Ieremias, cap. 3, 1-12

1. Dacă bărbatul are să-și alunge femeia sa și [ea] are să plece de la el și are să fie a altui bărbat, oare, întorcându-se, se va întoarce încă către el? Nu, pângărindu-se, va fi pângărită femeia aceea? Iar tu ai curvit în[tru] păstorii cei mulți [καὶ σὺ ἐξεπόρνευσας ἐν ποιμέσιν πολλοῖς] și [apoi] te întorceai către Mine [καὶ ἀνέκαμπτες πρός Με]”, zice Domnul.

2. „Ridică întru [partea] cea dreaptă ochii tăi și vezi! Unde nu te-ai spurcat [ποῦ οὐχὶ ἐξεφύρθης]? În[tru] căile [tale] le-ai stat lor ca cioara pustiită [ἐπὶ ταῖς ὁδοῖς ἐκάθισας αὐτοῖς ὡσεὶ κορώνη ἐρημουμένη] și ai pângărit pământul în[tru] curviile tale și în[tru] răutățile tale [καὶ ἐμίανας τὴν γῆν ἐν ταῖς πορνείαις σου καὶ ἐν ταῖς κακίαις σου].

3. Și ai avut păstori mulți spre poticnire ție [poticnirea ta], [iar] fața de curvă ți s-a făcut ție [ὄψις πόρνης ἐγένετό σοι], [căci] te-ai nerușinat către toți [ἀπηναισχύντησας πρὸς πάντας].

4. [Oare] nu ca o casă M-ai chemat și [ca] Părinte și începător al fecioriei tale [καὶ ἀρχηγὸν τῆς παρθενίας σου]?

5. Oare va rămâne întru veac sau va fi păzit întru biruință? Iată, ai grăit și le-ai făcut pe acestea, pe cele rele, și ai putut [să le faci]!”.

6. Și Domnul a zis către mine în zilele împăratului Iosias [Ἰωσίας]: „Ai văzut ce Mi-a făcut Mie locașul lui Israil? Au mers pe tot muntele cel înalt și dedesubtul a tot pomul cel dumbrăvos[1] [ἀλσώδους] și au curvit acolo.

7. Și am zis, după [ce a fost] să curvească ea acestea toate: «Întoarce-te către Mine!» și nu s-a întors. Și s-a văzut necredința ei: Iudas cea necredincioasă.

8. Și am văzut că pentru toate pe care le-a apucat, în[tru] care preacurvea locașul lui Israil, și am alungat-o pe ea și i-am dat ei carte de despărțire [βιβλίον ἀποστασίου][2] întru mâinile sale. Iar Iudas, cea necredincioasă, nu s-a temut și a mers și a curvit și ea.

9. Și a fost întru nimic curvia ei [καὶ ἐγένετο εἰς οὐθὲν ἡ πορνεία αὐτῆς] și a preacurvit [cu] lemnul și [cu] piatra [καὶ ἐμοίχευσεν τὸ ξύλον καὶ τὸν λίθον].

10. Și cu toate acestea nu s-a întors către Mine, din toată inima sa, cea necredincioasă, Iudasul, ci cu minciună”.

11. Și a zis Domnul către mine: „Israil și-a îndreptat sufletul său de la Iudas cea necredincioasă.

12. Mergi și citește cuvintele acestea către miazănoapte! Și vei zice [acestea]: «Întoarce-Te către Mine locașul lui Israil, zice Domnul, și nu voi întări fața Mea pe[este] voi! Că milostiv sunt Eu, zice Domnul, și nu voi fi mânios [asupra] voastră întru veac.


[1] Am fost nevoit să formez aici adjectivul lui dumbravă și care apare și în Ier. 3, 13. Dar pe care îl mai găsim încă de 3 ori în LXX la G. sg: II Împ. 16, 4; 17, 10 și II Cron. 28, 4.

[2] Certificat de divorț.

Ieremias, cap. 2, 28-37, cf. LXX

28. Dar unde îți sunt dumnezeii tăi, pe care ți i-ai făcut ție? Oare se vor ridica și te vor mântui pe tine în vremea răutății tale? Că după numărul cetăților tale erau dumnezeii tăi, Iuda, și după numărul căilor Ierusalimului jertfeau lui Baal.

29. Pentru ce grăiți către Mine? Voi toți v-ați făcut nelegiuiți și voi toți ați făcut fărădelege întru Mine”, zice Domnul.

