Acatistul Sfântului Mare Mucenic Sebastian (18 decembrie)

Condac 1:

Cu cununa de virtuti ti-ai impodobit sufletul, sfinte mucenic Sebastiane si, rabdand durerea sagetilor omoratoare de trup, ai primit cu bucurie mucenicia si te-ai inaltat de la cele trecatoare la cele vesnice, slavind pe Dumnezeu si cantand: aliluia!

Icos 1:

Sfinte Sebastiane, viteaz ai fost si nu te-ai temut de durerile muceniciei, ci arzand de iubire pentru Hristos, singur ti-ai marturisit credinta descoperind tuturora fericirea de a fi al lui Hristos, iar noi te cinstim cantand:

Bucura-te, mucenice mistuit pe altarul iubirii,
Bucura-te, erou ce te-ai daruit singur jertfirii,
Bucura-te, lumina nebiruita pamant,
Bucura-te, doina cu dulce cuvant,
Bucura-te, izvor al daruirii dumnezeiesti,
Bucura-te, freamat suav ce fericirii slujesti,
Bucura-te, cel ce ai biruit amara suferinta,
Bucura-te, cel ce ai dorit vesnicia cu staruinta,
Bucura-te, cel ce jertfa vie te-ai daruit,
Bucura-te, gand curat si neprihanit,
Bucura-te, rug prin iubire implinit,
Bucura-te, glas ce in ceruri se asterne,
Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiane!

Condac 2:

Ai stiut, sfinte, sa pretuiesti iubirea lui Dumnezeu pentru noi, si ca un prinos de iubire ti-ai daruit viata, dandu-ne noua adevarata pilda; noi te rugam fierbinte, intareste-ne in ale noastre suferinte si invata-ne sa-l preamarim pe Dumnezeu, cantand alaturi de tine: aliluia!

Icos 2:

O, Sfinte Sebastiane, cat de mult te-a dorit sufletul meu! lata exemplul jertfei tale ma hraneste si prin tine inca mai mult am invatat sa-l iubesc pe Dumnezeu, primeste acum glasul meu ce sopteste:

Bucura-te, ostas brav si plin de noblete,
Bucura-te, a inimii mele adanca frumusete,
Bucura-te, cel ce prin suferinta lui Dumnezeu ai slujit,
Bucura-te, cel ce prin dureri inimi impietrite ai biruit,
Bucura-te, lacrima nascuta din vitejie,
Bucura-te, neinteleasa si sfanta nebunie,
Bucura-te, al sufletului meu tainic ajutator,
Bucura-te, foc ce arzi de-a pururi mistuitor,
Bucura-te, margaritar ce ceru-mpodobesti.
Bucura-te, stea ce pe bolta inimii mele stralucesti,
Bucura-te, cel ce in suferinte ma insotesti,
Bucura-te, cel ce ai grija de mine,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiane!

Condac 3:

Cel ce reversi miresme de lumina catre tronul lui Dumnezeu, te rugam, mijloceste pentru noi la Tronul Luminii, alaturi de Sfanta Fecioara, invata-ne sa slavim si noi pe Cel Vesnic cantand cu toata bucuria: aliluia!

Icos 3:

O Sfinte Sebastiane, cel ce ai biruit intunericul prin curajul tau si te-ai impodobit cu podoabele muceniciei, ajuta-ne si noua in greutatile noastre, invata-ne sa fim curajosi in razboiul ce-l purtam pururea cu noi si cu cele trecatoare, vino la noi caci te chemam strigand:

Bucura-te, prinos de slava catre Dumnezeu,
Bucura-te, cel ce emani bucurie mereu,
Bucura-te, mireasma de preacurata iubire,
Bucura-te, a celor mici insufletire,
Bucura-te, soare arzand in plina maretie,
Bucura-te, izvor nesecat de cereasca energie,
Bucura-te, cel care ne hranesti cu sfanta energie,
Bucura-te, pisc de grandioase inaltimi,
Bucura-te, rug datator de tainice lumini,
Bucura-te, rezonanta curata a melodiei ceresti,
Bucura-te, fior de lumini, ce tainic stralucesti,
Bucura-te, ca bucuria ta si in noi se asterne,
Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiane!

Condac 4:

O, blanda lumina ce slujesti Lumina suprema, ai grija si de noi, cei ce nu stim sa luminam, si cu bunatatea ta incarca-ne sufletele si transforma-ne, pentru numele celui pe care-l iubesti si slujesti, invata-ne sa-l cinstim si noi pe El cantand: aliluia!

Icos 4:

Fiind topit in iubirea pentru cele ceresti, ai primit, Sfinte Sebastiane, sa fii torturat si sa induri suferinta sagetilor care se napusteau asupra ta fara mila, pentru aceasta noi te chemam in ajutorul nostru zicand:

Bucura-te, torta arzand pentru ale noastre suflete,
Bucura-te, bucurandu-ne si pe noi sfinte,
Bucura-te, cel ce ne incarci cu putere,
Bucura-te, cel ce ai infrant omeneasca durere,
Bucura-te, neinfricat luptator al lui Hristos,
Bucura-te, flacara arzand in vesnicie frumos,
Bucura-te, har ce implinesti maretia cerului luminos,
Bucura-te, al inimii mele tainic ocrotitor,
Bucura-te, freamat nascut din al nemuririi dor,
Bucura-te, soim ce brazdezi ale cerului inaltimi,
Bucura-te, cel ce Tronului de Lumina te-nchini,
Bucura-te, izvor de bucurii sublime,
Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiane!

Condac 5:

O, Sfinte Sebastiane, mireasma plina de noblete te-ai daruit lui Dumnezeu cu toata fiinta ta, i-ai oferit tineretea si vigoarea ta, ca in schimbul lor sa primesti frumusetea vesnica; invata-ne si pe noi sa fim demni eroi jertfei, pe altarele nemuririi si pe Dumnezeu cantand: aliluia!

Icos 5:

Sfinte Sebastiane, alergam catre al tau ajutor, fiind uimiti de aleasa ta mucenicie fii alaturi de noi in suferinte si nevoi si primeste rugaciunile noastre pe care ti le aducem din toata inima:

Bucura-te, crampei nascut din lumina divina,
Bucura-te, cel ce te-ai daruit lui Hristos ca o jertfa deplina,
Bucura-te, cel ce mangai a noastra tristete,
Bucura-te, icoana ce ne hraneste cu sperante,
Bucura-te, imn ce transformi prin a ta frumusete,
Bucura-te, nadejdea celor mici si-mpovarati,
Bucura-te, alinarea celor infirmi si intristati,
Bucura-te, psalm ce iubirea o canti,
Bucura-te, lumina ce ne binecuvanti
Bucura-te, cel ce prin suferinta te-ai inaltat,
Bucura-te, cel ce cu florile biruintei te-ai incununat,
Bucura-te, mireasma blanda si curata de rugaciune,
Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiane!

Condac 6:

Fiind brav ostas al lui Hristos, sfinte Sebastiane, ai luptat cu credinta slujind pe aproapele tau, te-ai supus lui cu devotament caci ai vrut sa fii Imda a iubirii dumnezeiesti, prin care si altii sa inteleaga sensul dumnezeirii, fii cu noi si acum, sfinte, si invata-ne sa-l preamarim pe Dumnezeu cantand: aliluia!

Icos 6:

Desi ai trait intre atatia fatarnici, o, sfinte Sebastiane, ai convertit prin comportamentul tau armate intregi de soldati care cu credinta te-au urmat si s-au mucenicit; nu ne uita acum si pe noi care te fericim spunand:

Bucura-te, corabie navigand pe-un ocean de lumina,
Bucura-te, anotimpul ce suferinta grea alina,
Bucura-te, steag biruitor inaltat catre vesnicie,
Bucura-te, cel ce-ai implinit cereasca armonie,
Bucura-te, nimb radiind liniste si sfanta energie,
Bucura-te, sol al pacii eterne, dumnezeiesti,
Bucura-te, cel ce ai stiut pentru Hristos sa te jertfesti,
Bucura-te, cel ce in fata mortii ai stat darz si neinfricat,
Bucura-te, netemator luptator ce vitejeste ai luptat,
Bucura-te, a sufletului meu nemarginita iubire,
Bucura-te, oaza de lumina si de neprihanire,
Bucura-te, lacrima de viata a suferintei crestine,
Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiane!

