Sinaxa Sfinților din 16 martie 2021

Pe 16 martie 2021, în Biserica lui Dumnezeu sunt pomeniți

Sfântul Mucenic Sabinos sau Sabinianos [Σαβίνος ἢ Σαβινιανὸς], cel născut în Ermupoli [Ἑρμούπολη], în Egipt, și care era administratorul orașului său natal, în timpul persecuției lui Diocletianus s-a ascuns împreună cu alți prieteni creștini, dar a fost vândut de către un cerșetor pe care îl hrănea, fiind prins, împreună cu alți 6 creștini, a fost chinuit, apoi a fost martirizat prin înecarea în Nil împreună cu ceilalți 6 Sfinți Mucenici († 287),

Sfântul Mucenic Papas [Πάπας], cel care a trăit în Licaonia [Λυκαονία] și a fost chinuit în timpul persecuției lui Maximianus, fiind martirizat prin legarea lui de un pom neroditor, care a devenit mai apoi roditor, cel pomenit și pe 14 septembrie și 10 noiembrie († 305),

Sfinții 10 Mucenici din Fenicia, cei care au fost martirizați cu sabia cu două tăișuri,

Sfântul Mucenic Iulianos [Ἰουλιανὸς] Făcătorul de minuni, cel din cetatea Anazarva [Ἀνάζαρβα], din Cilicia, care era senator, și care a fost chinuit în Antiohia Siriei în timpul lui Maximianus Galerius, Sfântul Ioannis Hrisostomos a scris despre mucenicia sa, fiind martirizat prin aruncarea lui în mare într-un sac cusut, punându-se peste el nisip, scorpioni și vipere, fiind îngropat în Alexandria, apoi Sfintele sale Moaște au fost aduse în Antiohia, cel pomenit pe 21 iunie (astăzi e pomenirea sa în romano-catolicism) († 305),

Sfântul Mucenic Romanos [Ρωμανὸς], Diaconul Bisericii Palestinei, cel care era din Chesaria și învăța poporul dreapta credință a Bisericii, și care a fost martirizat cu sabia cu două tăișuri,

Sfântul Sfințit Mucenic Alexander I, Patriarhul Romei, care a fost Patriarh între 109-119, și care a fost martirizat prin arderea sa de viu în timpul lui Adrianus († 3 mai 119),

Sfinții Mucenici Eventius și Theodulus, Presbiterii Bisericii Romei, martirizați în timpul Împăratului Adrianus împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Alexander I, Patriarhul Romei,

Sfântul Cuvios Aninas [Ἀνίνας], Făcătorul de minuni, cel care s-a nevoit în pace în pustiul Mesopotamiei, într-o peșteră, împreună cu doi lei, adormind la vârsta de 110 ani, fiind pomenit și pe 18 martie,

Sfântul Cuvios Iohannes, cel care s-a nevoit în Mănăstirea Rufianense, de lângă Astorga, din Spania, și care a adormit în pace,

Sfântul Cuvios Hristodulos [Χριστόδουλος] Făcătorul de minuni, cel din Mănăstirea Sfântul Ioannis Teologul din Patmos, al cărui nume de mirean a fost Ioannis și s-a născut în anul 1020 în Nicea Bitiniei, părinții săi fiind oameni evlavioși și numindu-se Teodoros și Anna, a fost autodidact, în tinerețe, înainte de a se face Monah, s-a nevoit în Muntele Olimpului și în deșertul palestinian, când s-a făcut Monah a ajuns Starețul Mănăstirii Muntelui Lamos din Caris, în vestul Asiei Mici, datorită invaziei saracinilor din 1085 a plecat în insula Cos, aici a înființat o Mănăstire și o alta pe insula Leros, cu acordul Sfântului Împăratul Alexios I Comninos [Αλέξιος Α’ Κομνηνός] primește în august 1088 insula Patmos pentru a o reîntemeia, pentru că până atunci era nelocuită, în 1091 a început să zidească în Patmos Mănăstirea cu hramul Sfântul Ioannis Teologul pe ruinele Basilicii din sec. al 4-lea, în 1093 e atacată insula Patmos și fuge în Evvia, unde adoarme, peste ceva vreme, Monahii dimpreună cu el i-au adus Sfintele sale Moaște cele nestricate în Mănăstirea începută de el în Patmos († 16 martie 1093),

Sfântul Cuvios Pimeni [პიმენი] cel din Salosi, din Georgia, cel Nebun pentru Hristos, împreună cu Sfântul Antoni [ანტონი] din Meskhi, din Georgia, cei întocmai cu Apostolii, Luminătorii Daghestanului și ai Caucazului de Nord, și care au adormit în pace (sec. al 13-lea),

Sfântul Apostol Aristobulos [Ἀριστόβουλος], cel născut în Cipru, unul din cei 70 de Apostoli ai Domnului, a fost hirotonit Episcop de Sfântul Apostol Pavlos și trimis în Britannia, fiind primul Episcop al Britanniei, cel pomenit și pe 15 martie, 31 octombrie și 4 ianuarie (sec. 1),

Sfinții Mucenici Trofimos și Tallos [Τρόφιμος καὶ Θαλλὸς] Preoții, cei împreună frați din Siria, din Stratonichi [Στρατονίκη], care au slujit în Laodichia [Λαοδίκεια] și au fost chinuiți în timpul lui Dicoletianus de către guvernatorul Asclipios [Ἀσκληπιὸς], fiind martirizați prin răstignire, gardianul închisorii văzând sufletele lor înălțându-se la cer împreună cu 3 Sfinți Îngeri, cei pomeniți și pe 11 martie († 298),

Sfântul Sfințit Mucenic Hilarius, al doilea Episcop de Aquileia, cel martirizat de ziua sa de naștere și care mai înainte de a fi martirizat a distrus prin rugăciunea sa templele păgâne din Aquileia, împreună martirizat cu Sfinții Mucenici Tatianus Diaconul, Felix, Largus și Dionysius, cei martirizați prin tăierea capului în timpul lui Numerianus și a guvernatorului Beronius († 284),

Sfântul Agapitus Mărturisitorul, Episcopul Ravennei (sec. al 4-lea),

Sfântul Cuvios Finian Lobhar (Lobhar = Leprosul), Starețul Mănăstirii de la Swords, de lângă Dublin, capitala Irlandei de azi, cel născut în Bregia, în provincia Leinster, în Irlanda, a fost ucenicul Sfântului Columba, în Mănăstirea sa se mâncau doar verdețuri, s-a întors la Clonmore bolnav de lepră, luând boala de la un băiat tânăr pe care l-a vindecat de lepră († 560),

Sfântul Abbán din Kilabban, din Irlanda, pomenit azi și pe 27 octombrie în romano-catolicism, iar de către Biserică pe 13 mai, care s-a botezat în anul 165, a propovăduit în Anglia și a adormit în pace (sec. al 2-lea),

Sfânta Cuvioasă Eusebia, Stareța Mănăstirii de la Hamay-les-Marchiennes, de lângă Arras, din Franța, fiica cea mare a Sfinților Adalbaldus și Rictrudis, s-a făcut Monahie la Hamage sau Hamay în Belgia, în Mănăstirea întemeiată de bunica ei, de Sfânta Cuvioasă Gertrude, unde a fost mai apoi Stareță († c. 680),

Sfântul Copil Dentlin Mărturisitorul, fiul Sfinților Vincentius Madelgarus și Waldetrudis, cel care a adormit la vârsta de 7 ani mărturisind dreapta credință (sec. al 7-lea),

Sfântul Megingold von Rothenburg, Episcopul de Würzburg, în Germania († 794),

Sfântul Cuvios Gregorius Makar, cel care a fost ales Episcop de Nicopolis în Armenia, dar el a fugit în Franța și a trăit ca eremit în Pithiviers, lângă Orleans († c. 1000),

Sfântul Heribertus Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul de Köln, în Germania, cel născut pe la anul 970 la Worms, în Regatul Germaniei și adormind la Köln, părinții săi au fost Hugo și Tietwista, fiind de neam nobil, a studiat la Worms și la Lorraine, a fost hirotonit Preot în 994, pe 25 decembrie 999 a fost hirotonit Episcop la Köln, în 1003 a întemeiat Mănăstirea Deutz de lângă fluviul Rin, era mult milostiv, adormind în urma unei febre, Sfintele sale Moaște fiind în raclă de aur în biserica parohială romano-catolică „Neu St. Heribert” din Köln-Deutz († 16 martie 1021, la vârsta de 50-51 de ani),

Sfântul Cuvios Mucenic Malahias, cel din insula Rodos și care a fost martirizat la Ierusalim († 1500),

Sfântul Serapion [Серапион], Arhiepiscopul Novgorodului celui Mare și al Pskovului între 1506-1509  († 16 martie 1516),

Sfântul Ambrosi [ამბროსი] Khelaia Mărturisitorul, Patriarhul a toată Georgia între 1921-1927, născut pe 7 septembrie 1861, având numele de mirean Besarion, a fost ales Patriarh pe 14 octombrie 1921, în februarie 1923 e arestat de bolșevici, iar apoi e condamnat la 8 ani de închisoare și i s-au confiscat toate bunurile, a fost eliberat în 1926 și a adormit la Tbilisi, el a descoperit un codex medieval, a fost canonizat în 1995 și în 2013 a fost recunoscut drept Erou Național al Georgiei († 29 martie 1927),

Sfânta Cuvioasă Evtropia Isaenkova [Евтропия Исаенкова] Făcătoarea de minuni, cea care s-a născut pe 24 noiembrie 1863 în satul Belaia Krinița [Белая Криница] sau Fântâna Albă din Ucraina, din regiunea Cernăuți, din părinții Leontie și Agafia, numele său de Botez: Екатерина Леонтьевна [Ecaterina Leontievna], de la 12 ani învață la Mănăstire, devine Monahie și cântă la strană, Mănăstirea ei este desființată și se stabilește la fermele viitorului sat Kindiica [Киндийка], din 1941 satul are Biserică și ea se mută lângă ea și cântă la strană, se nevoia având lanțuri pe picioarele ei, era văzătoare înainte, și-a cunoscut mai dinainte clipa adormirii și și-a luat rămas bun de la toți, Sfintele sale Moaște au fost descoperite pe 12 noiembrie 2009, a fost canonizată pe 23 decembrie 2010 și în mod liturgic pe 9 august 2011, pe 30 octombrie e pomenită la aflarea Sfintelor sale Moaște († 16 martie 1968, la vârsta de 105 ani).