30. „În deșert i-am lovit pe copiii voștri, [căci] învățătură nu ați primit. Sabia [i-]a mâncat pe profeții voștri[1], ca leul pierind de tot, și nu v-a fost frică”.

31. Auziți cuvântul Domnului! [Căci] acestea zice Domnul: „[Oare] nu pustiu M-am făcut lui Israil sau pământ care a fost făcut sterp? Pentru ce a zis poporul Meu: «Nu vom fi stăpâniți și încă nu vom veni către Tine»?

32. Oare va uita mireasa podoaba ei și fecioara legătura sânului [τὴν στηθοδεσμίδα][2] ei? Dar poporul Meu M-a uitat pe Mine [în] zile cărora nu este număr [ἡμέρας ὧν οὐκ ἔστιν ἀριθμός].

33. De ce bine încă te vei [mai] îngriji în[tru] căile tale, [ca] să cauți iubire? [Însă] nu [faci] așa! Ci și tu ai făcut rău [ca] să spurci căile tale,

34. iar în[tru] mâinile tale au fost aflate sângiurile sufletelor celor nevinovate [αἵματα ψυχῶν ἀθῴων]. [Căci] nu în șanțuri i-am aflat pe ei, ci în tot stejarul.

35. Și ai zis: «Nevinovat sunt și a fost întoarsă mânia Sa de la mine». [Însă], iată, Eu mă judec cu tine, când tu zici: «Nu am păcătuit»!

36. De ce ai disprețuit foarte să faci a doua oară căile tale [τί κατεφρόνησας σφόδρα τοῦ δευτερῶσαι τὰς ὁδούς σου][3]? Și din Egiptos vei fi rușinat, precum ai fost rușinat din Assur [Ασσουρ].

37. Că și de aici vei ieși și mâinile tale [vor fi] peste capul tău. Că[ci] a lepădat Domnul nădejdea ta și nu vei fi bine sporit [nu vei bine spori] în[tru] ea.


[1] Pe profeții voștri mincinoși.

[2] Corelativul sutienului de astăzi. Pentru că fecioarele sunt atente întotdeauna la modul cum se îmbracă.

[3] De ce ai disprețuit cererea Mea, aceea că trebuie să îți refaci căile tale? Să te întorci, adică, la căile cele drepte.

Ieremias, cap. 2, 12-27, cf. LXX

12. S-a uimit cerul în[tru] acesta și s-a cutremurat foarte în[tru] mai mult”, zice Domnul.

13. „Că[ci] două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, pe izvorul apei vieții [πηγὴν ὕδατος ζωῆς], M-au părăsit și și-au săpat lor înșiși gropi dărâmate, care nu vor putea a ține apa.

14. [Oare] nu rob este Israil sau născut în casă este? Pentru ce spre jefuire s-a făcut?

15. Peste el răcneau leii și și-au dat glasul lor, care au rânduit pământul său întru pustiu și cetățile sale le-au dărâmat pentru a nu fi locuite.

16. Și fiii lui Memfis [Μέμφις[1]] și ai lui Tafnas [Ταφνας] te-au cunoscut pe tine și te batjocoreau pe tine.

17. [Oare] nu ți-a[u] făcut ție acestea, [pentru ca] tu să Mă părăsești pe Mine?”, zice Domnul Dumnezeul tău.

18. „Și acum ce îți [este] ție și căii Egiptosului, [ca] să bei apa Ghionului [Γηων]? Și ce îți [este] ție și căii assiriilor, [ca] să bei apa râurilor?

19. Te va certa pe tine apostazia[2] ta [παιδεύσει σε ἡ ἀποστασία σου] și răutatea ta te va mustra pe tine [καὶ ἡ κακία σου ἐλέγξει σε]. Și cunoaște și vezi [καὶ γνῶθι καὶ ἰδὲ], că amar îți [este] ție [ca] tu să Mă părăsești pe Mine [ὅτι πικρόν σοι τὸ καταλιπεῖν σε Ἐμέ]!”, zice Domnul, Dumnezeul tău. „Și nu am binevoit în[tru] tine”, zice Domnul, Dumnezeul tău,

20. „că[ci] din veac ai zdrobit jugul tău[3] [și] ai rupt legăturile tale[4] și ai zis: «Nu [Îți] voi sluji [Ție], ci voi merge pe tot dealul cel înalt și dedesubtul a tot pomul cel umbros [și] acolo voi fi vărsat [mă voi vărsa] în[tru] curvia mea [ἐκεῖ διαχυθήσομαι ἐν τῇ πορνείᾳ μου]».