Condac 7

Flacara arzand in altarul iubirii esti, sfinte Sebastiane, caci luminand in biserica lui Dumnezeu, ne mangai si pe noi, nemangaiatii, si ne topesti cu focul daruirii tale, ajuta-ne, sfinte, si invata-ne sa-l slujim si noi pe Hristos cantand impreuna cu tine: aliluia!

Icos 7:

Sfinte Sebastiane, ca o rugaciune pururea te inalti catre Dumnezeu; te rugam cere si pentru noi lumina si iubire de la Tronul Divin; fii cu noi si incarca-ne cu tine caci te chemam soptind:

Bucura-te, freamat a iubirii neprihanite
Bucura-te, balsamul frumusetilor sfinte,
Bucura-te, vigoare ce te daruiesti sufletului meu,
Bucura-te, cel ce ai invins chinul cel greu,
Bucura-te, ofranda ce te-ai jertfit lui Dumnezeu,
Bucura-te, cel ce prin suferinta ai biruit pe farisei,
Bucura-te, cel ce te-ai impodobit cu cununile muceniciei,
Bucura-te, cel ce ai ars in doruri ceresti,
Bucura-te, cel ce ajutor de consolare ne daruiesti,
Bucura-te, roua ce cu splendoarea ta ne binecuvantezi,
Bucura-te, cel ce in slujba dumnezeirii lucrezi,
Bucura-te, cantec ce durerea stie sa-aline,
Bucura-te, sfinte mare mucenic Sebastiane!

Condac 8:

Sfinte Sebastiane, in tine am nadajduit totdeauna, tu esti o lumina ce hranesti sufletul meu, tu m-ai invatat sa ma apropii mai mult de Dumnezeu, pentru aceasta, te rog, nu inceta a fi strajerul meu si ajuta-ma sa merg pe cararea ce duce catre Dumnezeu cantand: aliluia!

Icos 8:

Ca zorii zilei te-am simtit de-a pururi, Sfinte Sebastiane, tu aduci lumina si bucuria inimii mele, tu, dupa Preacurata, mi-ai slujit mie (alaturi de alti sfinti) acum te rog fierbinte invata-ma sa slujesc si eu mirelui ceresc si lui sa ma daruiesc; primeste nevrednica mea rugaciune:

Bucura-te, adevarata si nepatrunsa minune,
Bucura-te, apogeu de cereasca ratiune,
Bucura-te, nectar ce bucuri nemuritoare flori,
Bucura-te, cel ce esti imbracat in ale vesniciei culori,
Bucura-te, cel ce prin chinuri te-ai implinit,
Bucura-te, cel ce cu haruri te-ai impodobit
Bucura-te, cel ce alinare si iubire ne-ai daruit,
Bucura-te, tezaur de cereasca maretie,
Bucura-te, imn ce preamaresti dumnezeiasca Imparatie,
Bucura-te, cel ce ai rabdat dureri cu barbatie,
Bucura-te, a lui Dumnezeu credincioasa solie,
Bucura-te, caci noi, pamantenii te fericim pe tine,
Bucura-te, sfinte mare mucenic Sebastiane!

Condac 9:

Cu netarmurita iubire ai slujit lui Dumnezeu, Sfinte Sebastiane, si tot efortul tau ti-a fost rasplatit din belsug; te rugam, invata-ne si pe noi sa luptam pentru a cuceri cereasca Imparatie si sa-l preamarim pe Dumnezeu cantand impreuna cu tine: aliluia!

Icos 9:

O, Sfinte Sebastiane, cu toata increderea alergam catre tine, tu alearga inaintea noastra; noi iti cerem ajutorul tau, tu intampina-ne cu bunavointa ta, avem nevoie de tine, sa nu ne parasesti cand te chemam inaltand catre tine:

Bucura-te, cel ce prin curaj ai implinit cerescul legamant,
Bucura-te, vant ce adii peste noi frematand,
Bucura-te, cel ce reversi miresme de iubire,
Bucura-te, tainic cuvant de daruire,
Bucura-te, cel ce prin jertfa te-ai fericit intru nemurire,
Bucura-te, candela ce arzi luminand al meu suflet,
Bucura-te, binecuvantare ce-alungi al necredintei urlet,
Bucura-te, cel ce ne bucuri cu cerestile melodii,
Bucura-te, anotimp ce aduci duioase rapsodii,
Bucura-te, microinfinit implinit in macroinfinit,
Bucura-te, rug Dumnezeului Celui Sfant daruit,
Bucura-te, esenta de tainica minune,
Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiane!

Condac 10:

O, sfinte al lui Dumnezeu, Mucenice Sebastiane, prin suferinta ta ai devenit o lumina bineplacuta lui Dumnezeu, iar acum stralucesti fericit pe cerul vesniciei; tu lumineaza si adancul sufletelor noastre inlantuite de intunericul acestei lumi, fii cu noi ca impreuna sa-l slavim pe Dumnezeu, cantand: aliluia!

Icos 10:

Sfinte Sebastiane, alerg catre tine ca la un altar si te rog, invata-ma si pe mine sa ard de iubire pentru Hristos, si, precum tu ai stiut a te mucenici, intareste-ma si pe mine in nevoi, caci vreau sa-i slujesc lui Dumnezeu cu toata fiinta mea si toata viata mea, te rog asculta glasul inimii mele ce-ti sopteste:

Bucura-te, putere imbracata in lumini si iubire,
Bucura-te, cel ce ai primit chinuri intr-o suprema jertfire,
Bucura-te, dar ce te daruiesti celor aflati in nevoi,
Bucura-te, izvor ce hranesti pe cei insetati si goi,
Bucura-te, aluat plamadit pentru a ne intari pe noi,
Bucura-te, nimb de implinita armonie,
Bucura-te, a sufletelor noastre binecuvantata faclie,
Bucura-te, luceafar ce stralucesti in noaptea acestei lumi,
Bucura-te, cel ce pentru noi fiori de lumina aduni,
Bucura-te, cel ce mangai in suferinte sufletul meu,
Bucura-te, raza ce stralucesti preamarind pe Dumnezeu,
Bucura-te, cel ce intristarea stie sa aline,
Bucura-te, mare sfinte mucenice Sebastiane!

Condac 11

Pe pamant ofiter privilegiat ai fost slujind cu credinta pe aproapele tau, in numele lui Dumnezeu, dar acum ofiter in armata cereasca esti, slujind noua, celor neputinciosi, incurajandu-ne cu exemplul tau; acum esti in slujba lui Dumnezeu, si, slujindu-i lui, ne ajuti noua, celor ce cantam cu bucurie: aliluia!

Icos 11:

O, Sfinte Sebastiane, mijlocitor fii noua la Tronul Dumnezeirii, tu, cel ce ai cunoscut rautatile acestei lumi, nu ne lasa pe noi fara ajutorul tau, ca sa fim inlantuiti de necazuri si dureri, ci cu lumina ta ne lumineaza pe noi, ca sa putem birui toate primejdiile, fii cu noi caci te chemam zicand:

Bucura-te, abis inalt pana in cereasca Imparatie,
Bucura-te, genune ce dainuiesti in intreaga vesnicie,
Bucura-te, speranta celor ce umili te cheama-n ajutor,
Bucura-te, cel ce te-ai aprins cu al iubirii foc arzator,
Bucura-te, ostas neinfricat ce prin jertfa ai devenit nemuritor,
Bucura-te, vis insetat de a paradisului armonie,
Bucura-te, a iubirii neinteleasa sfanta nebunie,
Bucura-te, balsam ce fericirea ne-aduci in suflet,
Bucura-te, cel ce ne luminezi al nostru cuget,
Bucura-te, sabie ce ne vestesti indurarea lui Dumnezeu,
Bucura-te, trandafir ce ne inmiresmezi mereu,
Bucura-te, caci bucuria noastra si de la tine vine,
Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiane!

Condac 12:

Aprins fiind, Sfinte Sebastiane, de iubirea pentru Hristos, ai suferit sacrificiul suprem, oferindu-ti viata ca jertfa in schimbul vesniciei, iar azi arzi pe rugul binecuvantat al Luminii si-l preamaresti pe Dumnezeu, cantand: aliluia!