Sinaxa Sfinților din 18 februarie 2021

Pe 18 februarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Leo I cel Mare, Patriarhul Romei, cel care a fost Patriarhul Romei între 440-461, s-a născut la Toscana pe la anul 400 într-o familie aristocrată, a primit o educație aleasă și diversă, a fost Arhidiaconul Sfântului Sixtus al III-lea, Patriarhul Romei, urmând acestuia pe tron începând cu 29 septembrie 440, fiind ales în unanimitate de popor, a fost neclintit în dreapta credință, negând ereziile lui Eutihios, Dioscoros și Nestorios, a pledat pentru convocarea Sinodului al 4-lea Ecumenic împotriva monofizitismului, la Sinodul de la Calcedon s-a citit și scrisoarea sa teologică, a ars cărțile maniheilor și a luptat împotriva priscilienilor, l-a avut colaborat pe Sfântul Prosper de Aquitania, în 452 l-a oprit pe Attila să atace Italia, în 455 l-a convins pe conducătorul vandalilor să nu atace Roma, Sfântul Ioannis Cassianos i-a dedicat tratatul împotriva lui Nestorios, și-a cunoscut mai dinainte adormirea sa, de aceea a postit și s-a rugat timp de 40 de zile înainte să adoarmă, a fost îngropat la Roma în porticul Basilicii Sfântul Petrus, ne-au rămas de la el 100 de predici și 150 de scrisori († 10 noiembrie 461),

Sfinții Mucenici Leon și Parigorios [Λέων καὶ Παρηγόριος], cei care au fost arestați în Patara Lichiei [Πάταρα τῆς Λυκίας] († c. 258),

Sfântul Agapitos [Ἀγαπητὸς] Mărturisitorul și Făcătorul de minuni, Episcopul de Sinnada [Σύνναδα], în Phrygia Salutaris, astăzi Șuhut, în Turcia, cel care s-a născut în Cappadocia din părinți credincioși, s-a făcut Monah de tânăr la Sinnada, a primit darul de a face minuni în timp ce era Monah, omoară prin rugăciunea sa un balaur care mânca oameni și animale, a fost luat în armată fără voia sa, acolo a văzut martirizarea Sfinților Mucenici Agrippas, Victorinos, Doroteos și Teodulos, pomeniți azi, dar și a altora, a vrut să fie și el martirizat, dar Dumnezeu l-a izbăvit de moarte, a vindecat un slujitor al Sfântului Constantinus cel Mare, Sfântul Constantinus îl lasă să se întoarcă la Mănăstirea sa, a fost hirotonit Ieromonah, apoi Episcop, adormind în pace († c. 308-324),

Sfinții Mucenici Agrippas, Victorinos, Doroteos și Teodulos [Ἀγρίππας, Βικτωρίνος, Δωρόθεος καὶ Θεόδουλος], cei care au fost martirizați la Sinnada în timpul lui Licinius († c. 308-323),

Sfântul Mucenic Piulios [Πιούλιος], cel martirizat cu sabia cu două tăișuri,

Sfântul Cuvios Cosma Iahromskii [Косма Яхромский] Făcătorul de minuni, cel care a zidit Mănăstirea din Iahroma [Яхрома], din Rusia, s-a născut într-o familie boierească din regiunea Vladimirului, a fost vindecat de Preacurata Stăpână printr-o Icoană făcătoare de minuni a sa găsită într-un copac (sinaxa ei e pomenită pe 14 octombrie), Preacurata Stăpână trimițându-l cu glas să se facă Monah și să zidească Mănăstirea, s-a făcut Monah la Pecerska, și-a zidit Mănăstirea, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în 1482 sau 1483, și a fost Starețul ei, adormind acolo și fiind înmormântat în ea, Viața sa a fost scrisă de Cuviosul Grigorie în sec. al 16-lea († 18 februarie 1492),

Sfântul Nicoloz Batonișvili [ნიკოლოზ ბატონიშვილი] al V-lea, Patriarhul Georgiei, cel care a fost Patriarh între 28 februarie 1584-1591, s-a născut în dinastia Bagrationi din Kakheti, fiind fiul regelui Levan (1520–1574), a corespondat cu Sfântul Iov [Иов], Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii († 1591),

Sfântul Flavianos Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, cel care a fost ales Patriarh după adormirea Sfântului Proclos, Patriarhul Constantinopolului (20 noiembrie), l-a excomunicat pe Eutihios pentru erezia lui, pentru că a apărat dreapta credință la Efesos, el a fost lovit de către partizanii lui Dioscoros și alungat în lanțuri grele, adormind după 3 zile de la aceste chinuri ale sale, cel pomenit și pe 16 februarie, Sfintele sale Moaște fiind aduse cu cinste de la Efesos la Constantinpol († august 449),

Sfântul Cuvios Vlasios [Βλασίος] din Amorion [Ἀμόριον], din Turcia de azi, cel care a studiat la Constantinopol, a fost hirotonit Diacon la Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, a plecat într-un pelerinaj la Roma, e luat rob de bulgari, este eliberat și ajunge Monah la Roma unde trăiește timp de 18 ani, se întoarce la Constantinopol pentru ca să scape de reputația sa de om Sfânt, s-a nevoit la Studiu, apoi la Muntele Atos, adormind în timpul unei vizite la Constantinopol († 908),

Sfinții Mucenici Maximus, Claudius, Alexander și Cutias, împreună cu Sfânta Mucenică Praepedigna, cei care au fost martirizați în timpul lui Diocletianus în cartierul Ostia al Romei, în Italia, cei pomeniți și pe 11 august: Sfinții Mucenici Maximus și Claudius sunt frați, Sfânta Praepedigna este soția Sfântului Claudius, Sfinții Alexander și Cutias sunt fiii Sfintei Praepedigna, toți fiind dintr-o familie ilustră, fiind martirizați prin arderea de vii, iar Sfintele lor Moaște au fost aruncate într-un râu, acestea fiind găsite de creștini și îngropate († 295),

Sfinții Mucenici Lucius, Silvanus, Rutulus, Classicus, Secundinus, Fructulus și Maximus, cei martirizați în Africa de Nord,

Sfântul Helladius Mărturisitorul, Arhiepiscopul de Toledo, în Spania, cel care s-a născut la Toledo într-o familie nobilă vizigotă, a slujit la curtea regilor vizigoți, a devenit Monah în Mănăstirea de la Agali, apoi Stareț, iar din 615 a devenit Arhiepiscop de Toledo pentru 18 ani de zile, Viața sa a fost scrisă de Sfântul Ildephonsus, Mitropolitul de Toledo († 633),

Sfântul Colmán Mărturisitorul, Episcopul de Lindisfarne, cel care s-a născut pe la anul 605 în vestul Irlandei, a învățat la Iona, a zidit mai multe Biserici în Scoția, a fost Episcop între 661-664, în 668 s-a stabilit pe insula Inishbofin și a zidit Mănăstirea de la Maigh Eo [Câmpia Copacilor de Tisă], unde a adus Sfintele Moaște ale Sfântului Aidan și un fragment din Crucea Domnului, a adormit la Inishbofin, în Irlanda († 18 februarie 675),

Sfânta Ethelina, ocrotitoarea satului Little Sodbury, aflat în South Gloucestershire, în Anglia,

Sfântul Cuvios Angilbertus, cel născut pe la anul 760, a fost un poet nobil franc, a fost educat de Alcuinus de York și a fost secretarul lui Carol cel Mare, diplomat și ginerele acestuia, se retrage la Mănăstirea Centulum, actuala Mănăstire Saint-Riquier din Picardia, ajunge Starețul Mănăstirii în 794 având în ascultarea sa circa 300 de Monahi, a reconstruit Mănăstirea și a înzestrat biblioteca cu 200 de volume, Carol cel Mare a sărbătorit Învierea Domnului la Mănăstirea sa în anul 800, a înființat o școală la Mănăstire pentru copiii locului, poeziile sale au fost publicate de Ernst Dümmler în Monumenta Germaniae Historica († 18 februarie 814),

Sfântul Mucenic Alexandr Medvedskii [Александр Медведский] Preotul († 1932),

Sfântul Cuvios Mărturisitor Vladimir Terentiev [Владимир Терентьев], Starețul Mănăstirii Zosima († 1933),

Sfântul Cuvios Mucenic Veniamin [† Вениамин] Ieromonahul (1938),

Sfânta Mucenică Fecioară Anna († 1940),

Sfinții 318 Cuvioși Mucenici și Cuvioase Mucenice care au fost arestați în noaptea de 17-18 februarie 1932 la Sankt Peterburg și trimiși în Kazahstan, unde au adormit († 18 februarie 1932),

Sfânta Mucenică Irini [Ειρήνη], cea din insula Lesbos († aprilie 1463), la aflarea Sfintelor sale Moaște († 1961), și care a fost canonizată în 1970 împreună cu Sfinții Mucenici Rafail [Ραφαήλ] și Nicolaos [Νικόλαος], cei care au fost martirizați de către turci,

Sfântul Cuvios Mucenic Teodor Sladici [Теодор Сладић], cel care a fost Monah la Mănăstirile Komogovina [Комоговина] din Croația de azi și Moștanița [Моштаница] din Bosnia și Herțegovina, cel martirizat de către turci, prin arderea de viu, pentru că nu a vrut să se lepede de dreapta credință, s-a născut în Donii Kukuruzari [Доњи Кукурузари] din Croația de azi, într-o familie de sârbi umili, a trăit foarte aspru ca Monah, din Sfintele sale Moaște ne-a rămas mâna sa cea dreaptă, care s-a păstrat în mod minunat neatinsă de foc, cel care a fost canonizat pe 20 mai 1966 († 1788),

Sfântul Cuvios Constantinos Cavarnos [Κωνσταντίνος Καβαρνός], Schimonahul de la Mănăstirea Sfântul Antonios din Arizona, a fost Profesor la Universitatea Harvard, filosof, istoric și savant al literaturii teologice, cunoscut prin cărțile și prelegerile sale din întreaga lume, s-a născut la Boston în 19 octombrie 1918 din părinți emigrați din insula Lesbos, a terminat liceul cu onoruri și a studiat la Harvard, a început să studieze biologie, botanică, antropologie naturală și biochimie, întrucât dorea să devină doctor, dar s-a răzgândit și a studiat filosofia, vorbea fluent greacă, engleză, franceză, greacă veche și latină, a publicat peste 100 de cărți, iar multe i-au rămas în manuscris, în 1941 câștigă Premiul Francis Bowen la Harvard pentru lucrarea sa Viața individului după Platon în relație cu Creștinismul și filosofia modernă, a fost selectat „Sheldon Fellow” și a călătorit în Grecia, Franța, Anglia și în alte părți ale lumii, a avut schimb de experiență la Atena și Salonic, Doctor la Harvard cu lucrarea The Classical Theory of Relationship, s-a împrietenit cu Protoiereul Asterios Gherosterghios [Αστέριος Γεροστέργιος] care îi va scrie Viața, cărțile sale au fost traduse în albaneză, arabă, finlandeză, franceză, japoneză, rusă, sârbă, română etc., nu a cerut niciodată bani celor care i-au tradus cărțile, a fost numit de aghiograful său: „Noul Sfânt al grecilor, dar și al literelor englezești”, a fost un cunoscător al muzicii bizantine și a scris trei lucrări pe această temă, a trăit sihăstrește în lume înainte să devină Monah († 2011, la vârsta de 93 de ani).

