Sinaxa Sfinților din 26 ianuarie 2021

Pe 26 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Cuvios Xenofon [Ξενοφῶν], împreună cu Sfânta Cuvioasă Maria, soția sa, și cu Sfinții Cuvioși Arcadios și Ioannis, copiii săi, Făcătorii de minuni: cei născuți la Constantinopol și care erau bogați, dar erau simpli la suflet și buni la inimă, fiii lor, în drum spre Beirut, spre studii, au naufragiat în locuri diferite, copiii lor s-au făcut Monahi, iar din purtarea de grijă a lui Dumnezeu s-au reunit la un moment dat la Ierusalim, apoi s-au nevoit în Mănăstirile lor și au adormit în pace (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Simeon cel Vechi [Συμεὼν ὁ Παλαιός], Făcătorul de minuni, cel care s-a nevoit mai întâi în Siria, într-o peșteră, în deplină singurătate și rugându-se neîncetat, mânca doar iarba care creștea în jurul peșterii sale, când oamenii au început să îi ceară sfaturi, el a plecat în munții din Aman, a plecat și de aici datorită oamenilor și s-a retras în muntele Sina, se întoarce în Aman și întemeiază două Mănăstiri: una pe vârful muntelui, pe când cealaltă la baza lui, a adormit în pace († c. 390),

Sfinții Mucenici Ananias [Ἀνανίας] Preotul și Petros [Πέτρος] Gardianul, dimpreună cu alți 7 Sfinți Mucenici Soldați, cei martirizați în Finichi [Φοινίκη]/ Fenicia, în timpul Guvernatorului Maximos și a Împăratului Diocletianus: Sfântul Ananias a refuzat să se închine la idoli, a fost chinuit îndelung, a fost dus într-un templu și el a distrus templul și idolii prin rugăciunile sale, cei 8 Sfinți Mucenici crezând în Domnul datorită minunilor Sfântului Preot Ananias, iar cu toții, după chinuri îndelungi, au fost martirizați prin înecarea lor în mare († 295),

Sfinții 2 Mucenici, cei martirizați în Frigia [Φρυγία], care e în Turcia de azi, prin lovirea lor,

Sfântul Cuvios Ammonas [Ἀμμωνᾶς], cel din Egipt, ucenicul Sfântului Antonios cel Mare, cel care a fost căsătorit cu forța de părinții lui la 20 de ani, a trăit în feciorie cu soția sa timp de 18 ani, după care s-a retras în pustiu pentru 22 de ani, fiind primul Sihastru din istoria Bisericii care a înființat o Mănăstire, pe cea de la Chellia [Κέλλια], de lângă Nitria, în Egipt, iar Sfântul Antonios cel Mare a văzut sufletul său dus la cer de Sfinții Îngeri atunci când acesta a adormit († 350, la vârsta de 62 de ani),

Sfântul Cuvios Gavriil [Γαβριήλ], Igumenul Mănăstirii Sfântul Stefanos din Ierusalim, cel care a adormit în pace († c. 490),

Sfântul Cuvios Teodoros Mărturisitorul, Starețul Mănăstirii Studiu [Στουδίου] din Constantinopol († 826), împreună cu Sfântul Iosif Mărturisitorul, Arhiepiscopul Tessalonicului și fratele său († 832), la mutarea Sfintelor lor Moaște (845),

Sfântul Cuvios Climis [Κλήμης], cel născut la Atena, la 30 de ani s-a făcut Monah la Mănăstirea Sfântul Meletios de la Chiterona [Κιθαιρώνα], ducând viață isihastă, cel care a adormit în pace († 1111),

Sfântul Davit Ziditorul [დავით აღმაშენებელი] al IV-lea, cel Mare (დიდი), Regele Georgiei, cel care a domnit între 1089-1125, din dinastia Bagratidelor, s-a născut în 1073 la Kutaisi, în Georgia, a devenit Rege la 16 ani, soția sa: Gurandukhti, lupta având credință în ajutorul lui Dumnezeu, a recucerit capitala Tbilisi după o robie de 400 de ani, în 1106 a început întemeierea Mănăstirii Gelati din vestul Georgiei, apoi a înființat Academia Teologică de la Gelati, a ajutat Biserica, a înființat prima ambulanță, îi cerceta pe cei bolnavi și în îngrijea, avea mereu la el punga cu bani pentru cei săraci, citea Sfânta Scriptură și studia diverse științe, își ducea biblioteca cu el în timpul războiului, fiind cărată de măgari și de cămile, a scris cântări de pocăință, înainte să adoarmă și-a amintit toate păcatele sale și a plâns pentru ele, fiind înmormântat la intrarea în Mănăstirea Gelati, scriindu-se pe piatra sa tombală Ps. 131, 14, LXX: „Aceasta [este] odihna Mea întru veacul veacului, aici voi locui, că am ales-o pe ea” († 24 ianuarie 1125, la vârsta de 53 de ani),

Sfântul Cuvios Arkadii [Аркадий] Zăvorâtul și Sihastrul, cel de la Mănăstirea din Viaznikovskii [Вя́зниковский], din Rusia, ucenicul Sfântului Gherasim [Гера́сим] de la Boldinsk [Бо́лдинск], care a adormit în pace și ale cărui Sfinte Moaște au fost descoperite în sec. al 17-lea († 1592),

Sfântul Gavriil, Mitropolitul de Novgorod și de Sankt Peterburg, cel care a adormit în pace († 1801),

Sfântul Sfințit Mucenic Kirill, Mitropolitul Kazanului, în Rusia († 1937),

Sfânta Cuvioasă Paula, cea de la Roma, care a întemeiat o Mănăstire în Vitleem și a cărui viață a fost scrisă de Sfântul Hieronymus Mărturisitorul, cea care a fost o doamnă romană nobilă născută în 347, căsătorită la 16 ani cu nobilul Toxotius, a avut un băiat și 4 fete, printre care și pe Sfintele Eustochium Julia și Blaesilla, a rămas văduvă la 32 de ani și a fost Stareța Mănăstirii de la Vitleem pentru 20 de ani, care era una dublă: una pentru Monahi și alta pentru Monahii, înființând acolo și o casă de oaspeți pentru pelerini, postea și trăia o viață izolată, l-a ajutat pe Sfântul Hieronymus la traducerea Scripturii sale, iar împreună cu fiica ei, cu Sfânta Eustochium Julia, a copiat Scriptura tradusă, a fost înmormântată în Biserica Nașterea Domnului de la Vitleem, cea care a fost canonizată la un an de la adormirea ei († 26 ianuarie 404, la vârsta de 57 de ani),

Sfântul Conon, Episcopul și întemeietorul Mănăstirii de pe insula Man († 13 ianuarie 684),

Sfântul Theofridus Episcopul, cel care a fost mai înainte Monah la Mănăstirea din Luxeuil, în Franța, apoi a fost starețul Mănăstirii de la Corbie († c. 690),

Sfântul Athanasius, Episcopul de Sorrento, în sudul Italiei,

Sfântul Alphonsus, Episcopul de Astorga, în Spania, cel care a renunțat la Episcopat și s-a nevoit ca un simplu Monah în Mănăstirea Santo Estevo de Ribas de Sil din Spania (sec. al 9-lea),

Sfântul Ansurius, Episcopul de Orense în Galicia Spaniei între 915-922, cel care a ajutat la întemeierea Mănăstirii de la Ribas de Sil din Spania și care a renunțat la Episcopat în 922, nevoindu-se ca un simplu Monah și a adormit în pace († 925),

Sfântul Cuvios Xenofont [Ксенофонт], Starețul de la Mănăstirea Robeika [Робейка], aproape de Novgorod, ucenicul Sfântului Varlaam [Варлаам] de la Mănăstirea Hutin [Хутынь] (6 noiembrie), ajunge Stareț la Hutin, apoi întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime cea de lângă râul Robeika († 1262),

Sfântul Iosif Naniescu cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, cel care s-a născut la 15 iulie 1818 în Basarabia, în satul Răzălăi, ținutul Soroca, ca fiu al Preotului Anania Mihalache și al Preotesei Teodosia, numele de Botez: Ioan, rămâne orfan de tată la 10 ani, maica lui se face Monahie, e crescut de Ierodiaconul Teofilact, unchiul său, la Mănăstirea Frumoasa, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, devine Monah la Buzău, învață la Seminarul din Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din București, învață greacă și muzică psaltică, scrie cântări bisericești, cel mult milostiv, dând fiecăruia să aibă bani pentru a cumpăra o pâine, se ruga și citea mult, mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu mare măsură timpul, întotdeauna slujea Dumnezeiasca Liturghie cu bucurie și cu lacrimi, era un vorbitor priceput și un Duhovnic înțelept, avea darul smereniei și al ascultării desăvârșite, a fost 27 de ani Mitropolitul Moldovei, cel care a fost canonizat în 5-6 octombrie 2017 († 26 ianuarie 1902),

Sfânta Mucenică Maria Preoteasa, cea de la Gatcina [Гатчина], din Rusia († 1930),

Sfântul Mucenic Arkadii [Аркадий] († 1938),

Sfântul Mucenic Ivan Vasilievici Popov [Иван Васильевич Попов], cel care a fost Teolog ortodox rus, Istoric bisericesc, Patrolog, Profesor la Academia Teologică din Moscova, s-a născut pe 17 ianuarie 1867 la Viazma [Вязьма], în Rusia, născut în familie de Preot, nu a fost căsătorit dar a dus o viață monahală, lucrarea sa de Licență în Teologie a fost „Despre conștiință și originea ei”, Teza de Master: „Legea morală naturală”, Teza de Doctorat: „Personalitatea și învățăturile Fericitului Augustin” de Hippo, din 1893 predă Patristică la Moscova, din 1897 Patrologie, între 1901-1902 studiază la Berlin și München, în decembrie 1924 a fost arestat și condamnat la trei ani de închisoare, între 1925-1927 a fost închis în lagărul special Solovetski, unde a lucrat ca profesor într-o școală de alfabetizare pentru prizonieri-criminali, din 1927 este exilat în regiunea Ural, din 1928 este în exil în satul Sitomino din regiunea Surgut de pe râul Ob, unde a lucrat la un studiu despre Sfântul Grigorios al Nissisului, în 1931 a fost arestat la Surgut, în toamna aceluiași an a fost condamnat la exil pentru încă trei ani în satul Samarovo, este eliberat, dar arestat iarăși pe 21 februarie 1935 și exilat în satul Ignatovo, districtul Pirovski, regiunea Krasnoiarsk, arestat ultima oară pe 9 octombrie 1937, pe 23 ianuarie 1938 condamnat la moarte de NKVD, cel martirizat prin împușcare și canonizat în 30 iulie 2003, specialist în teologia Sfântului Augustinus de Hippo, al doilea volum despre Sfântul Augustinus rămânând însă în manuscris († 26 ianuarie 1938, la vârsta de 71 de ani).