Icos 12:

Nu vom uita nicicand ajutorul tau, Sfinte Sebastiane, caci prin tine am reusit sa biruim multe tristeti si dureri, de aceea, te rugam, fii pururea cu noi si vegheaza-ne pasii catre vesnicie, caci te chemam cantand:

Bucura-te, clopot ce la lumina ne chemi,
Bucura-te, raza ce mangai ale noastre inimi,
Bucura-te, rasarit ce ne trezesti constiintele adormite,
Bucura-te, cel ce porti ale muceniciei vesminte,
Bucura-te, cel ce ai inmanunchiat in tine sfinte simtaminte,
Bucura-te, mugur nascut din a iubirii splendoare,
Bucura-te, rod ce ne hranesti sufletele de haruri doritoare,
Bucura-te, rug ce arzi cu flacari de vesnicie,
Bucura-te, iti cantam cu dragoste tie,
Bucura-te, sceptru ce lupti cu a lumii rautate,
Bucura-te, far ce stralucesti in imensa noapte,
Bucura-te, sa iti multumim si sa-ti cantam se cuvine,
Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiane!

Condac 13:

O, Sfinte Sebastiane, erou mucenicit pentru numele lui Dumnezeu, te rugam din adancul sufletelor noastre, nu ne parasi, ci fii cu noi totdeauna, invata-ne si pe noi sa devenim buni ostasi ca sa putem lupta cu intunericul ce vine asupra noastra, sa putem fi demni ostasi ce lupta in armata lui Hristos, slujindu-I si preamarindu-L cantand: aliluia! Acest condac se spune de trei ori.

Apoi se citeste: Icos 1 si Condac1

Autor anonim.

ACATISTUL CELUI ÎNTRE SFINTI PĂRINTELE NOSTRU CUVIOSUL DANIIL SIHASTRUL

(18 decembrie)

În numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea esti si toate le împlinesti, Vistierul bunătătilor si Dătătorule de viată, vino si Te sălăsluieste întru noi si ne curăteste pe noi de toată întinăciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi! (de trei ori)

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieste-ne pe noi, Doamne, curăteste păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează si vindecă neputintele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieste, (de trei ori)

Slavă …. si acum ….

Tatăl nostru care esti în ceruri, sfintească-se numele Tău, vie Împărătia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer asa si pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi si ne iartă greselile noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveste de cel rău. Amin!

Apoi:

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Tie, ca unui Stăpân, noi păcătosii robii Tăi, miluieste-ne pe noi.
Slavă…

Doamne, miluieste-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută si acum ca un milostiv si ne izbăveste pe noi de vrăjmasii nostri, că Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tău, toti lucrul mâinilor Tale si numele Tău chemăm.
Si acum…

Usa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu esti mântuirea neamului crestinesc.

Condac 1

Iubitorului de rugăciune si de viată sihăstrească, înteleptului povătuitor pe calea mântuirii, celui ce este lauda sihastrilor si bucuria credinciosilor, cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Icos 1

Făcătorul îngerilor si al oamenilor te-a chemat pe tine ca să preamăresti cu viata ta de înger în trup numele Preasfintei Treimi, iar tu lepădând grija cea lumească, ca o rază prealuminoasă a Soarelui Dreptătii ti-ai făcut viata ta, iar noi luând aminte la sfintele tale nevointi cu smerenie si bucurie rostim unele ca acestea:
Bucură-te, cinstea Bisericii noastre strămosesti;
Bucură-te, că din copilărie preaiubitor de rugăciune te-ai arătat;
Bucură-te, că pentru viata sihăstrească casa părintească ai părăsit-o;
Bucură-te, că viata sihăstrească a fost desfătarea ta;
Bucură-te, că pe Dumnezeu mai mult decât pe părinti ai iubit;
Bucură-te, că pe acestia în rugăciunile tale pururea i-ai avut;
Bucură-te, că tineretile tale ca pe o jertfă preacurată lui Dumnezeu le-ai adus;
Bucură-te, chipul cel prea curat al smereniei;
Bucură-te, înflorirea virtutilor sihăstresti în trupul tău cel tineresc;
Bucură-te, a tinerilor pildă de înfrânare;
Bucură-te, lauda cea frumoasă a bătrânilor;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale în fapte bune ne întăresti;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 2

Desi tânăr cu vârsta, prin viată curată si rugăciune necontenită întelepciunea celor bătrâni ai dobândit, cu darul lui Dumnezeu căruia neîncetat ai cântat: Aliluia!

Icos 2

Visteria cea nefurată a credintei tale preacurate cu aspre nevointe ai sporit-o dorind tot mai mult să te împărtăsesti de frumusetea vietii de înger în trup, pentru care cu dragoste glăsuim unele ca acestea:
Bucură-te, turtureaua pururea veghetoare a sihăstriei;
Bucură-te, podoaba obstii mănăstirii Laura; Bucură-te, că aici pildă de ascultare desăvârsită te-ai arătat;
Bucură-te, cel care cu iscusintă ai împletit rugăciunea cu nevointele trupesti;
Bucură-te, chipul cel prea luminos al smereniei;
Bucură-te, că noaptea cu rugăciunile tale neîncetate ai luminat-o;
Bucură-te, lauda cea vestită a nevoitorilor călugări;
Bucură-te, floarea cuviosiei de Dumnezeu împodobită;
Bucură-te, că în trup muritor trăind cu îngerii te-ai asemănat;
Bucură-te, tăinuitorule al vietii duhovnicesti;
Bucură-te, lucrătorule al rugăciunii inimii;
Bucură-te, că prin post si rugăciune lui Ioan Botezătorul te-ai asemănat;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 3

Precum cerbul doreste apele curate ale izvoarelor, asa ai dorit sfinte, cuvioase Daniil, apele limpezi ale nevointelor sihăstresti, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3

Cunoscând binecuvântarea locurilor pustnicesti, chilie în piatră la Putna ti-ai săpat cu ajutorul oamenilor, cinstitori de Dumnezeu, sporindu-ti nevointele cu întelepciune, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucură-te, floarea cea cu bună mireasmă duhovnicească a vietii sihăstresti;
Bucură-te, că întărit fiind pe piatra credintei cu multă liniste ai vietuit;
Bucură-te, că în chilia de la Putna măritul Voievod Stefan adeseori te-a cercetat;
Bucură-te, că tu pe acesta cu adâncă întelepciune l-ai povătuit;
Bucură-te, că i-ai dat armele de biruintă: postul si rugăciunea;
Bucură-te, că l-ai întărit în dragostea de Dumnezeu si tară;
Bucură-te, că acesta prin rugăciunile tale s-a întărit duhovniceste;
Bucură-te, că negura îndoielii din sufletul lui ai risipit-o;
Bucură-te, că pe acesta l-ai încredintat de izbânda asupra dusmanilor credintei noastre ortodoxe;
Bucură-te, că acest mărit voievod cu smerenie si dragoste în toate te-a ascultat;
Bucură-te, rugătorule către Dumnezeu împreună cu măritul voievod Stefan pentru slava Bisericii si a Neamului nostru;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 4

Cunoscând dragostea măritului voievod Stefan pentru casa lui Dumnezeu, pe acesta l-ai povătuit lăcasuri sfinte să zidească, ca în ele credinciosii pururea să slăvească pe Dumnezeu cântându-i: Aliluia!

