Isaias, cap. 13, cf. LXX

1. Vedenia împotriva Babilonului, pe care a văzut-o Isaias, fiul lui Amos.

2. Pe muntele cel neted ridicați semn[1]! Înălțați lor glasul! Nu vă temeți! Chemați-vă [cu] mâna! „Deschideți stăpânitorilor!

3. Eu rânduiesc și Eu îi aduc pe ei. Sfințiți sunteți [ἡγιασμένοι εἰσίν] și Eu îi aduc pe ei. Uriașii vin să împlinească mânia Mea [γίγαντες ἔρχονται πληρῶσαι τὸν θυμόν Μου], bucurându-se împreună și ocărând [χαίροντες ἅμα καὶ ὑβρίζοντες]”.

4. Glas de neamuri multe în munți, [glas] ca de neamuri multe. Glas de împărați și de neamuri adunate împreună. Domnul Savaot a poruncit neamului să se lupte [cu] arme.

5. Domnul a veni [va veni] de pe pământ, de departe, de la marginea temeliei cerului [ἀπ᾽ ἄκρου θεμελίου τοῦ οὐρανοῦ], și [cu El vor fi și] luptătorii cu arme ai Săi, [ca] să nimicească întreaga lume.

6. Jeliți-vă! Căci aproape [este] ziua Domnului și pieirea de la Dumnezeu va veni [καὶ συντριβὴ παρὰ τοῦ Θεοῦ ἥξει].

7. Pentru aceasta toată mâna va fi slăbită și tot sufletul omului se va înfricoșa.

8. Bătrânii vor fi tulburați și chinurile nașterii pe ei îi vor apuca precum pe femeia născând [καὶ ὠδῖνες αὐτοὺς ἕξουσιν ὡς γυναικὸς τικτούσης]. Și vor jeli împreună, unul către altul, și se vor uimi și fața lor ca văpaia o vor schimba [καὶ τὸ πρόσωπον αὐτῶν ὡς φλὸξ μεταβαλοῦσιν].

9. Căci, iată, ziua Domnului cea nevindecabilă vine a mânie și a urgie [ἰδοὺ γὰρ ἡμέρα Κυρίου ἀνίατος ἔρχεται θυμοῦ καὶ ὀργῆς], [ca] să pună întreaga lume pustie și pe cei păcătoși să-i piardă din ea!

10. Căci stelele cerului și Orionul [ὁ Ὠρίων] și toată podoaba cerului lumina [lor] nu o vor da și va fi întunecat soarele răsărind și luna nu își va da lumina ei.

11. Și voi porunci lumii întregi cele rele și celor neevlavioși păcatele lor și voi pierde ocara celor fărădelege și ocara celor mândri o voi smeri.

12. Și vor fi cei care au rămas mai cinstiți decât aurul cel nelămurit și omul va fi cinstit mai mult decât piatra cea din Sufir [Σουφιρ].

13. Căci cerul va fi mâniat și pământul va fi clătinat din temeliile sale din cauza mâniei urgiei Domnului Savaot [în] ziua [în] care are să vină mânia Lui.

14. Și vor fi cei care au rămas ca puiul de cerb fugind și ca oaia rătăcind. Și nu va fi cel care o adună împreună, astfel încât să se întoarcă omul întru poporul său și să se grăbească omul întru țara lui.

15. Căci care are să fie luat va fi învins și care sunt adunați împreună vor cădea [în] sabie.

16. Și pe fiii lor îi vor lovi înaintea lor și casele lor le vor prăda și pe femeile lor le vor avea.

17. Iată, [Eu] ridic [asupra] voastră pe midi [μῆδοι]/ mezi, care argintul nu-l socotesc, nici de aur [nu] au nevoie!

18. Săgetăturile celor tineri le vor zdrobi și pe copiii voștri nu or să-i miluiască, nici pe copii nu îi vor cruța ochii lor.

19. Și va fi Babilonul, care se cheamă «slăvit», de la împăratul haldeilor, [în] ce chip a nimicit Dumnezeu Sodoma și Gomorra.

20. Nu va fi locuit întru vreme veșnică, nici [nu] are să intre întru el cu multe neamuri, nici nu or să treacă prin el arabii, nici păstorii nu or să se odihnească în[tru] el.