Sinaxa Sfinților din 23 ianuarie 2021

Pe 23 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Sfințit Mucenic Climis [Κλήμης], Episcopul Ancirei, cel care s-a născut la Ancira în 258, dintr-un tată păgân și o mamă creștină, rămâne orfan de ambii părinți la 12 ani, e crescut de creștina Sofia, la 18 ani e hirotonit Preot, iar la 20 de ani Episcop, e arestat pentru credința sa, nu s-a închinat la idoli, e chinuit îndelung, dar Domnul l-a vindecat, Diocletianus nu crede că a fost vindecat și l-a chinuit din nou, e închis pentru Domnul și mulți se convertesc datorită lui, fapt pentru care el transformă închisoarea în Biserică, Diocletianus îl trimite pe mare la Maximianus, guvernatorul Agrippinus îl chinuie atât de mult, dimpreună cu Sfântul Agatanghelos, încât și păgânilor li s-a făcut milă de ei și au dat cu pietre în torționari, au fost eliberați și au vindecat și botezat pe mulți, la Ancira sunt chinuiți din nou, dar și la Amasea, Sfântul Climis are revelația că va suferi 28 de ani pentru Domnul, a fost eliberat de creștinii din Ancira din închisoare, a slujit Dumnezeiasca Liturghie, după care a profețit sfârșitul persecuției, dar și martirizarea sa, fiind martirizat de soldați în timp ce slujea Dumnezeiasca Liturghie, împreună martirizat cu Sfinții Mucenici și Diaconi Hristoforos și Hariton, împreună cu care slujea în ziua martirizării sale, și împreună pomenit astăzi cu Sfântul Mucenic Agatanghelos [Ἀγαθάγγελος], ucenicul său, împreună cu care a pătimit îndelung, și care a fost martirizat prin tăierea capului (5 noiembrie) († 23 ianuarie 312),

Sfântul Maisimas Sirosul [Μαϋσιμᾶς ὁ Σύρος]/ Sirul, Preotul, Făcătorul de minuni, care a trăit lângă Cirros, în Siria, care și-a asumat sărăcia pentru Domnul și s-a dăruit slujirii aproapelui, primea în coliba sa pe oricine avea nevoie și îi hrănea, înmulțind pâinea și uleiul pentru a-i hrăni pe oameni, și adormind în pace († înainte de 423),

Sfântul Cuvios Salamanis Isihastis [Σαλαμάνης ὁ Ἡσυχαστής]/ Isihastul, cel care s-a născut în orașul Capersana [Καπερσανᾶ], lângă râul Eufrat, a trăit într-o peșteră de la malul unui râu, Episcopul locului a vrut să îl facă Preot, dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt, fiind primul Sfânt al Bisericii care și-a luat asupra sa nevoința tăcerii și a trăit-o până la sfârșitul vieții sale, adormind în pace († c. 400),

Sfântul Cuvios Evsevios [Εὐσέβιος] Zăvorâtul, împreună cu Sfântul Cuvios Ammonios s-a nevoit într-o Mănăstire din Siria, unde a fost și Igumen, și care a adormit în pace (sec. al 4-lea),

Sfinții 2 Mucenici, cei martirizați la Parion [Πάριον], în Asia Mică, cei care au fost martirizați prin lovire și prin aruncarea lor în groapă,

Sfântul Aholios [Ἀχόλιος], Mitropolitul Tessalonicului, cel născut în Chesaria, l-a botezat pe Sfântul Teodosios [Θεοδόσιος] cel Mare, Împăratul Imperiului Roman, a fost hirotonit de către Sfântul Damasus I, Patriarhul Romei, fiind unul din Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic și care a adormit în pace († 383),

Sfântul Cuvios Ghennadii [Геннадий], Făcătorul de minuni și Văzătorul înainte, cel care s-a născut la Moghilev [Могилёв], cu numele de Botez Grigorii, dintr-o familie bogată de boieri, a părăsit casa părintească împotriva voinței familiei sale și a plecat la Moscova, pentru că a fost vorbit de rău și invidiat a plecat la Kostroma [Кострома], ajunge Stareț, dar el lucra ca unul dintre Monahi: tăia și aducea lemne la chilii, lucra la bucătărie și brutărie, spăla cămășile, picta Icoane, se nevoia purtând lanțuri și Cruci de fier pe trupul său, a lăsat două lucrări ascetice pentru Monahii săi, deși el nu știa să scrie și să citească, îi îndemna să cumpere și să citească cărți, Viața, 19 minuni și Canonul au fost scrise de Igumenul Alexii, ucenicul și al doilea urmaș al său în Stăreție, alături de testamentul său duhovnicesc pe care i l-a dictat acestuia, apoi i-a scris și Slujba, Sfintele sale Moaște au fost descoperite pe 19 august 1644, găsindu-se intacte, împreună cu hainele cu care fusese îngropat, în 1861 s-a publicat Slujba și Acatistul său, Sfintele sale Moaște s-au pierdut după 1930, iar el a fost canonizat pe 19 august 1646 († 23 ianuarie 1565),

Sfântul Cuvios Alexandr, Starețul de la Voche [Воче], lângă Galich [Галич], în regiunea Kostroma [Кострома] din Rusia, cel pomenit și pe 27 martie (sec. al 16-lea),

Sfântul Sfințit Mucenic Anatolii Grisioc [Анатолий Грисюк], Mitropolitul de Odessa și Herson, cel născut pe 19 august 1880 la Kovel [Ковель], în Ucraina, cu Master și Doctorat în Teologie, în 1903 s-a făcut Monah, în 1904 era Ieromonah, Profesor la Academia Teologică din Kiev, din 29 august 1911 a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, din 8 iunie 1912 este Inspector și Profesor extraordinar al Academiei Teologice din Moscova, din 6 iunie 1913 este Rectorul Academiei Teologice din Kazan, știa limbile clasice și unele orientale, pe 29 iunie 1913 este hirotonit Episcop, în martie 1921 e arestat și condamnat la un an de muncă forțată, e închis la Moscova, în închisoarea Butirka, unde a fost aspru bătut, iar maxilarul și două coaste i-au fost rupte, pe 24 februarie 1923 e arestat din nou, a fost arestat a treia oară în 18 septembrie 1923 și exilat, se întoarce din exil în 1927, era un om bun și un foarte bun predicator, un om adâncit în sine, e arestat în noaptea dintre 9-10 august 1936, e închis din nou la Moscova, pe 21 ianuarie 1937 e condamnat la 5 ani de lagăr, a fost dus pe jos, pe o cale ferată, apoi prin zăpadă și frig polar, în februarie 1937 a ajuns la colonia agricolă Kiltovo, ajunge aproape orb, a adormit în spitalul lagărului, fără să renunțe la credința sa, fiind canonizat în anul 2000 († 23 ianuarie 1938, la 57 de ani),

Sfinții de la Costroma, la sinaxa lor de astăzi (1981), ale căror nume, pe secole, le găsim aici[1],

Sfântul Cuvios Dionisios [Διονύσιος], cel care s-a nevoit la Muntele Atos și în Muntele Olimpului, s-a născut pe la anul 1500, s-a făcut Monah la Meteora, a fost hirotonit Ierodiacon și Ieromonah în Atos, și care a adormit în pace († 1541),

Sfântul Paulinus cel Milostiv, Mărturisitorul, Episcopul de Nola, în Italia, cel născut într-o familie aristocratică bogată din Bordeaux, din Franța, a fost senator, consul, apoi guvernatorul regiunii Campagna din Italia, s-a convertit, împreună cu soția sa, la vârsta de 25 de ani, și-a împărțit averea la săraci, fiind disprețuiți pentru aceasta de prietenii și servitorii lor, neavând copii, ei au adoptat copii și i-ai crescut creștinește, a plecat la Barcelona pentru ca să se nevoiască, a fost hirotonit Episcop de Nola, a folosit banii Bisericii pentru ca să îi răscumpere pe creștinii căzuți robi în mâna vandalilor, pentru că nu a mai avut bani ca să răscumpere pe cineva, el s-a dat pe sine rob și a devenit grădinarul prințului vandal, când, în vis, regele vandal Riga, a aflat cine este, l-a eliberat împreună cu toți creștinii pe care îi robise, a zidit Biserici, a scrie poezie creștină, rămânându-ne de la el 32 de poeme și 51 de scrisori, Sfintele sale Moaște se află la Roma, în biserica romano-catolică închinată Sfântului Apostol Bartolomeos († 22 iunie 431, la vârsta de 78 de ani),

Sfânta Mucenică Emerentiana, cea martirizată la Roma, fiind sora adoptivă a Sfintei Mucenice Agnes, pentru că mama sa fusese sora medicală și doica Sfintei Agnes, cea care era catehumenă și a mers să se roage la mormântul Sfintei Agnes și a fost martirizată acolo prin omorârea ei cu pietre de către păgâni, mormântul ei fiind în biserica romano-catolică Sant’Agnese fuori le mura din Roma († 305),

Sfântul Amasios, al 2-lea Episcop de Teano, în centrul Italiei, care era grec de neam, care a plecat în Italia datorită ereziei ariene, cel care a adormit în pace († 356),

Sfântul Mucenic Severianus, dimpreună cu Sfânta Mucenică Aquila, soția sa, care au fost martirizați în Julia Caesarea, în Mauritania, în Africa de Nord,

Sfântul Sihastru Martyrius, cel care s-a nevoit în Abruzzi, în Italia (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Ormond, cel care s-a făcut Monah în Mănăstirea Saint Mairé din Franța, ajungând Starețul ei în 587 (sec. al 6-lea),