Sinaxa Sfinților din 11 februarie 2021

Pe 11 februarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Sfințit Mucenic Vlasios [Βλάσιος] Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Sevastiei, în sudul Anatoliei, în Turcia de azi, cel ales în unanimite ca Episcop, pentru că îi cunoșteau viața sa sfântă, în timpul persecuțiilor, el i-a vizitat pe Mărturisitorii Domnului și i-a sprijinit pe Mucenicii Săi, s-a ascuns într-o peșteră din muntele Erciyes din Turcia, acolo fiarele sălbatice veneau la rugăciunea sa și el le binecuvânta, vindecând animalele sălbatice prin punerea mâinilor sale peste ele, a fost prins de soldați, i-a vindecat pe oameni, a făcut ca lupul să îi întoarcă unei femei văduve porcul pe care i-l luase, pentru că îi numește demoni pe zei, el este bătut și închis pentru Domnul, a fost chinuit a doua zi, merge pe apă ca pe uscat, înainte să fie martirizat s-a rugat pentru întreaga lume și mai ales pentru cei care îi vor cinsti pomenirea sa, Sfintele sale Moaște au fost aduse de cruciați în Occident, iar el este apărătorul nostru de fiarele sălbatice și cel care ne ocrotește animalele noastre († 316),

Sfinții 2 Mucenici Tineri și Sfintele 7 Mucenice, cei martirizați împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Vlasios: Sfintele Femei au strâns sângele Sfântului Vlasios și de aceea au fost chinuite și ele, Dumnezeu făcându-le trupurile albe ca zăpada, apoi au fost martirizate prin tăierea capului, iar pe Sfinți 2 Mucenici Tineri, Sfântul Vlasios i-a catehizat și botezat în închisoare, aceștia fiind martirizați după ce el a fost martirizat († 316),

Sfântul Profet Zaharias, tatăl Sfântului Ioannis Botezătorul, la aflarea Sfintelor sale Moaște (415): au fost aflate la Elefterupolis [Ελευθερούπολις], în Palestina, în timpul Împăratului Teodosios [Θεοδόσιος] cel Tânăr, de către Calimeros, și au fost păstrate într-o Biserică împreună cu Sfintele Moaște ale Sfântul Iosif, fiul lui Iacov, mai apoi Sfintele sale Moaște au ajuns în Veneția,

Sfânta Împărăteasă Teodora [Θεοδώρα], restauratoarea Sfintelor Icoane în Biserică și cea care a stabilit praznicul Triumful Ortodoxiei (11 martie 843), născută în Evessa Paflagoniei [Ἔβεσσα τῆς Παφλαγονίας] în 815, părinții săi: Marino și Teoctisti [Μαρίνο καὶ Θεοκτίστη], a avut 3 surori: Sofia, Maria și Irini [Σοφία, Μαρία καὶ Εἰρήνη] și doi frați: Barda și Petrona [Βάρδα și Πετρωνᾶ], s-a căsătorit la 830 cu Împăratul iconoclast Teofilos, dar nu a avut de-a face cu necredința acestuia, s-a nevoit 8 ani în Mănăstire, unde a citit multe cărți, ne-a rămas de la ea o copie a Sfintelor Evanghelii, adormind în pace, în 1460 Sfintele sale Moaște au fost date de către turci credincioșilor din Corfu († 867, la vârsta de 52 de ani),

Sfântul Cuvios Mucenic Vlasios Starețul, cel din Acarnania [Ἀκαρνανία], în Grecia, care a fost martirizat de către pirații arabi, dimpreună cu 5 Sfinți Cuvioși Mucenici care se nevoiau împreună cu el, și ale cărui Sfinte Moaște au fost descoperite în 1923 în Σκλάβαινα [Sclavena], pentru că el s-a descoperit mai multor Preoți și credincioși din zona unde sunt Sfintele sale Moaște, unul dintre ei fiind și Sfântul Paisios Aghioritul († 1006),

Sfântul Gavriil [Гавриил] Făcătorul de minuni, Prințul de Novgorod, Pereslavl [Переславль] și Pskov, cel care s-a născut ca Vsevolod Mstislavici [Всеволод Мстиславич], tatăl său a fost Sfântul Prinț Teodor cel Mare (15 aprilie), împreună cu Sfântul Nifon, Arhiepiscopul Novrogordului (8 aprilie), a ridicat multe Biserici, tot Pskovul s-a adunat la Înmormântarea sa, Sfintele sale Moaște au fost descoperite pe 27 noiembrie 1192 († 11 februarie 1138, la vârsta de 46 de ani),

Sfântul Cuvios Dimitrii Priluțkii [Дими́трий Прилу́цкий], Făcătorul de minuni și Starețul, cel care s-a născut într-o familie bogată de negustori, s-a făcut Monah în Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Gorițkii [Горицкий], a zidit Mănăstirea Nikolskii [Никольский], în 1354 s-a întâlnit cu Sfântul Serghii de Radonej și devine apropiatul său, în pădurea Vologda zidește Biserica Învierea Domnului, vin la el mulți Monahi, hrănea săracii și flămânzii, îi primea pe pelerini, îi sfătuia pe cei care veneau la el, mânca doar prescură cu apă caldă, nu bea vin și pește nici când era dezlegare, avea o piele veche de oaie cu care se îmbrăca și vara și iarna, muncea împreună cu Monahii săi, avea o smerenie imensă, nearătându-și nici frumusețea sufletului și nici bunătatea feței sale, a adormit la adânci bătrâneți, iar Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1409, la numai 3 ani de la adormirea sa († 11 februarie 1406),

Sfântul Mucenic Ghiorghi Kratovski [Ѓорѓи Кратовски], cel care s-a născut la Kratovo [Кратово], în Serbia, a fost maestru aurar, blând și smerit din copilăria sa, n-a rostit cuvânt nefolositor în viața sa, nu s-a lăudat niciodată și nu a invidiat pe nimeni, musulmanii au vrut să îl treacă la islam, oferindu-i premii și funcții înalte, însă pentru că nu a acceptat să apostazieze de la dreapta credință, el a fost martirizat de către musulmani la Sofia, în Bulgaria, prin arderea sa pe rug († 1515, la vârsta de 18 ani),

Sfântul Cuvios Cassian cel Desculț [Кассиан Босой], numele său ca Mirean a fost Kosma [Козьма], a trăit între 1439-1532 și s-a nevoit la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Volokolamsk [Волоколамск], în Rusia, Starețul său a fost Sfântul Iosif Voloțkii [Иосиф Волоцкий] (9 septembrie) și a fost nașul lui Ivan cel Groaznic în 1530 († 1532, la vârsta de 93 de ani),

Sfântul Sfințit Mucenic Luchios, cel din Adrianopolis, care a fost martirizat în închisoare, dimpreună cu cei martirizați împreună cu el de către arieni în timpul lui Constantius († 348),

Sfântul Calocerus Mărturisitorul, Episcopul de Ravenna, ucenicul Sfântului Apollinaris, Episcopul Ravennei, cel pomenit și pe 18 aprilie și 19 mai († c. 130),

Sfinții Mucenici cei martirizați în Numidia, în nord-vestul Africii, Apărătorii Sfintelor Scripturi, pentru că nu le-au dat ca ele să fie arse († 303),

Sfinții Mucenici Saturninus Preotul, Dativus, Felix și Ampelius, împreună cu Sfânta Mucenică Victoria și cu toți Sfinții Mucenici cei martirizați dimpreună cu ei, cei pomeniți și pe 12 februarie, care au fost luați de la Sfânta Liturghie și martirizați în timpul Proconsulului Anolinus († 304),

Sfântul Lazarus, Arhiepiscopul Milanului, cel care a luat măsuri împotriva maniheilor și și-a apărat turma sa de ostrogoți († 14 martie 449),

Sfântul Mărturisitor Priscus Episcopul, cel din Nordul Africii, dimpreună cu Sfinții Mărturisitori și Preoți Castrensis, Tammarus, Rosius, Heraclius, Secundinus, Adjutor, Marcus, Augustus, Elpidius, Canion și Vindonius: cei aruncați într-o barcă de către vandalii arieni și care au ajuns în sudul Italiei, Sfântul Priscus devenind Episcopul de Capua (sec. al 5-lea),

Sfântul Cuvios Severinus Făcătorul de minuni, cel din Burgundia, care a ajuns Starețul Mănăstirii de la Agaunum din Elveția († 507),

Sfântul Desideratus, Episcopul de Clermont, în Auvergne, în Franța, cel care i-a urmat pe tronul episcopal Sfântului Avitus (sec. al 6-lea),

Sfântul Sfințit Mucenic Desiderius, Episcopul de Vienne, în sudul Franței, cel care a fost martirizat la Saint-Didier-sur-Chalaronne pentru dreapta credință († 608),

Sfântul Cædmon Imnograful, cel care era Mirean și s-a nevoit la Mănăstirea de la Whitby, din Anglia, îngrijind animalele Mănăstirii, cel care este considerat cel mai vechi poet englez cunoscut cu numele, a primit darul scrisului de cântări în vedenia visului după mărturia Sfântului Cuvios Beda, plin de râvnă pentru dreapta credință și un poet creștin desăvârșit, din păcate ne-a rămas de la el doar un singur imn religios de 9 versuri[1], și-a cunoscut sfârșitul său de mai înainte, adormind după ce s-a împărtășit cu Domnul și înconjurat de prietenii săi  († c. 680),

Sfânta Cuvioasă Gobnait, Stareța Mănăstirii de la Ballyvourney, în Cork, în Irlanda, cea care a fost sora Sfântului Abbán moccu Corbmaic și care a fost călăuzită de un Sfânt Înger spre locul nevoinței sale, i-a îngrijit pe cei bolnavi și e folositoare în salvarea oamenilor de ciumă, izvorul ei minunat a secat în ultimele secole, dar un cerb alb apare uneori la locul izvorului (sec. al 7-lea),

Sfântul Gregorius al II-lea Făcătorul de minuni, Patriarhul Romei, cel care s-a născut la Roma în 669, părinții săi: Marcellus și Honesta, a fost bibliotecar și arhivar al Bisericii Romei, a fost ales în 9 aprilie 715 și hirotonit Patriarh în 19 mai 715, a încurajat răspândirea Evangheliei la popoarele germanice, unde i-a trimis pe Sfinții Ierarhi Bonifatius și Corbinianus, a restaurat Mănăstirea de la  Montecassino și s-a opus monotelismului și iconoclasmului († 11 februarie 731),

Sfântul Cuvios Benedictus Anianensis, cel de la Mănăstirea din Aniane, supranumit al doilea Benedictus, care era de neam vizigot și s-a numit inițial Witiza, fiind născut la Languedoc, în Franța, pe la anul 747, a fost educat la curtea lui Pippin cel Tânăr, i-a slujit lui Carol cel Mare, s-a făcut Monah în 773 la Mănăstirea Saint-Seine de lângă Dijon, după ce era să se înece în râul Ticino, lângă Pavia, încercând să-și salveze fratele, în 779 a întemeiat o Mănăstire în Languedoc, lângă un pârâu numit Aniane, împăratul i-a cerut să supravegheze Mănăstirile din Languedoc, Provence și Gasconia și, în cele din urmă, pe toate cele din Franța și Germania, a adormit la Mănăstirea din Kornelimünster și a fost Înmormântat pe 12 februarie 821, Viața sa a fost scrisă de Sfântul Cuvios Ardo Smaragdus (7 martie), ne-au rămas de la el Codex regularum monasticarum et canonicarum, cuprins în PL 103, col. 393-702, Concordia regularum, în ed. Pierre Bonnerue, Corpus Christianorum Continuatio Medaevalis, vol. 168/168A, Turnhout, Brepols, 1999, și Scrisori, în PL 103, col. 703-1380 († 11 februarie 821),

Sfântul Simon Vinogradov [Симон Виноградов], Arhiepiscopul de Shanghai și Peking, cel care s-a născut 1876, în Vladimir, în Imperiul Rus, într-o familie de Preot, la 4 ani și-a pierdut mama, iar la 6 ani tatăl, fiind crescut de bunica sa, a făcut Școala Teologică și Seminarul la Vladimir, în 1898 a intrat la Academia Teologică din Kazan, în anul întâi de studenție, pe 7 mai 1899, e tuns Monah cu numele de Simon (numele de Botez: Serghei Andreevici  [Сергей Андреевич]), după două zile de monahism e hirotonit Ierodiacon, Ieromonah ajunge în 1901, pe 16 mai 1902 ajunge membru al misiunii ortodoxe în China, pe 15 august 1907 e hirotesit Arhimandrit, pe 17 septembrie 1922, la Harbin [哈尔滨], în nord-estul Chinei, e hirotonit Episcop de Shangai, construiește școli și spitale, pe 26 iunie 1931 ajunge Arhiepiscop, adormind în Shanghai, în China, datorită unei răceli puternice și Sfintele sale Moaște au fost îngropate la Beijing, în Biserica Tuturor Sfinților Mucenici († 11 februarie 1933, la vârsta de 57 de ani).