21. Și se vor odihni acolo fiarele sălbatice și vor fi umplute casele de sunet. Și se vor odihni acolo sirenele [σειρῆνες] și demonii acolo vor dansa [καὶ δαιμόνια ἐκεῖ ὀρχήσονται].

22. Și măgaro-centaurii [ὀνοκένταυροι] acolo vor locui și aricii își vor face bârloguri în casele lor. Repede vine și nu va întârzia.


[1] Semnul Crucii.

Isaias, cap. 12, cf. LXX

1. Și vei zice în ziua aceea: „Binecuvânta-Te-voi, Doamne, pentru că Te-ai urgisit mie [pe mine] și ai întors mânia Ta și m-ai miluit pe mine.

2. Iată, Dumnezeul meu, Mântuitorul meu, nădăjduind voi fi în[tru] El și voi fi mântuit în[tru] El! Și nu îmi va fi teamă, pentru că slava mea și lauda mea [sunt] Domnul și [El] îmi va fi mie întru mântuire”.

3. Și veți scoate apă cu veselie din izvoarele Mântuitorului [καὶ ἀντλήσετε ὕδωρ μετ᾽ εὐφροσύνης ἐκ τῶν πηγῶν τοῦ Σωτηρίου].

4. Și vei zice în ziua aceea: „Lăudați pe Domnul! Strigați numele Său! Vestiți în[tre] neamuri cele slăvite ale Sale! Aduceți-vă aminte că s-a înălțat numele Său!

5. Lăudați numele Domnului că pe cele înalte le-a făcut! Vestiți acestea în tot pământul!

6. Bucurați-vă și veseliți-vă cei care locuiți Sionul că S-a înălțat Cel Sfânt al lui Israil în mijlocul lui!

Isaias, cap. 11, cf. LXX

1. Și va ieși toiagul din rădăcina lui Iesse [καὶ ἐξελεύσεται ῥάβδος ἐκ τῆς ῥίζης Ιεσσαι] și floarea din rădăcină se va ridica [καὶ ἄνθος ἐκ τῆς ῥίζης ἀναβήσεται][1].

2. Și Se va odihni în[tru] El Duhul lui Dumnezeu [καὶ ἀναπαύσεται ἐπ᾽ Αὐτὸν Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ], Duhul înțelepciunii și al înțelegerii [Πνεῦμα σοφίας καὶ συνέσεως], Duhul sfatului și al tăriei [Πνεῦμα βουλῆς καὶ ἰσχύος], Duhul cunoașterii și al evlaviei [Πνεῦμα γνώσεως καὶ εὐσεβείας].

3. Îl va umple pe El Duhul fricii lui Dumnezeu. [Căci] nu după slavă va judeca, nici după grai va mustra,

4. ci va judeca celui smerit judecată și îi va mustra pe cei smeriți ai pământului. Și va lovi pământul [cu] cuvântul gurii Sale și, în[tru] Duhul, prin buze, îl va omorî pe cel neevlavios.

5. Și mijlocul Său va fi încins [cu] dreptatea și coastele [Sale vor fi] învelite [cu] adevărul.

6. Și împreună va paște lupul cu mielul și leopardul împreună se va odihni [cu] iedul și vițelul, iar taurul și leul împreună vor fi păscuți și Copilul cel mic[2] îi va duce pe ei.

7. Iar boul și ursul împreună vor fi păscuți și împreună vor fi copiii lor, iar leul și boul împreună vor mânca paie.

8. Și Copilul cel prunc în găurile aspidelor și în culcușul cel al odraslelor aspidelor mâna Își va pune.

9. Și nu or să facă rău, nici nu or să poată să nimicească pe niciunul în muntele cel sfânt al Meu, că[ci] s-a umplut toată [lumea] împreună [ca] să cunoască pe Domnul, ca apa cea multă să acopere mările [ὡς ὕδωρ πολὺ κατακαλύψαι θαλάσσας][3].

10. Și va fi în ziua aceea rădăcina lui Iesse și Cel care se ridică a stăpâni neamurile. În[tru] El neamurile vor nădăjdui și odihna Sa va fi cinstea [omului].