Sfântul Ildefonsus, Mitropolitul de Toledo, în Spania, începând cu anul 657, Teologul, cu o viață curată și sfântă, care a apărat fecioria Născătoarei de Dumnezeu împotriva ereticilor care o negau și căruia Născătoarea de Dumnezeu i-a dăruit un veșmânt alb strălucitor, s-a născut pe la anul 607, de neam vizigot, pe la 632 e hirotonit Diacon, se face Monah la Mănăstirea Agali, împotriva familiei sale, ca Monah a întemeiat și a înzestrat o Mănăstire de Maici, în 650 e ales Stareț la Agali, a participat la Sinoadele 8 și 9 de la Toledo, a urmat ca Episcop unchiului său, Sfântului Eugenius al II-lea, Episcopul de Toledo (13 noiembrie), a fost îngropat în Biserica Sfânta Leocadia din Toledo, cărțile sale: De perpetua virginitate Mariae contra tres infideles, De viris illustribus, De cognitione baptismi, Liber prosopopoeia imbecillitatis propriae și Opusculum de proprietate personarum Patris et Filii et Spiritus Sancti († 23 ianuarie 667),

Sfântul Colman, Episcopul-Stareț al Mănăstirii Lismore din Irlanda începând cu anul 698, cel care a adormit în pace († 702),

Sfânta Sihastră Lufthild, cea care a fost cinstită lângă Cologne, în Germania († c. 850),

Sfântul Mucenic Maimbod, cel care a fost martirizat de păgâni pe când le predica țăranilor de lângă Kaltenbrunn, în Alsacia, astăzi în Franța († c. 880),

Sfântul Cuvios Mucenic Serafim Bulașov [Серафим Булашов], Starețul Mănăstirii Transfigurarea Domnului din Moscova, cel care s-a născut în 1872 la Moscova într-o familie de preoți schismatici, a fost în armată între 1893-1897 având gradul de subofițer superior, pe 19 noiembrie 1899 se leapădă de schismă și a început să trăiască la Mănăstire, devine Monah pe 26 februarie 1904 primind numele de Serafim, pe 23 noiembrie 1906 e hirotonit Ierodiacon, iar pe 13 aprilie 1912 Ieromonah, e arestat pe 12 ianuarie 1938, pe 20 ianuarie e condamnat la moarte de NKVD, iar pe 23 ianuarie e martirizat prin împușcare și îngropat într-o groapă comună necunoscută la locul de antrenament Butovo de lângă Moscova ( † 23 ianuarie 1938),

Sfintele Mucenice Fecioare Evdokia [Евдокия] și Ecaterina [Екатерина] († 1938),

Sfânta Mucenică Fecioară Milița [Милица] († 1938),

Sfinții Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic la pomenirea lor de astăzi,

Sfântul Feoctist [Феоктист], Arhiepiscopul Novgorodului († 1310), la mutarea Sfintelor sale Moaște (1786),

Sfântul Cuvios Damaskin [Дамаскин], Starețul Mănăstirii de la Valaam, era ucenicul Sfântului Paisii Velicikovskii, și deși era un om simplu, needucat, el a încurajat artiști, muzicieni și studenți să viziteze Mănăstirea Valaam și să creeze inspirându-se din frumusețea naturală de acolo, pictorii Ivan Ivanovici Șișkin [Ива́н Ива́нович Ши́шкин] și Ivan Constantinovici Aivazovskii [Ива́н Константи́нович Айвазо́вский], cât și compozitorul Piotr Ilici Ciaikovskii [Пётр Ильи́ч Чайко́вский], fiind printre ei († 1881),

Sfântul Cuvios Ioann Krestiankin [Иоанн Крестьянкин], Arhimandritul, de la Mănăstirea Peșterilor din Pskov, cel care s-a născut pe 11 aprilie 1910, și-a dorit să fie Monah de la 12 ani, după liceu a făcut cursuri de contabilitate, din 1932 s-a mutat la Moscova, pe 14 ianuarie 1945 e hirotonit Diacon, pe 25 octombrie 1945 e hirotonit Preot, a predicat mult și s-a bucurat de dragostea enoriașilor săi, a devenit Doctor în Teologie cu o teză despre viața Sfântului Serafim din Sarov, în aprilie 1950 e arestat, a fost condamnat la 7 ani cu executare într-un lagăr cu regim strict, a fost trimis în regiunea Arhanghelsk, ochii săi radiau de dragoste și de bunătate, îi plăceau glumele, a fost contabil, este eliberat din închisoare pe 15 februarie 1955, slujește la mai multe Biserici, pe 10 iunie 1966 se face Ieromonah, primind numele de Ioann (numele său de Botez era Ivan), în 1967 este trimis de Patriarhul Alexii I [Алексий I] la Pskov unde va trăi până la adormirea sa, în 1970 ajunge Igumen, în 1973 Arhimandrit, vin credincioși de pretutindeni pentru sfătuire, s-au publicat scrisorile și predicile sale, ultimii săi an de viață i-a petrecut în pat, fiind bolnav († 23 ianuarie 2006, la vârsta de 95 de ani).


[1] A se vedea:https://ru.wikipedia.org/wiki/Собор_Костромских_святых.

Sinaxa Sfinților din 22 ianuarie 2021

Pe 22 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Apostol și Mucenic Timoteos [Τιμόθεος], Episcopul Efesosului, unul din cei 70 de Apostoli ai Domnului, cel născut în Listra [Λύστρα], în Turcia de azi, convertit de Sfântul Apostol Pavlos în 52 și devenind ucenicul și fiul său iubit și fiind hirotonit de el Episcop, care a fost martirizat prin lovirea lui cu pietre († 93),

Sfântul Cuvios Mucenic Anastasios [Ἀναστάσιος] Persul, Făcătorul de minuni, cel care s-a născut în ținutul Rahiz [Ραχὴζ], în eparhia Rasnuni [Ρασνουνί] din Persia, dintr-un tată mag/ vrăjitor, numit Mav [Μὰβ], și numele lui păgânesc era Magundat [Μαγουνδάτ], a fost soldat și a luptat împotriva Ierusalimului, aducând Sfânta Cruce a Domnului în Persia, Sfânta Cruce a Domnului, prin minunile ce le făcea, l-a atras la credință, s-a făcut Monah la Ierusalim unde a trăit timp de 7 ani, a făcut chemat în vedenie spre mucenicie, a plecat în taină din Mănăstirea sa și a fost arestat în Chessaria Palestinei, după ce a fost chinuit îndelung, el a fost martirizat prin sugrumare, apoi i s-a tăiat capul, fiind martirizat împreună cu alți 70 de Sfinți Mucenici, care au fost aruncați în râuri († 628),

Sfântul Mucenic Vincentius Diaconul, Primul Mucenic al Spaniei, care a fost Diaconul Bisericii din Saragossa, și el a fost martirizat de către guvernatorul Dacianus care l-a chinuit îndelung, cel care s-a născut la Huesca, lângă Saragossa, în Spania, la sfârșitul secolului al 3-lea, părinții săi: Eutricius și Enola, a fost educat la Saragossa, făcut Diacon de Sfântul Valerius, Episcopul de Saragossa, care l-a pus să predice în toată eparhia sa, apoi a fost purtătorul de cuvânt al Sfântului Valerius, a fost închis împreună cu Sfântul Valerius la Valencia, a fost martirizat în închisoare, iar chinurile sale l-au convertit pe temnicerul său, Sfintele sale Moaște au fost aruncate în mare, într-un sac, au fost protejate de corbi ca să nu fie mâncate de vulturi, dar au fost recuperate de creștini, iar o mulțime de corbi au păzit mormântul său († c. 304),

Sfinții Sfințiți Mucenici Manuil [Μανουὴλ] Arhiepiscopul Adrianopolisului, Gheorghios [Γεώργιος], Arhiepiscopul Develtosului, Leon [Λέων], Episcopul Niceii, Petros [Πέτρος] Episcopul, împreună cu Sfinții Mucenici Sionios, Gavriil, Ioannis, Leon, Parodos Presbiterul [Σιώνιος, Γαβριήλ, Ἰωάννης, Λέων, Πάροδος] și cu alți 377 Sfinți Mucenici [ἄλλοι τριακόσιοι ἑβδομήντα ἑπτὰ Μάρτυρες] martirizați împreună cu ei la Adrianopolis [Ἁδριανούπολις], astăzi Edirne, în Turcia, de către bulgari, dintre care Sfântul Manuil Arhiepiscopul a fost tăiat în două și dat la câini, Sfântul Gheorghios Arhiepiscopul a fost lovit de moarte, apoi i s-a tăiat capul, Sfântului Leon Episcopul i s-a tăiat stomacul, Sfântul Petros Episcopul a fost bătut până la moarte și i s-a tăiat capul, Sfântului Ioannis Strategul i s-a tăiat capul, la fel i s-a tăiat capul și Sfântului Leon Strategul, Sfântul Parodos Preotul a fost omorât cu pietre, Sfinții Sionios și Gavriil au fost omorâți prin tăierea capului, Sfinții Lubomiros, Chotomiros, Cupergos și Asfir erau de neam bulgar, convertiți la dreapta credință († 815),

Sfântul Cuvios Mucenic Anastasios Diaconul, cel care s-a nevoit în Lavra Pașterilor din Kiev, fratele Sfântului Titus Presbiterul (27 februarie), ale cărui rugăciuni au fost împlinite de Domnul întotdeauna  (sec. al 12-lea),

Sfântul Cuvios Iosif cel Sfințit [Ἰωσὴφ ὁ Ἡγιασμένος], Făcătorul de minuni, cel din Creta, care era numit și Samacos [Σαμάκος], s-a născut în cetatea Cheramon [Κεράμων], cel care a adormit în pace și ale cărui Sfinte Moaște au fost descoperite pe 29 august 1669 († 1511),

Sfântul Cuvios Makarii [Макарий] Făcătorul de minuni, Schimonahul, Starețul Mănăstirii Jabîn [Жабын], din Rusia, s-a născut în 1539, a devenit Monah cu numele Onufrii [Онуфрий], a întemeiat Mănăstirea de la Jabîn, care are hramul Intrarea în Templu a Născătoarei de Dumnezeu, se ruga în pădure, a izvorât un izvor de apă pentru un polonez rănit, în shima mare și-a luat numele de Makarii și a adormit în pace, Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1816, iar pomenirea sa ca Sfânt a început în 22 ianuarie 1888, cel pomenit și pe 22 septembrie († 1623, la vârsta de 84 de ani, pe când cocoșii începeau să cânte),

