίᾳ αὐτοῦ πῦρ καήσεται].


[1] În pământ.

[2] A morții personale.

[3] Toată mita, tot darul necuvenit.

[4] Marginea.

[5] Puterea.

[6] În om.

Lucas, cap. 15, 11-32, cf. BYZ

11. Și [Iisus] a zis: „Un anume om avea doi fii

12. și a zis cel mai tânăr [dintre] ei tatălui [său]: «Tată, dă-mi mie partea de avere care îmi aparține!». Și [el] le-a împărțit lor avuția [sa].

13. Și nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară departe și acolo și-a risipit avuția sa, trăind desfrânat [ζῶν ἀσώτως].

14. Și cheltuind el toate, a fost foamete mare în țara aceea și el a început a se lipsi.

15. Și, mergând, s-a lipit de unul [dintre] locuitorii țării aceleia și [acela] l-a trimis pe el întru câmpurile sale [pentru] a paște porcii [βόσκειν χοίρους].

16. Și poftea să-și umple pântecele său [Καὶ ἐπεθύμει γεμίσαι τὴν κοιλίαν αὐτοῦ] de roșcovele pe care le mâncau porcii [ἀπὸ τῶν κερατίων ὧν ἤσθιον οἱ χοῖροι], dar nimeni [nu-i] dădea lui [καὶ οὐδεὶς ἐδίδου αὐτῷ][din ele].

17. Însă, venindu-și întru sine [εἰς ἑαυτὸν ἐλθὼν], a zis: «Câți lucrători cu ziua ai tatălui meu sunt îmbelșugați de pâini [Πόσοι μίσθιοι τοῦ πατρός μου περισσεύουσιν ἄρτων], iar eu pier [aici cu] foamea [ἐγὼ δὲ λιμῷ ἀπόλλυμαι]?

18. Ridicându-mă, mă voi duce către tatăl meu și îi voi zice lui: <Tată [Πάτερ], am păcătuit înspre cer [ἥμαρτον εἰς τὸν οὐρανὸν] și înaintea ta [καὶ ἐνώπιόν σου]

19. și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău [καὶ οὐκέτι εἰμὶ ἄξιος κληθῆναι υἱός σου]! Fă-mă ca pe unul [dintre] lucrătorii tăi cu ziua!>».

20. Și, ridicându-se, a mers către tatăl său. Și încă fiind el mult depărtat [Ἔτι δὲ αὐτοῦ μακρὰν ἀπέχοντος], l-a văzut pe el tatăl său [εἶδεν αὐτὸν ὁ πατὴρ αὐτοῦ] și i s-a făcut milă [καὶ ἐσπλαγχνίσθη][de el] și [καὶ], alergând [δραμὼν], a căzut pe gâtul său [ἐπέπεσεν ἐπὶ τὸν τράχηλον αὐτοῦ] și l-a sărutat pe el [καὶ κατεφίλησεν αὐτόν].

21. Și fiul i-a zis lui: «Tată, am păcătuit înspre cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!».

22. Și a zis tatăl către robii săi: «Aduceți stola[1] cea dintâi și îmbrăcați-l pe el [Ἐξενέγκατε τὴν στολὴν τὴν πρώτην καὶ ἐνδύσατε αὐτόν]! Și dați-i inel întru mâna sa [καὶ δότε δακτύλιον εἰς τὴν χεῖρα αὐτοῦ] și sandale întru picioare [καὶ ὑποδήματα εἰς τοὺς πόδας]!

23. Și, aducând vițelul cel îngrășat [καὶ ἐνέγκαντες τὸν μόσχον τὸν σιτευτὸν], înjunghiați-l [θύσατε], și, mâncând [καὶ φαγόντες], să ne înveselim [εὐφρανθῶμεν]!

24. Că acest fiu al meu mort era și a înviat [ὅτι οὗτος ὁ υἱός μου νεκρὸς ἦν, καὶ ἀνέζησεν] și pierdut era și a fost aflat [καὶ ἀπολωλὼς ἦν καὶ εὑρέθη]». Și au început a se înveseli.

25. Iar fiul lui cel mai mare era în câmp și, venind, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri [ἤκουσεν συμφωνίας καὶ χορῶν].

26. Și, chemându-l pe unul [dintre] slujitori, întreba ce ar fi acestea [ἐπυνθάνετο τί εἴη ταῦτα].

27. Iar el i-a zis lui că «Fratele tău vine [a venit] [Ὁ ἀδελφός σου ἥκει]! Și a înjunghiat tatăl tău vițelul cel îngrășat, că sănătos l-a primit pe el [ὅτι ὑγιαίνοντα αὐτὸν ἀπέλαβεν]».

28. Și s-a urgisit și nu voia să intre [Ὠργίσθη δέ, καὶ οὐκ ἤθελεν εἰσελθεῖν]! Așadar, tatăl său, ieșind, îl ruga pe el [παρεκάλει αὐτόν].

29. Iar el, răspunzând, a zis tatălui [său]: «Iată [Ἰδού], de atâția ani îți slujesc ție [τοσαῦτα ἔτη δουλεύω σοι] și niciodată porunca ta [nu] am trecut [καὶ οὐδέποτε ἐντολήν σου παρῆλθον], iar mie niciodată [nu] mi-ai dat un ied [καὶ ἐμοὶ οὐδέποτε ἔδωκας ἔριφον], ca să mă înveselesc cu prietenii mei [ἵνα μετὰ τῶν φίλων μου εὐφρανθῶ]!

