Istoria dramatică a unei macedoromânce de 117 ani

Paula Anastasia Tudor, în numărul din 7 iulie 2007 al Jurnalului Naţional ne prezintă viaţa impresionanată şi dureroasă în acelaşi timp a unei femeie credincioase şi curajoase, care a ajuns la venerabila vârstă de 117 ani.

Jurnalul National

În Stejaru de Tulcea i se spune Agora a lui Arghir, chiar dacă e văduvă de 38 de ani. Iar ultimul domiciliu trecut în buletinul centenarei este satul Eschibaba, raionul Istria.

“Din cauza comuniştilor a rămas fără păr în creştet. Pe Arghir şi pe băieţi i-au bătut rău. Să spună unde ţin aurul. Au avut mult aur adunat, chiar dacă au trecut prin toate necazurile astea. Dar n-au vrut să spună. Aşa că pe bărbaţi i-au dus la Constanţa, i-au închis, iar pe ea au spânzurat-o de păr într-un cârlig până când i s-a smuls părul din vârful capului. De-atunci, nici nu i-a mai crescut. Aşa făceau cu machedoancele – le spânzurau de păr. Şi aurul tot l-au luat până la urmă.” Bătrâna se oprise din povestit şi se uita atentă la nora ei încuviinţând, iar când a văzut că aceasta s-a oprit a început din nou să vorbească şi mai agitată: “Comuniştii n-asparsi casa! N-asparsi casa!”.

“La logodna mezinei a făcut masă mare în curte, cum se obişnuieşte. Se întâmpla după ce le luaseră deja şi aurul, şi pământul, şi animalele. Mai rămăseseră cu vreo şase oi. Au tăiat una şi-au făcut pregătiri ca de logodnă. În toiul petrecerii a apărut miliţia economică în curte cu scandal mare. Că de ce fac adunări, ei nu ştiu că n-au voie? Mai ales că ei erau consideraţi chiaburi! Şi că de ce-au tăiat oaia, că n-aveau voie nici să taie animalele, că trebuia să dea cotă la Colectivă. Şi, atunci fără frică, fetişcana cea dornică de măritiş a pus piciorul în prag şi i-a spus miliţianului: «Aşa cum tu te-ai însurat şi eu vreau să mă mărit!». Bătrâna e foarte mândră că fata şi-a apărat nunta”, încheie nora privind la bătrânica pe faţa căreia se aşternuse un zâmbet satisfăcut. “Aşa le-a spus fata mea ălora!”, a întărit bătrâna. Apoi, văzând aparatul foto, s-a tras niţeluş mai spre lumină, pregătindu-se pentru imortalizare.

Citiţi tot articolul pentru că merită!

Psa. Gianina Picioruş.

HI5 a devenit o pepinieră de pagini web care discreditează personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române

Astăzi dimineaţă ne-am pomenit cu o notificare din partea grupului nostru din HI5 în care eram anunţaţi că părintele Vasile Gavrilă are o pagină pe HI5 şi că a devenit prietenul nostru. Pagina de aici, pusă pe seama părintelui Vasile Gavrilă este evident o făcătură ordinară. Inventarea unui asemenea pagini ca să denigrezi pe cineva arată, în mod evident, că emisiunea Duhovnicul de la miezul nopţii de pe TVR2, de joi seara de la ora 23.00 are succes şi enervează în acelaşi timp.

Acum câtva timp am descoperit o altă pagină, prezentată ca personală, a PS Epifanie a Buzăului, pe care o găsiţi aici. Şi aici acelaşi fals grosolan. În ambele se îmbină lucrurile adevărate cu cele false, însă, mulţi dintre cei care le-au scris celor doi, s-au adresat ca PS Epifanie şi ca părintelui Vasile şi nu ca unor impostori, după cum sunt cei care au creat paginile şi le-au pus pe seama celor două personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române.

Însă există pagini atribuite şi preşedintelui Traian Băsescu, preşedintelui Ion Iliescu, papei Benedict al 16-lea, politicianului George Becali sau scriitorului şi omului politic Corneliu Vadim Tudor.