Sfântul Ioasaf Bolotov [Иоасаф Болотов], Episcopul de Kadiak [Кадьяк], Luminătorul Alaskăi și al pământului Americii [Ἰωάσαφ Φωτιστὴς τῆς Ἀλάσκας], cel născut la 22 ianuarie 1761 în satul Strajkov [Стражков], din provincia Tver [Тверь], din Rusia, s-a instruit la Mănăstirea Kașin [Кашин], a făcut Seminarul, a fost Profesor la Uglich pentru 4 ani, a intrat în Mănăstirea Tolga și a devenit Ioasaf în 1786, a fost Monah la Uglich și la Valaam, ajunge Arhimandrit, călătoria până la Kadiak, în Alaska, a durat 10 luni, ajungând acolo pe 24 septembrie 1794, propovăduiește cu mult spor dreapta învățătură, este martor la martirizarea Sfântului Cuvios Mucenic Iuvenalii [Ювена́лий] de Alaska, a primului Sfânt Mucenic al Americii, în 1796, în mod excepțional, Episcopul de Irkutsk, Veniamin, l-a hirotonit de unul singur Episcop pe 10 aprilie 1799, a adormit într-un naufragiu, pentru că nava Phoenix, pe care călătorea, s-a scufundat lângă coasta Alaskăi în perioada 21-24 mai 1799 († mai 1799),

Născătoarea de Dumnezeu la descoperirea Sfintei sale Icoane „Panaghia Eleistria [Παναγία Ἐλεηστρία]”, în Coroni [Κορώνη], în Grecia († 1897),

Sfinții Mucenici Vincentius, Orontius și Victor, cei martirizați la Puigcerda, lângă Girona, în Catalonia, în Spania, Sfinții Vincentius și Orontius fiind frați și erau din Cimiez, din sudul Franței, au evanghelizat Pirineii și au fost martirizat împreună cu Sfântul Victor, Sfintele lor Moaște fiind în sud-estul Franței, la Embrun († 305),

Sfântul Vincentius, al doilea Episcop de Digne, în Franța, fiind printre primii care au evanghelizat regiunea Provence din sudul-estul Franței († 380),

Sfânta Blaesilla, fiica Sfintei Paula din Roma, ucenică a Sfântului Hieronymus Mărturisitorul, care a rămas văduvă la vârsta de 18 ani, a slăbit-o mult postul și de aceea a adormit, datorită morții ei Sfântul Hieronymus fiind alungat din Roma, pentru că a fost văzut ca cel care „i-a cauzat” moartea prin viața pe care i-a propovăduit-o, s-a născut la Roma în 364 într-o familie aristocratică bogată, era frumoasă, talentată și iubea viața veselă a Romei, i-a plăcut teatrul, petrecerile și să socializeze cu tinerii, soțul ei: Furius, a murit la 7 luni după Căsătorie, a învățat greaca cu accent perfect, a învățat ebraica în câteva luni, citea oriunde și i-a cerut Sfântului Hieronymus să scrie comentarii teologice pentru ea, serioasă în rugăciunile sale, având o memorie uluitoare, ascetică, purta haine simple, Sfânta Paula, mama ei, s-a prăbușit de durere și a fost inconștientă la Înmormântarea ei, Sfântul Hieronymus a tradus Ecclisiastisul la cererea ei († 384, la vârsta de 20 de ani),

Sfântul Gaudentius Mărturisitorul, Făcătorul de minuni, întâiul Episcop de Novara, în Italia, cel născut într-o familie păgână din Ivrea, în Italia, și a fost convertit la dreapta credință de către Sfântul Eusebius Mărturisitorul, Episcopul de Vercelli, care mai apoi l-a hirotonit Preot și l-a trimis la Novara, a fost în exil cu Sfântul Eusebius, s-a întors la Novara, a fost prieten cu Sfântul Ambrosius al Milanului, urmașul acestuia, Sfântul Simplicianus al Milanului, l-a hirotonit Episcop în 398, când a adormit, capul său a continuat să vorbească († 417),

Sfânta Cuvioasă Fecioară Wendreda, Făcătoarea de minuni, medic pentru oameni, dar și pentru animale, a zidit o Mănăstire la March, în Cambridgeshire, în Anglia, unde s-a nevoit toată viața, fiind Stareța Mănăstirii, Sfintele sale Moaște și cele ale Sfintei Pandiona sunt la Eltisley, în Cambs, în Anglia, și ne-a rămas de la ea izvorul ei cel făcător de minuni (sec. al 7-lea),

Sfântul Cuvios Dominicus Făcătorul de minuni, cel care s-a nevoit la Mănăstirea din Sora, din Italia, și care a zidit mai multe Mănăstiri în Scandrilia, Sora și Sangro din Italia († 1031),

Sfântul Brihtwold, Văzătorul de Dumnezeu și Profetul, ultimul Episcop de Ramsbury, în Anglia, între 1005-22 aprilie 1045, făcându-se Monah la Mănăstirea din Glastonbury, unde a fost și înmormântat († 22 aprilie 1045),

Sfântul Cuvios Mucenic Grigoriie Făcătorul de minuni, cel de la Mănăstirea din Peć, care a fost martirizat pentru că nu a aderat la islam, ale cărui Sfinte Moaște sunt nestricate și care a fost canonizat în 2018, alături de Sfântul Vasiliie de Peć și de Sfânta Bosiljka Rajičić (sec. 17-18),

Sfinții Mucenici Ioann, Nikolai, Iakov, Petr, Ioann și Ioann († 1938),

Sfântul Mucenic Ioann Uspenskii [Иоанн Успенский] Preotul, cel care s-a născut în satul Bolșie [Большие], din regiunea Iaroslavl, pe 30 august 1870, într-o familie de Preot, în 1890 a fost hirotonit Diacon, mai apoi Preot, a fost arestat la 1 noiembrie 1937, pe 15 noiembrie 1937 e condamnat la 10 ani de muncă silnică, însă pe 21 ianuarie 1938 NKVD l-a condamnat la moarte și a fost martirizat a doua zi prin împușcare și îngropat într-un mormânt necunoscut, fiind canonizat în anul 2000 († 22 ianuarie 1938),

Sfântul Mucenic Evfimii Tihonravov [Евфимий Тихонравов] Preotul, cel care s-a născut la 17 aprilie 1881 în orașul Șie [Шуе] din provincia Vladimirului, în familie de Preot, în 1904 s-a căsătorit cu Preoteasa Tatiana și au avut 3 copii, în 1933 a fost hirotonit Preot, era blestemat și ironizat pe stradă pentru Preoția sa, comuniștii i-au distrus Biserica în care slujea și au transformat-o în depozit de cereale, apoi într-un grajd, după care într-un depozit de îngrășăminte, ca să se întrețină s-a făcut paznic la o instituție medicală, slujind în taină oamenilor, e arestat și anchetat, pe 21 ianuarie 1938 e condamnat la împușcare, iar ziua următoare a fost martirizat prin împușcare în orașul Ivanovo și îngropat într-un mormânt necunoscut, fiind canonizat în anul 2000 († 22 ianuarie 1938).

Sinaxa Sfinților din 21 ianuarie 2021

Pe 21 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Cuvios Maximos Mărturisitorul (Μάξιμος ὁ Ὁμολογητής), Teologul Bisericii, luptătorul nebiruit al diotelismului hristologic și al Ortodoxiei, cel născut în 580 la Constantinopol, a fost secretarul și consilierul șef al împăratului Iraclios, care ni i-a comentat pe Sfântul Dionisios Areopagitul și Grigorios Teologul, adormind în exil, în Georgia, la Tsageri († 13 august 662, la vârsta de 82 de ani),

Sfântul Mucenic Anastasios [Ἀναστάσιος], ucenicul Sfântului Maximos Mărturisitorul, cel care i-a scris Viața Sfântului Maximos († 662),

Sfântul Mucenic Neofitos [Νεόφυτος] Făcătorul de minuni, cel din Nicea, care a primit darul facerii de minuni în copilăria sa, a mers în muntele Olimp și a locuit în locul unui leu de la vârsta de 9 până la vârsta de 15 ani, când au murit părinții lui și-a împărțit averea, pentru că a vorbit deschis împotriva păgânismului, el a pătimit îndelung, fiind martirizat cu sabia sau cu sulița († 305, la vârsta de 16 ani),

Sfântul Zosimos [Ζώσιμος], Episcopul Siracuzei, în Italia, cel care a adormit în pace († 662, la vârsta de 50 de ani),

Sfinții Mucenici Evghenios, Valerios, Candidos și Achilas [Εὐγένιος, Οὐαλεριανός, Κάνδιδος καὶ Ἀκύλας], cei martirizați la Trapezunta [Τραπεζούντα] (astăzi Trabzon, în nord-estul Turciei) prin tăierea capului, după ce au fost chinuiți îndelung († 303),

Sfânta Mucenică Fecioară Agnes, cea din Roma, care a pătimit în timpul guvernatorului Symphronius, fiind martirizată prin aruncarea sa în foc și prin lovirea ei cu sabia, a fost născută într-o familie nobilă creștină, era frumoasă, pentru că nu a vrut să se căsătorească cu un nobil păgân, acesta a dezvăluit faptul că e creștină și ea a fost purtată goală până la un bordel, aici, în mod minunat, la rugăciunea ei, părul capului i-a crescut și i-a acoperit tot trupul, iar bărbații care doreau să se culce cu ea au fost orbiți de Dumnezeu, Sfintele ei Moaște au fost îngropate pe Via Nomentana, în Roma († 21 ianuarie 304, pe la vârsta de 13 ani),

Sfinții 4 Mucenici, cei martirizați la Tiros, în Liban, cu sabia cu două tăișuri,

Sfântul Mucenic Patroclus, cel din Troyes, din Franța, care a fost martirizat în timpul lui Aurelianus, și care era foarte bogat, dar și mult milostiv, și ale cărui Sfinte Moaște au fost mutate în 960 la Soest, în Germania († c. 270-275),

toți Sfinții Mucenici de la Sfântul Stefanos Arhidiaconul și până astăzi, la sinaxa lor de astăzi, stabilită la Biserica Sfântul Stefanos din Ierusalim, care a fost întemeiată de Sfânta Împărăteasă Elia Evdochia [Αἰλία Εὐδοκία] a Constantinopolului pe la la anul 460,

Sfântul Cuvios Apollonios [Ἀπολλώνιος] Ascetul, cel din Tibais [Θηβαΐς], din Egipt și care a adormit în pace, cel pomenit și pe 31 martie (sec. al 4-lea),

Sfânta Irini [Εἰρήνη] la sinaxa sfințirii unei Biserici închinate ei la Constantinopol,