[1] Îl puteți asculta și citi aici: https://www.youtube.com/watch?v=DAZyc8M5Q4I.

Sinaxa Sfinților din 5 februarie 2021

Pe 5 februarie 2021, în praznicul Întâmpinării Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfânta Mucenică Fecioară Agatha, Făcătoarea de minuni, cea frumoasă, născută în Catania, în Sicilia, dintr-o familie bogată, și care a fost martirizată la vârsta de 15 ani în timpul Împăratului Decius și a lui Quintianus, Prefectului orașului Catania, chinuită îndelung, i s-au tăiat sânii și a fost vindecată de Sfântul Apostol Petros, un puternic cutremur de pământ a oprit chinuirea sa și care a adormit în închisoare în timp ce se ruga († 5 februarie 251),

Sfântul Cuvios Teodosios [Θεοδόσιος], cel născut în Antiohia Siriei și care a adormit în pace († c. 421),

Sfântul Polievctos [Πολύευκτος], Patriarhul Constantinopolului între 956 și 16 ianuarie 970, cel născut la Constantinopol, s-a făcut Monah de tânăr și a fost făcut Patriarh din treapta de Monah, pentru marea sa minte, pentru râvna sa pentru credință și pentru puterea predicării sale a fost numit al doilea Hrisostomos, a botezat-o pe Sfânta Elena [Елена], cea Întocmai cu Apostolii, fosta Olga [Ольга], Marea Prințesă a Kievului, și a profețit despre importanța vieții sale pentru Rusia, cel care a adormit în pace († 5 februarie 970),

Sfântul Cuvios Savvas cel Nou, cel din Sicilia, Starețul, cel care a adormit în pace († 995),

Sfântul Feodosii [Феодо́сий] Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Cernigovului, cel născut pe la 1630 în Ucraina într-o familie de Preot, era blând și ascultător, a fost educat la Kiev, s-a făcut Monah la Lavra Peșterilor din Kiev, a restaurat Mănăstirea de la Kiev-Vidubițkii distrusă de uniați și pe cea de la Cernigov pustiită de romano-catolici, în 1688 e făcut Arhimandrit, pe 11 septembrie 1692 a fost hirotonit Arhiepiscopul Cernigovului, era strict și cu discernământ în alegerea candidaților pentru funcții preoțești, i-a sprijinit pe Monahii cărturari, era plin de milă și de liniște, ajutându-i pe toți indiferent de ce credință erau, și-a simțit clipa morții și și-a lăsat un înlocuitor, a fost înmormântat în Catedrala de la Cernigov și a fost canonizat pe 9 septembrie 1896 († 5 februarie 1696),

Sfântul Mucenic Antonios Atineos [Ἀντώνιος ὁ Ἀθηναῖος]/ Atenianul, pentru că s-a născut la Atena, cel care de la vârsta de 12 ani a început să lucreze ca să își ajute familia și care a fost martirizat la Constantinopol de către turci prin tăierea capului († 1774),

Născătoarea de Dumnezeu la sinaxele a 3 Sfinte Icoane ale sale: cea de la Elețk-Cernigov [Елецк-Чернигов] (1060), Salvatoarea de la înec (1092) și Căutătoarea celor pierduți (sec. al 17-lea),

Sfânta Mucenică Teodula [Θεοδούλα], cea din Anazarvos [Ἀναζαρβός], în regiunea Cilicia, din Turcia de azi, împreună martirizată cu Sfinții Mucenici Elladios, Macarios, Boethius și Evagrios în timpul Împăraților Diocletianus și Maximianus și a Prefectului Pelagius: Sfânta Teodula, suflând împotriva statuii zeificate a lui Hadrianus, a dărâmat-o, și tot ea a refăcut-o prin rugăciune, atunci când Pelagius a promis că se face creștin, dar Pelagius nu s-a pocăit, Sfântul Mucenic Elladios a fost mai întâi persecutorul ei, care s-a umplut de credință datorită Sfintei Teodula și acesta a fost martirizat prin tăierea capului și Sfintele sale Moaște au fost aruncate în mare, pe când Sfinții Mucenici Macarios, Boethius și Evagrios au crezut în Domnul datorită minunilor săvârșite de Sfânta Teodula și au fost martirizați împreună cu ea prin aruncarea lor într-un cuptor aprins († 304),

Sfântul Agricola, al 11-lea Episcop de Tongres, în Belgia († 420),

Sfântul Avitus Mărturisitorul, Episcopul de Vienne, în Franța, cel care a luptat împotriva ereziei ariene, s-a născut pe la 450 în Auvergne, în Franța, tatăl său a fost Sfântul Hesychius I, Episcopul de Vienne (12 noiembrie) și a fost fratele mai mare al Sfântului Apollinaris, Episcopul de Valence, în Franța, și al Sfintei Cuvioase Fuscinula, a fost botezat de Sfântul Mamertus, Episcopul de Vienne, pe la 490 a fost hirotonit Episcop de Vienne, l-a convertit la dreaptă credință pe Sfântul Sigismundus, Regele Burgundiei (1 mai), Sfântul Hormisdas, Patriarhul Romei, îl face vicar apostolic al Galiei, a fost înmormântat în Mănăstirea Sfinții Petrus și Paulus din Vienne, a fost un poet excelent de limbă latină, rămânându-ne de la el Poematum de Mosaicae historiae gestis în 5 cărți, De consolatori castitatis laude și 96 de scrisori, un maestru al artei retorice, s-au pierdut omiliile sale în mare parte, scrisorile și fragmentele sale de proză s-au publicat la Liverpool în 2002, iar poemele sale în 1997, ambele în limba engleză († 5 februarie 520),

Sfântul Ingenuinus Mărturisitorul, Făcătorul de minuni, Episcopul de Sabiona, în Italia, între 577-605, cel de neam roman, a participat la Sinodul de la Marano la Aquileia, a fost îngropat la Säben, pe la 990 Sfintele sale Moaște au fost aduse în Catedrala din Brixen († c. 605), împreună pomenit cu Sfântul Albinus Făcătorul de minuni, Episcopul de Brixen, astăzi Bressanone, în nordul Italiei, cel care s-a născut într-o familie nobilă, a fost hirotonit Episcop în 975, fiind fiul Sfintei Agatha Hildegard din Carinthia, pomenită tot azi († 5 februarie 1005),

Sfântul Cuvios Bertulfus, Ieromonahul, cel care s-a născut în Pannonia, s-a convertit la dreapta credință în Artois, în Franța, a fost administratorul contelui Lambertus, de la care a primit moșia Renty și acolo a întemeiat Mănăstirea de la Renty, din Franța, făcându-se Monah după moartea binefăcătorului său, a adormit în Artois, fiind Sfântul care ne apără pe vreme de furtună († 705),

Sfântul Mucenic Indractus Diaconul, Făcătorul de minuni, cel născut în Irlanda și fiu de Rege, care la întoarcerea sa dintr-un pelerinaj la Roma a fost martirizat de păgâni împreună cu sora sa, cu Sfânta Mucenică Dominica, lângă Glastonbury, în Anglia, crezând că au aur, Sfintele lor Moaște s-au păstrat aici, Passio Sancti Indracti e din sec. al 12-lea, la baza căreia a stat o Viață mai veche în limba engleză († c. 710),

Sfântul Modestus, Episcopul de Carinthia, în Austria, și Apostolul de Carinthia (carantanienii sunt strămoșii slovenilor de azi), cel care era de neam irlandez și s-a născut pe la 720, a fost ucenicul Sfântului Vergilius, Episcopul de Salzburg și Apostolul de Carinthia (27 noiembrie), s-a făcut Monah la Salzburg, în Austria, a fost hirotonit Horepiscop de Sfântul Vergilius, a zidit 3 Biserici, l-a botezat pe Sfântul Domitianus, Episcopul de Tongeren, din Belgia († c. 722),

Sfântul Sihastru Vodoaldus, cel născut în Irlanda, care a venit în Franța, nevoindu-se sihăstrește lângă Soissons, unde a și adormit († c. 725),

Sfânta Cuvioasă Fecioară Adelheidis, Făcătoarea de minuni, Stareța de la Mănăstirea de la Vilich, de lângă Bonn, și a Mănăstirii din Kapitol, în Köln, în Germania, care au fost întemeiate de tatăl ei, s-a născut pe la anul 970, părinții ei erau de neam german cu descendență regală, a fost educată la Mănăstirea Sfânta Ursula din Köln, s-a nevoit după regula Sfântului Benedictus, a adormit din cauza unei dureri în gât și a fost înmormântată la Vilich, Vita Adelheidis Virginis a fost scrisă în 1057 de către Bertha pe baza mărturiilor contemporane, pe 8 septembrie 2008 a fost proclamată Ocrotitoarea orașului Bonn († 5 februarie 1015),

Sfânta Agatha Hildegard din Carinthia, soția Contelui Paulus de Carinthia, în Austria, pe care l-a convertit la dreapta credință, și mama Sfântului Albinus Făcătorul de minuni, Episcopul de Brixen († 1024),

Sfântul Grigorie Roșca, Mitropolitul Moldovei între 1546-1551, ucenicul Sfântului Daniil Sihastrul și ctitorul Mănăstirii Voroneț, a transformat Mănăstirea Probota în necropolă domnească, a împodobit cu fresce exterioare Bisericile din Moldova, s-a născut pe la 1480, a fost făcut Monah la Voroneț de Sfântul Daniil Sihastrul, în 1523 a devenit Igumenul Probotei pentru 23 de ani, ultimii săi ani de viață și i-a trăit la Voroneț, fiind înmormântat în pridvorul Mănăstirii Voroneț în mormântul pe care și l-a făcut el însuși († 5 februarie 1570, la vârsta de 73 de ani),

Sfânta Mucenică Agafia [Агафья] Preoteasa († 1938), împreună pomenită cu Sfântul Cuvios Mucenic Evghenii [Евгений] Schimonahul († 1939) și cu Sfântul Mucenic Paramon [Парамон] († 1941), cei din Belarus,

Sfânta Mucenică Fecioară Alexandra, împreună cu Sfântul Mucenic Mihail († 1942),

Sfântul Mihailo Iovanovici [Михаило Јовановић], Arhiepiscopul Belgradului și Mitropolitul Serbiei, în timpul căruia s-a dat autocefalia Bisericii Serbiei: pe 20 octombrie 1879, cel născut pe 19 august 1826 la Sokobania [Сокобања] în estul Serbiei, a terminat Seminarul la Belgrad în 1846, a absolvit Academia Teologică de la Kiev, unde și-a făcut și Masterul, s-a făcut Monah la Lavra Peșterilor din Kiev în 29 martie 1853, tot la Kiev a fost hirotonit Ierodiacon pe 12 aprilie 1853 și Ieromonah pe 16 aprilie 1853, a vizitat Moscova, Sankt Peterburgul și Mănăstirea Optina, studiind viața Monahilor ruși, în iunie 1854 se întoarce în Serbia, ajunge Profesor de Seminar, e făcut Arhimandrit la Studenița, pe 14 octombrie 1854 e hirotonit Episcop de Sabacka [Шабачка], pe 25 iulie 1859 ajunge Mitropolitul Belgradului, a modernizat predarea la Seminar, foarte interesat de Teologia Dogmatică și de cea Practică, a scris despre istoria Bisericii Sârbe, a îmbunătățit pregătirea clerului și a promovat Mănăstirile, a fost membru de onoare a două universități din Rusia, a luptat pentru eliberarea africanilor din sclavie, în februarie 1876 a devenit primul președinte al Crucii Roșii din Serbia, a fost destituit din motive politice pe 18 octombrie 1881, pe 11 aprilie 1883 a părăsit Serbia, îndreptându-se spre Istanbul, a fost în Palestina, apoi la Atos, stă la Mănăstirea Hilandariu [Χιλανδαρίου] timp de două luni, a locuit apoi la Varna și Ruse, a fost apoi la Kiev, s-a întors la Mănăstirea Pecerska, pentru 5 ani locuiește la Kiev și Moscova, în primăvara lui 1886 era la Kiev, redevine Mitropolitul Serbiei pe 28 mai 1889, până la adormirea sa, fiind înmormântat în Catedrala din Belgrad († 4 februarie 1898, la vârsta de 71 de ani),