Icos 4

Un gând tainic insuflat de Dumnezeu ti-a purtat pasii spre alte locuri sihăstresti si pornindu-te de la Putna cu voia lui Dumnezeu la Voronet te-ai oprit, făcându-ti aici locas sihăstresc pentru care laude ca acestea îti aducem:
Bucură-te, mult râvnitorule spre nevointele sihăstresti;
Bucură-te, că si aici ai fost cercetat de măritul voievod Stefan;
Bucură-te, că multimile credinciosilor cu dragoste le-ai primit în chilia ta;
Bucură-te, tămăduitorule al bolilor sufletesti si trupesti;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile cele necurate le-ai alungat;
Bucură-te, cel ce curătesti patimile trupurilor noastre;
Bucură-te, crin ales cu bună mireasmă al pustiei;
Bucură-te, cel ce dai multă liniste sufletească celor ce se roagă tie;
Bucură-te, cel ce întăresti pe credinciosi în credintă;
Bucură-te, împlinitorul dragostei desăvârsite întru Hristos;
Bucură-te, că părăsind lumea ai slujit-o cu neîncetatele tale rugăciuni;
Bucură-te, înăltarea credinciosilor spre mântuire;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 5

Întru tine părinte Daniile s-au adeverit cuvintele Proorocului care zice: “Pustia a înflorit precum crinul”, căci multimea credinciosilor pururea te-a înconjurat cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Precum lumânarea nu se pune în vas ci în sfesnic pentru a lumina celor din casă asa si tu în pustie fugind n-ai rămas tăinuit, ci prin învătăturile si viata ta ai luminat, cu darul lui Dumnezeu, obstea călugărilor din Voronet, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucură-te, părintele cel bun al Voronetului;
Bucură-te, dascălul cel preaîntelept al lui Grigorie, Mitropolitul Moldovei ;
Bucură-te, iscusit povătuitor al celor învăluiti de viforul ispitelor;
Bucură-te, pildă de răbdare si smerenie;
Bucură-te, făclie luminoasă aprinsă în sfesnicul inimii tale celei curătite de păcate;
Bucură-te, că stâlp al rugăciunii te-ai arătat pe tine obstii tale;
Bucură-te, că virtutea dreptei socoteli pururea ai învătat;
Bucură-te, doctor preaiscusit al gândurilor celor ascunse;
Bucură-te, că rugăciunile tale cu lacrimi, jertfă duhovnicească prea aleasă s-au făcut înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin post si rugăciune ti-ai agonisit răbdare preatare;
Bucură-te, omule ceresc;
Bucură-te, îngerule pământesc;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 6

Viată îngerească ai petrecut pe pământ, chip si pildă făcându-te ucenicilor tăi prin rugăciuni, posturi îndelungate si privegheri, te-ai învrednicit a te sălăslui în pământul celor blânzi. Sfinte Daniile, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihastrilor si lauda călugărilor.

Icos 6

Prin curătirea inimii tale multă întelepciune ai dobândit povătuind pe calea mântuirii pe toti cei ce cu dragoste de Dumnezeu veneau la tine; drept aceea laude ca acestea aducem tie:
Bucură-te, dascăle înteleptit de Dumnezeu;
Bucură-te, prea iubit părinte duhovnicesc al lui Stefan cel Mare si Sfânt;
Bucură-te, vrednicule ucenic al Preasfintitului Leontie;
Bucură-te, că acestui sfânt arhiereu în nevointele sihăstresti i-ai urmat;
Bucură-te, împreună rugătorule cu Sfântul Leontie si binecredinciosul voievod Stefan al Moldovei;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, cel ce în sfintele tale rugăciuni teolog prea iscusit te-ai arătat;
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, locas preacurat al Sfântului Duh;
Bucură-te, că în trup stricăcios fiind ai gustat dulceata raiului;
Bucură-te, că rugăciunile tale scară către cer s-au făcut;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 7

Înteleptit de Dumnezeu fiind cu smerenie ti-ai ascuns nevointele tale cele sfinte, povătuind neîncetat pe cei încredintati tie spre mântuire să cânte cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Rugăciunea fiind plugăria sufletului prin care ne curătim inimile spre pocăintă si harul lui Dumnezeu, pe aceasta pururea ai avut-o pe buze si în inimă, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucură-te, plugarul rugăciunii celei curate;
Bucură-te, că rugându-te cu smerenie har cu îndestulare de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că prin rugăciune necontenită îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin rugăciune ca pe o scară la cele duhovnicesti te-ai ridicat;
Bucură-te, că rugăciunile tale mântuire au lucrat în sufletele celor ce cu dragoste te cercetau pe tine;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale taberele cele drăcesti le-ai alungat;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale credinta celor clătinati ai întărit;
Bucură-te, că cei învrăjbiti s-au împăcat prin rugăciunile tale;
Bucură-te, că cei ce au călătorit cu rugăciunile tale cu pace s-au înapoiat la casele lor;
Bucură-te, că rugăciunea cu fapta milosteniei pururea ai unit-o;
Bucură-te, că ale tale rugăciuni sunt bine primite înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin ele credinciosii se întăresc în harul primit de la Dumnezeu;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 8

Cunoscând că precum trupul nu poate trăi fără aer si hrană, asa si sufletul nu poate fi viu si să se înalte către Dumnezeu fără rugăciune neîncetată, miscarea inimii tale ca si răsuflarea cu aceasta le-ai unit cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Dragostea de Dumnezeu nu te-a înstrăinat nicicând de dragostea de tară în care se preamăreste întru adevăr numele lui Dumnezeu, drept aceea laude ca acestea aducem tie:
Bucură-te, mult iubitorule al casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pământul tării cu Sfinte Biserici a fost împodobit;
Bucură-te, că pe acestea Sfântul Stefan la îndemnul tău le-a înăltat;
Bucură-te, că prin aceste sfinte biserici se întăreste credinta strămosească;
Bucură-te, că frumusetea lor, frumusetea credintei neamului o arată;
Bucură-te, că tu pururea ai învătat că tăria neamului, dreapta credintă o dă;
Bucură-te, că dusmanii tării prin puterea credintei au fost biruiti;
Bucură-te, că chilia ta sihăstrească palat voievodal s-a făcut;
Bucură-te, că în linistea chiliei tale Stefan Vodă prin rugăciunile tale si-a luminat mintea si putere de biruintă a luat;
Bucură-te, că usa chiliei tale sihăstresti pururea a fost deschisă ca si cea a inimii tale de părinte;
Bucură-te, că în chilie petrecând întru nevointa rugăciunii de bucuriile raiului te-ai îndulcit;
Bucură-te, plinitorul frumusetii locurilor sihăstresti ale tării noastre;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 9

Nevointele tale sihăstresti au uimit cetele îngeresti, căci cu rugăciunile tale neîncetate, cu înfrânarea si curătia inimii, îngerilor te-ai asemănat, cu care ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Desi ai părăsit lumea pentru a petrece departe de tulburările ei, multimea credinciosilor ti-a urmat pentru folosul lor duhovnicesc prin darul lui Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucură-te, ajutătorul celor săraci;
Bucură-te, doctorule, cu darul lui Dumnezeu, al celor bolnavi;
Bucură-te, mângâierea celor necăjiti;
Bucură-te, al tinerilor preaîntelept povătuitor;
Bucură-te, al bătrânilor întăritor;
Bucură-te, al orfanilor sprijinitor;
Bucură-te, al mamelor preaîntelept învătător;
Bucură-te, al ostasilor neclintită îmbărbătare;
Bucură-te, al curătiei povătuitorule;
Bucură-te, bucuria celor ce se pocăiesc;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 10

Multimile credinciosilor încredintati fiind că Dumnezeu, prin tine va asculta rugăciunile lor, văzând împlinirea dorintelor celor după Dumnezeu, împreună cu tine au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Binecuvântată ti-a fost viata ta fiind fiu duhovnicesc al sfântului ierarh Leontie, apoi părinte duhovnicesc al mitropolitului Grigorie Rosca, pentru care unele ca acestea aducem tie:
Bucură-te, bună rodire duhovnicească a Sfântului Leontie;
Bucură-te, credincios următor al nevointelor sale duhovnicesti;
Bucură-te, cel care împreună cu el în locuri sihăstresti te-ai nevoit;
Bucură-te, că ai fost cu acesta un suflet toată viata ta;
Bucură-te, că si după moartea sa, în rugăciune ai rămas nedespărtit de el;
Bucură-te, că ai odrăslit Bisericii pe ierarhul Grigorie;
Bucură-te, că tu pe acesta l-ai călăuzit pe calea smereniei si a întelepciunii după Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce la slujirea arhierească ai fost chemat;
Bucură-te, că de aceasta ai fugit socotindu-te cu totul nevrednic;
Bucură-te, că prin aceasta pildă de smerenie te-ai făcut;
Bucură-te, că prin asprele tale nevointe cu totul te-ai jertfit lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin rugăciunile si învătăturile tale ca si un părinte ierarh ai povătuit pe calea mântuirii pe toti cei ce au venit la tine;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 11