Sfântul Cuvios Neofitos [Νεόφυτος], cel de la Mănăstirea Vatopediu din Atos, care îi întâmpina pe cei care veneau în Mănăstire și căruia Născătoarea de Dumnezeu i-a spus să se pregătească de moarte, adormind la un an după aceea, după ce s-a împărtășit cu Domnul și și-a cerut iertare fraților din Mănăstire (sec. al 14-lea),

Născătoarea de Dumnezeu la sinaxele a trei Sfinte Icoane ale sale: Paramitia [Παραμυθιά] de la Vatopediu (807), Esfagmeni [Εσφαγμένη] (sec. 14) de la Vatopediu și Odighitria [Οδηγήτρια] de la Xenofon (1730),

Sfinții Mucenici Gavriil și Sionios [Γαβριὴλ καὶ Σιώνιος], împreună cu Sfinții Mucenici martirizați dimpreună cu ei de către bulgari, în timpul lui Omurtag [Омуртаг], Marele Kagan [Каган]/ Han al Bulgariei († c. 814-831),

Sfântul Cuvios Maximos Trivolis [Μάξιμος Τριβώλης], cel numit Grecul, Aghioritul și Filosoful, născându-se pe la 1475 în Arta, în nord-vestul Greciei, cu numele de Botez de Mihail, din părinți creștini greci de neam nobil, a studiat în Corfu, Bologna, Florența, Ferrara, Milano, Padova și Veneția, i-a cunoscut pe Marsilio Ficino și Pico della Mirandola, a fost influențat de predica lui Girolamo Savonarola și i-a adunat cenușa în 1498, s-a făcut Monah la Vatopediu în 1507, e trimis la Moscova pentru a traduce cărțile de cult, a tradus mai întâi Psaltirea, devine polemic cu realitățile rusești, este exilat la Mănăstirea Iosif-Volokolamsk, apoi la Mănăstirea Otroch [Отроч] din Tver unde va trăi 20 de ani, adoarme în Lavra Sfintei Treimi din Serghiev Posad [Се́ргиев Поса́д] († 1556),

Sfântul Cuvios Timon [Тимон], cel de la Nadeghev [Ναδέγεβ] și Kostroma [Кострома], din Rusia, care a adormit în pace († 1840),

Sfântul Sfințit Mucenic Puplios [Πούπλιος] (în BYZ este Πόπλιος), primul Episcop al Maltei, iar mai apoi Episcopul Atenei, și care a fost martirizat în timpul lui Traianus, pomenit și pe 13 martie, cel despre care se scrie în F. Ap. 28, 7-10 († c. 161-180),

Sfântul Sfințit Mucenic Fructuosus, Episcopul de Tarragoña, din Spania, dimpreună martirizat cu Sfinții Mucenici și Diaconi Augurius și Eulogius, care erau Diaconii săi, fiind martirizați prin arderea lor pe rug în timpul lui Valerianus, adormind cu brațele întinse în formă de Cruce, cei care au fost arestați în zi de duminică, pe 16 ianuarie 259, și care nu au vrut să se închine zeilor, iar când au fost martirizați mai mulți creștini i-au văzut pe cei 3 Sfinți ai lui Dumnezeu urcând la cer († 259),

Sfântul Epiphanius, Episcopul de Pavia, în Italia, fiind Episcop între 466-496, Viața sa a fost scrisă de Sfântul Magnus Felix Ennodius, Episcopul de Pavia (17 iulie), care l-a cunoscut personal, a fost Ipodiacon la 18 ani, Diacon la 20, deși s-a împotrivit a fost hirotonit Episcop la 28 de ani, adormind la 30 de ani de Episcopat († 21 ianuarie 496, la vârsta de 58 de ani),

Sfânta Cuvioasă Fecioară Brigida Făcătoarea de minuni, Stareța Mănăstirii de la Kildare, din Irlanda, pe care a întemeiat-o, alături de alte Mănăstiri, Brigida înseamnă „Cea înălțată”, Viața ei a fost scrisă pe la anul 650 de Monahul Cogitosus, care a fost Monah la Kildare, s-a născut în 451 la Faughart, în Irlanda, în stare de robie, la 10 ani a devenit servitoare în casa tatălui ei, Regele de Leinster l-a convins pe tatăl ei să îi redea libertatea, a întemeiat Mănăstirea de la Kildare pe la 480 în locul unui altar către zeița celtică Brigid, fiind o Mănăstire dublă: una pentru Monahi și alta pentru Monahii, a întemeiat o școală de artă, a întemeiat mai multe Biserici în eparhia lui Elphin, a fost prietenă cu Sfântul Patricius, Apostolul Irlandei, mult milostivă față de cei săraci, a transformat apa în bere, a înmulțit untul, slănina și laptele, a liniștit vântul și ploaia, a fost înmormântată în Catedrala de la Kildare (†c. 525, la vârsta de 72 de ani),

Sfântul Lawdog, cel pomenit în Țara Galilor (sec. al 6-lea),

Sfântul Wynnin, Episcopul din Scoția, cel care a întemeiat Mănăstirea de la Holywood (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Mucenic Meinradus, Mucenicul ospitalității, cel din familia nobilă de Hohenzollern, care s-a făcut Monah în Mănăstirea din Reichenau, de pe Rin, din Germania, a fost hirotonit, iar mai apoi s-a nevoit ca Sihastru, timp de 25 de ani, în locul devenit mai apoi Mănăstirea de la Einsiedeln, din Elveția, care a fost martirizat de către tâlhari pentru ca să-i fure darurile pe care i le lăsau pelerinii († 21 ianuarie 861),

Sfântul Cuvios Maccallin, Starețul Mănăstirii Saint-Michel-en-Thiérache din Franța și al celei de la Waulsort, din Belgia, cel care s-a născut în Irlanda († 978),

Sfântul Mucenic Elias Berezovskii [Элиас Березовский] Preotul, cel de la Alma-Ata († 1938).

Sfântul Cuvios Ioane Mkheidze din Georgia, Făcătorul de minuni, Schiarhimandritul, cel care s-a născut în satul Skhvava pe la 1877, a fost hirotonit Ieromonah, apoi a fost făcut Arhimandrit, era plin de iubire dumnezeiască și de iubire pentru patria lui, în 1924 este bătut, i s-a ras barba și e amenințat cu moartea, avea darul prorociei, pe cel al vindecărilor și pe cel al vederii înainte, în 1957 primește marea shimă cu numele de Ioane, pentru că până atunci se chemase Giorgi ca Monah, și a fost canonizat pe 18 septembrie 2003, împreună cu Sfântul Cuvios Ioane Maisuradze, prietenul său († 1960).

Sinaxa Sfinților din 20 ianuarie 2021

Pe 20 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Cuvios Eftimios cel Mare [Εὐθύμιος ὁ Μέγας] Făcătorul de minuni, cel născut în Melitini, în Armenia, dintr-o familie creștină nobilă, nașterea lui le-a fost vestită părinților săi printr-o vedenie și de aceea i-au pus numele Eftimios, care înseamnă Cel cu voie bună, a fost Ieromonah, a plecat în taină la Ierusalim, s-a așezat într-o chilie din lavra Tharan, unde se întreținea din făcut coșuri, vecinul și prietenul său fiind Sfântul Cuvios Teoctistos (3 septembrie), se nevoiau uneori în pustia Cutila, care e în apropierea Ierihonului, a convertit și a botezat mai mulți arabi, a fugit de oameni în muntele Marda de lângă Marea Moartă, apoi în pustia Zif, nevoindu-se mai apoi într-o peșteră, care i-a devenit și mormânt, are o vedenie în care i se poruncește să nu-i mai alunge pe oameni, înmulțește pâinea, vinul și uleiul în Mănăstirea sa, subliniază faptul că ascultarea e iubită de Domnul mai mult decât jertfa, a acceptat Sinoadele Ecumenice de la Efes și Calcedon cu care a fost contemporan, a fost văzut plin de foc dumnezeiesc pe când slujea Dumnezeiasca Liturghie, avea darul înainte-vederii și pe cel al discernământului duhovnicesc, știa cine s-a împărtășit cu adevărat, pe când el avea 82 de ani l-a primit pe Sfântul Sava cel Sfințit (5 decembrie) în Lavra sa și a prevestit faptul că acesta îi va întrece în sfințenie pe toți ucenicii săi, pe când avea 90 de ani l-a îngropat pe Sfântul Teoctistos, a primit de la Dumnezeu vestea morții sale, a făcut ultima priveghere de toată noaptea și i-a anunțat pe toți vestea adormirii sale, a rămas cu el numai ucenicul său, Sfântul Cuvios Dometianos, ultimele 3 zile din viața sa trăindu-le în Sfântul Altar, prohodit de mulțime de Monahi, Sfântul Dometianos a stat 6 zile la mormântul său, pe când în a 7-a zi l-a văzut pe Sfântul Eftimios în slava lui Dumnezeu, care l-a chemat la el, adormind imediat la Biserică și fiind îngropat lângă Sfântul Eftimios († 20 ianuarie 473, la vârsta de 97 de ani),

Sfinții Mucenici Vassos, Evsevios, Evtihios și Vasilidis [Βάσσος, Εὐσέβιος, Εὐτύχιος καὶ Βασιλείδης], cei martirizați în Nicomidia, erau oameni bogați și membrii ai Senatului roman, au crezut în Domnul când au văzut martirizarea Sfântului Sfințit Mucenic Teopemptos, Episcopul Nicomidiei, în fața împăratului și-au scos centurile și au fost chinuiți îndelung, fiind martirizați în acest fel: Sfântul Vassos a fost îngropat în pământ până la talie și a fost tăiat în bucăți, Sfântul Evsevios a fost atârnat cu capul în jos și i-au fost tăiate mâinile și picioarele cu topoarele, Sfântul Evtihios a fost legat de mâini și de picioare de patru stâlpi și a fost spintecat, iar Sfântul Vasilidis a fost înjunghiat în stomac cu un cuțit († 303),

Sfinții Mucenici Innas, Pinnas și Rimmas [Ἰννᾶς, Πιννᾶς, Ριμμᾶς], ucenicii Sfântului Apostol Andreas în Schitia [Σκυθία], care au propovăduit dreapta credință și i-au botezat pe mulți, iar pentru că nu au vrut să jertfească idolilor, Sfinții Mucenici au fost martirizați prin legarea lor de niște bușteni într-o apă înghețată (sec. 1-2),