Sfântul Mărturisitor Valeriu Gafencu, cel numit de Părintele Nicolae Steinhardt Sfântul închisorilor, s-a născut în orașul Sîngerei pe 24 ianuarie 1921, între 1932-1940 a studiat la Sîngerei și la Bălți, a făcut Dreptul și Filosofia la Iași, a fost logodit cu Elisabeta Ionescu Miron, pentru că era legionar, a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică și la 1.000 de lei cheltuieli de judecată, în anul 1943 a fost izolat în zarca închisorii Aiud, unde a început să practice rugăciunea inimii, e trimis la Pitești, în 1949 e adus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna în stare gravă, slăbit, îmbolnăvit de tuberculoză, insuficiență cardiacă și apendicită, se roagă în continuare isihast ajungând la o mare sporire duhovnicească, adoarme de tuberculoză pulmonară în timpul detenției la Penitenciarul-Spital Târgu Ocna, s-a spovedit la Părintele Viorel Todea, și-a cunoscut ziua adormirii și și-a cerut iertare de la toți cei care erau cu el și a adormit în pace, aceștia i-au făcut Slujba de Înmormântare în carceră cu multă evlavie și duioșie și a fost îngropat într-un mormânt comun pe timp de noapte († 18 februarie 1952, la vârsta de 31 de ani),

Sfânta Cuvioasă Agnia [Агния], Stareța de la Mănăstirea din Nijnii Novgorod [Нижний Новгород], din Rusia († 1954).

Sinaxa Sfinților din 4 februarie 2021

Pe 4 februarie 2021, în praznicul Întâmpinării Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Cuvios Isidoros Pilusiotis [Ἰσίδωρος ο Πηλουσιώτης]/ Pilusiotul, cel care s-a născut în Alexandria Egiptului în 360, se retrage de tânăr în muntele Pilusios [Πηλούσιος], Ieromonahul, cel mult înțelept și plin de asceză, l-a cunoscut pe Sfântul Ioannis Hrisostomos, s-a dedicat predicării, sfătuitorul oamenilor politici și al ierarhiei Bisericii, a scris peste 10. 000 de scrisori, dintre care 2.090 au ajuns până la noi și o parte din ele au fost traduse și în limba română, la inițiativa sa s-a convocat Sinodul al III-lea Ecumenic, cel care era ca un Înger pe pământ, stâlpul Monahismului, cel care a adormit în pace († 440),

Sfântul Ioannis, Episcopul de Irinupoleos [Εἰρηνουπόλεως], în Cilicia, unul din cei 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I Ecumenic, cel care a adormit în pace († c. 325),

Sfinții Cuvioși Evagrios și Sios [Εὐάγριος καὶ Σίος], cei din Georgia, Sfântul Evagrios fiind ucenicul Sfântului Sios și cel care a despărțit râul Mtkvari cu toiagul acestuia, iar mai apoi a ajuns Stareț, cei pomeniți pe 4 ianuarie, dar și pe 9 mai (sec. al 6-lea),

Sfântul Sfințit Mucenic Avramios [Ἀβράμιος], Episcopul de Arvil [Ἀρβὴλ], în Persia, cel care a fost chinuit și martirizat la Telman prin tăierea capului pentru că nu a vrut să se închine soarelui († 345),

Sfântul Mucenic Teoctistos [Θεόκτιστος], cel care a fost martirizat cu sabia cu două tăișuri,

Sfântul Cuvios Nicolaos Mărturisitorul Studitul, Făcătorul de minuni, cel născut în Chidonia [Κυδωνία], în Cipru, în 792, s-a făcut Monah la 16 ani, chinuit împreună cu Sfântul Teodoros Studitul pentru Sfintele Icoane, Ieromonahul și Igumenul Mănăstirii Studiu din Constantinopol, cel care a adormit în pace († 868),

Sfântul Cuvios Iasimos [Ἰάσιμος] Făcătorul de minuni, cel care a adormit în pace,

Sfântul Cuvios Nichitas [Νικήτας], cel de la Pitie [Πίθηαι], astăzi Curi [Κουρί], cel care a trăit mai înainte de persecuția iconoclastă și care a dormit în pace,

Sfântul Gheorghe al II-lea Vsevolodovici [Гео́рге Всеволодович], Marele Prinț al Vladimirului din 1212, cel născut în 1189, cel care s-a distins prin evlavia și vitejia sa militară, Sfintele sale Moaște au fost înmormântate la Catedrala din Rostov, în 1240 au fost mutate în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Vladimir și a fost canonizat în 1645 († 4 martie 1238, cel ucis de mongoli pe câmpul de luptă în bătălia de  la râul Sit [Сить], din Rusia),

Sfinții Cuvioși Avraam și Copriis [Авраам и Коприус], cei care au întemeiat în 1492 Mănăstirea din pustia de la Pecenga [Печенга], din Rusia (sec. al 15-lea),

Sfântul Cuvios Kirill [Кирилл] Făcătorul de minuni, Starețul și întemeietorul Mănăstirii Novoezersk [Noul Lac] [Новоезерск] din Novgorod, cel născut în Galich pe 4 februarie 1481, dintr-o familie nobilă, la 15 ani devine Monah fără știrea părinților, când îl găsesc devin și ei Monahi, cu binecuvântarea Starețului său el a plecat din Mănăstirea sa și s-a închinat la diverse Biserici timp de 20 de ani, Preacurata Stăpână i se arată în vedenie și îl trimite pe malul Lacului Alb, construiește două chilii și două Biserici în 1517, Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 7 noiembrie 1649, în timp ce se săpa o fundație de Biserică, canonizarea sa e menționată în 1659, în 1795 s-au pus Sfintele sale Moaște într-un sicriu de argint aurit, în 1919 Sfintele sale Moaște au fost analizate științific, cel pomenit și pe 7 noiembrie († 4 februarie 1532, la vârsta de 51 de ani),

Sfântul Mucenic Iosif, cel născut în cetatea Alep din Siria și martirizat de turci cu sabia cu două tăișuri († 4 februarie 1686),

Sfânta Cuvioasă Dositea [Доситея] din Moscova, fosta Împărăteasă a Rusiei, cea care a adormit în pace († 1810),

Sfântul Sfințit Mucenic Fileas [Φιλέας], Episcopul de Tmuis [Θμοῦις], în Egipt, împreună cu Sfântul Mucenic Filoromos [Φιλόρομος] Tribunul, cei martirizați la Tmuis în timpul lui Diocletianus  († c. 303),

Sfinții Mucenici Iadoros [Ιάδορος] și Isidoros, cei care au fost martirizați în timpul lui Decius († 249-251),

Sfinții Mucenici Aquilinus, Geminus, Gelasius, Magnus și Donatus, cei martirizați în Forum Sempronii, astăzi Fossombrone, în centrul Italiei (sec. al 3-lea),

Sfântul Mucenic Eutychius, cel care a fost lăsat fără mâncare timp de 12 zile, apoi a fost aruncat într-o fântână la Roma, în timpul lui Diocletianus, fiind înmormântat în cimitirul Callistus din Roma,

Sfântul Aventinus, Episcopul de Carnutensis, astăzi Chartres, în Franța († c. 520),

Sfântul Aventinus, Episcopul de Troyes, în Franța, cel care s-a făcut mai apoi Sihastru la Saint-Aventin († c. 538),

Sfântul Vincentius, Episcopul de Troyes, în Franța († c. 546),

Sfântul Sfințit Mucenic Aldate, Episcopul de Gloucester, în Anglia, cel de neam britanic, care a fost martirizat de anglo-saxoni la Deorham (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Modan, cel care a fost fiul unui căpitan irlandez, a construit capela de la Dryburgh, din Scoția, transformată mai apoi în Mănăstire, a fost Starețul Mănăstirilor de la Stirling și Falkirk din Scoția, a renunțat la Stăreție și s-a făcut Sihastru în Dumbarton, în Scoția, Sfintele sale Moaște fiind într-o Biserică cu hramul său din Rosneath, din Scoția (sec. al 6-lea),

Sfântul Sfințit Mucenic Liephardus Episcopul, cel care l-a însoțit pe Regele Cædwalla de Wessex în pelerinajul său la Roma și care a fost martirizat lângă Cambrai, în Franța, de tâlhari păgâni într-o pădure, Sfintele sale Moaște au fost cinstite la Hancourt, în Franța, au fost mutate la Saint-Quentin în Franța, și care au fost necinstite și pierdute în 1557 († 690),

Sfântul Vulgis, Episcopul și Starețul de la Mănăstirea din Lobbes, din Belgia († c. 760),

Sfântul Cuvios Mucenic Nithardus, cel care s-a făcut Monah la Mănăstirea Corbie din Saxonia, din Germania, și care l-a însoțit pe Sfântul Ansgarius, Apostolul Nordului, în misiunea sa în Suedia, fiind martirizat de suedezii păgâni († 845),

Sfântul Rimbertus, Episcopul de Hamburg și Bremen, ucenicul și urmașul pe tron al Sfântului Ansgarius, Apostolul Nordului, cel care s-a născut în Flandra, o regiune a Belgiei de azi, s-a făcut Monah la Turholt, în Belgia, și a propovăduit împreună cu Sfântul Ansgarius în Danemarca († 865),

Sfântul Cuvios Mucenic Onufrii [Онуфрий], Schimonahul, cel care s-a născut în Marele Ducat al Lituaniei într-o familie ortodoxă, a omorât un bărbat în tinerețea sa, de aceea, pentru a se pocăi de păcatul său, s-a făcut Monah la Mănăstirea de la Supraśl, din Polonia, cu numele Antoni, cere să meargă într-o țară musulmană ca să fie martirizat, dar nu i se dă voie, e lăsat însă să meargă la Atos, acolo ajunge Schimonah cu numele Onufrii, se duce la Tessalonic, într-o Biserică a Născătoarei de Dumnezeu transformată în moschee și se roagă ca un ortodox, a fost arestat și aruncat în închisoare, i se cere să se convertească la islam, iar el batjocorește islamul, e condamnat la arderea pe rug, spre locul de execuție face același lucru și chiar îl scuipă pe un gardian, a fost martirizat prin lovirea cu o bâtă, iar Sfintele sale Moaște i-au fost arse de către musulmani († 4 februarie 1516),

Sfântul Sfințit Mucenic Mefodii Krasnopiorov [Мефодий Краснопёров], Episcopul de Petropavlovsk, cel care s-a născut pe 30 iulie 1868 la Viatka, a terminat Seminarul în 1890, e hirotonit Preot în 22 octombrie 1891, după ce a rămas văduv, a început Academia Teologică din Kazan în 1898, în 11 februarie 1900 se face Monah, teza de licență: Păstorul Bisericii după învățăturile Sfântului Apostol Pavel, în 1906 e făcut Arhimandrit, Slujitor evlavios și predicator cunoscut, a predicat sistematic împotriva alcoolismului și a sectelor religioase din Siberia, în 10 februarie 1913 e hirotonit Episcop, era respectat de musulmani, cel martirizat prin înjunghierea cu baionetele și înmormântat într-un mormânt comun, cel care a fost canonizat în anul 2000 († 4 februarie 1921, la vârsta de 52 de ani),