Chipul tău zugrăvit alături de cel al ierarhului Grigorie, fiul tău duhovnicesc, arată iubirea si cinstea cu care marele ierarh al Moldovei te-a înconjurat, precum si tu purtare de grijă i-ai arătat, călăuzindu-l pe calea mântuirii si învătându-l să cânte pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Chipul tău zugrăvit în ceata sfintilor curând după adormirea ta arată viata ta de sfintenie cunoscută de întregul popor dreptcredincios, pentru care laude ca acestea aducem tie:
Bucură-te, părintele duhovnicesc al credinciosilor bucovineni;
Bucură-te, statornic ocrotitor al Bucovinei împreună cu Sf. Mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava;
Bucură-te, că din sfânta ta icoană ne privesti si ne binecuvântezi pe toti cei ce intrăm în sfânta biserică;
Bucură-te, că si după adormirea ta în Domnul, multimile credinciosilor au alergat la mormântul tău;
Bucură-te, că multă mângâiere si întărire în dreapta credintă ai împărtăsit cu darul lui Dumnezeu, din mormântul tău;
Bucură-te, că din mormântul tău căldura dragostei tale către Dumnezeu pururea o simtim;
Bucură-te, că dragostea ta de părinte o mărturiseste piatra mormântului tău pusă de fiul tău cel duhovnicesc preaiubit, Stefan cel Mare si Sfânt;
Bucură-te, că lespedea de piatră a mormântului tău căldură tainică revarsă;
Bucură-te, că mormântul tău pururea a fost străjuit de lumina unui sfesnic;
Bucură-te, că ceata călugărilor pe care i-ai păstorit pururea te-a cinstit ca un părinte si sfânt;
Bucură-te, că si acum ne povătuiesti cu chipul tău smerit;
Bucură-te, cinstea si podoaba credinciosilor;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 12

Prin chipul tău care străjuieste deasupra usii mânăstirii Voronetului, ne binecuvântezi cu dragostea de părinte, povătuindu-ne să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Pururea ocrotitor al Bucovinei cunoscându-te noi toti, din mosi strămosi sfinte cuvioase părinte Daniil, laude ca acestea aducem tie:
Bucură-te, că chipul tău de părinte în sufletele credinciosilor cu nestersele culori ale iubirii crestinesti s-a zugrăvit;
Bucură-te, că acest chip avându-l în suflet, credinciosii bucovineni în vremuri de restriste cu el s-au mângâiat si întărit;
Bucură-te, că amintirea nevointelor tale sihăstresti poporul nostru dreptcredincios le păstrează si le cinsteste;
Bucură-te, chipul adevăratei vieti călugăresti;
Bucură-te, cel ce ai unit după Dumnezeu dragostea de tară si credinta strămosească;
Bucură-te, că credinciosii pururea au dorit să sărute sfintele tale moaste;
Bucură-te, că acestea în mormânt fiind, izvor de multe tămăduiri s-au arătat celor ce cu credintă te cinstesc pe tine;
Bucură-te, că la Putna si Voronet credinciosii pururea cu credintă si dragoste s-au îndreptat, căci tu acolo ai sihăstrit;
Bucură-te, că astăzi întregul popor te cinsteste împreună cu Sfântul Leontie si binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfânt;
Bucură-te, că asezarea sfintelor tale moaste în raclă cu negrăită bucurie în fiecare an o serbăm;
Bucură-te, că aceasta din voia lui Dumnezeu s-a făcut pentru folosul duhovnicesc al dreptcredinciosilor crestini;
Bucură-te, lauda cea mare a Bucovinei;
Bucură-te, buciumul care vesteste frumusetea nepieritoare a credintei noastre strămosesti;
Bucură-te, sfinte cuvioase părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condac 13

O, preacuvioase sfinte părinte Daniil, lauda Bisericii Bucovinei, părintele nostru duhovnicesc al tuturor celor ce cu dreaptă credintă cinstim pe Dumnezeu, izbăveste de toată primejdia tara noastră, mânăstirile si bisericile cu podoabele lor sfinte si ne învredniceste să cântăm lui Dumnezeu, împreună cu tine: Aliluia!

Autor anonim

Secretul sinceritatii in sfatuire

A te simti util prin ceea ce spui e prima parte a secretului. Mai mult decat atat e sa simti ca cuvintele tale rostite cuiva nu au trecut pe langa el ci au ramas, multe din ele in inima lui. Cuvintele care nasc oameni. Sinceritatea naste oameni. Sinceritatea la timp, sinceritatea cand o cere formarea unui om inseamna un aport solid la dezvoltarea lui.

Tinerii au nevoie de sinceritatea celor mai in varsta ca sa isi gaseasca calea in viata, propria lor cale. Sinceritatea fata de un om tanar nu inseamna dadacirea lui ci insufletirea lui spre culmi inalte, spre realizari inalte. Daca indemnam pe cineva la ceva trebuie sa il indemnam la lucruri gigant, pentru ca sa poata face, cat va dori Dumnezeu sa facem fiecare.

Nu sunt de acord ca sa indemnam pe tineri la lucruri marunte, caldute. Trebuie sa ii indemnam sa aiba o viata duhovniceasca incandescenta, aprinsa, plina de valvataie si in acelsi timp sa se integreze intr-un propiect de viata unde sa se dedice deplin, cu totul.

Viitoarea meserie sau vocatie a unui tanar crestin ortodox trebuie sa il implineasca total nu doar pe jumatate. Formatorii de tineri, prin sinceritatea fata de ei, trebuie sa aiba darul dumnezeiesc de a intui ce se potriveste fiecaruia. Trebuie ca sa fie indemnati cei care vor sa se faca monahi sa se faca monahi daca este evidenta vocatia lor, iar pe cei care vor sa se faca preoti la fel.

Insa Biserica are nevoie si de poeti straluciti, si de ingineri, doctori, avocati, mestesugari unul si unul, de politisti ortodcsi, de politicieni, de actori, de cofetari, mineri, vanzatori sau mai stiu eu ce, crestini ortodocsi contienti de ce sunt ei.

Sinceritatea unui duhovnic cu toti acesti oameni e sa ii ghideze spre implinirea propriei lor meniri, conform cu posibilitatile si temperamentele pe care le au. Insa trebuie sa fie primita sinceritatea sfatuitorului pe masura, adica fiind deplin sincer si responsabil pentru viata si profesia ta.

Sinceritatii trebuie sa i se rapunda cu o sinceritate debordanta. Cei care sporesc foarte repede in viata duhovniceasca sunt oameni care asculta mult, bine si responsabil pe duhovnicii lor. Sunt oameni care doresc toata iubirea si toata virtutea si de aceea primesc mult: pentru ca iubesc mult pe Dumnezu si pe oameni.

In viata oamenilor preotii duhovnici si crestinii care sfatuiesc pe cei tineri si parintii tinerilor au rolul nu de a-i forta sa o ia pe o cale anume, ci de a-i face sa isi recunoasca propria cale, sa isi constientizeze propria cale. Trebuie sa fim niste sfatuitori constienti de urmarile sfaturilor noastre. Trebuie sa ne punem in locul celor pe care ii sfatuim. Si daca cei pe care i-am sfatuit au luat-o pe o cale buna, pe calea pe care au inteles ei, luminati de Dumnezeu ca e buna, trebuie sa continuam sa ne rugam pentru fiii nostri duhovnicesti, pentru ca sa aiba putere si curaj sa continue buna asezare a vietii lor.

Sinceritatea sfatului bun se intelege in timp si se transforma in recunostinta vie, adanca. Cei care au inteles rostul nostru in formarea lor, vor fi cei care ne vor pastra in inimile lor, ca pe niste chipuri iubite si venerate.

Daca sinceritatea noastra este si sinceritatea lui Dumnezeu pentru cineva atunci sfatuim bine si cu mult folos.

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Anunt important

Puteti trimite pe adresa  noastra de email dorinfather@yahoo.com articole, imagini, fragmente din cartile si literatura pe care o scrieti dv. pentru a fi publicati in blogul nostru Teologie pentru azi.

Vrem sa venim in sprijinul celor care au nevoie de un spatiu de comunicare viabil, avantajos si total gratuit. Asteptam colaborarea dv. si va dorim inca odata sarbatori fericite tuturor celor care ne-ati scris si ne-ati felicitat si celor care ne urmariti in mod consecvent!