Sfântul Petros Vameșul [Πέτρος ὁ Τελώνης] de la Constantinopol († c. 527-565),

Sfântul Mucenic Tirsos [Θύρσος] împreună cu Sfânta Mucenică Agni [Ἁγνὴ] (sec. al 5-lea),

Sfântul Mucenic Evsevios [Εὐσέβιος], cel care a trăit în timpul lui Diocletianus și a fost un curtean al Senatului roman, s-a convertit la dreapta credință când a văzut mărturia Sfântului Sfințit Mucenic Teopemptos, Episcopul Nicomidiei, la Roma, și-a mărturisit credința sa în fața împăratului, fapt pentru care a fost chinuit îndelung și a fost martirizat prin tăierea lui în bucăți cu toporul († 298),

Sfânta Mucenică Anna [Ἄννα], cea martirizată la Roma,

Sfântul Leon I Machellis cel Mare [Λέων Μακέλλης ὁ Μέγας], Mărturisitorul, Împăratul Imperiului Roman de Răsărit, cel căruia Născătoarea de Dumnezeu i-a revelat Izvorul ei cel purtător de viață pe 4 aprilie 450, s-a născut în 401 în Dacia Aureliana, a ajuns comandantul șef al armatei imperiale, a fost încoronat Împărat pe 7 februarie 457, a împărățit între 7 februarie 457 și 18 ianuarie 474, adormind din cauza dizenteriei († 18 ianuarie 474, la vârsta de 73 de ani),

Sfântul Cuvios Eftimii [Эфтимий] Isihastul (sec. al 14-lea), Schimonahul, care și-a impus jurământul tăcerii, rugându-se cu voce numai la Slujbe și la rugăciunile personale, cel care mânca numai ierburi, cel pomenit și pe 28 august, împreună cu Sfântul Cuvios Lavrentii [Лавре́нтий] Zăvorâtul, cel care a trăit în peșteră și ale cărui Sfinte Moaște sunt nestricate (sec. 13-14), cei de la Lavra Peșterilor din Kiev,

Sfântul Evtimii [Евтимий], Patriarhul Bulgariei între 1375-1393, Isihastul, cel care s-a născut pe la  1325 la Tărnovo, s-a făcut Monah la Mănăstirea Kilifarevo, apoi a fost la Mănăstirile Studiu [Στουδίου] de la Constantinopol și Marea Lavră de la Atos, a fost luminat duhovnicește de Sfinții Grigorios Sinaitul, Grigorios Palamas, Callistos Filoteos și Ioannis Cucuzelis, a fost în exil, apoi la Mănăstirea Zografu, în 1371 se întoarce în Bulgaria, întemeiază Mănăstirea Patriarhală Sfânta Treime din Tărnovo și Școala literară de la Tărnovo, a stabilit reguli ortografice și a corectat cărțile de cult traduse inexact comparându-le cu originalele grecești, Viața sa a fost scrisă de Grigorii Țamblak [Григорий Цамблак], Mitropolitul Kievului, al Galiției și al Întregii Rusii (1414-1420), ne-au rămas 15 cărți de la el, exilat în Macedonia, unde adoarme († c. 1402-1404),

Sfântul Cuvios Evfimii [Евфимий], cel care a zidit Mănăstirea Înălțarea Domnului din Sianjemsk [Сянжемск], din Rusia, și a fost Starețul ei, despre găsirea Sfintelor sale Moaște scriind în sec. al 16-lea Episcopul Ioasaf de Vologda († c. 1465),

Sfântul Mucenic Zaharias [Ζαχαρίας], cel din Peloponezul Greciei, care a renunțat la viața creștină și a devenit musulman, s-a făcut cojocar în Patra [Πάτρα], citind adesea cartea Mântuirea păcătoșilor și-a venit în fire și s-a pocăit, și-a spovedit păcatele sale, a fost uns cu Sfântul și Marele Mir (pentru că apostaziase) și a fost împărtășit cu Domnul, a primit binecuvântarea Duhovnicului său ca să caute mucenicia, a fost închis și bătut de 3 ori pe zi, a fost martirizat în închisoare, Sfintele sale Moaște au fost târâte pe străzi și aruncate într-o fântână părăsită,  pentru că s-a arătat o lumină strălucitoare deasupra fântânii și creștinii au început să-l cinstească, turcii au umplut cu murdărie și cu diverse resturi fântâna cu Sfintele sale Moaște († 1782),

Sfântul Cuvios Fiodor Kuzmici [Фёдор Кузьмич] Făcătorul de minuni, cel Drept, din Tomsk [Томск], din Rusia, cel care dormea pe o scândură goală și se îmbrăca în haine simple, și care a fost canonizat în 1984 († 20 ianuarie 1864),

Sfântul Mucenic Ioan Pettai Preotul, cel din Estonia, care a fost canonizat de Patriarhia de Constantinopol în 2004,

Sfântul Sfințit Mucenic Fabianus, Patriarhul Romei, cel care a fost martirizat în timpul lui Decius și pe care Sfântul Cyprianus l-a numit „un om incomparabil”, cel ales Patriarh pentru că un porumbel a coborât pe capul său și a fost îngropat în catacomba lui Callixtus din Roma († 20 ianuarie 250),

Sfântul Mucenic Sebastianus, cel martirizat la Roma prin lovirea lui cu bâte după ce s-au tras multe săgeți în trupul său, a fost militar, a ajuns unul dintre căpitanii gărzilor pretoriene sub Diocletianus și Maximianus, care nu știau că este creștin, a convertit 16 persoane prin mărturia lui, Sfintele sale Moaște au fost aruncate într-un canal și de acolo au fost recuperate de către Lucina, care le-a îngropat în catacomba lui Callixtus din Roma († c. 288, la vârsta de circa 32 de ani),

Sfântul Cuvios Molagga, ucenicul Sfântului David în Țara Galilor, cel care a întemeiat Mănăstirea de la Fulachmhin, din Irlanda († 655),

Sfântul Cuvios Féchín Făcătorul de minuni, cel care a zidit Mănăstirea de la Fore, din Irlanda, s-a născut la Bile, în parohia Ballysadare de acum, primele case monahale le-a zidit pe insulele Omey și Ardoilén, a adormit din cauza ciumei († 14 februarie 665),

Sfântul Maurus, Episcopul de Cesena, în Italia, cel care mai întâi a fost Monah și Starețul Mănăstirii de la Classe, din Ravenna, în Italia († 946),

Sfântul Cuvios Neofitos de la Mănăstirea Vatopediu, din Muntele Atos, cel pomenit și pe 21 ianuarie (sec. al 14-lea),

Sfântul Cuvios Evfimii [Евфимий] de la Mănăstirea din Arhanghelsk [Арха́нгельск], cel care a adormit în pace († 1523),

Sfântul Mucenic Pavel Dobromislov [Павел Добромыслов] Protoiereul, cel de la Riazan († 1940),

Sfântul Cuvios Mărturisitor Ekvtime Kereselidze, cel din Georgia, cel pomenit și pe 2 februarie, în 1890, împreună cu un prieten, au cumpărat o tipografie pentru ca să tipărească cărți creștine, timp de 25 de ani au tipărit aproximativ 4.000 de cărți, pe 23 decembrie 1912 se face Monah la Mănăstirea Gelati, în 1913 e hirotonit Diacon, iar în 1917 Preot, când Mănăstirea lui a fost închisă de comuniști, el a salvat manuscrise și cărți, a adormit nevăzut de cineva și a fost îngropat în curtea mănăstirii Zedazeni fin Georgia († 20 ianuarie 1944),

Sfântul Cuvios Gherasim [Герасим], întemeietorul Mănăstirii Înălțarea Domnului de la Irkutsk († 1676).

Sinaxa Sfinților din 19 ianuarie 2021

Pe 19 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Macarios Egiptios [Μακάριος ὁ Αἰγύπτιος]/ Egipteanul, cel Mare, Teologul Bisericii, Văzătorul de Dumnezeu și Făcătorul de minuni, Sihastrul, cel care s-a născut la anul 300 în satul Ptinapor din Egipt, s-a căsătorit la dorința părinților săi, dar a rămas văduv în scurt timp, pomenirea morții l-a însoțit până la sfârșitul vieții sale, a plecat în pustie după moartea părinților săi, și-a găsit Părintele duhovnicesc, care l-a învățat știința nevoinței celei sfinte, dar și să facă coșuri, a fost hirotonit Diacon împotriva voinței sale, a fost învinuit în mod nedrept că s-a culcat cu o femeie și a lăsat-o însărcinată, dar aceea n-a putut să nască până când nu a mărturisit adevărul, pleacă în muntele Nitria și devine ucenicul Sfântului Antonios cel Mare, când a ajuns la Schitis [Σκήτις] avea circa 30 de ani, un demon i-a mărturisit că nu poate să facă nimic împotriva smereniei sale, la 4o de ani a fost hirotonit Ieromonah și a devenit Stareț la Schitis, a primit toiagul Sfântului Antonios cel Mare atunci când acela a adormit, primind de două ori mai mult har decât Sfântul Antonios, își face o peșteră sub chilie pentru ca să nu mai fie deranjat în rugăciunile sale, a înviat morți, află despre chinurile Iadului de la un preot păgân vorbind cu craniul lui, Dumnezeu îi vestește că două femei care locuiesc la oraș îl întrec în sfințenie, merge și le cunoaște și înțelege că omul care alege în mod liber voia lui Dumnezeu se mântuie, suferă exil, împreună cu Sfântul Macarios Alexandrinul, în timpul lui Valens, dar ei îi convertesc pe păgânii din insula unde au fost trimiși, i-au anunțat adormirea, în vedenie, Sfinții Antonios și Pahomios, adormind după 60 de ani de viață în pustie, a subliniat în teologia sa că adevărata viață creștină e plină de slava lui Dumnezeu, minunile și vederile sale dumnezeiești au fost scrise de Preotul Rufinus, iar Viața sa a fost scrisă de Sfântul Serapion, Episcopul de Tmuis [Θμοῦις], în Egiptul de Jos, pe când Sfintele sale Moaște sunt la Amalfi, în Italia († 390, la vârsta de 90 de ani),

Sfântul Macarios Alexandrinul, Făcătorul de minuni și Văzătorul de Dumnezeu, cel care s-a născut în 295, până la 40 de ani a fost comerciant, s-a convertit la dreapta credință, s-a retras în pustie și s-a nevoit peste 60 de ani, prietenul Sfântului Macarios cel Mare, a fost Ieromonah și Starețul Chiliilor din deșertul dintre Nitria și Schitis, avea darul discernământului, vede într-o vedenie cum arată cei care se împărtășesc cu adevărat cu Domnul († 2 ianuarie 395, la vârsta de 100 de ani),