Sfântul Cuvios Mucenic Feodosii Bobkov [Феодосий Бобков], Ieromonahul de la Mănăstirea Chudov [Чу́дов] din Moscova, cel născut la Novaia  pe 7 februarie 1874 într-o familie de țărani, cel care avea darul de a cânta, a intrat în Mănăstire la 18 ani, hirotonit Ierodiacon pe 14 decembrie 1907, iar Ieromonah pe 14 ianuarie 1911, a slujit ca Preot de regiment în armată în Primul Război Mondial, pe 8 noiembrie 1915 primește Ordinul Sfânta Anna gradul al III-lea, în 1930 primește Cruce pectorală, NKVD îl condamnă la moarte și este martirizat prin împușcare în Butovo [Бутово] și îngropat într-un mormânt necunoscut, cel canonizat în anul 2000 († 4 februarie 1938, la vârsta de 64 de ani),

Sfântul Mucenic Nikolai Kandaurov [Николай Кандауров] Protoiereul, din Moscova († 1938),

Sfântul Mucenic Boris Nazarov [Борис Назаров] Protoiereul, cel din Protasievo, Verei († 1938),

Sfântul Mucenic Alexandr Pokrovskii [Александр Покровский] Protoiereul, cel din Mineievo, în Moscova († 1938),

Sfântul Mucenic Alexandr Sokolov [Александр Соколов] Protoiereul, cel din Paveltsovo, în Moscova († 1938),

Sfântul Mucenic Petr Sokolov [Петр Соколов] Protoiereul, cel din Klin, în Moscova († 1938),

Sfântul Mucenic Ioann Petrovici Tihomirov [Иоа́нн Петро́вич Тихоми́ров] Protoiereul, cel din Petrovskoie, în Moscova, cel născut în 13 august 1876 la Vladimir, în 1926 a fost hirotesit Protoiereu, NKVD l-a condamnat la moarte, cel martirizat prin împușcare și îngropat într-o groapă comună, fiind canonizat pe 30 iulie 2003 († 4 februarie 1938, la vârsta de 61 de ani),

Sfântul Mucenic Nikolai Pospelov Preotul, cel  din Bilovo, în Podolsk († 1938),

Sfânta Cuvioasă Mucenică Rafaela Vișniakova [Рафаэла Вишнякова], Schimonahia, cea din Moscova († 1938),

Sfântul Mucenic Serafim Vavilov [Серафим Вавилов] Arhidiaconul († 1938),

Sfântul Mucenic Alexei Kniajeskii [Алексий Княжеский] Preotul († 1938),

Sfântul Mucenic Nikolai Golișev [Николай Голышев] Preotul († 1938),

Sfântul Mucenic Arkadii Lobțov [Аркадий Лобцов] Preotul († 1938),

Sfântul Mucenic Mihail Ribin [Михаил Рыбин] Preotul († 1938),

Sfântul Mucenic Alexei Lebedev [Алексей Лебедев] Preotul († 1938),

Sfântul Mucenic Andrei Bednov [Андрей Беднов] Preotul († 1938),

Sfântul Mucenic Dimitrii Kedrolivanskii [Димитрий Кедроливанский] Preotul († 1938),

Sfântul Mucenic Ioann Artobolevskii [Иоанн Артоболевский] Protoiereul, cel din Moscova († 1938),

Sfântul Mucenic Ioann Aleșkovski [Иоанн Алешковский] Preotul († 1938),

Sfântul Mucenic Alexandr Minervin [Александр Минервин] Preotul († 1938),

Sfântul Mucenic Alexis Dimitrievici Șarov [Алексис Дмитриевич Шаров] Protoiereul, în 1908 a fost hirotonit Preot, în 1930 a fost hirotesit Protoiereu, a fost închis la Butirka, a fost martirizat prin împușcare și îngropat la Butovo, cel canonizat în anul 2000 († 4 februarie 1938, la vârsta de 56 de ani),

Sfântul Mucenic Iostas Sokolskii [Юстас Сокольский] Protoiereul († 1938),

Sfântul Mucenic Serghii Soloviev [Сергий Соловьев] Preotul († 1938),

Sfintele Cuvioase Mucenice Fecioare Anna Efremova [Анна Ефремова], Maria Vinogradova [Мария Виноградова] și Ekaterina Dekalina [Екатерина Декалина] († 1938),

Sfinții Mucenici Ioann Șuvalov [Иоанн Шувалов], Vasilii Ivanov [Василий Иванов], Demetrii Iliinskii [Деметрий Ильинский], Fedor Palșkov [Федор Палшков] și Demetrii Kazamațkii [Деметрий Казамацкий](† 1938).

Sinaxa Sfinților din 3 februarie 2021

Pe 3 februarie 2021, în praznicul Întâmpinării Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Simeon cel Drept, Primitorul de Dumnezeu [ὁ Θεοδόχος], cel care L-a întâmpinat pe Domnul în Templul din Ierusalim și L-a primit în brațele sale și care a adormit la vârsta de 360 de ani,

Sfânta Profetesă Anna [Ἡ Προφήτιδα Ἄννα], fiica lui Fanuil [Φανουήλ], care L-a întâmpinat pe Domnul în Templu,

Sfântul Profet Azarias [Ἀζαρίας], al cărui nume înseamnă „pe care îl ajută Dumnezeu”, cel care era fiul lui Odid [υἱὸς Ωδηδ] [II Cron. 15, 1, LXX] și care a trăit în timpul Împăratului Asa [Ἀσά],

Sfinții Mucenici Adrianos și Evvulos [Ἀδριανὸς καὶ Εὔβουλος], cei martirizați în Chesaria Cappadociei și care veniseră din Batanaea, martirizați de guvernatorul Firmilianos: Sfântul Adrianos fiind martirizat cu sabia pe 5 martie, Sfântul Evvulos pe 7 martie († c. 308-309),

Sfântul Mucenic Vlasios [Βλάσιος] Văcarul [ὁ Βουκόλος], cel din Chesaria Cappadociei, care s-a predat chinuitorilor în timpul persecuției și a fost chinuit îndelung, soldații păgâni au crezut în Hristos datorită mărturiei sale, iar el a adormit în pace, iar din toiagul său a răsărit un copac mare, care a acoperit Biserica ridicată deasupra Sfintelor sale Moaște (sec. al 3-lea),

Sfinții Mucenici Pavlos și Simon [Παῦλος καὶ Σίμων], cei martirizați cu sabia cu două tăișuri,

Sfântul Mucenic Celerinus Diaconul, cel născut în Africa de Nord, în timpul unei călătorii la Roma a suferit în timpul persecuției lui Decius, a fost ținut în lanțuri, în închisoare, timp de 19 zile și L-a mărturisit pe Hristos, după eliberare s-a întors în Africa și a fost hirotonit Diacon de Sfântul Cyprianus al Cartaginei († c. 250),

Sfântul Cuvios Clavdios [Κλαύδιος], cel care a adormit în pace,

Sfântul Laurentius, al doilea Arhiepiscop de Canterbury, în Anglia, între 604-619, trimis de la Roma în 595, ca Monah, pentru convertirea anglo-saxonilor, a ajuns la Thanet, împreună cu Sfântul Augustinus, în 597, a adus de la Roma Libellus responsionum, i-a urmat pe tron Sfântului Augustinus de Canterbury, Apostolul Angliei, în 613 sfințește Biserica Sfinții Petrus și Paulus din Canterbury, acolo va fi și înmormântat, în 1091 Sfintele sale Moaște sunt mutate în Biserica Sfântul Augustinus, iar Viața sa a fost scrisă de Goscelinus († 2 februarie 619),

Sfântul Ansgarius, Arhiepiscopul de Hamburg și Bremen în Regatul Francilor de Răsărit, Luminătorul Danemarcei și al Suediei, Apostolul Nordului, cel care s-a născut pe 8 septembrie 801, lângă Amiens, dintr-o familie nobilă de franci, rămas orfan de mamă e crescut în Mănăstirea Corbie și educat într-o Mănăstire din Picardia, a văzut-o pe mama sa, în vedenie, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, în 822 a întemeiat Mănăstirea Corbie din Westfalia, din Germania de azi, în noiembrie 831 e hirotonit Arhiepiscop și slujește 13 ani ca Arhiepiscop, a primit palliumul de la Patriarhul Romei, a întemeiat o Mănăstire și o școală la Hamburg, purta o cămașă aspră de păr, mânca numai pâine și apă, era foarte milostiv față de săraci, cel care a adormit în pace și a fost înmormântat la Bremen, Viața sa a fost scrisă de Sfântul Rimbertus, Arhiepiscopul de Hamburg și Bremen (4 februarie), ucenicul și urmașul său pe tron († 3 februarie 865, la vârsta de 63 de ani),

Sfântul Roman Vladimirovici [Рома́н Влади́мирович] Făcătorul de minuni, Principele de Uglich [Углич], în Rusia, între 1261-1285, cel care a construit spitale și Mănăstiri, iar spitalele erau ținute pe cheltuiala sa, a construit 15 Biserici, un conducător înțelept, iubea să vorbească cu oameni inteligenți și experimentați, era un ascet plin de evlavie, prin rugăciunile sale și-a salvat stăpânirea de invazia tătarilor, era blând și milostiv, soția sa, Alexandra, a adormit mai înainte de el și nu au avut copii, când și-a simțit moartea, el i-a chemat pe boieri și pe clerici la palat și i-a învățat să trăiască în pace, dragoste și armonie, Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1486 († 3 februarie 1285),

Sfântul Iacov [Јаков] I, Mitropolitul de Peci și Arhiepiscopul Serbiei între 1286-1292, cel care a zidit și a restaurat Biserici, a mutat scaunul mitropolitan de la Jicia [Жича] la Peci [Пећ], a avut o dragoste aparte pentru Mănăstirea Studenița [Студеница], căreia i-a dăruit cărți liturgice și lucruri bisericești, s-a îngrijit în mod special de asceții sârbi, era plin de curăție și de dragoste, blând, smerit și milostiv († 1292),

Sfântul Simeon [Симеон], al 7-lea Episcop de  Poloțk [Полоцк] (până în 1271) și primul Episcop de Tver [Тверь] (primul oraș e în Belarus, al doilea în Rusia de azi), care se trăgea din neamul prinților de Poloțk, un om bun cu cei minimalizați și lipsiți, având grijă de rânduielile preoțești și de cele monahale, un apărător plin de râvnă al adevărului, foarte cunoscător al Scripturii, dar și al medicinei, un om învățat și plin de virtuți dumnezeiești, s-a îngrijit mult de cei nevoiași, de văduve și de orfani, și care a adormit în pace, fiind canonizat pe 3 februarie 2016 († 3 februarie 1289),

Sfântul Cuvios Savvas cel Duhovnicesc [Σάββας ὁ Πνευματικὸς], cel care s-a nevoit în Mănăstirea Sfântul Ioannis Botezătorul din insula Ioannina și care a adormit în pace († 9 aprilie 1505),

Sfinții Mucenici Stamatios și Ioannis [Σταμάτιος καὶ Ἰωάννης], cei împreună frați de sânge, dimpreună martirizați cu Sfântul Mucenic Nicolaos [Νικόλαος] la Spețes [Σπέτσες], în insula Hios, Sfântul Stamatios având vârsta de 18 ani, iar Sfântul Ioannis de 22 de ani, pe când Sfântul Nicolaos era un bătrân căpitan de navă [πλοίαρχος] († 1822),