Pr. Drd. Piciorus Dorin Octavian

Une courte explication pour vous, père Stephan, et pour votre communite orthodoxe Amérique

Aujourd’hui j’ai fait la cinquième conférence au sujet de la théologie mystique orthodoxe (un cours intermédiaire en ligne, juste ici, sur le blog) et du je parlé au sujet de l’extase dans notre vie orthodoxe. Si un orthodoxe roumain, du votre périt, souhaitera traduire pour votre Vénération ma note, je sera très satisfait. Mais je ferai un peu le résumé pour votre Vénération.

L’extase est une vraie expérience, dans laquelle nous voyons la lumière de Dieu. Ce n’est pas une imagination, n’est pas une expérience réellement rêveuse, mais personnelle et vraie, que vous pouvez dire à d’autres. La teneur de cette expérience divine est un cadeau de Dieu et chez chaque Saint c’est une révélation personnelle des choses divines.

En raison de cette extase n’est pas une littérature, n’est pas une philosophie, n’est pas un discours métaphorique, mais une évidence, une évidence intérieure, reçue par la sainteté de la vie. En Roumanie le problème est un aspect inconnu de la théologie parce que la majorité croit qu’il n’y a aucun besoin d’une expérience mystique ou de la connaissance théologique afin d’être un chrétien orthodoxe. Mais pour nous c’est un problème essentiel, parce qu’une expérience spirituelle est le centre de notre vie.

Pour moi c’est une lutte pour la théologie et une expérience spirituelle, le travail sur ce blog, et en ma dissertation doctorale, celle que je suis sur le point de finir, j’essaye une description de nos expériences scripturales et patristique d’extase, pour correctement un arrangement de la dimension de l’expérience d’église orthodoxe dans le monde post-modern. C’est une restauration, mon travail, un bon arrangement de piété orthodoxe et une capacité de description théologique de notre treseure de miracles d’église.

Engendrez Stephen, c’est une invitation à l’expérience et a l’humilité pour nous et pour une coopération prodigieuse entre nous.

Père Indigne Dorin,
Bucarest,
20 Décembre 2006.

A short explanation for Father Stephan and your orthodox comunity from America

Today I did the fifth lecture about Mystic Theology Orthodox (a intermediate course online, just here, on blog) and I spoken about ecstasy in our orthodox life. If a Romanian orthodox, from your perish, will wish to translate for your Reverence my note, I will be very satisfied.

But I will make a very little resume for your Reverence.

Ecstasy is a real experience, in which we see the light of God. It is not a fantasy, is not an actually dream, but a personal and real experience, that you can tell to others. The content of this divine experience is a gift of God and at each Saint it is a personal revelation of divine things.

Because of this ecstasy is not a literature, is not a philosophy, is not a metaphorical speech,but an evidence, an inner evidence, received by the holiness of life. In Romania the problem is a nebulously aspect of Theology because the majority believes that there is no need of mystic experience or theological knowledge in order to be a Orthodox Christian. But for us it is an essential problem, because spiritual experience is the center of our life.

For me the work on this blog is a struggle for Theology and spiritual experience and in my doctoral dissertation, that I am about to finish, I try a description of our scriptural and patristic ecstasy experiences, for a properly understanding of the dimension of Orthodox Church experience in postmodern world.

It is a restoration, my work, a right understanding of orthodox godliness and a capacity of a theological description of our miracles’ treasure of the Church.

Father Stephen, this is an invitation at experience and humbleness for us and for a prodigious co-operation between us.

Unworthy Father Dorin,
Bucharest,
20 December 2006.

V. Continutul interior al extazului si despre limbajul non-metaforic al experientei duhovnicesti

20 decembrie 2006

1. Preambul

In prelegerile precedente am facut anumite distinctii de care acum ne folosim din plin. Si anume, vederea lui Dumnezeu, extazul este o realitate interioara pentru cel care il are, dar in acelasi timp este un dar al lui Dumnezeu, pe care il dobandim prin drepta credinta, asceza si prin viata noastra activa ca membri vii ai Bisericii. Extazul, vederea lui Dumnezeu este o realitate dumnezeiasca, de care ne impartasim in mod personal si aceasta reprezinta varsarea vietii lui Dumnezeu in fiinta noastra, intrarea luminii dumnezeiesti in fiinta noastra, adica trairea adevaratei vieti crestin-ortodoxe, trairea plenara a ei.

Atunci experiem ca Dumnezeu e realmente viu si mai presus de orice asteptare si cautare a noastra. Curatirea noastra reala de patimi are drept rezultat pregatirea pentru primirea vederii, a revarsarii luminii dumnezeiesti vesnice in fiinta noastra. Lumina lui Dumnezeu este izvorarea de viata facatoare si curatitoare din fiinta Prea Sfintei Treimi, este revarsarea iubirii lui Dumnezeu in fiinta noastra si cea mai mare bucurie personala a acestei vieti. Vederea lui Dumnezeu este reala bucurie, unica bucurie reala a acestei vieti si starea de existenta in vesnicie a celor mantuiti, a Sfintilor.

2. Continutul interior al extazului.

In aceasta sectiune discutam ceea ce se vede in extaz de catre cel care il traieste. Extazul, vederea lui Dumnezeu inseamna realmente vederea lucrurilor dumnezeiesti, care ni se arata de catre Dumnezeu, in lumina Sa dumnezeiasca. Atunci vedem ceea ce Dumnezeu ne da sa vedem. Dar ceea ce vedem atunci este cu totul coplesitor, cu totul indumnezeitor. Extazul, ca rapire a mintii spre vederea luminii si ca traire a starii de uimire in fata bogatiilor imense ale slavei dumnezeiesti, se dovedeste a fi un eveniment personal unic, irepetabil si curatitor al fiintei noastre.

Nu traim o stare de iluzie, o stare fantasmagorica sau una clinica. Extazul nu este o stare patologica. Ci acea clipa e intalnirea reala cu slava lui Dumnezeu, la care Dumnezeu ne ridica, prin Duhul Sau cel Sfant, mai presus de gandirea noastra si ne da sa vedem cum arata Imparatia Sa, cum arata de fapt viata vesnica fericita. Tocmai de aceea am spus anterior, ca Teologia porneste de la vederea slavei lui Dumnezeu, de la ce inveti vazand slava lui Dumnezeu si de la ce urmeaza sa gandesti, post-factum, despre ceea ce ai vazut in extaz.

Atunci vedem lucruri dumnezeiesti, ca sa spunem pe scurt. Vederea slavei divine este reala si este traita de catre toti cei care s-au curatit realmente de patimi. Nu poti sa improvizezi pe aceasta tema. Aici ai vazut sau nu ai vazut. Nu merge cu presupunerile, pentru ca cei care presupun ca stiu sau isi inchipuie ceva despre vederea reala a lui Dumnezeu, raman la simplele iluzii ale mintii umane.

Si trecem la ceea ce se vede inauntrul extazului, analizand Isaia 6, 1-2. Luam acest mic fragment pentru inceput (in prelegerile noastre viitoare vom analiza pasaje mari cu confesiuni extatice), pentru ca sa prezentam continutul interior al extazului. Extazul, vederea lui Isaia e reala si el vede in extaz urmatoarele: …am vazut pe Domnul stand pe un scaun inalt si maret si poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimii statea inaintea Lui… (cf. ed.rom. 1988.)

Textul de aici are, pentru intelegere, multe comentarii patristice si stiintifice. Nu am sa apelez la vreunul acum, ci tusez faptul ca ceea ce a vazut Sfantul Isaia aici e real. El a vazut in extaz pe Domnul sezand pe un scaun maret, inalt, iar poalele hainelor Lui umpleau templul ceresc, adica tot ceea ce vedea Isaia iar Sfintii Serafimi erau inaintea Lui. Numai ca, ceea ce a vazut Isaia in extaz, chiar daca i s-au aratat lucrurile dumnezeiesti avand forme umane, pentru ca el sa perceapa ceva, acestea au in spatele lor prezenta reala a Domnului, a slavei Sale si a existentei Serafimilor si a tuturor Puterilor ceresti.