21. Iar Eu te-am sădit pe tine vie purtătoare de rod [ἄμπελον καρποφόρον], [fiind] toată adevărată [πᾶσαν ἀληθινήν]. Cum ai fost întoarsă întru amărăciune, via cea străină[5]?

22. [Iar] dacă ai să te speli cu sodă [ἐν νίτρῳ[6]] și ai să-ți înmulțești ție iarba [καὶ πληθύνῃς σεαυτῇ πόαν], [tot] ai fost spurcată [te-ai spurcat] în[tru] nedreptățile tale înaintea Mea”, zice Domnul.

23. „Cum vei zice: «Nu am fost spurcată [m-am spurcat] și după Baal [Βάαλ] nu am mers?». Vezi căile tale în bărbatul cel mult [ἰδὲ τὰς ὁδούς σου ἐν τῷ πολυανδρίῳ][7] și cunoaște ce ai făcut! Târziu s-a văitat glasul ei [pentru] căile sale [ὀψὲ φωνὴ αὐτῆς ὠλόλυξεν τὰς ὁδοὺς αὐτῆς].

24. S-a lărgit spre apele pustiului, în[tru] poftele sufletului ei a fost dată a se purta de [către] vânt [ἐπνευματοφορεῖτο]. [Așadar,] cine o va întoarce pe ea? Toți cei care o caută pe ea nu vor osteni, [căci] în[tru] smerenia ei o vor afla pe ea [ἐν τῇ ταπεινώσει αὐτῆς εὑρήσουσιν αὐτήν].

25. Întoarce piciorul tău din calea cea aspră și gâtlejul [τὸν φάρυγγά] tău de la sete! Dar ea a zis: «Mă voi îmbărbăta [ἀνδριοῦμαι]», că[ci] i-a iubit pe cei străini și după ei mergea.

26. Ca rușinea hoțului când are să fie prins, așa vor fi rușinați fiii lui Israil, ei și împărații lor și stăpânitorii lor și preoții lor și profeții lor[8].

27. Lemnului i-au zis că «Tatăl meu ești», iar pietrei: «Tu m-ai născut pe mine». Și [astfel] și-au întors spre Mine spinările și nu fețele lor. Dar în vremea celor rele ale lor vor zice: «Ridică-Te și ne mântuie pe noi!».


[1] Forma de N. Pentru că în text era G. sg. Μέμφεως.

[2] Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu și părăsirea Lui.

[3] Ascultarea de Mine.

[4] Cu Mine.

[5] Cea unică, cea minunată pe fața pământului.

[6] Carbonat de sodiu.

[7] În mulții bărbați pe care îi ai.

[8] Aici se referă la preoții și profeții păgâni, idolatri.

Ieremias, cap. 2, 1-10, cf. LXX

1. Și [El] a zis: „Acestea zice Domnul: Adusu-Mi-am aminte de mila tinereții tale [ἐλέους νεότητός σου] și de dragostea desăvârșirii tale [καὶ ἀγάπης τελειώσεώς σου] ca să urmezi tu Celui Sfânt, lui Israil”, zice Domnul.

2. „Cel Sfânt [este] Israil [și darul] Domnului [este] începutul roadelor sale. Toți cei care îl mănâncă pe el vor greși drumul, [iar] cele rele va veni [vor veni] asupra lor”, zice Domnul.

3. Auziți cuvântul Domnului, casa lui Iacov, și toată seminția casei lui Israil!

4. Acestea zice Domnul: „Ce greșeală [πλημμέλημα] au aflat părinții voștri în[tru] Mine, că s-au depărtat departe de Mine [ἀπέστησαν μακρὰν ἀπ᾽ Ἐμοῦ] și au mers după cele deșarte și s-au făcut deșerți?

5. Și [de ce] nu au zis: «Unde este Domnul, Cel care ne-a scos pe noi din pământul Egiptosului, Cel care ne-a povățuit pe noi în pustiu, în pământul cel necunoscut și neumblat, în pământul cel fără de apă și fără de roadă, în pământul în care nimeni nu a umblat în el și [nici] nu a locuit acolo fiul omului?».

6. Și v-am dus pe voi întru Carmilos [Κάρμηλος[1]], [ca] să mâncați voi roadele sale și cele bune ale sale. Și [voi] ați intrat și ați pângărit pământul Meu și moștenirea Mea ați pus-o întru urâciune.