Sfântul Cuvios Pavel [Павел], cel din Mănăstirea Simonov [Симонов], din Rusia, Schimonahul, ucenicul Sfântului Paisii Velicikovskii († 1825),

Sfântul Cuvios Isidor [Исидор], Ieromonahul, cel din Schitul Ghefsimania [Гефсима́ния] din Moscova, numele de Botez: Ioann, despre care Sfântul Serafim din Sarov a profețit că va fi un mare ascet în timp ce el era în pântecele maicii sale, unul dintre ucenicii săi a fost Sfântul Mucenic Pavel Alexandrovici Florenskii [Павел Александрович Флоренский], cel care a adormit în pace († 1908),

Sfântul Nikolai Dimitrievici Kasatkin  [Николай Дмитриевич Касаткин], cel Întocmai cu Apostolii, Arhiepiscopul Japoniei, care s-a născut la Smolensk, numele de Botez: Ivan [Иван], tatăl său era Diacon, mama sa a adormit pe când el avea 5 ani, în 1857 a intrat la Academia Teologică din Sankt Peterburg, pe 24 iunie 1860 a devenit Monah, pe 29 iulie 1860 e hirotonit Diacon, pe 30 iulie 1860 e hirotonit Preot, a mers voluntar în Japonia, a învățat limba japoneză în scurt timp, a convertit trei japonezi, dintre care unul, un fost samurai și preot șintoist pe nume Sawabe Takuma, care venise inițial la el acasă pentru a-l ucide, după convertirea sa, Sawabe a devenit unul dintre primii Preoți ortodocși japonezi, în 1870 a fost făcut Arhimandrit și s-a mutat cu totul la Tokio, pe 30 martie 1880 a fost hirotonit Episcop de Revel, astăzi Tallinn, în Estonia, a condus Slujba de sfințire a Catedralei Învierea Domnului din Tokyo în 1891, pe 6 aprilie 1907, Biserica Ortodoxă Rusă îl ridică în demnitatea de Arhiepiscop al Întregii Japonii, traduce toate cărțile de slujbă și o mare parte din Scriptură împreună cu cărturarul ortodox japonez Nakai Tsugumaro, s-a îngrijit de introducerea cântării bisericești în Japonia, a înființat un seminar teologic, școli primare pentru băieți și fete, o bibliotecă, un adăpost și alte instituții ale Bisericii, a ținut un jurnal personal și acesta a fost publicat în 5 volume în 2004 la Sankt Peterburg, Nakamura a tradus jurnalul său în japoneză și l-a comentat, publicându-l în 2007, în 1869 a publicat cartea sa despre budism, este primul Sfânt al Bisericii Ortodoxe Japoneze, adormind la Tokio, în Imperiul Japoniei, a fost înmormântat în cimitirul metropolitan Yanaka din Tokyo, lângă Ueno, cel canonizat în 1970 († 3 februarie 1912, la vârsta de 75 de ani),

Sfinții Mucenici Papias, Diodoros și Claudianios, cei martirizați în Perghi [Πέργη], astăzi în Turcia, cei pomeniți și pe 25 octombrie († 250),

Sfântul Mucenic Pavlos Sirianul († 284-305),

Sfinții Mucenici Laurentinus și Ignatius, împreună cu Sfânta Mucenică Celerina, cei martirizați în Africa de Nord (sec. al 3-lea): Sfântul Ignatius era unchiul Sfântului Laurentinus, pe când Sfânta Celerina era bunica sa, pe care îi laudă Sfântul Cyprianus al Cartaginei,

Sfinții Mucenici Felix, Symphronius și Hippolytus, împreună cu cei martirizați împreună cu ei în Nordul Africii,

Sfinții Tigides (sec. al 4-lea) și Remedius († 419), Episcopii de Gap, în provincia Marsilia, în Franța,

Sfânta Mucenică Fecioară Ia din Cornwall, cea născută în Irlanda și care a trecut marea Irlandei pe o frunză, propovăduind dreapta credință în Anglia, sora Sfântului Erc, Episcopul de Slane și care a fost martirizată la gura râului Hayle din Anglia, fiind îngropată la St Ives, în Cornwall († 450),

Sfinții Lupicinus și Felix, Episcopii de Lyons, în Franța (sec. al 5-lea),

Sfântul Laurentius Luminătorul, Episcopul de Spoleto, în Italia, pentru 20 de ani, care era sirian de neam, a întemeiat Mănăstirea de la Farfa, din centrul Italiei, era cunoscut ca un om făcător de pace și se numește Luminătorul, pentru că avea darul de a-i vindeca pe oameni de orbirea fizică, dar și de cea sufletească († 576),

Sfântul Philippus, Episcopul de Vienne, în Franța († c. 578),

Sfânta Cuvioasă Fecioară Caoilfionn, cea din Irlanda (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Hadelinus din Dinant, cel care a întemeiat Mănăstirea de la Chelles, din Belgia, s-a născut în Gasconia pe la 690, în Franța, i-a urmat Sfântului Ierarh Remaclus la Solignac (Franța), Maastricht (Olanda) și Stavelot (Belgia), a trăit sihăstrește lângă Dinant, în Belgia, pe fluviul Meuse, iar Sfintele sale Moaște sunt în orașul Visé din Belgia († 690),

Sfânta Cuvioasă Werburga din Chester, Anglia, Stareța, fiica Sfintei Starețe Eormenhild, fosta Regină și a Regelui Wulfhere de Mercia, cea născută la Stone,  astăzi Staffordshire, s-a făcut Monahie la Mănăstirea Ely, cea care a adormit la Trentham, în Anglia, în 708, fratele ei, Coenred, Regele Merciei, a descoperit nestricate Sfintele ei Moaște și acestea au fost mutate mai apoi la Chester, însă din cele urmă s-au pierdut († 3 februarie 699),

Sfânta Cuvioasă Berlinda din Meerbeke, nepoata Sfântului Amandus, Episcopul de Tongeren-Maastricht, s-a făcut Monahie la Mănăstirea din Moorsel, lângă Alost, în Belgia, iar mai apoi s-a nevoit sihăstrește în Meerbeke, în Belgia († 702),

Sfânta Cuvioasă Werburgh din Bardney, fosta Regină, soția Regelui Ceolred al Merciei, cea care s-a făcut Monahie la Mănăstirea de la Bardney din Anglia atunci când a rămas văduvă, unde mai apoi a devenit Stareță († c. 785),

Sfântul Cuvios Deodatus, cel care s-a nevoit în Mănăstirea de la Lagny, din Franța (sec. al 8-la),

Sfântul Anatolius, Episcopul din Scoția, care a venit la Roma într-un pelerinaj și a trăit sihăstrește la Salins, astăzi Salins-les-Bains, în Jura, în Franța (sec. al 9-lea),

Sfântul Sfințit Mucenic Liafdag, Episcopul de Jutland, în Danemarca, cel care a fost martirizat de păgâni († c. 980),

Sfântul Cuvios Oliverius, cel care s-a nevoit ca Monah în Mănăstirea Santa Maria di Portonuovo din Ancona, în Italia († c. 1050),

Sfântul Sviatoslav al III-lea Vsevolodovici [Святослав III Всеволодович], Prințul Novgorodului și Marele Prinț de Vladimir și Suzdal, cel îngropat la Iuriev-Polski († 3 februarie 1253), pomenit astăzi împreună cu fiul său, cu Sfântul Dimitrii,

Sfântul Ignatios Gozadinos, cel de la Mariipol [Маріу́поль], din Crimeea, Mitropolitul de Gotska și Kafska [Готська і Кафська], în Ucraina de azi, cel născut în 1715 într-o familie nobilă din Grecia, numele său de Botez: Iacovos, devine Monah la Vatopediu, în Atos, adoarme după o boală de două săptămâni, Sfintele sale Moaște au ars într-un incendiu, fiind canonizat în 11 iunie 1997 († 1786),

Sfântul Cuvios Mucenic Vladimir Zagreba [Владимир Загреба], Ieromonahul de la Mănăstirea Borisoglebsk [Борисогле́бск] din Novotorjsk [Новоторжск] din Rusia, cel care s-a născut în 1870 în localitatea Kuteinikovo [Кутейниково] într-o familie evlavioasă de țărani, numele de Botez: Vasilii [Василий], s-a făcut Monah în 1888, în 1914 a fost hirotonit Ieromonah, în 6 iunie 1931 a fost arestat și închis la Tver, la anchetă a mărturisit că s-a făcut Monah la vârsta de 18 ani, e condamnat la 3 ani de exil și trimis cu escortă în Kazahstan, unde a rămas până în 1934, a fost arestat din nou pe 8 februarie 1938 și a fost închis în orașul Kașin, a fost condamnat la moartea prin împușcare pe 30 ianuarie 1938, fiind martirizat și îngropat într-un mormânt necunoscut († 3 februarie 1938),

Sfântul Mucenic Vasilii Zalesskii [Василий Залесский] Protoiereul, din Astrahan [Астрахань], din Rusia, cel care s-a născut pe 4 februarie 1887 în satul Fedorovskom, pe 29 august 1908 e hirotonit Diacon, pe 5 octombrie 1916 e hirotonit Preot, pe 15 iulie 1927 e arestat, pe 20 iunie 1930 e condamnat la 8 ani de închisoare, a fost trimis să construiască Canalul Marea Albă-Marea Baltică, face un curs de 7 luni de contabilitate și lucrează ca și contabil, pe 2 februarie 1938 a fost condamnat la moarte de NKVD în regiunea Stalingrad, e martirizat și îmgropat într-un mormânt comun necunoscut, cel care a fost canonizat pe 20 aprilie 2005 († 3 februarie 1938),

Sfântul Mucenic Adrian Alexandrovici Troițkii [Адриан Александрович Троицкий] Protoiereul, din Kazan [Казань], din Rusia, cel care s-a născut pe 12 iunie 1872 în familia unui Diacon, în 1897 a fost înrolat în armată, în 1903 a fost hirotonit Diacon, în 1910 Preot, în 1935 e hirotesit Protoiereu, e arestat în 28 decembrie 1937, a fost martirizat prin împușcare la ora 21 și îngropat într-un mormânt necunoscut, fiind canonizat pe 19 septembrie 2002 († 3 februarie 1938),

Sfinții Mucenici Ioann Tomilov [Иоанн Томилов] și Timofei Izotov [Тимофей Изотов] Preoții († 2 februarie 1938):

Sfântul Mucenic Ioann Tomilov Preotul s-a născut în 18 februarie 1878 în satul Eski, în familie de Preot, a făcut Seminarul la Tver, în 1904 e hirotonit Preot în locul tatălui său, a fost martirizat prin împușcare și îngropat într-un mormânt necunoscut († 2 februarie 1938),

Sfântul Mucenic Timofei Izotov Preotul s-a născut în 1875 în orașul Simferopol, în familia unui grădinar, în 1912 a fost hirotonit Diacon, în 1928 a fost hirotonit Preot, a fost martirizat prin împușcare în orașul Simferopol și îngropat într-un mormânt comun necunoscut († 2 februarie 1938),

Sfântul Mucenic Mihail Agaev [Михаил Агаев], cel care s-a născut pe 13 octombrie 1875 în satul Drezna, tatăl său avea o ceainărie, e arestat pe 29 septembrie 1937, pe 17 noiembrie 1937, NKVD îl condamnă la 10 ani de muncă forțată, e trimis la Taișetlag [Тайшетлаг], adoarme acolo și e îngropat într-un mormânt necunoscut († 2 februarie 1938).