Cand citim Vietile Sfintilor gasim de multe ori extaze sau vedenii ca niste calatorii in viata vesnica, unde Sfintii nostri Parinti si Sfintele noastre Maici vedeau ceva anume: copaci, Ingeri, privelisti din Rai, pe Domnul la judecata sau inconjurat de Sfintii Ingeri etc. Ceea ce citim acolo si ceea ce citim acum la Sfantul Isaia sunt identice. Sfantul Isaia vedea ceea ce Domnul ii arata si potrivit gradului sau de dezvoltare duhovniceasca si de intelegere.

Se observa diferente majore intre extazele Sfintilor, la nivelul a ceea ce au vazut in extazele lor. Unii vad mai mult forme umane sau de plante, pasari, flori sau obiecte, care li se arata in lumina, pe cand altii vad forme geometrice dumnezeiesti, lucruri mult mai schematice, care, chiar daca par diferite de primele, nu sunt deloc diferite, ci sunt vederi dumnezeiesti pe masura celui care le vede, a celui caruia i se daruie.

De aceea nu trebuie sa incercam sa opunem extazele unuia cu ale altuia, pentru ca fiecare in parte a vazut adevarul lui Dumnezeu, dar dupa masura lui. Extazele Sfantului Isaia (cap. 6) nu sunt identice cu ale Sfantului Iezechiel (cap 8, 10, 11) sau cu ale Sfantului Daniel (cap. 7, 8, 10). Intr-un fel vede Sfantul Pavel pe drumul spre Damasc (F. Ap. 9, 3-6), altceva vede Sfantul Petru in Iope (F. Ap. 10, 10-16) si altceva vede Sfantul Ioan Teologul in intreaga Apocalipsa. Insa ceea ce au vazut fiecare din Sfintii Scripturii si ceea ce a vazut fiecare Sfant in parte, desi diferite dupa formele vazute, au avut aceleasi consecinte in fiinta lor: i-au umplut de lumina divina, i-au curatit de patimi, i-au sfintit, le-au dezvaluit taine ale lui Dumnezeu, i-au umplut de Teologie si de multe harisme.

Prin ceea ce au vazut Sfintii in extaz, desi sub forme care pareau ca cele pe care le cunoastem noi, prin ele, li se dezvaluiau ganduri si intelegeri, simtiri mai presus de orice materialitate, adica ganduri si simtiri dumnezeiesti. Dumnezeu nu i-a ridicat ca sa vada lucruri sensibile, ci inteligibile, percepute cu mintea si cu toata fiinta lor, prin care i-a facut intimii Sai. Ceea ce se vede in extaz nu sunt lucruri sensibile, ci dumnezeiesti.

Apar forme care sunt ca oglinda, ca rotile, ca strafulgerari de lumina, dar nu au nimic de-a face cu ceea ce stim noi, in mod cotidian. Acolo, tot ceea ce pare a fi uman, e de fapt dumnezeiesc si imprima in cei care le vad lucruri dumnezeiesti.

Daca nu asa ar sta lucrurile, de ce ne-ar ridica Domnul in slava Sa, ca sa vedem lucruri pe care le putem vedea si pe pamant, adica lucruri banale, cotidiene? Ce rost ar mai avea sa mai numim extazul vedere a lui Dumnezeu sau a slavei Sale, daca noi vedem obiecte si lucruri umane in extaz?

Insa in extaz avem de-a face cu lucruri dumnezeiesti, care par sa aiba o conformatie, o forma ca cea umana, dar nu au nimic de-a face cu ceva omenesc. Tocmai de aceea si Sfantul Isaia spune aici ca a vazut pe Domnul, desi el a vazut o prezenta personala imensa, un Barbat ale Carui vesminte de lumina acopereau totul si era inconjurat de Puterile ceresti. Insa stia ca Acela e Domnul, nu un oarecare.

Si Sfantul Stefan, Protodiaconul, a vazut pe Domnul langa Tatal (F. Ap. 7, 56), tot ca persoana umana, dar nu trebuie sa intelegem din asta, ca Dumnezeu este marginit de ceva sau ca ceea ce vad Sfintii este o vedere cuprinzatoare a lui Dumnezeu, ca Il putem cuprinde in defintiv si exprima in mod deplin pe Dumnezeu.

Nici un extaz nu este o cuprindere totalizatoare a tot ceea ce poate Dumnezeu sa ofere oamenilor sau a tot ceea ce ofera Dumnezeu spre vedere. Fiecare vede cat poate, cat Dumnezeu ii da sa poata. Si fiecare primeste pe cat poate sa inteleaga si sa cuprinda. Exprimarile extatice, mai bine zis confesiunile extatice, pe care le avem noi in Scriptura si la Sfintii Parinti sunt pe masura a cat au vrut Sfintii sa spuna, nu pe cat au vazut ei.

Tocmai de aceea spune Dumnezeiescul Pavel, ca cele pe care le-a vazut el in al treilea cer, adica in extaz, sunt cuvinte de negrait, de nespus (II Cor. 12, 4); nu in sensul ca nu se poate spune nimic despre ele, ci in sensul ca, oricat s-ar vorbi si s-ar explica ce am vazut in extaz, in lumina Sa, tot nu putem sa oferim oamenilor experienta ca atare.

De aceea, repetam ceea ce am spus candva, ca extazul nu poate fi inteles pe deplin sau nu se poate intelege in mod autentic, decat daca il traiesti. Cuvintele Sfintilor, marturisirile lor au rolul de a sublinia existenta vederii dumnezeiesti si de a imbia la dorirea ei. Insa nu trebuie sa confundam confesiunea extatica, ceea ce au spus Sfintii despre extaz cu tot ceea ce se poate spune despre extaz, atata timp cat fiecare extaz real este unic si personal.

Fiecare traitor al extazului va vedea ceva de la Dumnezeu, insa el nu va nega vederile Sfintilor de dinaintea lui, pentru ca el stie, ca acelasi Duh Sfant i-a dezvaluit si lui si lor, ceea ce au vazut fiecare in parte.

Sa retinem asadar, ca in Scriptura si in Vietile Sfintilor vederile sunt scrise pe scurt, acoperit de cele mai mult ori, cu multa smerenie si pentru folosul duhovnicesc real, nu pentru a exhiba o experienta duhovniceasca doar de dragul retoricii.

Sfintii Parinti isi marturiseau ucenicilor lor vederile extatice, pentru ca stiau ca ii vor umple de dorul de a se nevoi si mai mult si de a se curati si mai mult. Caci orice vedere extatica e o urmare a curatirii de patimi si a iubirii navalnice pentru Dumnezeu si se continua cu sporirea iubirii si a dorului de Dumnezeu si cu marirea nevointei si dezvoltarea acuitatii atentiei personale.

Vederea este o intalnire cu Cel Preaiubit, cu Hristos, Dumnezeul nostru si o rana plina de dulceata dupa cautarea Lui. A-L vedea nu inseamna a nu mai vrea sa-L vezi, ci dimpotriva a te curati pentru a-L vedea intotdeauna, zilnic, in viata ta.

Vedem asadar lucrurile pe care Dumnezeu ni le da sa le vedem. Nu noi ne alegem ce vedem, ci Dumnezeu ne da ceea ce trebuie sa vedem. Vederea extatica are un continut coplestior din care noi scriem numai ce putem sau ce vrem din el. Nu intelegem tot ceea ce vedem in extaz. Avem nevoie ca Domnul sa ne lumineze mintea ca sa intelegem ce am vazut, pentru ce am vazut ceea ce am vazut.

Trecerea de la starea cotidiana la vederea slavei se face fulgerator pentru incepatori. Cei care vad prima data slava lui Dumnezeu inteleg cat de repede se intampla toate lucrurile, cat de tulburatoare si de colpesitoare este aceasta experienta pentru ei, cate lucruri dumnezeiesti vad intr-o succesiune fulgeratoare, cat de uimiti sunt la ceea ce vad si mai presus de toate, inteleg ca ei nu au gandit acele lucruri, ca mintea nu a mai fost discursiva in timpul extazului, ci au vazut in uimire tot ceea ce au vazut, au vazut direct, fara ajutoare externe.

