Ieremias, cap. 33, cf. LXX

1. În[tru] începutul împărăției lui Ioachim [Ἰωακίμ], a fiului lui Iosias [Ἰωσίας], a fost făcut cuvântul acesta de la Domnul.

2. Așa a zis Domnul: „Stai în curtea casei Domnului și vei descoperi tuturor iudeilor și tuturor celor care vin a se închina în casa Domnului toate cuvintele pe care ți le-am rânduit ție [ca] lor să le descoperi! Să nu oprești cuvântul [μὴ ἀφέλῃς ῥῆμα].

3. [Deși,] poate, vor auzi și se vor întoarce [ei], fiecare de la calea sa cea rea. Și [atunci] voi înceta de la cele rele, pe care Eu socotesc să le fac lor pentru obiceiurile lor cele rele [ἕνεκεν τῶν πονηρῶν ἐπιτηδευμάτων αὐτῶν].

4. Și vei grăi [acestea]: «Așa a zis Domnul: <Dacă nu aveți să Mă ascultați [pentru] a merge în cele legiuite ale Mele, pe care [Eu] le-am dat spre fața voastră,

5. [pentru] a asculta cuvintele slujitorilor Mei, ale Profeților, pe care Eu îi trimit către voi [de la] revărsatul zorilor [οὓς Ἐγὼ ἀποστέλλω πρὸς ὑμᾶς ὄρθρου] – și i-am trimis și nu M-ați ascultat pe Mine –

6. și [atunci] voi da casa aceasta[1] ca Silomul [Σηλωμ], iar cetatea[2] o voi da spre blestem tuturor neamurilor a tot pământul [καὶ τὴν πόλιν δώσω εἰς κατάραν πᾶσιν τοῖς ἔθνεσιν πάσης τῆς γῆς]>»”.

7. Și au auzit preoții și profeții cei mincinoși [οἱ ψευδοπροφῆται] și tot poporul pe Ieremias grăind cuvintele acestea în casa Domnului.

8. Și a fost Ieremias încetând grăind [a grăi] toate [cuvintele], pe care Domnul le-a rânduit lui să le grăiască la tot poporul. Și l-au prins pe el preoții și profeții cei mincinoși și tot poporul, zicându-i: „[Cu] moarte vei muri,

9. că[ci] ai profețit [întru] numele Domnului [ἐπροφήτευσας τῷ ὀνόματι Κυρίου], zicând: «Ca Silomul va fi casa aceasta și cetatea aceasta va fi pustiită de cei care locuiesc [în ea]»”. Și a fost adunat tot poporul împotriva lui Ieremias în casa Domnului.

10. Și au auzit stăpânitorii lui Iudas cuvântul acesta și s-au suit dintru casa împăratului întru casa Domnului și au șezut la poarta cea nouă a curților Domnului [ἐν προθύροις πύλης Κυρίου τῆς καινῆς].

11. Și au zis preoții și profeții cei mincinoși către stăpânitori și la tot poporul: „Judecata de moarte [se cuvine] omului acestuia [κρίσις θανάτου τῷ ἀνθρώπῳ τούτω], că[ci] a profețit împotriva cetății acesteia [ὅτι ἐπροφήτευσεν κατὰ τῆς πόλεως ταύτης], precum ați auzit cu urechile voastre [καθὼς ἠκούσατε ἐν τοῖς ὠσὶν ὑμῶν]!”.

12. Iar Ieremias a zis [atunci] către stăpânitori și la tot poporul, zicând: „Domnul m-a trimis pe mine să profețesc împotriva casei acesteia [Κύριος ἀπέστειλέν με προφητεῦσαι ἐπὶ τὸν οἶκον τοῦτον] și împotriva cetății acesteia toate cuvintele acestea, pe care le-ați auzit [καὶ ἐπὶ τὴν πόλιν ταύτην πάντας τοὺς λόγους τούτους οὓς ἠκούσατε].

13. Iar acum faceți mai bune căile voastre și faptele voastre [καὶ νῦν βελτίους ποιήσατε τὰς ὁδοὺς ὑμῶν καὶ τὰ ἔργα ὑμῶν]! Și auziți glasul Domnului [καὶ ἀκούσατε τῆς φωνῆς Κυρίου] și va înceta Domnul de la cele rele pe care le-a grăit împotriva voastră [καὶ παύσεται Κύριος ἀπὸ τῶν κακῶν ὧν ἐλάλησεν ἐφ᾽ ὑμᾶς]!