7. [Și] preoții nu au zis: «Unde este Domnul?». Iar cei care se țin de lege[2] nu Mă cunoșteau pe Mine [καὶ οἱ ἀντεχόμενοι τοῦ νόμου οὐκ ἠπίσταντό Με] și păstorii nelegiuiau întru Mine [καὶ οἱ ποιμένες ἠσέβουν εἰς Ἐμέ] și profeții[3] profețeau lui Baal [καὶ οἱ προφῆται ἐπροφήτευον τῇ Βααλ] și după [lucrul] cel nefolositor au mers.

8. Pentru aceasta încă Mă voi fi judecat [Mă voi judeca] cu voi [διὰ τοῦτο ἔτι κριθήσομαι πρὸς ὑμᾶς]”, zice Domnul, „și cu fiii fiilor voștri Mă voi fi judecat [Mă voi judeca] [καὶ πρὸς τοὺς υἱοὺς τῶν υἱῶν ὑμῶν κριθήσομαι].

9. Pentru că treceți întru insulele Hettiimilor [Χεττιιμ[4]] și vedeți! Și întru Chidar [Κηδαρ] trimiteți și înțelegeți foarte și vedeți dacă s-a[u] făcut asemenea!

10. Dacă vor schimba neamurile pe dumnezeii lor [εἰ ἀλλάξονται ἔθνη θεοὺς αὐτῶν]? Dar aceștia nu sunt dumnezei! Iar poporul Meu și-a schimbat slava sa[5], din care nu va fi folosit [nu se va folosi][6].


[1] Forma de N., pentru că în text e Ac.

[2] Care au legea Mea și spun că o împlinesc.

[3] Profeții mincinoși, cei păgâni. Cei care pretindeau că sunt „Profeți”, dar ei erau slujitori ai demonilor.

[4] Forma de G. pl.

[5] A renunțat la slava sa, adică la slava Mea.

[6] Schimbarea lui, păgânizarea lui, nu îi va folosi la nimic.

Ieremias, cap. 1, cf. LXX

1. Cuvântul lui Dumnezeu care a fost către Ieremias, cel al lui Helchias [Χελκιας[1]], [cel] dintre preoți, care locuia în Anatot [Αναθωθ[2]], în pământul lui Veniamin [Βενιαμίν].

2. Cel care a fost cuvântul lui Dumnezeu către el în zilele lui Iosias, fiul lui Amos, al împăratului Iudasului, în al 13-lea an al împărăției sale.

3. Și a fost în zilele lui Ioachim, fiul lui Iosias [Ἰωσίας], al împăratului Iudasului, până la cel de al 11-lea an al lui Sedechias, fiul lui Iosias, al împăratului Iudasului, până la robia Ierusalimului, în cea de a 5-a lună.

4. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

5. „Mai înainte [ca] Eu să te zidesc pe tine în pântece te cunosc pe tine [πρὸ τοῦ Με πλάσαι σε ἐν κοιλίᾳ ἐπίσταμαί σε] și mai înainte [ca] tu să ieși din uter te-am sfințit pe tine Profet [καὶ πρὸ τοῦ σε ἐξελθεῖν ἐκ μήτρας ἡγίακά σε Προφήτην] [și] în[tre] neamuri te-am pus pe tine [εἰς ἔθνη τέθεικά σε].

6. Și [tu] ai zis: «O, Stăpâne Doamne! Iată, nu știu a grăi, că mai tânăr [νεώτερος] sunt eu!»”.

7. Și Domnul a zis către mine: „Nu zi că «mai tânăr sunt eu»! Că[ci], către toți cei care am să te trimit pe tine, vei merge și, după toate câte am să-ți poruncesc ție, vei grăi.

8. Să nu te temi de fața lor, că[ci] Eu sunt împreună cu tine, [pentru] a te izbăvi pe tine”, zice Domnul.

9. Și a întins Domnul mâna Sa către mine și a atins gura mea și a zis Domnul către mine: „Iată [ἰδοὺ], am dat cuvintele Mele întru gura ta [δέδωκα τοὺς λόγους Μου εἰς τὸ στόμα σου]!

10. Iată, te-am pus pe tine astăzi peste neamuri și [peste] împărății, [pentru] a dezrădăcina și a dărâma și a nimici și a rezidi și a sădi!”.

11. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: „Ce vezi tu, Ieremia [Ιερεμια[3]]?”. Și [eu] am zis: „Toiagul cel de migdal[4] [βακτηρίαν καρυΐνην]”.

12. Și Domnul a zis către mine: „Bine ai văzut, pentru că Eu am privegheat [ἐγρήγορα] peste cuvintele Mele [ca] le fac pe ele”.

13. Și a fost cuvântul Domnului către mine, cel de-a doua [oară], zicând: „Ce vezi tu?”. Și [eu] am zis: „Căldare arzând dedesubt [λέβητα ὑποκαιόμενον] și fața ei [este] de la fața crivățului [καὶ τὸ πρόσωπον αὐτοῦ ἀπὸ προσώπου βορρᾶ]”.

14. Și Domnul a zis către mine: „De la fața crivățului va fi aprins [vor fi aprinse] cele rele în toți cei care locuiesc pământul.

15. Pentru că Eu, iată, chem toate împărățiile de la apusul pământului”, zice Domnul, „și vor veni și își vor pune fiecare tronul său în curțile porților Ierusalimului și pe[ste] toate zidurile dimprejurul lui și pe[ste] toate cetățile Iudasului!

16. Și voi grăi către ei cu judecată pentru toată răutatea lor, [despre] cum M-au părăsit pe Mine și au jertfit dumnezeilor celor străini și s-au închinat lucrurilor mâinilor lor.

17. Iar tu încinge-ți mijlocul tău și te ridică și zi către ei toate câte am să-ți poruncesc ție! Să nu te temi de la fața lor și nici să [nu] te înfricoșezi înaintea lor. Că[ci] Eu sunt împreună cu tine, [pentru] a te izbăvi pe tine”, zice Domnul.

18. „Iată, te-am pus pe tine în ziua de astăzi ca pe cetatea cea tare și ca pe zidul cel tare, cel de aramă, [înaintea] tuturor împăraților Iudasului și a stăpânitorilor săi și a poporului pământului!

19. Și se vor război [cu] tine și nu or să poată [să vină] către tine, pentru că Eu sunt împreună cu tine, [pentru] a te izbăvi pe tine”, a zis Domnul.


[1] Forma de N., pentru că în text este forma de G. τοῦ Χελκιου.

[2] Forma de D. pl.

[3] E forma de vocativ.

[4] A se vedea cum arată migdalul: https://ro.wikipedia.org/wiki/Migdal.

Isaias, cap. 66, cf. LXX

1. Așa zice Domnul: „Cerul [Îmi este] Mie tronul, iar pământul [Îmi este Mie] scăunelul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi Mie sau ce fel de loc al odihnei Mele?

2. Căci pe toate acestea le-a făcut mâna Mea și ale Mele este [sunt] toate acestea”, zice Domnul. „Și peste care voi privi, decât numai peste cel smerit și liniștit și tremurând [la] cuvintele Mele [τὸν ταπεινὸν καὶ ἡσύχιον καὶ τρέμοντα τοὺς λόγους Μου]?

3. Iar cel fărădelege, cel care Îmi jertfește Mie un vițel, [este] ca cel care jertfește un câine. Iar cel care [Îmi] aduce făină bună de grâu [drept jertfă] [este] ca sângele de porc. [Iar] cel care [Îmi] aduce tămâie întru pomenire [este] ca cel care blasfemiază. Că[ci] aceștia și-au ales căile lor și urâciunile lor [καὶ οὗτοι ἐξελέξαντο τὰς ὁδοὺς αὐτῶν καὶ τὰ βδελύγματα αὐτῶν], pe care sufletul lor l[e]-a voit [ἃ ἡ ψυχὴ αὐτῶν ἠθέλησεν].

4. Și Eu voi alege batjocurile lor și păcatele le voi răsplăti lor. Că[ci] i-am chemat pe ei și nu M-au ascultat, le-am grăit și nu M-au auzit și au făcut [lucrul] cel rău înaintea Mea, și pe care [Eu] nu le doream, [ei] le-au ales”.

5. Ascultați cuvântul Domnului, cei care tremură [tremurați] [la] cuvântul Lui! Ziceți: „Frații noștri” celor care ne urăsc pe noi și care nu ne pot suferi! Pentru ca numele Domnului să se slăvească și să se arate în[tru] veselia lor [și astfel] aceia vor fi rușinați.

6. Glasul strigării [vine] din cetate, glasul [vine] din templu. [Acesta este] glasul Domnului răsplătind răsplătire celor care stau împotrivă.

7. [Mai] înainte [ca] să aibă chinurile nașterii [ca] să nască [πρὶν ἢ τὴν ὠδίνουσαν τεκεῖν], [mai] înainte [ca] să vină osteneala durerilor nașterii [πρὶν ἐλθεῖν τὸν πόνον τῶν ὠδίνων], a fugit departe și a născut bărbat [ἐξέφυγεν καὶ ἔτεκεν ἄρσεν][1].

8. Cine a auzit un astfel [de lucru]? Și cine a [mai] văzut așa [ceva până acum]? [Oare], cu adevărat, pământul avea dureri ale nașterii într-o zi sau neamul a și fost născut deodată? Că avea dureri ale nașterii și Sionul și-a născut copiii săi.

9. „Iar Eu am dat așteptarea aceasta [τὴν προσδοκίαν ταύτην] și [tu] nu ai pomenit de Mine”, a zis Domnul. „Iată, nu [sunt] Eu Cel care nasc și pe stearpă am făcut-o?”, a zis Dumnezeu.

10. Veselește-te, Ierusalimul[e] și prăznuiți în[tru] acesta toți cei care îl iubiți pe el! Bucurați-vă [cu] bucurie toți câți plângeți în el!

11. Pentru ca să sugeți și să vă săturați de la sânul mângâierii sale [ἵνα θηλάσητε καὶ ἐμπλησθῆτε ἀπὸ μαστοῦ παρακλήσεως αὐτῆς]. Pentru ca, sugând, să vă desfătați de la intrarea slavei sale [ἵνα ἐκθηλάσαντες τρυφήσητε ἀπὸ εἰσόδου δόξης αὐτῆς].

12. Că[ci] acestea zice Domnul: „Iată, Eu Mă abat întru ei ca râul păcii [ἰδοὺ Ἐγὼ ἐκκλίνω εἰς αὐτοὺς ὡς ποταμὸς εἰρήνης] și ca pâraiele înecând slava neamurilor [καὶ ὡς χειμάρρους ἐπικλύζων δόξαν ἐθνῶν]! Copiii lor pe umeri vor fi ridicați și pe genunchi vor fi mângâiați.

13. Căci precum cineva va fi mângâiat de mama [lui], așa și Eu vă voi mângâia pe voi și în Ierusalim veți fi mângâiați [καὶ ἐν Ιερουσαλημ παρακληθήσεσθε]”.

14. Și veți vedea și se va bucura inima voastră și oasele voastre ca iarba va [vor] crește și va fi cunoscută mâna Domnului celor care I se închină Lui [καὶ γνωσθήσεται ἡ χεὶρ Κυρίου τοῖς σεβομένοις Αὐτόν] și îi va amenința pe cei care sunt neascultători.

15. Căci, iată, Domnul ca focul va veni și ca viforul [vor fi] carele Sale [ἰδοὺ γὰρ Κύριος ὡς πῦρ ἥξει καὶ ὡς καταιγὶς τὰ ἅρματα Αὐτοῦ]! [Ca] să răsplătească răzbunare în mânie [ἀποδοῦναι ἐν θυμῷ ἐκδίκησιν] și respingere în văpaia focului [καὶ ἀποσκορακισμὸν ἐν φλογὶ πυρός].

16. Căci în focul Domnului va fi judecat tot pământul [ἐν γὰρ τῷ πυρὶ Κυρίου κριθήσεται πᾶσα ἡ γῆ] și în sabia Lui tot trupul [καὶ ἐν τῇ ῥομφαίᾳ αὐτοῦ πᾶσα σάρξ], [iar] răniții cei mulți vor fi de la Domnul [πολλοὶ τραυματίαι ἔσονται ὑπὸ Κυρίου].

17. „Cei care se spală și se curățesc întru grădini și în curți, mâncând carne de porc și urâciuni, chiar acum, deodată, vor fi nimiciți”, a zis Domnul.

18. „Iar Eu faptele lor și gândurile lor le cunosc. [Și Eu] vin să adun toate neamurile [ἔρχομαι συναγαγεῖν πάντα τὰ ἔθνη] și limbile [καὶ τὰς γλώσσας]. Și [ele] vor veni și vor vedea slava Mea [καὶ ἥξουσιν καὶ ὄψονται τὴν δόξαν Μου].

19. Și voi lăsa în[tru] ei semne [καὶ καταλείψω ἐπ᾽ αὐτῶν σημεῖα] și voi trimite mântuiți dintre ei întru neamuri [καὶ ἐξαποστελῶ ἐξ αὐτῶν σεσῳσμένους εἰς τὰ ἔθνη], întru Tarsis [Θαρσις] și Fud [Φουδ] și Lud [Λουδ] și Mosoh [Μοσοχ] și Tovel [καὶ Θοβελ] și întru Ellas [τὴν Ἑλλάδα][2]/ Grecia și întru insulele cele de departe [καὶ εἰς τὰς νήσους τὰς πόρρω], care nu au auzit numele Meu și nici [nu] au văzut slava Mea și vor vesti slava Mea în[tru] neamuri.

20. Și îi vor aduce pe frații voștri din toate neamurile [ca] dar Domnului [καὶ ἄξουσιν τοὺς ἀδελφοὺς ὑμῶν ἐκ πάντων τῶν ἐθνῶν δῶρον Κυρίῳ], împreună cu caii și carele [lor], în carele acoperite ale catârilor, cu umbrele, întru cetatea cea sfântă, [în] Ierusalim”, a zis Domnul, „ca să Îmi poarte Mie fiii lui Israil jertfele lor cu psalmi, întru casa Domnului”.

21. „Și dintre ei Îmi voi lua Mie preoții și levitei”, a zis Domnul.

22. „Căci [în] ce fel [vor fi] cerul cel nou și pământul cel nou, pe care Eu le fac, [astfel] rămâne [rămân] înaintea Mea”, zice Domnul, „[și] așa va sta [vor sta și] sămânța voastră și numele vostru”.

23. „Și va fi lună de lună și sabat de sabat [și] va veni tot trupul înaintea Mea, [ca] să se închine în Ierusalim”, a zis Domnul.

24. „Și vor ieși și vor vedea leșurile oamenilor, ale celor care au greșit în[tru] Mine. Căci viermele lor nu va muri [ὁ γὰρ σκώληξ αὐτῶν οὐ τελευτήσει] și focul lor nu va fi stins [καὶ τὸ πῦρ αὐτῶν οὐ σβεσθήσεται] și vor fi întru vederea a tot trupul”.


[1] Prunc de parte bărbătească.

[2] În text avem forma de Ac. Eu am transliterat forma de N.: Ἑλλάς.

Isaias, cap. 65, cf. LXX

1. „Arătat M-am făcut celor [ce] pe Mine nu Mă caută, M-am aflat celor [ce] pe Mine nu mă întreabă. Am zis: «Iată, [Eu] sunt!» neamului care nu au chemat numele Meu.

2. Întins-am mâinile Mele toată ziua către popor neascultător și împotrivitor, care  nu au mers [în] calea cea adevărată, ci după păcatele lor.

3. Poporul acesta, care pururea Mă întărâtă pe Mine înaintea Mea, aceștia jertfesc în grădini și tămâiază pe lespezile demonilor [καὶ θυμιῶσιν ἐπὶ ταῖς πλίνθοις τοῖς δαιμονίοις], care nu este [ἃ οὐκ ἔστιν] [sunt] [dumnezei].

4. Și în morminte și în peșteri dorm pentru vise [καὶ ἐν τοῖς μνήμασιν καὶ ἐν τοῖς σπηλαίοις κοιμῶνται δι᾽ ἐνύπνια], care mănâncă cărnurile cele de porc și zeama jertfelor, pângărite [fiind] toate vasele lor.

5. [Sunt] cei care zic: «[Stai] departe de mine, să nu te apropii de mine, că[ci] curat sunt[!]». Acesta [este] fumul mâniei Mele, [iar] focul arde în[tru] el [în] toate zilele.

6. Iată, a fost scris înaintea Mea: «Nu voi tăcea, până ce [nu] am să răsplătesc întru sânul lor

7. păcatele lor și ale părinților lor»”, zice Domnul, „«care au tămâiat pe munți și pe dealuri [și] M-au ocărât pe Mine! Le voi da lucrurile lor întru sânul lor»”.

8. Așa zice Domnul: „[În] ce chip va fi aflat bobul de strugure în ciorchine și vor zice: «Să nu-l strici pe el, că binecuvântarea Domnului este în[tru] el[!]», așa voi face pentru cel care Îmi slujește Mie, [căci] pentru acela nu am să îi pierd pe toți [τούτου ἕνεκεν οὐ μὴ ἀπολέσω πάντας].

9. Și voi scoate sămânța cea din Iacov și pe cea din Iudas și [aceasta] va moșteni muntele cel sfânt al Meu. Și îl vor moșteni cei aleși ai Mei și robii Mei și vor locui acolo.

10. Și vor fi în dumbravă locașurile turmelor și valea lui Ahor [Αχωρ] în[tru] odihna cirezilor poporului Meu, care M-au căutat pe Mine.