Vom reveni, pe parcurs, cu detalii despre continutul extazului. Atunci cand vom comenta pasaje scripturale si patristice extinse, pentru a decela ce este ante-extatic, extatic si post-extatic in exprimarile Sfintilor, vom reveni la acest subiect.

3. Un text paradigmatic pentru a intelege ca misticii nu vorbesc in metafore

Exemplul pe care l-am ales pentru aici este un pasaj din Cateheza 22 a Sfantului Simeon Noul Teolog, editia Ica jr., Deisis, 1999. Suntem la pagina 242 si citam:… dintr-o data o stralucire dumnezeiasca l-a incununat de sus si a umplut tot locul. Iar atunci cand s-a petrecut aceasta, tanarul nu mai stia si a uitat daca era in casa sau sub un acoperis. Fiindca de pretutindeni vedea numai lumina si nu mai stia daca mai umbla pe pamant. Nu mai era in el nici teama de a nu cadea, nici grija de lume, nimic din cele ce-i napadesc pe oamenii ce poarta trup nu-i ataca gandul, ci fiind cu totul impreuna cu lumina neamteriala si parandu-i-se ca s-a facut el insusi lumina, si uitand toata lumea, a ajuns plin de lacrimi si de bucurie si de veselie negraita.

Sfantul Simeon, din smerenie, ca si cand ar vorbi despre altul, pune pe seama unui tanar, cu numele Gheorghe, propria sa experienta extatica. Avem o parte din descrierea extazului sau in citatia de mai sus. Se observa ca Dumnezeiescul Simeon vorbeste de venirea luminii dumnezeiesti peste el si ca nu a mai vazut nimic decat lumina. Expresia metaforica incununat de sus , daca nu ar fi fost intr-un cadru extatic ca acesta, putea sa fie si este o forma prin care, se poate exprima dobandirea unor daruri de la Dumnezeu, de catre cineva anume. Cand dai un premiu cuiva si ii pui coroana de castigator, il incununezi, ii puni cununa. Numai ca aici cununa e data de sus, adica de Dumnezeu.

Exprimarea, confesiunea simeoniana este facuta in niste termeni care pot fi oricand sintetizabili, revocabili, daca intelegi, din propria ta exprienta, ce s-a petrecut cu el aici. El putea sa spuna pur si simplu, dupa aceasta vedere: am vazut lumina sau am vazut, cu sensul de a vedea pe Dumnezeu.

Daca se ducea la un Parinte harismat, duhovnicesc (cum s-a si dus la Parintele sau, la Sfantul Simeon Evlaviosul) si ii spunea aceluia ca a vazut , acela intelegea imediat, dupa transformarile, vizibile cu ochi duhovnicesti, din cel care a vazut extazul, ca vederea lui a fost reala, ca a fost intalnirea de iubire dintre Dumnezeu si Simeon. Acel am vazut era important si era destul de stiut.

Sfantul Simeon Evlaviosul i-a confirmat ucenicului sau, Noului Teolog, ca prima sa vedere nu e o inselare demonica ci e o impartasire reala de slava lui Dumnezeu. Bucuria, lacrimile, veselia, curatirea produse in Simeon, l-au facut pe Parinte sa vada dintr-un foc ce s-a petrecut cu ucenicul sau. Pentru el nu mai era nevoie de cuvinte ca sa i se confirme vederea extatica a ucenicului Simeon.

Insa cand Simeon a facut public, sub anonimatul inteles de catre toti, al lui Gheorghe, primul sau extaz, el a dat detalii. A dat anumite detalii, fara sa intre cu totul in ceea ce a simtit si trait atunci. El a redat cat a vrut din extazul pe care l-a avut. El nu a pus totul in cuvinte. Nici unul dintre Sfinti nu a spus tot ce a vazut in extaz in cuvinte, pentru ca nu se poate face asta. E prea mult si maret ceea ce vezi si lucrurile se petrec atat de repede, atat de frumos si atat de incantator, incat mintea si mana raman cu mult in urma si nu pot descrie acele lucruri dumnezeiesti cu de-amanuntul.

Insa, daca am vrea sa spunem intr-un mod literar, ca Simeon a fost incununat de sus cu lumina divina, care l-a acoperit pe el din belsug, aidoma unei vesmant luminos, pentru un om duhovnicesc nu va fi greu sa intelaga ce vrem sa spunem, pentru ca el nu va lua niciodata pe a incununa sau vesmantul luminos sau pe a fi invaluit in lumina spre exemplu, in mod metaforic, ca realitati ipotetice, ci va intelege prezenta luminii in viata lui Simeon.

4. Limbajul non-metaforic al experientei duhovnicesti

Gasesc de multe ori comentarii in care se incurca grav lucrurile, cand se comenteaza, de catre literati sau filosofi sau chiar de catre teologi, textele mistice. Se incurca de multe ori exprimarile extatice, care sunt vazute ca un sir nesfarsit de metafore, alegorii, hiperbole, comparatii, metonimii, cu o literatura simbolica, care nu ar avea nici un substrat real. Cu alte cuvinte se asimileaza, se indentifica textele mistice, vederile extatice cu literatura de orice fel.

Adica li se pare ca daca eu scriu un poem sau o nuvela fantezista, in care spun ca m-am intalnit, deodata, cu un Batran in lumina, care mi-a spus cum arata una sau alta sau ca am fost in lumi supraetajate, pe planeta Vezuviu 45 si ca acolo erau niste oameni cu aripi si tot asa, toate aceste fabulatii sunt tot una cu confesiunile extatice ale Sfintilor.

Satanismul apropierii literaturii de mistica este evident. Numai ca oamenii duhovnicesti nu inteleg descrierile extatice ale Scripturii ca pe niste antropomorfizari ale lui Dumnezeu sau ale Raiului, ci ei intra prin acele imagini la intelegeri mult mai inalte, mult mai clare, care scapa cititorilor amatori sau nepasatori ai Scripturii si ai Parintilor.

Cand mi-am propus ca ultima parte a acestei prelegeri sa fie rezervata separarii transante a confesiunii extatice de tot ceea ce inseamna productie literara, am avut in vizor faptul, ca in cadrul confesiunilor extatice descriem, mai mult sau mai putin explicit ceea ce am vazut in extaz, de la Dumnezeu, pe cand in literatura, filosofie, in celelalte religii avem inchipuiri umane sau descrieri ale unor inselari satanice, care pareau de la Dumnezeu dar nu erau. Ce a facut sau nu Mahomed, ce a vazut indianul care vorbeste despre Shiva, ce vede penticostalul cand intra in transa si incep sa vorbeasca demonii prin el, nu intra in cadrul descoperirilor dumnezeiesti sau al vederii mistice. Acolo avem ceea ce nu este vedere mistica.

Din punctul de vedere al Bisericii dintotdeauna, al Bisericii celei vechi ( cum am gasit aseara intr-un site ortodox american), adica a Bisericii Ortodoxe, nu poate exista vedere adevarata si mantuire ordinara, cotidiana, in afara Bisericii. Fiecare Sfant creste si se dezvolta in relatie cu Sfintii anteriori. De la Sfantul Adam incoace, fiecare Sfant apartine Bisericii Ortodoxe, apartine Bisericii celor intai nascuti din cer, Ierusalimului celui ceresc. Aici nu pote intra nicio relativizare a vederii extatice si orice incercare de a comenta experientele extatice, fara sa fi trait ceva din ele, in fiinta ta, inseamna un comentariu semidoct, analfabet in domeniul Teologiei. Si cei care au comentat in mod nefast, trunchiat sau analfabet experientele extatice nu au fost preluati de catre Traditia Bisericii ca norme de urmat pentru viitorime.

Incheiem aici acest al cincilea excurs de initiere in Teologia Mistica Ortodoxa si asteptam reactiile, comentariile, adaugirile, sublinierile, intrebarile pentru viitor, remarcile punctuale la cele discutate aici. Toate contributiile reale venite din partea dv. vor fi contorizate si luate in seama pentru viitor. Va multumim anticipat tuturor celor care ne vor ajuta in demersul nostru, care este un dar de suflet pentru dv. si va dorim sarbatori fericite tuturor, un an nou frumos si plin de realizari si cat mai multa iubire si intelegere intre noi!

Prelegerea a 5-a în format audio

Pr. Drd.  Dorin Octavian Picioruş