14. Și, iată, eu [sunt] în mâinile voastre! Faceți-mi mie cum vă este de folos și cum vă este mai bine vouă!

15. Însă, mai degrabă, cunoscând [ce vreți să faceți], veți cunoaște că, dacă mă omorâți pe mine, sânge nevinovat dați asupra voastră [αἷμα ἀθῷον δίδοτε ἐφ᾽ ὑμᾶς] și asupra cetății acesteia și asupra celor care locuiesc în ea. Că[ci] în[tru] adevăr m-a trimis pe mine Domnul către voi [ὅτι ἐν ἀληθείᾳ ἀπέσταλκέν με Κύριος πρὸς ὑμᾶς], [ca] să grăiesc întru urechile voastre toate cuvintele acestea”.

16. Și au zis stăpânitorii și tot poporul către preoți și către profeții cei mincinoși: „Nu îi este omului acestuia judecata de moarte, că[ci] în[tru] numele Domnului, Dumnezeului nostru a grăit către noi!”.

17. Și s-au ridicat bărbații cei mai bătrâni ai pământului [καὶ ἀνέστησαν ἄνδρες τῶν πρεσβυτέρων τῆς γῆς] și au zis la toată adunarea poporului:

18. „Miheas Moratitis [Μιχαιας ὁ Μωραθίτης][3] era în zilele lui Ezechias [Εζεκίας], împăratul Iudasului, și a zis la tot poporul Iudasului: «Așa a zis Domnul: <Sionul ca ogorul va fi arat și Ierusalimul întru [pământul] cel necălcat va fi, iar muntele casei întru crângul dumbrăvii [καὶ τὸ ὄρος τοῦ οἴκου εἰς ἄλσος δρυμοῦ][4]>».

19. Oare, ucigându-l, l-a ucis pe el Ezechias și tot Iudasul? [Oare] nu fiindcă s-au temut de Domnul și fiindcă s-au rugat feței Domnului? Și Domnul a încetat de la cele rele pe care le-a grăit împotriva lor. [Așa] și noi am făcut cele rele [καὶ ἡμεῖς ἐποιήσαμεν κακὰ] [și] cele mari împotriva sufletelor noastre [μεγάλα ἐπὶ ψυχὰς ἡμῶν]”.

20. Și era [atunci] omul profețind [întru] numele Domnului: Urias [Οὐρίας], fiul lui Sameas [Σαμαιας] din Cariatiarim [Καριαθιαριμ]. Și [el] a profețit despre pământul acesta după toate cuvintele lui Ieremias.

21. Și a auzit împăratul Ioachim, și [au auzit și] toți stăpânitorii toate cuvintele sale, și căutau să-l omoare pe el [καὶ ἐζήτουν ἀποκτεῖναι αὐτόν]. Și a auzit Urias și a intrat întru Egiptos.

22. Și împăratul a trimis oameni întru Egiptos

23. și l-au scos pe el de acolo și l-au adus pe el către împărat. Și [împăratul] l-a lovit pe el cu sabia [καὶ ἐπάταξεν αὐτὸν ἐν μαχαίρᾳ] și l-a aruncat pe el întru mormântul fiilor poporului său [καὶ ἔρριψεν αὐτὸν εἰς τὸ μνῆμα υἱῶν λαοῦ αὐτοῦ].

24. Dar mâna lui Ahicam [πλὴν χεὶρ Αχικαμ], a fiului lui Safan, era cu Ieremias [υἱοῦ Σαφαν ἦν μετὰ Ιερεμιου], [ca] să nu-l dea pe el întru mâinile poporului [τοῦ μὴ παραδοῦναι αὐτὸν εἰς χεῖρας τοῦ λαοῦ], [ca] să nu-l omoare pe el [τοῦ μὴ ἀνελεῖν αὐτόν].


[1] Templul din Ierusalim.

[2] Ierusalimul.

[3] Se referă la Sfântul Profet Miheas.

[4] Se referă la Mih. 3, 12, LXX: „Pentru aceasta [διὰ τοῦτο], Sionul va fi arat pentru voi ca ogorul [δι᾽ ὑμᾶς Σιων ὡς ἀγρὸς ἀροτριαθήσεται] și Ierusalimul precum coliba de pază va fi [καὶ Ιερουσαλημ ὡς ὀπωροφυλάκιον ἔσται] și muntele casei [va fi] precum crângul dumbrăvii [καὶ τὸ ὄρος τοῦ οἴκου ὡς ἄλσος δρυμοῦ]”.