Sinaxa Sfinților din 29 ianuarie 2021

Pe 29 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Sfințit Mucenic Ignatios Teoforul, Episcopul Antiohiei († 107), la mutarea Sfintelor sale Moaște din Antiohia la Roma (540),

Sfinții Mucenici Filoteos, Iperehios, Avivos, Iulianos, Romanos, Iacovos și Parigorios [Φιλόθεος, Ὑπερέχιος, Ἄβιβος, Ἰουλιανός, Ρωμανός, Ἰάκωβος καὶ Παρηγόριος], cei din Samosata [Σαμόσατα], care au fost martirizați în Siria prin spânzurare în copaci și prin străpungerea capetelor lor cu cuie de fier († 297),

Sfântul Sfințit Mucenic Siluanos [Σιλουανὸς], Episcopul de Emesa [Ἔμεσα], împreună cu Sfinții Mucenici Lucas [Λουκᾶς] Diaconul și Mochios [Μώκιος] Anagnostul, cei din Emesa Siriei († 312),

Sfântul Mucenic Sarvilos [Σάρβηλος], cel care mai înainte a fost mare preot idolatru și care a fost convertit și botezat de Sfântul Varsimeos [Βαρσιμαῖος] Mărturisitorul, Episcopul Edessei, cel martirizat prin tăierea capului, dimpreună cu Sfânta Mucenică Vevea [Βεβαία] sau Varvea [Βαρβαία], sora sa, care a fost martirizată pentru că strângea sângele fratelui său, și care fusese și ea catehizată și botezată de Sfântul Varsimeos, cei care erau din Edessa [Ἐδέσσα] († 110),

Sfântul Varsimeos [Βαρσιμαῖος] Mărturisitorul, Episcopul Edessei, învățătorul și botezătorul Sfinților Mucenici Sarvilos și Vevea, cel care a adormit în pace († 114),

Sfântul Cuvios Afraatis [Ἀφραάτης] Persanul, Teologul Bisericii, cel care mai înainte a fost păgân, s-a botezat în Emessa și a trăit sihăstrește în Antiohia, cel care a adormit în pace († 370),

Sfânta Mucenică Hrisi [Χρυσὴ] († c. 41-54),

Sfântul Sfințit Mucenic Constantius, primul Episcop de Perugia, în Italia, cel care a fost hirotonit Episcop la 30 de ani, a propovăduit mult dreapta credință și a avut grijă de cei săraci, cel martirizat prin tăierea capului aproape de Foligno, în Italia, împreună cu Sfântul Mucenic Anastasius, cel care l-a primit în casa sa, și care e împreună pomenit astăzi cu mulții Sfinți Mucenici martirizați împreună cu el în timpul lui Marcus Aurelius († 170),

Sfinții Mucenici Papias și Mavros [Παπίας καὶ Μαῦρος] Soldații, cei care au fost martirizați la Roma, pe Via Nomentana, în timpul lui Diocletianus: când L-au mărturisit pe Domnul, din ordinul lui Laodicius, a prefectului Romei, li s-au zdrobit gurile cu pietre și au fost aruncați în închisoare, acolo fiind bătuți cu tije și cu bice cu plumb până când au fost martirizați († c. 303),

Sfântul Mucenic Sabinianus, cel din Troyes, din Franța, care mai înainte a fost păgân și a fost convertit la dreapta credință de Sfântul Mucenic Patroclus din Troyes, care a fost martirizat prin tăierea capului la Rilly-Sainte-Syre, lângă Troyes, în timpul lui Aurelianus († 275),

Sfântul Mucenic Aquilinus Preotul, cel care era Preotul Bisericii din Mediolanum/ Milano și care a fost martirizat de către arieni la Milano prin străpungerea gâtului său cu sabia († 650),

Sfântul Cuvios Achepsimas [Ἀκεψιμᾶς],

Sfântul Cuvios Gildas cel Înțelept, Făcătorul de minuni, cel care s-a născut în 493 în Britania ca fiu de Rege, a renunțat la moștenirea sa regală și s-a făcut Monah, a convertit pe mulți la dreapta credință și a zidit multe Biserici și Mănăstiri în Marea Britanie și Irlanda, a fost hirotonit Preot în Irlanda, a fost în pelerinaj la Roma și Ravenna, apoi se întoarce în Bretania, unde a trăit pustnicește până ce s-au înmulțit ucenicii săi, zidește Mănăstirea Saint-Gildas-de-Rhuys, e Starețul Mănăstirii și scrie o regulă monahală pentru Monahii săi, adormind acolo, la cererea sa Sfintele sale Moaște nu au fost îngropate, ci au fost lăsate să plutească într-o barcă, peste 3 luni de la adormirea sa, oamenii din Rhuys au găsit Sfintele sale Moaște intacte și le-au îngropat în Mănăstirea sa, iar Viața sa a fost scrisă în secolul al 9-lea, scrierea sa De Excidio et Conquestu Britanniae este în PL 69, col. 329-392 († 29 ianuarie 570),

Sfântul Cuvios Ignatios Sinaitis [Ἰγνάτιος ὁ Σιναΐτης]/ Sinaitul, cel din Retimno [Ρέθυμνο], din Creta și care s-a nevoit în muntele Sina, adormind în pace,

Sfântul Lavrentii [Лавре́нтий] Făcătorul de minuni, Episcopul de Turov [Туров], astăzi în Belarus, care mai întâi a fost pustnic la Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrios din Kiev, apoi la Mănăstirea Pecerska [Печерська], a fost hirotonit Episcop în 1182, a adormit în pace și a fost îngropat la Lavra Peșterilor din Kiev († 1194),

Sfinții Gherasim, Pitirim și Iona [Герасим, Питирим, Иона], Episcopii de Perm [Пермь], în Rusia (sec. al 15-lea):

Sfântul Sfințit Mucenic Gherasim, Episcopul de Perm, a fost al 3-lea Episcop al poporului zirian, cel convertit la dreapta credință, și a fost martirizat prin sugrumarea cu propriul său omofor de către Vogul, slujitorul său († 1441),

Sfântul Sfințit Mucenic Pitirim, Episcopul de Perm și Ustiug, i-a urmat în scaun Sfântului Gherasim, el fiind la martirizarea aceluia Arhimandrit, a fost Luminătorul vogulilor, și a fost martirizat de Asyk, conducătorul vogulilor, în timp ce slujea un Paraclis în câmp († 19 august 1455),

Sfântul Iona, Episcopul de Perm, i-a urmat Sfântului Pitirim pe tron și i-a convertit la dreapta credință pe păgânii din Perm, au fost eliminați idolii și s-au zidit Biserici, iar Sfintele sale Moaște și ale Sfinților Sfințiți Mucenici Gherasim și Pitirim sunt în Biserica Bunavestire din Ust-Vim [Усть-Вымь], din Rusia († 6 iunie 1470),

Sfântul Mucenic Dimitrios Hiopolitis [Δημήτριος ὁ Χιοπολίτης]/ cel din Hios, care s-a născut în 1780 în Paleocastro [Παλαιόκαστρο], în Hios [Χίος], și care a fost martirizat la Constantinopol prin tăierea capului († 1802),

Sfântul Mucenic Ashot I cel Mare [აშოტ I დიდი], Regele Georgiei, cel pomenit și pe 27 ianuarie († 830),

Sfântul Caesarius Diaconul, cel din Angoulême, în Franța, care a slujit împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Ausonius, primul Episcop de Angoulême  (sec. 1),

Sfântul Valerius, al 2-lea Episcop de Trier, în Germania († c. 320),

Sfânta Blath Făcătoarea de minuni, cea numită Flora (pentru că în irlandeză Blath înseamnă Floare), care a fost bucătăreasa Sfintei Cuvioase Brigida la Mănăstirea din Kildare, din Irlanda, și care s-a nevoit tot timpul pentru aproapele, fiind Mireancă și nu Monahie († 523),

Sfântul Sulpitius I, Episcopul de Bourges, în Franța, cel care mai înainte a fost senator, a fost hirotonit Episcop în 584, avea mare talent oratoric și era expert în arta ritmurilor poetice, a participat la al 3-lea Sinod de la Mâcon din 585 († 591),

Sfântul Mucenic Eochaid, cel numit și Dallán Forchella (Dallán = micul orb, iar Forchella era numele mamei sale, adică micul orb al Forchellei), poetul creștin de neam irlandez, cel născut pe la anul 560 în Maigen, astăzi Ballyconnell, în Irlanda, care și-a pierdut vederea datorită studiului și și-a recăpătat-o după ce a scris poemul despre Sfântul Columba, nu a fost Preot, dar a zidit mai multe Biserici în Irlanda, cel care a fost martirizat de pirați pe insula Inniskeel, în Irlanda, prin tăierea capului și care și-a lipit capul la loc după ce a fost martirizat († c. 640),

Sfântul Voloc, Episcopul din Irlanda care a slujit în Scoția († c. 724),

Sfântul Ignatii Făcătorul de minuni, primul Episcop de Smolensk [Смоленск], un om bun și evlavios, a zidit o Mănăstire după ce s-a retras din Episcopat, iar la adormirea sa o lumină mare din cer a coborât asupra lui, Sfintele sale Moaște fiind în Catedrala din Smolensk, din Rusia († 1210),

Sfântul Cuvios Andrei Rubliov [Андре́й Рублёв], Iconograful Bisericii, cel născut între 1360-1370, prima știre despre viața sa e din 1405, când a pictat în Biserica Bunavestire din Moscova, pe la 1410 a pictat Icoana Sfintei Treimi, în 1408 a pictat Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Vladimir, între 1425-1427 a pictat Catedrala Sfintei Treimi din Lavra Sfântul Serghii, cel care a adormit la Moscova, în Mănăstirea Andronikov și a fost canonizat în 1988 († c. 1427-1430),

Sfântul Mucenic Ioann Mihailovici Granitov [Иоанн Михайлович Гранитов] Protoiereul, împreună martirizat cu Sfântul Mucenic Leontii Andreevici Klimenko [Леонтий Андреевич Клименко] Preotul, cu Sfântul Mucenic Konstantin Zverev [Константин Зверев] Diaconul și împreună cu alți 5 Sfinți Mucenici († 29 ianuarie 1920):

Sfântul Mucenic Ioann Granitov Protoiereul s-a născut în 1875, a fost arestat de bolșevici pe 29 ianuarie 1920, i-au smuls barba, i-au scos ochii, i-au tăiat gâtul cu lanțul de la Crucea pectorală, el îndemnându-i pe cei dimpreună cu el să nu se lepede de Dumnezeu, după care a fost martirizat prin împușcare,

Sfântul Mucenic Leontii Klimenko Preotul s-a născut în 18 iunie 1889, a studiat la Peschanski, în provincia Harkov, pe 22 septembrie 1914 a fost hirotonit Diacon și a slujit ca Preot în satul Evgenievka,

Sfântul Mucenic Konstantin Zverev Diaconul i-a luat apărarea Sfântului Ioann Granitov și a fost martirizat cu șașkalele (șașka [шашка] e un timp special de spadă, cu o lamă cu un singur tăiș, cu mâner pentru o mână, fără gardă), Sfintele sale Moaște fiind puse într-un sac și aruncate într-o râpă, lângă un cimitir, unde au fost împușcați ceilalți Sfinți Mucenici, fiind canonizați în anul 2000,

Sfinții din Ecaterinburg [Екатеринбу́рг], din Rusia, la sinaxa lor de astăzi.