Sfânta Mucenică Fecioară Effrasia [Εὐφρασία], cea din Nicomidia, născută într-o familie ilustră, care era foarte frumoasă și a fost obligată să jertfească idolilor, pentru că a refuzat să facă asta, ea a fost bătută și dată unui barbar ca să o violeze, dar, printr-un șiretlic, pentru ca să își păstreze fecioria, ea l-a făcut pe bărbat să îi taie capul cu sabia († 303),

Sfântul Vasilios cel Mare la pomenirea minunii pe care a făcut-o la Nicea, când, prin rugăciunea sa, el a deschis porțile Bisericii și a încredințat-o ortodocșilor,

Sfântul Grigorios Teologul la mutarea Sfintelor sale Moaște la Constantinopol în Biserica Sfinții Apostoli (950),

Sfântul Cuvios Meletios Mărturisitorul Galisiotis [Μελέτιος ὁ Ὁμολογητής ὁ Γαλησιώτης]/ Galisiotul, care s-a nevoit în muntele Galisios [Γαλήσιος], cel născut în 1206, tatăl său fiind militar, cel care a adormit în pace († 1283, la vârsta de 77 de ani),

Sfântul Marcos Evghenicos [Μᾶρκος ὁ Εὐγενικὸς]/ Evghenicul, Mitropolitul Efesului, Făcătorul de minuni, Teologul și Stâlpul Bisericii, Isihastul și Imnograful, apărătorul Sfântului Grigorios Palamas, cel care a respins hotărârile Sinodului catolicizant de la Ferrara-Florența (1438–1439) ca delegat al Patriarhului Alexandriei, pentru că a respins Filioque și purgatoriul, numele său de mirean: Manuil, născându-se la Constantinopol în 1392 din părinții Gheorghios și Maria, a învățat să citească și să scrie de tatăl său, care a murit când el era copil, pe fratele său mai mic îl chema Ioannis, a scris cântări liturgice pentru Sfinții Grigorios Palamas, Ioannis Damaschinos, Simeon Metafrastis, l-a iubit mult pe Sfântul Augustinus de Hippo și a cumpărat manuscrise ale cărților sale, a adormit în pace și a fost înmormântat în Mănăstirea Mangana [Μάγγανα] din Constantinopol, Sfântul Ghennadios Sholarul, ucenicul său, a răspândit cinstirea lui în Biserică, în 1734 a fost canonizat la Constantinopol, numit de Sfântul Nicodimos Aghioritul Atlasul Ortodoxiei, pomenit azi la mutarea Sfintelor sale Moaște la Mănăstirea lui Lazaros din Galatas [Γαλατᾶς] (23 iunie 1444, la vârsta de 52 de ani),

Sfântul Cuvios Cosmas, de la Mănăstirea Sfântul Ioannis Hrisostomos din Cipru, cel care a adormit în pace,

Sfântul Arsenios Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul de Cherchira [Κερκύρα] (Cherchira fiind insula Corfu din Grecia), cel care s-a născut în Palestina, un om foarte educat și un scriitor duhovnicesc, a corespondat cu Sfântul Fotios cel Mare, Sfintele sale Moaște fiind în Catedrala din Cherchira († 953),

Sfântul Macarios, Episcopul de Ierissos [Ἱερισσος], în peninsula Halchidichi [Χαλκιδική] din Grecia, cel care a adormit în pace († c. 395-408),

Sfinții Mucenici Paulus, Gerontius, Januarius, Saturninus, Saccesius, Julius, Catius, Pius și Germanus, cei martirizați în Numidia, în Africa de Nord,

Sfântul Teodotos [Θεόδοτος] Mărturisitorul, Episcopul de Chirinia [Ἐπίσκοπος Κυρήνειας], pomenit astăzi la eliberarea lui din închisoare, pentru că ziua adormirii sale e pomenită pe 2 martie, care a adormit în pace în vremea Sfântului Constantinus cel Mare († c. 307-323),

Sfântul Cuvios Makarii [Макарий] Postitorul, Ierodiaconul cel de la Lavra Peșterilor din Kiev, (sec. al 12-lea),

Sfântul Cuvios Makarii [Макарий] Făcătorul de minuni, Ierodiaconul, cel de la Lavra Peșterilor din Kiev (sec. 13-14),

Sfântul Teodor [Теодор] cel Nebun pentru Hristos, cel din Novgorod, în Rusia, dintr-o familie bogată și evlavioasă și care și-a început nebunia cea pentru Domnul la vremea maturității, și-a împărțit toată averea săracilor, trăind în deplină sărăcie toată viața, fără casă și haine de iarnă, avea darul înainte-vederii și a adormit în pace († 1392),

Sfântul Cuvios Makarii Romanul, Făcătorul de minuni și Văzătorul înainte, cel care s-a născut la Roma într-o familie bogată, a căutat mântuirea și Dumnezeu l-a trimis spre Biserică, plecând din Roma în taină și ajungând la Novgorod, în Rusia, e tuns Monah de Sfântul Alexandr din Svir, a trăit ca Sihastru pe o insulă de pe râul Lezna, la 45 de mile de Novgorod, unde a mâncat fructe de pădure, rădăcini și ierburi, urșii veneau la el pentru mâncare și îi permiteau să-i mângâie, e cunoscut de către oameni datorită stâlpului de foc și a norului parfumat de fum care se arătau deasupra chiliei sale, în jurul lui s-a format o Mănăstire, e hirotonit Ieromonah și ajunge Starețul Mănăstirii, adormind în pace, fiind pomenit astăzi la ziua sa de nume († 15 august 1550),

Sfântul Cuvios Anton Stâlpnicul de la Martkopi, Făcătorul de minuni, cel venit din Siria în Georgia și care a întemeiat Monahismul în Georgia, a purtat întotdeauna cu sine o icoană nefăcută de mână a Mântuitorului Hristos, cel hrănit de căprioare în pustie cu laptele lor, care a zidit o Mănăstire pentru cei care veneau la el, ca să scape de oameni, în ultimii 15 ani de viață se nevoiește pe un stâlp, pe vârful unui munte, a primit de la Dumnezeu vestea adormirii sale, și-a sfătuit ucenicii și i-a binecuvântat, adormind în genunchi, la rugăciune, în fața Icoanei Domnului pe care a purtat-o toată viața cu el, fiind îngropat în Mănăstirea sa, în fața Icoanei Născătoarei de Dumnezeu (sec. al 6-lea),

Sfântul Mucenic Antonios Rawah Qoraisitul († 797),

Sfântul Mucenic Pontianus, cel martirizat cu sabia în Spoleto, în Italia, în timpul lui Marcus Aurelius, după ce a fost chinuit îndelung și a fost mângâiat în temniță de un Sfânt Înger († 169),

Sfânta Mucenică Fecioară Messalina, cea martirizată în Foligno, în Italia, pentru că l-a cercetat în închisoare pe Sfântul Felicianus, Episcopul de Foligno, și s-a dovedit că e creștină († 251),

Sfinții Mucenici Maris, Abachum și Audifax, împreună cu Sfânta Mucenică Martha, cei martirizați la Roma, Maris și Martha fiind căsătoriți și erau nobili persani, iar cei doi fiind copiii lor și veniseră la Roma ca să se închine la mormintele Sfinților Apostoli, Sfinții bărbați fiind martirizați prin tăierea capului și Sfintele lor Moaște aruncate în foc, iar Sfânta Martha fiind martirizată prin înecare în locul numit Nympha († 270),

Sfântul Firminus, al 3-lea Episcop de Gévaudan, în Franța,

Sfântul Basssianus, Episcopul de Lodi, în Lombardia, în Italia, cel născut în Sicilia și care a fost apreciat de Sfântul Ambrosius al Milanului, fiind prezent la adormirea Sfântului Ambrosius (390) († 413),

Sfântul Contentius, Episcopul de Bayeux, din Franța, începând cu anul 480 († 510),

Sfântul Cuvios Laudomarus, Ieromonahul, Starețul Mănăstirii Corbion, de lângă Chartres, din Franța, pe care el însuși a zidit-o, după ce a trăit ca Sihastru († 593, peste 100 de ani),

Sfântul Branwallator din Cornwall, Episcopul de Jersey, în Insulele Canalului Mânecii (sec. al 6-lea),

Sfântul Nathalan, Episcopul de Tullicht, în  Aberdeenshire, în Scoția, cel care era dintr-o familie înstărită din Scoția și care a fost Sihastru înainte de a fi hirotonit Episcop († 678),

Sfântul Remigius, al 3-lea Episcop de Rouen, în Franța, între 755-762, cel născut ca fiu nelegitim al lui Charles Martel cu amanta sa, Ruodhaid († 771),

Sfântul Sfințit Mucenic Arcontius, Episcopul de Viviers, în Franța, martirizat de o mulțime de oameni pentru că a apărat drepturile Bisericii (sec. al 8-lea),

Sfântul Castellus, Episcopul de Castellamare, la sud de Napoli, în Italia (sec. al 9-lea),

Sfântul Mucenic Petr Skipetrov [Петр Скипетров] Protoiereul, din Petrograd († 1918),

Sfântul Mucenic Nikolai Vostorgov [Николай Восторгов] Preotul († 1930),

Sfântul Mucenic Teodor Gusev [Теодор Гусев] († 1940),

Sfântul Cuvios Savva [Савва] de la Mănăstirea din Storojev [Сторожев], în Zvenigorod [Звени́город], în Rusia († 1406), la găsirea Sfintelor sale Moaște (1652),

Sfânta Cuvioasă Anatolia [Анатолия] de la Diveievo, Schimonahia († 1949).