Ieremias, cap. 32, cf. LXX

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13. Câte a profețit Ieremias asupra tuturor neamurilor.

14.

15. Așa a zis Domnul Dumnezeu: „Israil[ule], ia potirul acesta de vin neamestecat [τοῦ οἴνου τοῦ ἀκράτου] din mâna Mea și va [vor] bea toate neamurile [din el], către care Eu te trimit pe tine către ele!

16. Și vor bea și varsă [vor vărsa][1] și vor fi înnebuniți [și vor înnebuni] de la fața sabiei, pe care Eu o trimit în mijlocul lor”.

17. Și am luat potirul din mâna Domnului și am dat să bea [din el] neamurilor, către care m-a trimis Domnul asupra lor:

18. Ierusalimului și cetăților Iudasului și împărăției Iudasului și stăpânitorilor săi – [ca] să-i pună pe ei spre pustiire și spre [pământ] necălcat și spre șuierare –

19. și lui Farao, împăratul Egiptosului, și slujitorilor săi și [mai] marilor săi și la tot poporul său

20. și tuturor celor amestecați ai săi și tuturor împăraților celor străini: Ascalonului și Gazei și Accaronului și celei rămase a Azotosului

21. și Idumeii și Moabitisului și fiilor lui Ammon [Αμμων]

22. și tuturor împăraților Tirosului și împăraților Sidonului și împăraților celor [care sunt] de partea cealaltă a mării

23. și lui Dedan [Δαιδαν] și lui Teman [Θαιμαν] și lui Ros [Ρως] și tuturor celor care au fost tăiați de la fața Sa

24. și tuturor celor amestecați, celor care poposesc în pustiu,

25. și tuturor împăraților Elamului [Αιλαμ] și tuturor împăraților perșilor

26. și tuturor împăraților de la vântul de răsărit [ἀπὸ ἀπηλιώτου], celor de departe și celor de aproape, fiecăruia către aproapele său și tuturor împărățiilor cele de pe fața pământului.

27. „Și le vei grăi lor [acestea]: «Așa a zis Domnul, Atotțiitorul: <Beți, și aveți să vă îmbătați, și vărsați[2]! Și veți cădea și nu aveți să vă ridicați de la fața sabiei, pe care Eu o trimit în mijlocul vostru>».

28. Și va fi când nu or să voiască să primească potirul din mâna ta, astfel încât să bea [din el], și [atunci] le vei zice [lor]: «Așa a zis Domnul: <Bând, veți bea.

29. Că[ci] în cetatea în care a fost numit numele Meu în aceasta, Eu încep să chinui, iar voi nu aveți să vă curățiți [cu] curăție. Că[ci] Eu chem sabia asupra celor care șed pe pământ>».

30. Iar tu vei profeți asupra lor cuvintele acestea și le vei zice: «Domnul din [cerul] cel înalt va arăta [Κύριος ἀφ᾽ ὑψηλοῦ χρηματιεῖ], din [cerul] cel sfânt al Său Își va da glasul Său [ἀπὸ τοῦ Ἁγίου αὐτοῦ δώσει φωνὴν Αὐτοῦ], cuvât va arăta pe[ste] locul Său. Iar strigarea ca adunând o vor răspunde și [va fi] asupra celor care șed pe pământ.

31. Vine pieirea asupra unei părți de pământ, că[ci] judecata Domnului [este] în[tre] neamuri [κρίσις τῷ Κυρίῳ ἐν τοῖς ἔθνεσιν]. El Se judecă cu tot trupul [κρίνεται Αὐτὸς πρὸς πᾶσαν σάρκα], iar cei neevlavioși au fost dați întru sabie»”, zice Domnul.

32. Așa a zis Domnul: „Iată, vin cele rele de la [un] neam pe[este alt] neam și furtuna cea mare iese de la marginea pământului [λαῖλαψ μεγάλη ἐκπορεύεται ἀπ᾽ ἐσχάτου τῆς γῆς]!

33. Iar, în ziua Domnului, răniții de către Domnul vor fi dintr-o parte a pământului și până întru [cealaltă] parte a pământului. [Și] nu or să fie îngropați, [ci] vor fi spre balegi pe fața pământului [εἰς κόπρια ἐπὶ προσώπου τῆς γῆς ἔσονται].