11. Și va fi [în] ziua aceea [că] Domnul va adăuga să arate mâna Sa [ca] să râvnească pe rămășița cea rămasă a poporului, care are să rămână de la assirieni și de la Egiptos și Babilon și Etiopia și de la elamiteni și de la răsăriturile soarelui și de la Arabia.

12. Și va ridica semn[4] întru neamuri și îi va aduna împreună pe cei pieriți ai lui Israil, iar pe cei risipiți ai lui Iudas îi va aduna împreună din cele 4 aripi ale pământului [ἐκ τῶν τεσσάρων πτερύγων τῆς γῆς].

13. Și va fi ridicată râvna lui Efrem și cei vrăjmași ai lui Iudas vor pieri. Efrem nu va râvni pe Iudas, iar Iudas nu îl va necăji pe Efrem.

14. Și vor fi întinși în corăbiile celor străini de fel, marea împreună o vor prăda și pe cei de la răsăriturile soarelui și Idumea. Și pe Moab [Μωαβ] cel dintâi mâinile își vor pune, iar fiii lui Ammon [Αμμων] cei dintâi se vor supune.

15. Și Domnul va pustii marea Egiptosului și va pune mâna Sa peste râu [cu] Duh puternic [καὶ ἐπιβαλεῖ τὴν χεῖρα Αὐτοῦ ἐπὶ τὸν ποταμὸν Πνεύματι βιαίῳ] și va lovi 7 văi, astfel încât a trece [să treacă] el în sandale.

16. Și va fi trecerea celui care a rămas, a poporului Meu în Egiptos, și îi va fi lui Israil ca ziua când a ieșit din pământul Egiptosului.


[1] Toiagul și floarea fiind Hristos Domnul.

[2] Cu referire la Domnul Iisus Hristos.

[3] Ca apa cea multă a harului lui Dumnezeu să acopere mările popoarelor.

[4] Profeție despre Crucea Lui.

Isaias, cap. 10, cf. LXX

1. Vai celor care scriu [cu] răutate [οὐαὶ τοῖς γράφουσιν πονηρίαν]! Căci, scriind, [cu] răutate scriu,

2. abătând judecata celor săraci, apucând judecata nevoiașilor poporului Meu, astfel încât a le fi lor văduva întru jaf și cel orfan întru pradă.

3. Și ce vor face în ziua cercetării[1]? Căci necazul vostru de departe va veni. Și către cine veți fugi [ca] să fiți ajutați? Și unde veți lăsa slava voastră,

4. [ca] să nu cădeți întru aducere? Pe[este] toți aceștia nu s-a întors mânia [lui Dumnezeu], ci [este] încă mâna [Lui] cea înaltă.

5. Vai assirienilor! Toiagul mâniei Mele și al urgiei [Mele] este în mâinile lor.

6. Urgia Mea o voi trimite întru poporul cel fărădelege și poporului Meu îi voi rândui să facă prăzi și jefuire și a călca în picioare cetățile și să le pună pe ele întru praf.

7. Dar el nu a gândit așa, iar [cu] sufletul nu s-a socotit așa, ci își va lăsa mintea lui[2] și [va voi] să nimicească cu totul nu puține neamuri.

8. Iar dacă are să-i zică lui: „Tu singur ești stăpânitor?”,

9. [atunci acesta va veni] și va zice: „[Oare] nu am luat țara de deasupra Babilonului și a Halanniului [Χαλαννη], [în] care a fost zidit turnul? Și [oare nu] am luat Arabia și Damascosul și Samaria?”.

10. [Iar în] ce chip le-am luat pe acestea în mâna Mea, [așa] voi lua și toate începuturile. Jeliți-vă cele cioplite [care sunteți] în Ierusalim și în Samaria!

11. Căci [în] ce chip am făcut Samariei și celor făcute de mâna ei, așa voi face și Ierusalimului și idolilor săi.

12. Și va fi, când Domnul are să sfârșească toate, făcând [acestea] în muntele Sionului și în Ierusalim, [că] va aduce peste mintea cea mare, [peste] stăpânitorul assirienilor și peste înălțimea slavei ochilor săi [καὶ ἐπὶ τὸ ὕψος τῆς δόξης τῶν ὀφθαλμῶν αὐτοῦ].

13. Căci [acesta] a zis: „[Cu] tărie voi face și [cu] înțelepciunea înțelegerii. Voi lua hotarele neamurilor și tăria lor o voi prăda și voi clătina cetățile locuite.

14. Și pe toată lumea o voi apuca [cu] mâna ca pe un cuib [καὶ τὴν οἰκουμένην ὅλην καταλήμψομαι τῇ χειρὶ ὡς νοσσιὰν] și ca pe [niște] ouă părăsite o voi lua. Și nu este care îmi va scăpa mie sau [care] să-mi grăiască mie împotrivă”.

15. [Oare] va fi mărită securea fără cel care taie cu ea? Sau va fi înălțat fierăstrăul fără cel care îl trage pe el? La fel, dacă cineva are să ridice toiagul sau lemnul.

16. Și nu [va fi] așa, ci Domnul Savaot va trimite întru cinstea ta necinste și întru slava ta foc arzând va arde.

17. Și lumina lui Israil va fi întru foc și [Domnul] îl va sfinți pe el întru foc arzător și [focul] va mânca precum iarba pădurii [în] ziua aceea.

18. [Și El] va stinge munții și dealurile și dumbrăvile și [focul] va mânca de la suflet [și] până la trupuri. Și va fi cel care fuge ca cel care fuge de la văpaia arzând.

19. Și cei care au rămas de la ei vor fi număr [καὶ οἱ καταλειφθέντες ἀπ᾽ αὐτῶν ἔσονται ἀριθμός] și Pruncul[3] îi va scrie pe ei [καὶ Παιδίον γράψει αὐτούς].

20. Și va fi în ziua aceea [că] nu va mai fi adăugat cel care a rămas al lui Israil, iar cei care s-au mântuit ai lui Iacov, nu numai nădăjduind or să fie peste cei care i-au nedreptățit pe ei, ci vor fi nădăjduind [cu] adevărul în Dumnezeul Cel Sfânt al lui Israil.

21. Și cel care a rămas al lui Iacov va fi spre Dumnezeu, [spre] Cel care este tare.

22. Și [chiar] dacă are să fie poporul lui Israil ca nisipul mării, rămășița lor [tot] va fi mântuită. Căci cuvântul săvârșind și scurtând întru dreptate.

23. Căci, cuvântul scurtând, Dumnezeu va face în toată lumea.

24. Pentru aceasta, acestea zice Domnul Savaot: „Nu te teme, poporul Meu, cei care locuiesc în Sion, de assirieni, că în toiag te va lovi! Căci Eu rană aduc peste tine [ca] să vezi calea Egiptosului.

25. Căci [mai e] încă puțin și se va potoli urgia [Mea] și mânia Mea peste sfatul lor”.

26. Și Dumnezeu va ridica peste ei rana lui Madiam [Μαδιάμ] în locul necazului și mânia Lui [în] calea cea dinspre mare, întru calea cea dinspre Egiptos.

27. Și va fi în ziua aceea [că] va fi luată frica Lui de la tine și jugul Lui de pe umărul tău, iar jugul va fi nimicit de pe umerii voștri.

28. Căci va veni întru cetatea Anghe [Αγγαι] și va trece întru Maghedo [Μαγεδω] și în Mahmas [Μαχμας] va pune vasele lui.

29. Și va trece valea și va veni întru Anghe. Frica o va lua pe Rama [Ῥαμά], [căci] cetatea lui Saul va fugi.

30. Fiica lui Gallim [Γαλλιμ], va auzi Lesa [Λαισα], va auzi Anatot [Αναθωθ].

31. S-a uimit Madevina [Μαδεβηνα], iar cei care locuiesc [locuiți] [în] Gibbir [Γιββιρ], mângâiați-vă!

32. Astăzi în[tru] cale să rămâneți. [Cu] mâna mângâiați-vă! Muntele, fiica Sionului, și dealurile, cei [care sunt] în Ierusalim.

33. Căci, iată, Stăpânul, Domnul Savaot, îi tulbură pe cei slăviți cu tăria! Și pe cei înalți [cu] semeția îi va zdrobi și pe cei înalți îi va smeri.

34. Și vor cădea cei înalți [cu] sabia, iar Libanosul împreună cu cei înalți va cădea.


[1] A judecății lui Dumnezeu.

[2] Va părăsi dreapta judecată a minții sale.

[3] Cu referire la Hristos.

Isaias, cap. 9, cf. LXX

1. Poporul, cel care merge în[tru] întuneric, vedeți lumină mare! Cei care locuiesc în pământul și [în] umbra morții, lumina va lumina pe[este] voi[1].

2. Pe cel foarte mult al poporului, pe care l-ai coborât în[tru] veselia Ta, și vor fi veseliți înaintea Ta ca cei care se veselesc la seceriș și [în] ce fel [sunt] cei care împart prăzile.

3. Pentru că a fost luat jugul cel care peste ei zace și toiagul cel de peste gâtul lor. Căci toiagul celor care cer l-a risipit Domnul, ca [în] ziua cea peste Madiam [Μαδιάμ].

4. Că[ci] vor întoarce toată mantia adunată [cu] viclenie și [tot] veșmântul [adunat] cu împăcare și vor voi de s-au făcut arși în foc [καὶ θελήσουσιν εἰ ἐγενήθησαν πυρίκαυστοι] [și vor voi ca mai bine să fie arși în foc].

5. Că[ci] Prunc s-a născut nouă [ὅτι Παιδίον ἐγεννήθη ἡμῖν] și Fiul [ni] s-a dat nouă [Υἱὸς καὶ ἐδόθη ἡμῖν], al Cărui început s-a făcut peste umărul Său. Și se cheamă numele Său: „Îngerul sfatului celui mare [μεγάλης βουλῆς Ἄγγελος]”. Căci Eu voi aduce pace peste stăpânitori și sănătatea Lui.

6. Mare [este] începutul Său [μεγάλη ἡ ἀρχὴ Αὐτοῦ] și păcii Sale nu este hotar [καὶ τῆς εἰρήνης Αὐτοῦ οὐκ ἔστιν ὅριον]. [Va sta] pe tronul lui David și Împărăția Sa [va ști] să o îndrepte pe ea și să o ajute pe ea în[tru] dreptate și în[tru] judecată de acum și într-u[n] veac de vreme. [Căci] râvna Domnului Savaot va face acestea.

7. Moarte a trimis Domnul în Iacov și a venit în Israil.

8. Și vor [va] cunoaște [aceasta] tot poporul lui Efrem și cei care locuiesc în Samaria cu semeție și [cu] inimă înaltă, zicând:

9. „Cărămizile au căzut. Veniți dar să cioplim pietre și să tăiem duzi și cedri și să ne zidim nouă înșine turn!”.

10. Și Dumnezeu îi va dărâma pe ei, pe cei care se ridică împotrivă pe muntele Sionului, și pe vrăjmașii lor îi va risipi.

11. Pe Siria, [cea] din răsăriturile soarelui, și pe ellinii [cei] din apusurile soarelui, pe cei care mănâncă pe Israil [cu] toată gura. Pe[este] toți aceștia nu s-a întors mânia [lui Dumnezeu], ci [este] încă mâna [Lui] cea înaltă.

12. Și poporul nu s-a întors până când [nu] a fost lovit și [până ce] pe Domnul nu l-au căutat.

13. Și Domnul a luat de la Israil capul și coada, pe cel mare și pe cel mic într-o zi.

14. Pe bătrân și pe cei care se minunează de fețe[2]: aceasta [este] începătura. Și pe Profet învățând cele fărădelege: acesta [este] coada.

15. Și vor fi cei care fericesc poporul acesta rătăcindu-i [rătăcindu-l] și îi rătăcesc ca să-i înghită pe ei.

16. Pentru aceasta în tinerii lor nu Se va veseli Dumnezeu și pe orfanii lor și pe văduvele lor nu le va milui, că[ci] toți [sunt] fărădelege și răi, și toată gura grăiește pe cele nedrepte. Pe[este] toți aceștia nu s-a întors mânia [lui Dumnezeu], ci [este] încă mâna [Lui] cea înaltă.

17. Și va fi arsă ca focul fărădelegea și ca iarba cea uscată va fi mâncată de foc. Și va fi arsă în desișurile dumbrăvii și va mânca împreună toate împrejurimile dealurilor.

18. Pentru mânia urgiei Domnului va fi ars tot pământul și poporul va fi ca ars de către foc. Omul pe fratele său nu îl va milui,

19. ci îl va abate întru cele de-a dreapta, că va flămânzi și va mânca din cele de-a stânga. Iar omul nu are să se sature mâncând cărnurile brațului său.

20. Pentru că va mânca Manassi [Μανασσῆ] al lui Efrem și Efrem al lui Manassi, că[ci] împreună vor înconjura pe Iudas. Pe[este] toți aceștia nu s-a întors mânia [lui Dumnezeu], ci [este] încă mâna [Lui] cea înaltă.


[1] Profeție despre întruparea Domnului. Care continuă și în celelalte versete ale capitolului.

[2] De fețele oamenilor.

Isaias, cap. 8, cf. LXX

1. Și Domnul a zis către mine: „Ia-ți ție cartea cea nouă [τόμον καινου], cea mare, și scrie întru ea [cu] condeiul [γραφίδι] omului: «Ca iute pradă să faci jafurilor [τοῦ ὀξέως προνομὴν ποιῆσαι σκύλων]»! Căci este de față.

2. Și să[-Mi] faci Mie martori [μάρτυράς] pe oamenii cei credincioși, pe Urias [Οὐρίας] și pe Zaharias [Ζαχαρίας], fiul lui Barahias [Βαραχίας]!”.

3. Și am venit către Profetesă [καὶ προσῆλθον πρὸς τὴν Προφῆτιν] și în pântece a luat și a născut fiu. Și Domnul mi-a zis mie: „Cheamă numele său «Repede jefuiește [ταχέως σκύλευσον]! Iute pradă [ὀξέως προνόμευσον]!».

4. Pentru că, mai înainte să cunoască copilul a chema pe tată sau pe mamă, va lua [el] puterea Damascosului și prăzile Samariei înaintea împăratului assirienilor”.

5. Și Domnul a adăugat încă să-mi grăiască mie:

6. „Pentru ce nu a voit poporul acesta apa Siloamului, cea care curge liniștit [τὸ πορευόμενον ἡσυχῇ], ci a voit a avea pe Raasson și pe fiul lui Romelias împărat peste voi?”.

7. Pentru aceasta, iată, Domnul aduce peste voi apa cea tare și cea multă a râului, pe împăratul assirienilor și slava lui! Și se va sui peste toată valea voastră și va umbla peste tot zidul vostru.

8. Și va lua din Iudea pe omul care va putea să-și ridice capul [său] sau pe cel puternic să săvârșească ceva. Iar tabăra lui va fi, astfel încât să umple lățimea țării tale. Cu noi [este] Dumnezeu [μεθ᾽ ἡμῶν ὁ Θεός].

9. Cunoașteți neamuri și vă biruiți! Auziți până la marginea pământului! Întărindu-vă, biruiți-vă [pe voi]! Căci dacă iarăși aveți să vă întăriți, iarăși veți fi biruiți.

10. Și [ori]ce sfat aveți să vă sfătuiți, îl va risipi [pe el] Domnul, și cuvântul pe care aveți să-l grăiți, nu are să rămână [întru] voi, că[ci] cu noi [este] Domnul Dumnezeu.

11. Așa zice Domnul: „[Cu] mâna cea tare nu ascultă, [cu] călătoria căii poporului acestuia, zicând:

12. «Ca nu cumva să zică aspru. Căci tot ce are să zică poporul acesta aspru este. Iar de frica lui să nu vă temeți, nici să vă tulburați.

13. Sfințiți pe Însuși Domnul [Κύριον Αὐτὸν ἁγιάσατε]! Și El va fi frica ta.

14. Și dacă în El ai să fii [vei fi] nădăjduind, îți va fi ție întru sfințire și nu ca [la] piatra poticnirii [Îl] veți întâmpina Lui [pe El], nici ca [la] a pietrei căzătură. Iar casa lui Iacov [va fi] în laț și în scobitură sălășluindu-se în Ierusalim.

15. Pentru aceasta vor fi neputincioși mulți din[tre] ei și vor cădea și vor fi zdrobiți. Și se vor apropia și se vor prinde oameni, în[tru] întemeiere fiind»”.

16. Atunci arătați vor fi cei care pecetluiesc, [ca] legea să nu învețe.

17. Și va zice: „Voi răbda pe Dumnezeu, pe Cel care a întors fața Sa de la casa lui Iacov și, nădăjduind, voi fi către El.

18. Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu! Și va fi întru semne și [întru] minuni în casa lui Israil de la Domnul Savaot, Care locuiește în muntele Sionului”.

19. Și dacă or să zică către voi: „Căutați pe cei care cheamă de pe pământ și pe cei care vorbesc din pântece[1], pe cei care grăiesc în deșert, care din pântece cheamă!”, [să ziceți]: „[Oare] nu [este] neamul către Dumnezeul său? De ce caută despre cei vii [la] cei morți?”.

20. Căci legea întru ajutor s-a dat [νόμον γὰρ εἰς βοήθειαν ἔδωκεν], ca [ei] să zică [că] nu [este nimic] precum cuvântul acesta [ἵνα εἴπωσιν οὐχ ὡς τὸ ῥῆμα τοῦτο], pentru care nu este [sunt] daruri [ca] să dea pentru ea [περὶ οὗ οὐκ ἔστιν δῶρα δοῦναι περὶ αὐτοῦ].

21. Și va veni asupra voastră foametea cea aspră [σκληρὰ λιμός]. Și va fi ca să flămânziți [și] veți fi întristați și veți zice de rău [despre] stăpânitor și [despre] idoli și veți privi sus, spre cer.

22. Și jos, spre pământ, vor privi. Și, iată, tulburare și strâmtorare și întuneric [și] nedumerirea cea strâmtă și întuneric astfel încât [să] nu vezi!

23. Și nu va fi nedumerit cel [care este] în strâmtorare, fiind [așa] până la o vreme. Cel dintâi fă aceasta! Fă degrabă țara Zabulonului, pământul Neftalimului, calea mării și cei rămași, cei care locuiți pe malul mării și dincolo de Iordanis, Galilea neamurilor [Γαλιλαία τῶν ἐθνῶν] [și] părțile Iudeii!


[1] Pe ventriloci.

Isaias, cap. 7, cf. LXX

1. Și a fost în zilele lui Ahaz al lui Ioatam [Αχαζ τοῦ Ιωαθαμ], ale fiului lui Ozias [Ὀζίας], împăratul lui Iudas, [că] s-a urcat Raasson [Ραασσων], împăratul Aramului [Ἀράμ], și Fachee [Φακεε], fiul lui Romelias [Ρομελιας], împăratul Israilului, asupra Ierusalimului, [ca] să se războiască [cu] el, și nu au putut să-l împresure pe el.

2. Și s-a vestit întru casa lui David, zicându-se: „Împreună s-a înțeles Aram [Ἀράμ] către Efrem [Ἐφραίμ]”. Și s-a uimit [ἐξέστη] sufletul său și sufletul poporului său, [în] ce chip [se petrece] când în dumbravă pomul de vânt are să se clatine [se clatină].

3. Și Domnul a zis către Isaias: „Ieși întru întâmpinarea lui Ahaz, tu și cel care a rămas, Iasub [Ιασουβ], fiul tău, către scăldătoarea căii celei de sus a câmpului înălbitorului.

4. Și îi vei zice lui: «Păzește să te liniștești [φύλαξαι τοῦ ἡσυχάσαι] și nu te teme, nici sufletul tău să [nu] slăbească de cele două lemne ale tăciunilor care fumegă acelora! Căci, când urgia mâniei Mele are să fie, [atunci] iarăși voi vindeca[1].

5. Și fiul lui Aram și fiul lui Romelias [vor pieri], că[ci] s-au sfătuit sfatul cel rău despre tine, zicând:

6. <Sui-ne-vom întru Iudea și, vorbind împreună ei, îi vom întoarce pe ei către noi și o vom împărăți pe ea, pe fiul lui Tabeil [Ταβεηλ]>”.

7. Acestea zice Domnul Savaot: „Nu are să rămână sfatul acesta, nici [nu] va fi.

8. Ci capul lui Aram [va fi] Damascosul, iar încă 65 de ani va lipsi împărăția lui Efrem de la popor [ἀλλ᾽ ἔτι ἑξήκοντα καὶ πέντε ἐτῶν ἐκλείψει ἡ βασιλεία Εφραιμ ἀπὸ λαοῦ].

9. Și capul lui Efrem [va fi] Somoron [Σομορων], iar capul lui Somoron [va fi] fiul lui Romelias. Și dacă nu aveți să credeți [καὶ ἐὰν μὴ πιστεύσητε], nici nu aveți să înțelegeți [οὐδὲ μὴ συνῆτε]”.

10. Și Domnul a adăugat să grăiască lui Ahaz, zicând:

11. „Cere ție semn de la Domnul Dumnezeul tău întru adâncime sau întru înălțime!”.

12. Și Ahaz a zis: „Nu voi cere, nici nu voi ispiti pe Domnul”.

13. Iar [Domnul] a zis: „Așadar, casa lui David [Δαυίδ] ascultați! Oare mică [vă este] vouă luptă a da oamenilor? Și cum dați Domnului luptă?

14. Pentru aceasta, Însuși Domnul vă va da vouă semn [δώσει Κύριος Αὐτὸς ὑμῖν σημεῖον]. Iată [ἰδοὺ][2], Fecioara în pântece va lua [ἡ Παρθένος ἐν γαστρὶ ἕξει] și va naște Fiu [καὶ τέξεται Υἱόν] și vei chema numele Lui [καὶ καλέσεις τὸ ὄνομα Αὐτοῦ] Emmanuil [Εμμανουηλ]!

15. Unt și miere va mânca și, mai înainte ca să cunoască El să aleagă cele rele, va alege [lucrul] cel bun.

16. Pentru că, mai înainte ca să cunoască Copilul pe cel bun sau pe cel rău, [El] nu ascultă răutății [ca] să aleagă pe cel bun și va rămâne pământul, de care tu te temi, de la fața celor doi împărați.

17. Dar va aduce Dumnezeu zile peste tine și peste poporul tău și peste casa tatălui tău, care încă nu au venit, din care zi a luat Efrem de la Iudas pe împăratul assirienilor.

18. Și va fi în ziua aceea [că] va șuiera domnul muștelor [καὶ ἔσται ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ συριεῖ κύριος μυίαις], care domnește [peste] o parte a râului Egiptosului, și [domnul] albinei, care este în țara assirienilor.

19. Și vor ieși toți[3] și se vor odihni în văile țării și în găurile pietrelor și întru peșteri și întru toată [toate] crăpăturile și în tot pomul.

20. În ziua aceea Domnul va rade [cu] briciul cel mare și îmbătat, care este dincolo de râu, capul împăratului assirienilor și perii picioarelor și barba i-o va lua.

21. Și va fi în ziua aceea [că] va hrăni omul o junincă de boi și două oi.

22. Și va fi din prea mult [din destul] a face lapte [și] unt [καὶ ἔσται ἀπὸ τοῦ πλεῖστον ποιεῖν γάλα βούτυρον] și miere va mânca tot cel care a rămas pe pământ.

23. Și va fi în ziua aceea tot locul [καὶ ἔσται ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ πᾶς τόπος], pe care, dacă are să fie mii de vii de mii de sicli [οὗ ἐὰν ὦσιν χίλιαι ἄμπελοι χιλίων σίκλων], întru uscăciune vor fi și întru spin [εἰς χέρσον ἔσονται καὶ εἰς ἄκανθαν].

24. Cu săgeată și săgetare vor intra acolo, că[ci] uscăciune și spin va fi tot pământul.

25. Și tot muntele, arându-se, va fi arat. Și nu are să vină acolo frica, că[ci] va fi din uscăciune și [din] spin întru mâncarea oii și întru călcătura boului”.


[1] Pe poporul Meu.

[2] Profeția hristologică e între v. 14-16.

[3] Profeție despre Biserică.