11. Iar voi, cei care M-ați părăsit pe Mine și ați uitat muntele cel sfânt al Meu și care pregătiți demonului masă [καὶ ἑτοιμάζοντες τῷ δαίμονι τράπεζαν] și împliniți norocului amestec[1] [καὶ πληροῦντες τῇ τύχῃ κέρασμα],

12. Eu vă voi da pe voi întru sabie [și] toți în[tru] înjunghiere veți cădea. Că[ci] v-am chemat pe voi și nu ați ascultat, am grăit și ați refuzat să ascultați și ați făcut [lucrul] cel rău înaintea Mea și pe care nu le voiam le-ați ales”.

13. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Iată, cei care Îmi slujesc Mie vor mânca, iar voi veți flămânzi! Iată, cei care Îmi slujesc Mie vor bea, iar voi veți înseta! Iată, cei care Îmi slujesc Mie vor fi veseliți, iar voi veți fi rușinați!

14. Iată, cei care Îmi slujesc Mie se vor bucura în[tru] veselie, iar voi veți striga pentru durerea inimii voastre [ὑμεῖς δὲ κεκράξεσθε διὰ τὸν πόνον τῆς καρδίας ὑμῶν] și de zdrobirea duhului vă veți văieta [καὶ ἀπὸ συντριβῆς πνεύματος ὀλολύξετε].

15. Căci veți părăsi numele vostru întru săturarea celor aleși ai Mei și pe voi vă va omorî Domnul, iar celor care Îi slujesc Lui va fi chemat numele cel nou[2],

16. care va fi binecuvântat pe pământ. Căci Îl vor binecuvânta pe Dumnezeul Cel adevărat, iar cei care se jură [se vor jura] pe pământ se vor jura pe Dumnezeul Cel adevărat. Căci vor uita necazul lor cel dintâi și [acela] nu li se va [mai] sui la inima lor [καὶ οὐκ ἀναβήσεται αὐτῶν ἐπὶ τὴν καρδίαν].

17. Căci va fi [vor fi] cerul cel nou și pământul cel nou [ἔσται γὰρ ὁ οὐρανὸς καινὸς καὶ ἡ γῆ καινή] și nu or să își mai aducă aminte de cele dintâi și nici nu or să [mai] vină în inima lor,

18. ci veselie și bucurie vor afla în[tru] ea[3]. Că[ci], iată, Eu fac Ierusalimului bucurie și poporului Meu veselie!

19. Și Mă voi bucura în[tru] Ierusalim și voi fi veselit [Mă voi veseli] în[tru] poporul Meu și nu are să se mai audă în el glasul plângerii și nici glasul strigării.

20. Și nu are să mai fie acolo cel înainte de vreme [ἄωρος][4] și [nici] bătrânul care nu își va umple vremea lui. Căci va fi cel tânăr de 100 de ani, iar cel păcătos murind de 100 de ani și blestemat va fi.

21. Și vor zidi case și ei le vor locui, și vor sădi vii și ei vor mânca roadele lor.

22. Și nu vor zidi și alții vor locui, și [nici] nu vor sădi și alții vor mânca, căci după zilele pomului vieții vor fi zilele poporului Meu [ατὰ γὰρ τὰς ἡμέρας τοῦ ξύλου τῆς ζωῆς ἔσονται αἱ ἡμέραι τοῦ λαοῦ Μου] [și] lucrurile ostenelilor lor se vor învechi [τὰ ἔργα τῶν πόνων αὐτῶν παλαιώσουσιν][5].

23. Iar cei aleși ai Mei nu se vor osteni întru deșert și nici nu vor face copii întru blestem, că[ci] sămânța este binecuvântată de către Dumnezeu și cei [care sunt] urmași ai lor împreună cu ei vor fi[6].

24. Și va fi [că] mai înainte să strige ei [καὶ ἔσται πρὶν κεκράξαι αὐτοὺς], Eu îi voi auzi pe ei [Ἐγὼ ἐπακούσομαι αὐτῶν] [și,] încă grăind ei, [Eu] voi zice: «Ce este?».

25. Atunci lupii și mieii vor fi păscuți împreună și leul ca boul va mânca paie, iar șarpele pământ ca pâine. Nu vor face nedreptăți și nici nu vor strica în muntele cel sfânt al Meu”, zice Domnul.


[1] Jertfă de băutură.

[2] Numele de creștin.

[3] În inima lor. E vorba despre starea dumnezeiască pe care o vor trăi Sfinții în Împărăția lui Dumnezeu.

[4] Cel născut prematur.

[5] Se vor înveșnici. Pentru că se referă la ostenelile ascetice ale Sfinților.

[6] În Împărăția lui Dumnezeu.