34. Jeliți-vă, păstorilor, și strigați! Și tânguiți-vă, berbecii oilor [berbecilor ai oilor]! Că[ci] au fost împliniți [s-au împlinit] anii voștri spre înjunghiere și veți cădea ca berbecii cei aleși.

35. Și va pieri fuga de la păstori [καὶ ἀπολεῖται φυγὴ ἀπὸ τῶν ποιμένων] și mântuirea de la berbecii oilor [καὶ σωτηρία ἀπὸ τῶν κριῶν τῶν προβάτων].

36. Glasul strigării păstorilor și gălăgia oilor și a berbecilor [vor pieri], că[ci] Domnul a nimicit pășunile lor.

37. Și vor înceta cele rămase ale păcii de la fața urgiei mâniei Mele [καὶ παύσεται τὰ κατάλοιπα τῆς εἰρήνης ἀπὸ προσώπου ὀργῆς θυμοῦ Μου].

38. A părăsit ca leul locașul său, că[ci] a fost făcut [s-a făcut] pământul lor întru [pământ] necălcat de la fața sabiei celei mari [ἀπὸ προσώπου τῆς μαχαίρας τῆς μεγάλης]”.


[1] Vor vomita.

[2] Vomitați!

Ieremias, cap. 31, 31-44, cf. LXX

31. Pentru aceasta, pe Moab să-l jeliți! Din toate părțile strigați împotriva oamenilor lui Chiradas [Κιραδας], a secetei!

32. Iazir [Ιαζηρ] [este] ca plânsul. Îți voi plânge ție [ἀποκλαύσομαί σοι] [Te voi plânge pe tine], via Sevima [ἄμπελος Σεβημα]! Iazir, joardele tale a[u] trecut marea! Au atins asupra rodului tău, asupra culegătorilor tăi de struguri pieirea a căzut.

33. A[u] fost măturată [măturate] bucuria și veselia din Moabitis [Μωαβῖτις], iar vinul era în teascurile sale. Dimineața nu au [mai] călcat și nici seara nu au mai făcut strigare.

34. De la strigarea Esevonului [Εσεβων] [și] până la Eleali [Ελεαλη], cetățile lor au dat glasul lor. De la Zogor [Ζογορ] până la Oronem [Ωρωναιμ] și Aglat-salisia [Αγλαθ-σαλισια]. Că[ci] și apa Nevrim [Νεβριμ] spre ardere va fi.

35. Și îl voi pierde pe Moab”, zice Domnul, „[pe cel] suindu-se la altar [ἀναβαίνοντα ἐπὶ βωμὸν] și tămâindu-și dumnezeii săi [καὶ θυμιῶντα θεοῖς αὐτοῦ].

36. Pentru aceasta, inima Mea [καρδία Μου], Moabule, ca flautele vor vui [ὥσπερ αὐλοὶ βομβήσουσιν] [va vui]. Inima Mea împotriva oamenilor lui Chiradas ca flautul va vui. Pentru aceasta, pe care [le-]a[u] câștigat, [acelea] a[u] pierit de la om.

37. În tot locul, tot capul își vor rade și toată barba va fi rasă și toate mâinile se vor bate [în piept] și pe[ste] tot mijlocul [va fi] pânza de sac

38. și pe toate acoperișurile Moabului și pe cele largi ale sale. Că[ci] l-am zdrobit pe Moab”, zice Domnul, „ca [pe] un vas de care nu e nevoie de el.

39. Cum s-a împăcat? Cum și-a întors spatele Moabul? [Pentru că] Moabul a fost rușinat și a fost făcut spre râs și [a fost lăsat în] furia tuturor celor dimprejurul său”.

40. Că[ci] așa a zis Domnul:

41. „A fost luat Accariotul [Ακκαριωθ], [dar] și fortărețele [sale] a[u] fost luate.

42. Și va pieri Moabul din mulțime, că[ci] împotriva Domnului a fost mărit [s-a mărit].

43. Lațul și frica și groapa [vor fi] asupra ta, șezând [peste] Moab [dacă vei stăpâni Moabul].

44. [Și] cel care fuge de la fața fricii [ὁ φεύγων ἀπὸ προσώπου τοῦ φόβου], va cădea întru groapă [ἐμπεσεῖται εἰς τὸν βόθυνον], iar cel care se suie din groapă, va fi prins în laț. Că[ci] voi aduce acestea [toate] asupra Moabului în anul cercetării sale [ἐν ἐνιαυτῷ ἐπισκέψεως αὐτῆς]”.