30. Dar când fiul tău acesta, care a mâncat avuția ta cu curvele [ὁ καταφαγών σου τὸν βίον μετὰ πορνῶν], a venit, ai înjunghiat lui vițelul cel îngrășat».

31. Iar el i-a zis lui: «Copile [Τέκνον], tu totdeauna ești cu mine [σὺ πάντοτε μετ᾽ ἐμοῦ εἶ] și toate cele ale mele ale tale este [καὶ πάντα τὰ ἐμὰ σά ἐστιν] [sunt]!

32. Dar să ne înveselim și să ne bucurăm se cuvenea, că[ci] fratele tău acesta mort era și a înviat și pierdut era și a fost aflat»”.


[1] Veșmântul lung de lână. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Stola.

Lucas, cap. 15, 1-10, cf. BYZ

1. Și erau apropiindu-se Lui [de El] toți vameșii și păcătoșii, [pentru] a-L auzi pe El.

2. Și cârteau fariseii și cărturarii, zicând că: „Acesta pe cei păcătoși îi primește și mănâncă [cu] ei”.

3. Și [Iisus] a zis către ei parabola aceasta, zicând:

4. „Cine [este] omul dintre voi având o sută de oi și pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele 99 în pustie și [nu] merge după cea pierdută, până are să o afle pe ea?

5. Și, aflând-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se,

6. și, venind întru casă, cheamă împreună pe cei prieteni și pe vecini, zicându-le lor: «Bucurați-vă [cu] mine, că am aflat oaia mea cea pierdută!».

7. Vă zic vouă că așa bucurie va fi în cer pentru un păcătos pocăindu-se [Λέγω ὑμῖν ὅτι οὕτως χαρὰ ἔσται ἐν τῷ οὐρανῷ ἐπὶ ἑνὶ ἁμαρτωλῷ μετανοοῦντι], decât pentru cei 99 ai Drepților [de Drepți], care nu au nevoie de pocăință [ἢ ἐπὶ ἐνενήκοντα ἐννέα Δικαίοις, οἵτινες οὐ χρείαν ἔχουσιν μετανοίας].

8. Sau care femeie având 10 drahme [δραχμὰς δέκα], dacă are să piardă o drahmă, nu aprinde luminătorul și [nu] mătură casa și [nu] o caută cu grijă, până are să o afle pe aceasta?

9. Și, aflând-o, cheamă împreună pe prietene și pe vecine, zicând: «Bucurați-vă [cu] mine, că am aflat drahma pe care am pierdut-o!».

10. Așa, vă zic vouă, bucurie se face înaintea Îngerilor lui Dumnezeu [Οὕτως, λέγω ὑμῖν, χαρὰ γίνεται ἐνώπιον τῶν Ἀγγέλων τοῦ Θεοῦ] pentru un păcătos pocăindu-se [ἐπὶ ἑνὶ ἁμαρτωλῷ μετανοοῦντι]”.

Lucas, cap. 14, 25-35, cf. BYZ

25. Și mergeau împreună cu El mulțimi multe! Și, întorcându-Se, a zis către ele:

26. „Dacă cineva vine către Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mama și pe femeia și pe copiii și pe frații și pe surorile [sale], și încă și sufletul său, nu poate a fi ucenicul Meu [οὐ δύναταί Μου μαθητὴς εἶναι].

27. Și oricine nu își poartă crucea sa [Καὶ ὅστις οὐ βαστάζει τὸν σταυρὸν αὐτοῦ] și [nu] vine după Mine [καὶ ἔρχεται ὀπίσω Μου], nu poate a fi ucenicul Meu.

28. Căci cine dintre voi [Τίς γὰρ ἐξ ὑμῶν], cel care voiește să zidească un turn [ὁ θέλων πύργον οἰκοδομῆσαι], stând mai întâi, nu socoate costul [οὐχὶ πρῶτον καθίσας ψηφίζει τὴν δαπάνην], dacă le are pe cele întru desăvârșire[a lucrului] [εἰ ἔχει τὰ εἰς ἀπαρτισμόν]?

29. Ca nu cumva, punând el temelia și neputând să-l termine, toți cei care îl văd să înceapă a-și bate joc de lui [el],

30. zicând, că «Acest om a început a zidi și nu a putut să termine».

31. Sau cine [este] împăratul, [care] mergând să se lupte [cu] alt împărat întru război, stând mai întâi, nu se sfătuiește, dacă este cu putință cu zece mii să facă față celui cu douăzeci de mii venind asupra lui?

32. Iar dacă nu [poate], încă departe fiind el[1], solie trimițând [πρεσβείαν ἀποστείλας], cere cele pentru pace [ἐρωτᾷ τὰ πρὸς εἰρήνην].

33. Așadar, astfel fiecare dintre voi, care nu se leapădă [cu] [de] toate averile sale [ὃς οὐκ ἀποτάσσεται πᾶσιν τοῖς ἑαυτοῦ ὑπάρχουσιν], nu poate a fi ucenicul Meu.

34. Bună [este] sarea! Dar dacă sarea are să se facă fără gust [ἐὰν δὲ τὸ ἅλας μωρανθῇ], cu ce se va săra [ἐν τίνι ἀρτυθήσεται]?

35. Nici întru pământ, nici întru gunoi [nu] este bună, [ci] afară o leapădă pe ea. Cel care are urechi a auzi [Ὁ ἔχων ὦτα ἀκούειν], să audă [ἀκουέτω]!”.


[1] Împăratul cu armată superioară numeric.

Page 1 of 82

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort