Zaharias, cap. 5, cf. LXX

1. Și m-am întors și mi-am ridicat ochii mei și am văzut. Și, iată, seceră zburând [δρέπανον πετόμενον]!

2. Și a zis către mine: «Ce vezi tu?». Și am zis: «Eu văd o seceră zburând, lungă de 20 de coți și lată de 10 coți».

3. Și a zis către mine: «Acesta [este] blestemul, cel care iese peste fața a tot pământul. Pentru că tot hoțul dintru acesta până la moarte va fi pedepsit și tot călcătorul de jurământ dintru acesta până la moarte va fi pedepsit.

4. Și-l voi scoate pe el[1], zice Domnul Atotțiitorul, și va intra întru casa hoțului și întru casa celui care se jură numelui Meu în[tru] minciună și va poposi în mijlocul casei sale și îl va nimici pe el și lemnele lui și pietrele lui».

5. Și a ieșit Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, și a zis către mine: «Caută [cu] ochii tăi și vezi pe aceasta care iese!».

6. Și am zis: «Ce este?». Și a zis: «Aceasta [este] măsura a ceea ce iese». Și a zis: «Aceasta [este] nedreptatea lor în tot pământul [αὕτη ἡ ἀδικία αὐτῶν ἐν πάσῃ τῇ γῇ]».

7. Și, iată, talant de plumb [τάλαντον μολίβου] ieșind! Și, iată, o femeie ședea în mijlocul măsurii [μία γυνὴ ἐκάθητο ἐν μέσῳ τοῦ μέτρου]!

8. Și a zis: «Aceasta este fărădelegea[2]». Și a aruncat-o pe ea în mijlocul măsurii [καὶ ἔρριψεν αὐτὴν ἐν μέσῳ τοῦ μέτρου] și a aruncat piatra de plumb întru gura ei [καὶ ἔρριψεν τὸν λίθον τοῦ μολίβου εἰς τὸ στόμα αὐτῆς].

9. Și am ridicat ochii mei și am văzut. Și, iată, două femei ieșind [δύο γυναῖκες ἐκπορευόμεναι] și Duhul [era] în aripile lor [καὶ Πνεῦμα ἐν ταῖς πτέρυξιν αὐτῶν] și acestea aveau aripi ca aripile pupezei [καὶ αὗται εἶχον πτέρυγας ὡς πτέρυγας ἔποπος]! Și au luat măsura în mijlocul pământului și în mijlocul cerului.

10. Și am zis către Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine: «Unde duc acestea măsura?».

11. Și a zis către mine: «Să zidească ei[3] casă în pământul Babilonului și să o pregătească. Și o vor pune pe ea acolo în[tru] pregătirea lui[4]».


[1] Se referă la blestemul Său.

[2] Se referă la femeia văzută în vedenie.

[3] Măsurii fărădelegii.

[4] A pământului Babilonului.

Zaharias, cap. 4, cf. LXX

1. Și s-a întors Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, și mă scula, ca [în] felul când s-ar scula omul din somnul său.

2. Și a zis către mine: «Ce vezi tu?». Și am zis: «Am văzut și, iată, sfeșnic tot de aur și făclie deasupra lui și 7 luminători deasupra lui și 7 vase de ulei ale luminătorilor celor de deasupra lui!

3. Și doi măslini deasupra lui: unul al celor din dreapta făcliei și altul al celor din stânga».

4. Și am întrebat și am zis către Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, zicând: «Ce este [sunt] acestea, Doamne?».

5. Și a răspuns Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, și a zis către mine: «Nu cunoști ce este [sunt] acestea?». Și am zis: «Nu, Doamne!».

6. Și a răspuns și a zis către mine, zicând: «Acesta [este] cuvântul Domnului către Zorobabel [Ζοροβαβέλ], zicând: <Nu în[tru] putere mare [οὐκ ἐν δυνάμει μεγάλῃ], nici în[tru] tărie [οὐδὲ ἐν ἰσχύι], ci mai degrabă în[tru] Duhul Meu [ἀλλ᾽ ἢ ἐν Πνεύματί Μου], zice Domnul Atotțiitorul.

7. Ce ești tu, muntele cel mare, înaintea feței lui Zorobabel [ca] să isprăvești? Și voi scoate piatra moștenirii [καὶ ἐξοίσω τὸν λίθον τῆς κληρονομίας][1], dreptatea harului [ἰσότητα χάριτος], harul ei [χάριτα αὐτῆς]>».

8. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

9. «Mâinile lui Zorobabel au întemeiat casa aceasta și mâinile lui o vor isprăvi pe ea. Și vei cunoaște [aceasta], pentru că Domnul Atotțiitorul m-a trimis către tine.

10. Pentru că cine a disprețuit întru zilele cele mici? Și se vor bucura și vor vedea piatra cea de cositor [τὸν λίθον τὸν κασσιτέρινον][2] în mâinile lui Zorobabel. [Și] aceștia șapte[3] sunt ochii Domnului [ἑπτὰ οὗτοι ὀφθαλμοὶ Κυρίου εἰσὶν], cei care privesc peste tot pământul [οἱ ἐπιβλέποντες ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν]».

11. Și am răspuns și am zis către el: «Ce [sunt] acești doi măslini, cei din cele de-a dreapta sfeșnicului și din cele de-a stânga?».

12. Și am întrebat de-a [și-a] doua [oară] și am zis către el: «Ce [sunt] cele două ramuri de măslini, cele [care sunt] în mâinile vaselor celor mici cele de aur, cele care varsă și care aduc înapoi cele ale vaselor de ulei cele de aur?».

13. Și a zis către mine: «Nu ai cunoscut ce este [sunt] acestea?». Și am zis: «Nu, Doamne!».

14. Și a zis: «Aceștia [sunt] cei doi fii ai grăsimii [οὗτοι οἱ δύο υἱοὶ τῆς πιότητος], [care] au stat înaintea Domnului a tot pământul [παρεστήκασιν τῷ Κυρίῳ πάσης τῆς γῆς]».


[1] Pe Hristos.

[2] Hristos Domnul.

[3] Cei 7 luminători.

Zaharias, cap. 3, cf. LXX

1. Și mi-a arătat mie pe Iisus[1], pe preotul cel mare, stând înaintea feței Îngerului Domnului și diavolul stătuse de-a dreapta sa, [pentru] a sta împotriva lui.

2. Și a zis Domnul către diavolul: «Să certe Domnul în[tru] tine [ἐπιτιμήσαι Κύριος ἐν σοί], diavole [διάβολε], și să certe Domnul în[tru] tine, Cel care a ales Ierusalimul. Nu [este], iată, acesta ca tăciunele scos din foc?».

3. Și Iisus era îmbrăcat [cu] veșminte murdare [ἱμάτια ῥυπαρὰ][2] și stătuse înaintea feței Îngerului.

4. Și a răspuns și a zis către cei care au stat înaintea feței sale, zicând: «Luați veșmintele cele murdare de la el!». Și a zis către el: «Iată, am luat fărădelegile tale! Și îmbracă-l pe el [cu] veșmânt lung!

5. Și puneți mitra cea curată [κίδαριν καθαρὰν] pe capul său!». Și l-au îmbrăcat pe el [cu] veșminte și au pus mitra cea curată pe capul său și Îngerul Domnului stătuse.

6. Și s-a mărturisit Îngerul Domnului către Iisus, zicând:

7. «Acestea zice Domnul Atotțiitorul: <Dacă în căile Mele ai să mergi și dacă poruncile Mele ai să păzești, și [atunci] tu vei judeca casa Mea. Și dacă ai să păzești până și curtea Mea, și [atunci] îți voi da ție [pe cei care se] întorc în mijlocul acestora care au stat.

8. Așadar, auzi Iisuse, preotul[e] cel mare, tu și cei de aproape ai tăi, cei care stau înaintea feței tale! Pentru că bărbați socotitori de minuni [ἄνδρες τερατοσκόποι] sunt. Pentru că [διότι], iată [ἰδοὺ], Eu aduc pe Robul Meu [Ἐγὼ ἄγω τὸν Δοῦλόν Μου], Răsăritul [Ἀνατολήν]!

9. Pentru că piatra pe care am dat-o înaintea feței lui Iisus, pe piatra cea una 7 ochi sunt. Iată, Eu sap groapă, zice Domnul Atotțiitorul, și voi pipăi toată nedreptatea pământului acestuia într-o zi [καὶ ψηλαφήσω πᾶσαν τὴν ἀδικίαν τῆς γῆς ἐκείνης ἐν ἡμέρᾳ μιᾷ][3]!

10. În ziua aceea, zice Domnul Atotțiitorul, veți chema împreună fiecare pe aproapele său sub vie și sub smochin>».


[1] Profeție explicită despre numele lui Mesia.

[2] Cu veșminte pătate de sânge și murdărite în timpul Patimilor Sale.

[3] În ziua răstignirii Mele.

Zaharias, cap. 2, cf. LXX

1. Și am ridicat ochii mei și am văzut și iată 4 coarne!

2. Și am zis către Îngerul cel care grăiește în[tru] mine: «Ce este [sunt] acestea, Doamne?». Și a zis către mine: «Acestea [sunt] coarnele care au risipit pe Iudas și pe Israil».

3. Și Domnul mi-a arătat mie 4 dulgheri.

4. Și am zis: «Ce vin aceștia [ca] să facă?». Și a zis către mine: «Coarnele acestea [sunt] cele care l-au risipit pe Iudas și pe Israil l-au zdrobit și nimeni [dintre] ei [nu] a ridicat capul. Și au ieșit aceștia să le ascută pe ele întru mâinile lor. [Iar] cele 4 coarne [sunt] neamurile care ridică cornul peste pământul Domnului, [ca] să-l risipească pe el».

5. Și am ridicat ochii mei și am văzut și iată un bărbat și în mâna lui [era] funia cea de măsurat [σχοινίον γεωμετρικόν]!

6. Și am zis către el: «Unde mergi tu?». Și a zis către mine: «Să măsor Ierusalimul, [ca] să văd cât de mare este lărgimea lui și cât de mare [îi este] lungimea».

7. Și iată Îngerul, cel care grăiește în[tru] mine, stătuse și alt Înger ieșea întru întâmpinarea lui.

8. Și a zis către el, zicând: «Aleargă și grăiește către tânărul acesta, zicând: <Foarte roditor va fi locuit Ierusalimul de mulțimea oamenilor și de dobitoacele [care vor fi] în mijlocul lui>.

9. <Și Eu îi voi fi lui, zice Domnul, zid de foc împrejur [τεῖχος πυρὸς κυκλόθεν] și întru slavă voi fi în mijlocul lui [καὶ εἰς δόξαν ἔσομαι ἐν μέσῳ αὐτῆς].

10. Oh! Oh! Fugiți de la pământul crivățului, zice Domnul! Pentru că din cele 4 vânturi ale cerului [τῶν τεσσάρων ἀνέμων τοῦ οὐρανοῦ] vă voi aduna pe voi, zice Domnul.

11. Mântuiți-vă întru Sion [εἰς Σιων ἀνασῴζεσθε] cei care locuiți fiica Babilonului [οἱ κατοικοῦντες θυγατέρα Βαβυλῶνος]!

12. Pentru că acestea zice Domnul Atotțiitorul: Dinapoia slavei M-a trimis [ὀπίσω δόξης ἀπέσταλκέν Με][1] peste neamurile care v-au prădat pe voi. Pentru că cel care se atinge de voi [este] ca cel care se atinge de pupila[2] ochiului Său [τῆς κόρης τοῦ ὀφθαλμοῦ Αὐτοῦ].

13. Pentru că, iată, Eu aduc mâna Mea peste ei și [aceștia] vor fi prăzi celor care îi slujesc lor! Și veți cunoaște [aceasta], pentru că Domnul Atotțiitorul M-a trimis [διότι Κύριος Παντοκράτωρ ἀπέσταλκέν Με][3].

14. Înfrumusețează-te și te veselește [τέρπου καὶ εὐφραίνου], fiica Sionului [θύγατερ Σιων]! Pentru că, iată, Eu vin și voi locui în mijlocul tău [Ἐγὼ ἔρχομαι καὶ κατασκηνώσω ἐν μέσῳ σου][4], zice Domnul!

15. Și neamuri multe vor fugi spre Domnul în ziua aceea [καὶ καταφεύξονται ἔθνη πολλὰ ἐπὶ τὸν Κύριον ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ][5] și Îi vor fi Lui întru popor [καὶ ἔσονται Αὐτῷ εἰς λαὸν] și se vor sălășlui în mijlocul tău [καὶ κατασκηνώσουσιν ἐν μέσῳ σου][6] și vei cunoaște că Domnul Atotțiitorul M-a trimis către tine[7] [καὶ ἐπιγνώσῃ ὅτι Κύριος Παντοκράτωρ ἐξαπέσταλκέν Με πρὸς σέ].

16. Și Domnul va moșteni pe Iudas [καὶ κατακληρονομήσει Κύριος τὸν Ιουδαν], partea Sa în pământul cel sfânt [τὴν μερίδα Αὐτοῦ ἐπὶ τὴν γῆν τὴν ἁγίαν], și încă va alege Ierusalimul [καὶ αἱρετιεῖ ἔτι τὴν Ιερουσαλημ].

17. Să se teamă tot trupul de la fața Domnului [εὐλαβείσθω πᾶσα σὰρξ ἀπὸ προσώπου Κυρίου]! Pentru că S-a ridicat[8] din norii cei sfinți ai Săi [διότι ἐξεγήγερται ἐκ νεφελῶν ἁγίων Αὐτοῦ]>».


[1] Profeție despre întruparea Fiului.

[2] Lumina ochiului.

[3] Tatăl L-a trimis pe Fiul în lume.

[4] Eu Mă voi întrupa și voi locui în mijlocul tău, Israile!

[5] Multe neamuri vor intra în Biserică.

[6] Popoarele nou convertite ale Bisericii se vor sălășlui în mijlocul Israilului convertit la credință, pentru că vor fi și ele poporul lui Dumnezeu.

[7] Că Tatăl M-a trimis către tine.

[8] S-a întrupat.

Zaharias, cap. 1, cf. LXX

 1. În luna a 8-a, [în] anul al 2-lea în vremea lui Darios [Δαρεῖος], a fost cuvântul Domnului către Zaharias, cel al lui Barahias [Βαραχίας], fiul lui Addo [Αδδω] Profetul, zicând:

2. „S-a urgisit Domnul pe părinții voștri [cu] urgie mare”.

3. „Și vei zice către ei: «Acestea zice Domnul Atotțiitorul: <Întoarceți-vă către Mine și Mă voi în- toarce către voi, zice Domnul!>».

4. Și nu fiți ca părinții voștri, cărora [pe care] i-au chemat acelora [pe ei] Profeții cei mai dinainte, zicând: «Acestea zice Domnul Atotțiitorul: <Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele și de la obiceiurile voastre cele rele!>»! Și n-au luat aminte să Mă asculte, zice Domnul.

5. Părinții voștri unde sunt? Și Profeții nu [în] veac vor trăi [καὶ οἱ Προφῆται μὴ τὸν αἰῶνα ζήσονται]?

6. Dar cuvintele Mele și cele legiuite ale Mele primiți, câte Eu poruncesc în Duhul Meu [ὅσα Ἐγὼ ἐντέλλομαι ἐν Πνεύματί Μου] robilor Mei, Profeților, care i-au apucat pe părinții voștri. Și [ei][1] au răspuns și au zis: «Precum a rânduit Domnul Atotțiitorul [ca] să facă după faptele noastre și după obiceiurile noastre, așa ne-a făcut nouă»”.

7. [În] a 24-a a lunii a 11-a – aceasta este luna lui Savat [Σαβατ] – în al 2-lea an în vremea lui Darios, a fost cuvântul Domnului către Zaharias, cel al lui Barahias, fiul lui Addo Profetul, zicând:

8. „Am văzut noaptea și, iată, om călărind pe cal roșu ca focul [ἐπὶ ἵππον πυρρόν]! Și acesta a stat în mijlocul a doi munți, cei umbroși, și în urma lui [erau] cai roșii ca focul și gri și cu pete și albi.

9. Și am zis: «Ce [sunt] aceștia, Doamne?». Și Îngerul a zis către mine, cel care grăiește în[tru] mine [ὁ λαλῶν ἐν ἐμοί]: «Eu îți voi arăta ție ce este [sunt] acestea».

10. Și a răspuns omul, cel care a stat în mijlocul munților, și a zis către mine: «Aceștia sunt [cei] pe care i-a trimis Domnul să înconjure pământul».

11. Și au răspuns Îngerului Domnului cel care a stat în mijlocul munților și au zis: «Înconjurat-am tot pământul și, iată, tot pământul este locuit și este liniștit [πᾶσα ἡ γῆ κατοικεῖται καὶ ἡσυχάζει]!».

12. Și a răspuns Îngerul Domnului și a zis: «Doamne Atotțiitorul[e], până ce [când] nu ai să miluiești Ierusalimul și cetățile lui Iudas, pe care le-ai trecut cu vederea? Acesta [este] anul al 17-lea».

13. Și Domnul Atotțiitorul a răspuns Îngerului, celui care grăiește în[tru] mine vorbe bune [ῥήματα καλὰ] și cuvinte mângâietoare [καὶ λόγους παρακλητικούς].

14. Și Îngerul a zis către mine, cel care grăiește în[tru] mine: «Strigă zicând: <Acestea zice Domnul Atotțiitorul: ‹Râvnit-am Ierusalimul și Sionul [cu] râvnă mare.

15. Și Eu, [cu] urgie mare, urgisesc pe neamurile care împreună năvălesc. Pentru care [că] Eu m-am urgisit [pe] cei puțini. Iar aceștia împreună au năvălit întru cele rele›>».

16. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: «Mă voi întoarce spre Ierusalim în[tru] milă și casa Mea va fi rezidită în[tru] el, zice Domnul Atotțiitorul, și măsura va fi întinsă încă peste Ierusalim [καὶ μέτρον ἐκταθήσεται ἐπὶ Ιερουσαλημ ἔτι]».

17. Și Îngerul a zis către mine, cel care grăiește în[tru] mine: «Strigă zicând: <Acestea zice Domnul Atotțiitorul: ‹Încă se vor revărsa cetățile în[tru] cele bune și încă va milui Domnul Sionul și încă va alege Ierusalimul›>».


[1] Părinții voștri.

Miheas, cap. 7, cf. LXX

1. Vai mie! Că[ci] m-am făcut ca adunând paie la seceră și ca agurida la culesul viilor, nefiind strugure să mănânc, [din] cele dintâi roade [ale mele]. Vai mie, suflet[e]!

2. Că[ci] a pierit cel evlavios de pe pământ și nu este cel desăvârșit în[tre] oameni. Toți întru sângiuri se judecă. Fiecare pe aproapele său se necăjesc [se necăjește] [cu] necaz.

3. La rău mâinile lor gătesc. Stăpânitorul cere și judecătorul a grăit cuvintele cele de pace, [iar] sufletul cel mulțumit al lui este. Și mă va scoate [mă vor scoate] [καὶ ἐξελοῦμαι]

4. cele bune ale sale precum cariul mâncând [τὰ ἀγαθὰ αὐτῶν ὡς σὴς ἐκτρώγων] și umblând în canon/ stăpânire în ziua vegherii [καὶ βαδίζων ἐπὶ κανόνος ἐν ἡμέρᾳ σκοπιᾶς]. Vai! Vai! Răzbunările Tale au venit, [iar] acum vor fi plângerile lor.

5. Nu vă încredeți în prieteni și nu nădăjduiți în povățuitori. De cea [care se culcă] împreună [cu] tine în] pat păzește-te să-i spui ei ceva!

6. Pentru că fiul îl necinstește pe tată, fiica se va ridica împotriva maicii sale, [iar] nora împotriva soacrei sale. [Căci] vrăjmașii omului [sunt] toți oamenii cei [care sunt] în casa sa [ἐχθροὶ ἀνδρὸς πάντες οἱ ἄνδρες οἱ ἐν τῷ οἴκῳ αὐτοῦ].

7. Iar eu la Domnul voi privi, voi răbda lui Dumnezeu, Mântuitorului meu, [și] mă va asculta Dumnezeul meu.

8. Nu te bucura mie [de mine], vrăjmașa mea, că am căzut! Dar mă voi ridica, pentru că de voi ședea în întuneric, Domnul îmi va lumina mie.

9. Urgia Domnului voi purta [ὀργὴν Κυρίου ὑποίσω], că[ci] am păcătuit Lui [ὅτι ἥμαρτον Αὐτῷ], până [când are] să îndrepte El judecata mea. Și va face judecata mea și mă va scoate întru lumină [și] voi vedea dreptatea Sa.

10. Și va vedea vrăjmașa mea și se va îmbrăca [cu] rușine cea care zice către mine: „Unde [este] Domnul Dumnezeul tău?”. Ochii mei o vor privi pe ea. Acum va fi ca tina în[tru] căi, spre călcarea în picioare.

11. Ziua ungerii cărămizii [va fi] pieirea ta. [Va fi] ziua aceea și va lepăda cele legiuite ale tale.

12. [Va fi] ziua aceea și cetățile tale vor veni întru netezire și întru împărțire assirienilor, iar cetățile tale cele tari întru împărțire de la Tiros până la râul Siriei. [Va fi] ziua apei și a zarvei [ἡμέρα ὕδατος καὶ θορύβου].

13. Și pământul va fi spre stingere, împreună [cu] cei care locuiesc pe el, din roadele obiceiurilor lor.

14. Păstorește poporul tău cu toiagul tău, oile moștenirii tale, sălășluindu-le pe ele [în] crâng, în mijlocul Carmilosului[1]! Vor paște pe Vasanitis[2] și pe Galaaditis[3] ca zilele veacului [καθὼς αἱ ἡμέραι τοῦ αἰῶνος].

15. Și, [ca] după zilele ieșirii tale din Egiptos, veți vedea cele minunate.

16. Vor vedea neamurile și vor fi rușinate din toată tăria lor. Vor pune mâinile peste gura lor, [iar] urechile lor vor fi asurzite.

17. Vor linge țărâna ca șerpii târându-se [pe] pământ, vor fi tulburați în închiderea lor. În[tru] Domnul Dumnezeul nostru se vor uimi [ἐπὶ τῷ Κυρίῳ Θεῷ ἡμῶν ἐκστήσονται] și vor fi temători de Tine [καὶ φοβηθήσονται ἀπὸ Σοῦ].

18. Cine [este] Dumnezeu precum [ești] Tu, scoțând nedreptățile și covârșind neevlaviile celor rămași ai moștenirii Sale? Și nu a ținut întru mărturie urgia Sa, că[ci] voitor de milă este.

19. El Se va întoarce și ne va milui pe noi, va afunda nedreptățile noastre [καταδύσει τὰς ἀδικίας ἡμῶν][4] și vor fi aruncate întru adâncurile mării toate păcatele noastre [καὶ ἀπορριφήσονται εἰς τὰ βάθη τῆς θαλάσσης πάσας τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν][5].

20. Vei da[6] adevărul lui Iacov [și] milă lui Avraam, după cum ai jurat părinților noștri în zilele cele mai dinainte.


[1] De la Καρμήλος.

[2] De la Βασανῖτις.

[3] De la Γαλααδῖτις.

[4] Le va afunda în apa Botezului.

[5] Toate păcatele pentru care noi ne vom pocăi și le vom spovedi vor fi aruncate în adâncurile milei lui Dumnezeu.

[6] Cu adresă la Dumnezeu.

Miheas, cap. 6, cf. LXX

1. Așadar, ascultați cuvântul Domnului! [Căci] Domnul a zis: „Ridică-te [ἀνάστηθι], judecă-te către munți [κρίθητι πρὸς τὰ ὄρη] și să audă dealurile glasul tău!”.

2. Ascultați dealuri judecata Domnului și văi [și] temelii ale pământului! Că[ci] judecata Domnului [este] către poporul Său și cu Israil Se va certa.

3. „Poporul Meu, ce ți-am făcut ție? Sau [cu] ce te-am mâhnit pe tine? Sau [cu] ce te-am supărat ție [pe tine]? Răspunde-Mi Mie!

4. Pentru că te-am scos pe tine din pământul Egiptosului și din casa robiei te-am răscumpărat pe tine și am trimis înaintea feței tale pe Moisis și pe Aaron și pe Mariam.

5. Poporul Meu, adu-ți așadar aminte ce s-a sfătuit împotriva ta Balac, împăratul Moabului, și ce i-a răspuns lui Balaam, fiul lui Beor [Βεώρ], de la funii până la Galgal, ca să se cunoască dreptatea Domnului!”.

6. „În[tru] ce am să-L înțeleg pe Domnul? Mă va ajuta Dumnezeul meu Cel Preaînalt? Oare Îl voi înțelege pe El în arderile de tot, în vițeii cei de un an?

7. Oare va primi Domnul în miile de berbeci sau în zecile de mii de pârâuri de grăsimi [ἐν μυριάσιν χειμάρρων πιόνων]? Oare am să le dau pe cele întâi-născute ale mele [pentru] neevlavie [și] rodul pântecelui meu pentru păcatul sufletului meu?”.

8. Oare ți-am spus ție, omule, ce [este] bun? Sau ce cere Domnul de la tine, fără numai a face judecată [τοῦ ποιεῖν κρίμα] și a iubi mila [καὶ ἀγαπᾶν ἔλεον] și a fi pregătit a merge cu Domnul Dumnezeul tău [καὶ ἕτοιμον εἶναι τοῦ πορεύεσθαι μετὰ Κυρίου Θεοῦ σου]?

9. Glasul Domnului [în] cetate va fi chemat și va mântui temând [pe cei care se tem] de numele Său. „Ascultă seminție și cine va împodobi cetatea!

10. [Oare] nu [sunt împreună] focul și casa celui fărădelege adunând comorile cele fărădelege și cu nedreptatea cea semeață?

11. Oare va fi îndreptat în cumpănă cel fărădelege [εἰ δικαιωθήσεται ἐν ζυγῷ ἄνομος] și în sac greutățile[1] vicleniei [καὶ ἐν μαρσίππῳ στάθμια δόλου]?

12. Din care avuția lor de neevlavie au umplut-o și cei care locuiesc [în] ea grăiau cele mincinoase și limba lor s-a înălțat în gura lor [καὶ ἡ γλῶσσα αὐτῶν ὑψώθη ἐν τῷ στόματι αὐτῶν][2].

13. Și Eu voi începe să te bat pe tine [καὶ Ἐγὼ ἄρξομαι τοῦ πατάξαι σε]. Te voi nimici pe tine în păcatele tale [ἀφανιῶ σε ἐπὶ ταῖς ἁμαρτίαις σου].

14. Tu vei mânca și nu ai să te saturi. Și vei întuneca în tine și va îndepărta și nu ai să te mântui. Și, câți au să se mântuie, întru sabie vor fi dați.

15. Tu vei semăna și nu ai să cosești. Tu vei stoarce măslina și nu ai să te ungi [cu] ulei. Și vin [veți face] și nu aveți să-l beți. Și va fi nimicită [vor fi nimicite] cele legiuite ale poporului Meu.

16. Și vei păzi dreptățile lui Zamvri [Ζαμβρι] și toate faptele casei lui Ahaab. Și ați mers în sfaturile lor. Ca să te dau pe tine întru pieire și pe cei care locuiesc [în] ea întru șuierare[3]. Și ocările popoarelor veți lua”.


[1] Greutățile cântarului.

[2] Au rostit cu limba lor lucruri pline de semeție la adresa lui Dumnezeu. Prin acestea s-au trufit sau s-au înălțat în mod fals în mintea lor.

[3] Pentru că în acel loc numai vântul va mai șuiera.