Ieremias, cap. 31, 14-30, cf. LXX

14. Cum veți zice [atunci]: «Cei puternici suntem și omul întărindu-se întru cele ale războaielor»?

15. A nimicit Moabul, cetatea sa, iar pe tinerii cei aleși ai săi i-au coborât spre înjunghiere.

16. Aproape [este] să vină ziua lui Moab și răutatea sa cea foarte repede.

17. Mergeți lui [la el] toți [cei] dimprejurul său, toți cei care ați cunoscut numele său! Ziceți[-i lui]: «Cum a fost zdrobit toiagul cel cu bună cinste [πῶς συνετρίβη βακτηρία εὐκλεής], toiagul măreției [ῥάβδος μεγαλώματος]?»!

18. Coboară-te din slavă și șezi în[tru] umezeală [ατάβηθι ἀπὸ δόξης καὶ κάθισον ἐν ὑγρασίᾳ]! Șezând [Pentru că șade] Debonul, nimiciți! Că[ci] a nimicit Moabul, s-a suit întru tine pustiind fortăreața ta.

19. Stai pe cale și privește, șezând în Aroir [Αροηρ]! Și[-l] întreabă, fugind și mântuind [pe cel care fuge și se mântuie], și[-i] zi [lui]: «Ce a fost?»!

20. A fost rușinat Moabul, că[ci] a fost zdrobit. Jelește-te și strigă! Vestește în Arnon [Αρνων] că a nimicit Moabul!

21. Și judecata vine [κρίσις ἔρχεται] întru pământul lui Misor [Μισωρ], [vine] pe[ste] Helon [Χαιλων] și pe[este] Iassa [Ιασσα] și pe[este] Mofat [Μωφαθ]

22. și pe[este] Debon și pe[este] Nabav și pe[este] casa lui Deblatem [Δεβλαθαιμ]

23. și pe[ste] Cariatem [Καριαθαιμ] și pe[este] casa lui Gamol [Γαμωλ] și pe[este] casa lui Maon [Μαων]

24. și pe[este] Cariot [Καριωθ] și pe[este] Vosor [Βοσορ] și pe[este] toate cetățile Moabului cele de departe și cele de aproape [καὶ ἐπὶ πάσας τὰς πόλεις Μωαβ τὰς πόρρω καὶ τὰς ἐγγύς].

25. A fost zdrobit cornul Moabului și răsplata sa a fost zdrobită.

26. Îmbătați-l pe el, că[ci] împotriva Domnului a fost mărit! Și va bate Moabul cu mâna sa și va fi și el spre râs.

27. Și oare nu întru glumă îți era ție, Israile? Oare în[tru] furturile tale a fost aflat, că[ci] te războiai [cu] el?

28. Au lăsat cetățile și au locuit în[tru] pietre cei care locuiesc [locuiseră] Moabul. Au fost făcuți [S-au făcut] ca porumbițele cuibărindu-se în pietre [la] gura gropii [ἐγενήθησαν ὡς περιστεραὶ νοσσεύουσαι ἐν πέτραις στόματι βοθύνου].

29. Și am auzit[1] semeția lui Moab, [că] s-a[u] semețit foarte semeția sa și mândria sa. Și a fost înălțată [s-a înălțat] inima lui,

30. iar Eu am cunoscut lucrurile sale. [Oare] nu îndestularea sa? [Oare] nu [aceasta] i-a făcut [lui] așa?


[1] Dumnezeu spune asta.

Ieremias, cap. 31, 1-13, cf. LXX

1. Moabului așa i-a zis Domnul: „Vai asupra lui Nabav [Ναβαυ], că[ci] a nimicit [și] a fost luat Cariatemul [Καριαθαιμ]! A fost rușinat Amatul [Αμαθ] și a fost biruit.

2. Nu este încă vindecarea lui Moab. Trufia [este] în Esevon [Εσεβων]. A socotit asupra lui cele rele: «L-am lovit pe el din neam». Și încetarea va înceta [καὶ παῦσιν παύσεται], [căci] după tine va umbla sabia [ὄπισθέν σου βαδιεῖται μάχαιρα].

3. Că[ci] glas a fost strigat din Oronem [Ωρωναιμ]: «[Vine] pieirea și zdrobirea cea mare [ὄλεθρος καὶ σύντριμμα μέγα]».

4. A fost zdrobit Moabul. Vestiți întru Zogora [Ζογορα]!

5. Că[ci] a fost umplut Alaotul cu plâns [ὅτι ἐπλήσθη Αλαωθ ἐν κλαυθμῷ]. Se va sui plângând în calea Oronem, [căci] strigarea pieirii au auzit.

6. Fugiți și mântuiți-vă sufletele voastre [εύγετε καὶ σώσατε τὰς ψυχὰς ὑμῶν]! Și veți fi ca măgarul cel sălbatic în pustiu [καὶ ἔσεσθε ὥσπερ ὄνος ἄγριος ἐν ἐρήμῳ].

7. Fiindcă ai nădăjduit în fortărețele tale și tu vei fi luat[1]. Și va ieși Hamos [Χαμως] în[tru] pribegie [ἐν ἀποικίᾳ], [dar] împreună cu [el vor ieși și] preoții săi[, cât] și stăpânitorii săi.

8. Și va veni pieirea în toată cetatea și cetatea nu are să se mântuie. Și va [vor] pieri țevile de apă [ὁ αὐλών][2] și va fi nimicit cu totul [locul] cel întins[3]”, precum a zis Domnul.

9. „Dați-i semne lui Moab, că[ci cu] legătură va fi aprins! Iar toate cetățile sale întru [pământ] necălcat vor fi. [Atunci] de unde [va fi] cel locuind [întru] el [πόθεν ἔνοικος αὐτῇ]?

10. Blestemat [este] cel care face lucrurile Domnului cu nepurtare de grijă [ἐπικατάρατος ὁ ποιῶν τὰ ἔργα Κυρίου ἀμελῶς], îndepărtând sabia sa de sânge.

11. S-a odihnit Moab de copilaș și era nădăjduind în slava sa. Nu a turnat dintr-u[n] vas într-u[n alt] vas și întru pribegie nu a mers. Pentru aceasta a stat gustul său în[tru] el și mirosul său nu a încetat.

12. Pentru aceasta, iată, vin zile”, zice Domnul, „și îi voi trimite lui, aplecându-se, și [aceia] îl vor apleca pe el[4], iar vasele sale le vor mărunți și coarnele sale le vor zdrobi!

13. Și va fi rușinat Moabul de [către] Hamos precum a fost rușinată casa lui Israil de [către] Betil [Βαιθηλ], [cea] a nădejdii lor, nădăjduind în[tru] ei.


[1] Și tu vei fi cucerit.

[2] Apeductele.

[3] Așezările de la câmpie.

[4] Și îi voi trimite lui pe cei care i se apleacă lui, și care mai apoi îl vor apleca, îl vor supune pe el.

Ieremias, cap. 30, 25-33, cf. LXX

25. Fugiți foarte! Coborâți adânc întru locuința șezând [celor care șed] în curte, că[ci] s-a sfătuit sfat asupra voastră împăratul Babilonului și a socotit gând asupra voastră!

26. Ridică-te și suie asupra neamului celui liniștit, șezând întru ușurare, [asupra] cărora nu sunt uși [celor care nu au uși], nici zăvoare, nici lacăte, [și care] singuri se odihnesc!

27. Și vor fi cămilele lor spre jefuire și mulțimea dobitoacelor lor spre pieire. Și îi voi vântura pe ei [cu] toată suflarea [καὶ λικμήσω αὐτοὺς παντὶ πνεύματι] [Mea], [pe cei care] au fost tunși înaintea feței lor din toată cealaltă parte a lor [κεκαρμένους πρὸ προσώπου αὐτῶν ἐκ παντὸς πέραν αὐτῶν], [și] le voi aduce întoarcerea lor”, a zis Domnul.

28. „Iar curtea va fi locuința vrăbiilor [καὶ ἔσται ἡ αὐλὴ διατριβὴ στρουθῶν] și [va fi] necălcată până în veac [καὶ ἄβατος ἕως αἰῶνος]. [Și] omul nu are să șadă acolo și nici nu are să locuiască acolo fiul omului.

29. [Împreună cu] Damascosul a[u] fost rușinat[e] Imatul [Ημαθ] și Arfadul [Αρφαδ], că[ci] au auzit auzul cel rău [ἤκουσαν ἀκοὴν πονηράν][1] [și] s-au uimit [și] au fost mâniați. [Și vor voi] să se odihnească, [dar] nu or să poată.

30. A fost slăbit Damascosul, a fost întors spre fugă. Cutremurul[2] l-a apucat pe el.

31. Cum nu M-a părăsit pe Mine cetatea [πῶς οὐχὶ ἐγκατέλιπεν πόλιν Ἐμήν]?! Satul au iubit [κώμην ἠγάπησαν].

32. Pentru aceasta, tinerii vor cădea în cele largi ale sale[3] și toți bărbații [și] războinicii săi vor cădea”, zice Domnul.

33. „Și voi arde foc în zidul Damascosului [καὶ καύσω πῦρ ἐν τείχει Δαμασκοῦ] și voi mistui străzile fiului lui Ader [καὶ καταφάγεται ἄμφοδα υἱοῦ Αδερ]”.


[1] Au primit vestea cea rea.

[2] Cutremurul interior.

[3] Vor cădea pe străzile cetății.

Ieremias, cap. 30, 1-24, cf. LXX

1. Acestea îi zice Domnul Idumeii: „Nu este încă înțelepciunea în Teman [Θαιμαν], [căci] a pierit sfatul de la cei înțelepți, pleca [a plecat] înțelepciunea lor,

2. a fost înșelat sfatul lor. Coborâți adânc întru locuința celor care locuiesc în Dedan [Δαιδαν], că[ci] pe cele grele le-a făcut! L-am adus pe el în vremea [în] care l-am cercetat pe el.

3. Că[ci] culegătorii de struguri ți-au venit ție [și] nu te vor părăsi ție [pe tine]. Pe rămășițe [καταλείμματα][1], ca hoții în noapte [ὡς κλέπται ἐν νυκτὶ], vor pune mâna lor [ἐπιθήσουσιν χεῖρα αὐτῶν].

4. Că[ci] Eu l-am tras [afară] pe Isav [ὅτι Ἐγὼ κατέσυρα τὸν Ἠσαῦ], am descoperit cele ascunse ale lor [ἀνεκάλυψα τὰ κρυπτὰ αὐτῶν], [ca] să nu [mai] poată să le ascundă. I-au nimicit prin mâna fratelui său și a aproapelui său. Și [el] nu [mai] este,

5. rămânând [doar] cel orfan al său ca să trăiască. Iar Eu voi trăi [καὶ Ἐγὼ ζήσομαι] și văduvele în Mine au nădăjduit [καὶ χῆραι ἐπ᾽ Ἐμὲ πεποίθασιν]”.

6. Căci acestea a zis Domnul cărora nu era [aveau] legea să bea potirul: „Au băut și tu ai rămas nepedepsit, [deși] nu ai să rămâi nepedepsit, că[ci], bând [și tu], vei bea [ca și ei].

7. Că[ci] pe Mine Însumi M-am jurat”, zice Domnul, „că[ci] întru [pământ] necălcat [de oameni] și spre ocară și spre blestem vei fi în mijlocul ei[2] și toate cetățile ei vor fi pustii întru veac”.

8. Auzire am auzit de la Domnul [ἀκοὴν ἤκουσα παρὰ Κυρίου] și Îngeri întru neamuri a trimis [καὶ Ἀγγέλους εἰς ἔθνη ἀπέστειλεν]. „Adunați-vă și veniți întru aceasta! Ridicați-vă spre război!

9. Pe cel mic l-am dat [pentru] tine în[tre] neamuri [μικρὸν ἔδωκά σε ἐν ἔθνεσιν], pe cel ușor de disprețuit în[tre] oameni [εὐκαταφρόνητον ἐν ἀνθρώποις][3].

10. Jucăria ta ți-a pus-o ție în mână [ἡ παιγνία σου ἐνεχείρησέν σοι]. Îndrăznelile inimii tale le-a nimicit [ἰταμία καρδίας σου κατέλυσεν]. Găurile pietrelor le-a luat [τρυμαλιὰς πετρῶν συνέλαβεν], tăria dealului celui înalt [ἰσχὺν βουνοῦ ὑψηλου], că[ci] s-a înălțat ca vulturul puiul său [ὅτι ὕψωσεν ὥσπερ ἀετὸς νοσσιὰν αὐτοῦ][4]. [Însă] acolo te voi dărâma pe tine.