Sinaxa Sfinților din 18 ianuarie 2021

Pe 18 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Atanasios I cel Mare [Ἀθανάσιος ὁ Μέγας], al 20-lea Patriarh al Alexandriei, Mărturisitorul și Teologul Bisericii, cel exilat de 5 ori pentru învățătura lui cea dreaptă și pentru viața sa cea sfântă, adică 17 ani de zile, din cei 45 de ani de Episcopat, s-a născut în 295 în Alexandria Egiptului din părinți creștini, a scris în limba greacă și a citat Septuaginta, l-a cunoscut pe Sfântul Antonios cel Mare și i-a scris Viața, a participat la Sinodul I Ecumenic pe când era Diacon, la vârsta de 27 de ani (fiind hirotonit Diacon în 318), și a apărat deoființimea Fiului cu Tatăl, implicit și cu Duhul Sfânt, Sfântul Grigorios Teologul l-a numit „Stâlpul Bisericii” pentru credința lui cea dreaptă, cel care a fost cerut de poporul credincios ca Patriarh, fiind hirotonit Episcop în 326 la vârsta de 30 de ani, l-a cunoscut pe Sfântul Pahomios cel Mare, cel care a adormit în pace, în propriul său pat, înconjurat de prietenii și coslujitorii săi, Sfintele sale Moaște fiind în Veneția, în Italia, în biserica romano-catolică San Zaccaria, dar și în catedrala coptă Sfântul Marcos din Cairo, în Egipt († 2 mai 373, la vârsta de 78 de ani),

Sfântul Chirillos [Κύριλλος], Patriarhul Alexandriei, Teologul Bisericii, Stâlpul credinței și pecetea tururor Sfinților Părinți, cel care s-a născut în 370 în Alexandria Egiptului, a condus Sinodul al III-lea Ecumenic și care a adormit în pace († 27 iunie 444),

Sfânta Mucenică Teoduli [Θεοδούλη], cea din Anazarvos [Ἀναζαρβός], în Cilicia, în provincia Adana din Turcia de azi, care a fost forțată să jertfească zeilor și, numai prin suflarea ei, a dărâmat statuia lui Hadrianus, convertindu-l la dreapta credință pe cel care a chinuit-o și fiind martirizată prin aruncarea ei într-un cuptor cu foc, dimpreună cu Sfinții Mucenici Evagrios și Macarios († c. 304),

Sfinții Mucenici Elladios, Teodulos, Voitos, Evagrios și Macarios [Ἑλλάδιος, Θεόδουλος, Βοήθος, Εὐάγριος καὶ Μακάριος]: Sfinții Elladios Comentarisios [Κομενταρήσιος]/ Notarul, Voitos și Teodulos au fost martirizați prin tăierea capului, Sfinții Mucenici Evagrios și Macarios au fost martirizați prin aruncarea în foc împreună cu Sfânta Mucenică Teoduli, iar toți au fost convertiți la dreapta credință de la idolatrie de către Sfânta Mucenică Teoduli († c. 304),

Sfânta Mucenică Xeni [Ξένη], cea martirizată prin foc,

Sfântul Cuvios Marcianos [Μαρκιανὸς] Făcătorul de minuni, cel din Cirros [Κύρρος], în Siria, care s-a nevoit într-o chilie făcută de către el în pustia de lângă Cirros, apoi, venind mai mulți alături de el, au construit o Mănăstire, cel care era luminat dumnezeiește în timp ce citea în timpul nopții și care a adormit în pace († c. 388),

Sfântul Efremios [Ἐφραίμιος], Episcopul de Milasa [Μύλασα], în Turcia de azi (sec. al 5-lea),

Sfântul Cuvios Silvanos [Σιλβανὸς], cel care s-a nevoit în Palestina,

Sfântul Ioachim, Arhiepiscopul de Tărnovo, cel care s-a născut în Bulgaria, s-a nevoit la Muntele Atos și a adormit în pace († 1248),

Sfântul Maximos [Макимос], Mitropolitul Ungrovlahiei [Οὐγγροβλαχίας], cel născut în Serbia și care era fiul Sfântului Stefan Brancovici cel Orb (10 decembrie) și al Sfintei Anghelina, numele său de Botez a fost Gheorghe [Георге], a devenit Monah la Mănăstirea Manasiia [Манасија], în Serbia, fuge datorită turcilor în Țara Românească și ajunge Mitropolitul Ungrovlahiei între 1505-1508, se retrage la Mănăstirea de la Crusentol [Κρούσεντολ], din Serbia, unde, după multe zile de boală, adoarme în pace († 18 ianuarie 1516; Marele Sinaxar grecesc vorbește despre anul 1546 ca an al adormirii sale),

Sfântul Cuvios Atanasii, cel Nebun pentru Hristos, din Navapolațk [Наваполацк], din Belarus, cel care a întemeiat o Mănăstire, unde mai târziu, a apărut orașul Petrozavodsk [Петрозаводск], din Rusia (sec. 16-17),

Sfântul Cuvios Atanasii, Starețul Mănăstirii de la Siamja [Сямжа], din Rusia, ucenicul Sfântului Alexandr din Svir (30 august), Sfintele sale Moaște, cele nestricate, au fost așezate în Biserică în 1720 († 1550),

Sfânta Mucenică Fecioară Prisca, cea care a pătimit la Roma în timpul Împăratului Claudius pentru că nu i-a jertfit lui Apollo, fiind martirizată prin tăierea capului (sec. 1),

Sfintele Mucenice Archelais, Thecla și Susanna, cele care erau din regiunea Romagna din Italia și care au fost martirizate la Salerno, în provincia Campania, în sud-vestul Italiei, prin tăierea capului († 293),

Sfântul Volusianus Mărturisitorul, al 7-lea Episcop de Tours, în Franța, care a fost senator, era căsătorit și a fost ales Episcop, fiind Episcop între 491 și 498, cel care a fost rudă apropiată cu Sfântul Perpetuus, al 6-lea Episcop de Tours, iar mai apoi a fost exilat de către vizigoții arieni la Toulouse († 496),

Sfânta Cuvioasă Fecioară Liberata, care împreună cu Sfânta Cuvioasă Faustina, sora ei, a întemeiat Mănăstirea Sfânta Margarita de la Como, din Italia († 580),

Sfântul Sihastru Leobardus, cel care s-a nevoit la Marmoutier, în Franța († 593),

Sfântul Cuvios Ninnidh cel Evlavios, unul din cei 12 Apostoli ai Irlandei, cel de neam irlandez, s-a născut la Donegal, fiind nepotul lui Laoghaire, Înaltul Rege al Irlandei, a fost educat de Sfântul Finnian la Clonard și a zidit o Mănăstire pe insula Inishmacsaint, lângă Devenish, în jurul anului 530 (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Deicolus Făcătorul de minuni, Apostolul de Lure, cel născut în Leinster, în Irlanda, fratele mai mare al Sfântului Gallus și care s-a nevoit la Mănăstirea din Bangor, unul din cei 12 ucenici ai Sfântului Columbanus, care l-a ajutat în propovăduirea sa în Burgundia, în Franța, a ajutat la întemeierea Mănăstirii de la Luxeuil, din Franța, iar mai apoi a întemeiat Mănăstirea de la Lure, în Vosges, în estul Franței, cel care și-a suspendat mantia sa pe o rază de soare și a îmblânzit animalele sălbatice, și care a adormit în pace, Viața sa a fost scrisă în secolul al 10-lea, iar izvorul său vindeca bolile copiilor († 18 ianurie 625),

Sfântul Mucenic Ulfrid, cel care era de neam englez, fiind foarte învățat și plin de virtute, și care în urma unei luminări dumnezeiești a propovăduit dreapta credință în Germania și Suedia și care a fost martirizat în Suedia cu cruzime și Sfintele lui Moaște au fost aruncate într-o mlaștină, pentru că a distrus cu toporul pe idolul Thor († 1028),

Sfântul Cuvios Eprem [ეფრემ] Filosoful sau cel Mic, din Georgia, scriitor și traducător, cel care s-a mutat în Grecia și a învățat la Constantinopol, l-a tradus pe Sfântul Dionisios Areopagitul din greacă în georgiană, cel care s-a nevoit în Munții Negri de lângă Antiohia și a fost Starețul Mănăstirii Kastana († 1101),

Sfântul Cuvios Kirill [Кирилл], Igumenul de la Kiev († 1146),

Sfântul Cuvios Kirill, Schimonahul, împreună cu Sfânta Cuvioasă Maria, Schimonahia, părinții Sfântului Serghii de Radonej (25 septembrie), cei de neam nobil și care au fost canonizați în 1992, cei care sunt pomeniți și pe 28 septembrie și 6 iulie († c. 1337),

Sfântul Cuvios Aleksis Șușania [ალექსის შუშანია], Ieroschimonahul de la Mănăstirea Teklati, din Georgia, cel care s-a născut la 23 septembrie 1852 în satul Nokalakevi, regiunea Senaki, într-o familie de creștini profund religioși, s-a îmbolnăvit și nu și-a putut continua studiile, în 1868 a vizitat Ierusalimul, la Constantinopol a conștientizat importanța vieții evlavioase, se face Monah la 20 de ani, îngrijește bolnavii de holeră și de tuberculoză și îngropându-i pe cei fără de casă, a fost la Atos ca să copie cărți, a fost la Kiev la Lavra Pașterilor, în 1886 e hirotonit Ieroschidiacon, în 1888 Ieroschimonah, avea o Cruce de mărime naturală în chilia sa și când se ruga se sprijinea cu spatele de Cruce, ca să își aducă aminte de Sfântul Simon din Cirene care a cărat Sfânta Cruce a Domnului, era iubit pentru cuvioșia lui, Sfintele sale Moaște au fost mutate pe 8 ianuarie 1960 și a fost canonizat pe 18 septembrie 1995 († 18 ianuarie 1923),

Sfântul Mucenic Mihail Kargopolov [Михаил Каргополов] Preotul, cel martirizat prin împușcare și care a fost canonizat în anul 2000 († 18 ianuarie 1919),

Sfântul Mucenic Evghenii Isadskii [Евгений Исадский] Preotul, cel născut în 1879, în familia unui Diacon, pe 4 august 1929 a fost arestat și închis, a fost condamnat la 3 ani de detenție în lagăr și a adormit într-un lagăr de concentrare, având mormântul necunoscut († 18 ianuarie 1930),

Sfântul Mucenic Vladimir Zubkovici [Владимир Зубкович] Protoiereul, cel care s-a născut pe 26 martie 1863 într-o familie de Preot, pe 29 iunie 1888 a fost hirotonit Diacon, iar pe 3 iulie 1888 Preot, pe 19 martie 1909 primește Cruce pectorală, era o persoană caldă și atentă cu elevii săi de la Seminar, a fost arestat pe 29 decembrie 1937, și a fost condamnat la moarte și martirizat († 18 ianuarie 1938),

Sfinții Mucenici și Preoți Nikolai Krasovskii, Serghii Lebedev și Alexandr Rusinov [Николай Красовский, Сергий Лебедев, Александр Русинов] († 1938).