Însă, dacă la oamenii politici, autorii paginilor cu pricina au vrut să se dea în stambă, în paginile dedicate celor doi clerici ortodocşi, se observă că au vrut să denigreze într-un mod sistematic persoana şi modul lor de a comunica cu credincioşii.

De ce astfel de pagini iau avânt? Pentru că ortodocşii nu se interesează prea mult de denigratorii lor de pe net, considerând că denigrarea publică sau directă trebuie socotită o ilegalitate şi nu şi aceasta indirectă.

Luaţi atitudine faţă de astfel de ilegalităţi pentru ca ele să nu se extindă într-un mod îngrijorător!

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Strategia enervării

Vrei să te grăbeşti şi vin dracii şi îţi pun o piedică, te ţin din drum, te enervează puţin. Ortodocşii, care văd în orice indispoziţie apărută din senin nu un rol al hazardului ci al imixtiunii demonilor în viaţa noastră, ştiu că micile şi marile tracasări nu sunt nici întâmplătoare şi nici fără rost în viaţa noastră. Rolul dracilor în viaţa noastră, din perspectiva lor, este acela de a ne face să cădem, să alunecăm, să ne afundăm în păcate. Însă, pe deasupra lor, a lucrării lor, e voia lui Dumnezeu, care îngăduie sau foloseşte pe demoni, pentru a ne căli, pentru a ne întări în viaţa noastră duhovnicească.

Un Părinte foarte preţuit de către noi îmi povestea, cum într-o zi a văzut cheile de la casă şi de la Biserică… plutind prin aer. Demonii, în mod nevăzut, ţineau cheile în aer şi el nu mai ştia ce să facă, pentru că ele pluteau, se îndepărtau de el. Şi îmi spune, că până nu a căzut la Prea Curata să se roage, dracii nu i-au dat cheile înapoi şi când i le-au dat, le-au aruncat în iarbă.

Un Sfânt Părinte adormit de curând, ne povestea despre cum i-a apărut dracul sub forma unui urangutan, pe când se ruga, în celula închisorii. Dorea să îl sugrume.

O tânără domnişoară, pe atunci studentă la Teologie, acum preoteasă, ne spunea, la fel, despre cum a rămas înţepenită în pat, pentru că simţea o putere satanică care nu îi mai dădea voie să se mişte.

Prezenţa demonilor în viaţa noastră, a membrilor Bisericii, a celor care încercăm să ducem o viaţă evlavioasă, vă asigurăm, e la fel de intensă ca în Vieţile Sfinţilor, unde dracii îi pândeau pe Sfinţi la tot pasul. Cu nimic mai puţin se întâmplă acest lucru şi astăzi. Nu e zi de la Dumnezeu ca să nu avem tot felul de întâmplări sataniste în viaţa noastră: ba computerul o ia razna din senin, ba se sparge o ţeavă de apă, ba încep zgomote la vecini când tu te rogi, ba ţi se strică obiectul de care ai nevoie sau pierzi un lucru absolut important.

Dracii îşi fac treaba din plin. Ei au normă de împlinit, au răspunderi faţă de superiorii lor în răutate şi de aceea nu mai ştiu cum să te facă să te enervezi, să te oboseşti, să păcătuieşti, să uiţi de lucrurile bune, să nu îţi aminteşti de ceea ce trebuie sau să nu faci lucrul bun pe care ţi l-ai pus în gând să-l faci.

Strategia enervării este 100% scorneală demonică. Dacă au reuşit să te enerveze îşi iau tălpăşiţa pentru că ţi-au stricat ziua şi munca.

Mă întreba cineva: De ce părinte unii sunt fericiţi iar eu am numai probleme? Eu dau din ale mele tuturor, îi ajut pe câţi pot iar mie mi se întâmplă tot felul de probleme. Şi i-am răspuns doamnei care mă întreba: „Pentru că dv. aveţi inimă bună: de aceea aveaţi probleme. Dacă v-aţi lăsa de făcut bine, deodată nu aţi mai avea nicio problemă, dar atunci nu aţi avea împlinirea, pacea, bucuria sufletească de acum”.