11. Idumea [ἡ Ιδουμαία] va fi întru [pământ] necălcat [de oameni], [iar] tot cel care [va] merge pe lângă ea va șuiera,

12. [căci] fost nimicită ca Sodoma și Gomorra. Iar [despre] cei pribegi ai ei”, a zis Domnul Atotțiitorul, „nu are să șadă acolo om și nu are să locuiască acolo fiul omului.

13. Iată [ἰδοὺ], ca leul va sui din mijlocul Iordanisului spre locul Etam [ὥσπερ λέων ἀναβήσεται ἐκ μέσου τοῦ Ιορδάνου εἰς τόπον Αιθαμ][5]! Că[ci] repede îi voi alunga pe ei dintru aceasta. Iar cei tineri din ea stați gata! Că[ci] cine este ca Eu [ὅτι τίς ὥσπερ Ἐγώ] [ca Mine]? Și cine Mi se va împotrivi Mie? Și cine [este] el, păstorul, care va sta către fața Mea?

14. Pentru aceasta, auziți sfatul Domnului, pe care [El] S-a sfătuit asupra Idumeii și gândul Său pe care l-a socotit asupra celor care locuiesc Temanul: De nu or să măture pe cele foarte mici ale oilor, de nu are să o pustiască pe ea căderea lor!

15. Că[ci] de la glasul căderii lor a fost clătinat [s-a clătinat] pământul, iar strigarea ta în mare a fost auzită [καὶ κραυγή σου ἐν θαλάσσῃ ἠκούσθη].

16. Iată [ἰδοὺ], ca vulturul va vedea [ὥσπερ ἀετὸς ὄψεται] și își va întinde aripile [sale] asupra fortărețelor ei [καὶ ἐκτενεῖ τὰς πτέρυγας ἐπ᾽ ὀχυρώματα αὐτῆς]! Și va fi inima celor tari ai Idumeei în ziua aceea [καὶ ἔσται ἡ καρδία τῶν ἰσχυρῶν τῆς Ιδουμαίας ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ] ca inima femeii având durerile nașterii [ὡς καρδία γυναικὸς ὠδινούσης]”.

17. Lor, fiilor lui Ammon [Αμμων], așa le-a spus Domnul: „Nu [sunt] fii, nu sunt în Israil sau îl voi lua [pe cel care] nu este al lor? Pentru ce l-a luat Melhom pe Gad [Μελχομ τὸν Γαδ] și poporul lor în cetățile lor va locui?

18. Pentru aceasta, iată, vin zile”, zice Domnul, „și voi auzi în Ravvat zarva războaielor [καὶ ἀκουτιῶ ἐπὶ Ραββαθ θόρυβον πολέμων]! Și vor fi întru [pământ] necălcat [de oameni] și spre pieire și altarele ei în[tru] foc vor fi arse, iar Israilul își va lua stăpânirea sa.

19. Jelește-te, Esevonule [Εσεβων], că[ci] Gea a fost nimicită [ὅτι ὤλετο Γαι]! Strigați, fiice ale Ravvatului! Încingeți-vă [cu] pânze de sac și zbuciumați-vă și loviți-l pe Melhom! Că[ci] împreună în pribegie vor merge preoții săi și stăpânitorii săi.

20. De ce te vei bucura în câmpurile lui Enachim [Ενακιμ], fiică a îndrăznelii? Cea care a nădăjduit în comorile ei. Cea care zice: «Cine va veni împotriva mea?».

21. Iată, Eu aduc frica pe[este] tine”, a zis Domnul, „de la tot cel vecin al tău și veți fi risipiți fiecare întru fața sa și nu va fi cel care [te] adună [pe tine]!”.

22.

23. [Despre] curtea împărătesei Chidarului [Κηδαρ], pe care a lovit-o Nabuhodonosor [Ναβουχοδονοσορ], împăratul Babilonului, așa a zis Domnul: „Ridicați-vă și suiți în Chidar și sfârșiți pe fiii lui Chedem [Κεδεμ]!

24. Corturile lor și oile lor le vor lua, veșmintele lor și toate vasele lor și cămilele lor le vor lua lor înșiși. Și chemați asupra lor pieirea dimprejur!


[1] Pe strugurii rămași în vie după culesul viei.

[2] A Idumeii.

[3] Profeție hristologică. Pentru că Domnul Iisus Hristos e Cel care a fost disprețuit și minimalizat de către oameni.

[4] Profeție despre Înălțarea Domnului.

[5] Cu referire la Hristos Domnul.