Cei care încearcă să se îndrepte, cei care înţeleg că nu au avut o viaţă bună până acum şi vor să se pocăiască, au mare nevoie de oameni care să îi îndrume. De ce? Pentru că dracii îi asaltează într-un mod constant, exasperant, arătându-le că starea de dreptate pe care o vor ei este foarte obositoare şi cere mult efort, pe când păcatul aduce confort şi nu cere atâta muncă.

Marea luptă a demonilor este cu cei care nu se lasă convinşi să facă rău, să rămână în rău. Cea mai mare emoţie, palpitaţie a demonilor sunt cei care nu cred în deznădejdea pe care le-o aduc demonii ci se pleacă, smeriţi şi simpli în faţa lui Dumnezeu. Dacă ai păcătuit cu ceva, nu te pierde cu firea! Iar dacă îţi vin tot felul de gânduri care par că sunt gânduri de pocăinţă, dar te înfricoşează, te deznădăjduiesc, nu le băga în seamă, că sunt de la demoni. Îndemnurile spre pocăinţă care vin de la Dumnezeu sunt pline de linişte. Pocăinţa şi căinţa pentru păcate aduce uşurare, liniştire şi nu remuşcări, frici sau obsesii.

Imginile caricaturizante ale demonilor sau cele în care îi fac plăcuţi generaţiei curente fac parte din politica de înfrumuseţare a Iadului. Vezi femei-diavoliţe care te îndeamnă la desfrâu, vezi pornografie deviloidă, vezi pe drac personaj de film sau de desen animat, pe extraterestrul deştept care ne culturalizează, plasma halucinantă care iese din rău şi este fiara sau merge prin timp ca vampir, strigoi sau individ cu puteri paranormale şi extrasenzoriale.

Fascinaţia pentru rău, pentru morbid, pentru abjecţie, pentru urât e o marcă a satanismului sub diverse forme. Cei ce cu dracul se scoală în gură şi tot cu el se culcă, ştiu foarte bine ai cui sunt, pe cine glorifică. Coarnele ţapului, semnul satanist cu care se salută orice rocker şi care nu este interzis în nicio televiziune e un semn de recunoaştere, alături de tricourile cu cranii şi sânge, şi alte mărci la vedere, ale celor care sunt antihrişti.

De fapt e o modă care se vinde bine să fii antihrist, gay, ocultist, extremist, fanatic religios, destructivist, nihilist. Treaba e să fii anti, nu contează împotriva cui, dar tu să fii împotrivă. Din analizele noastre personale, nu cred că mai avem de-a face cu un spirit de frondă împotriva la a ceva particularizat, individualizat, ci generaţia noastră trăieşte plăcerea de a fi altceva fără niciun motiv.

Bătaia de joc la adresa Mântuitorului Hristos, a Sfinţilor, a sfinţeniei, a Sfintei Cruci, a Sfintelor Moaşte, a poruncilor evanghelice, a mântuirii şi a Împărăţiei Cerurilor se face pentru ca omul să se simtă bine, să se simtă în afara prescripţiilor, a zonelor de interdicţie. De când traduc la Biblia Satanică a lui La Vey am înţeles fără dubii, că acest om a fost unul dintre cei mai cinstiţi anti-hrişti, pentru că a fost direct. El se luptă cu Hristos, numai cu El, în mod deschis, fără ambiguităţi, fapt pentru care Îl numeşte cel mai adesea victima însângerată, cu litere mici.

În capitolul unde sunt acum, el spune că porunca iubirii nu prinde decât la eunuci, pentru că, consideră că dragostea duhovnicească poate fi trăită numai de către cei care nu simt excitaţie sexuală. Şi, dacă porunca iubirii aproapelui este porunca lui Hristos, spune el, porunca Satanei e să te iubeşti pe tine însuşi, pentru că grija de sine e cea mai mare datorie a noastră.

Nu spunem noi cel mai adesea: Ai grijă de tine!, cu sensul: Nu te uita la alţii, fă ce poţi şi revino acasă, indiferent dacă e să calci peste cadavrele altora? Grija de sine, idolatria de sine, apare adesea în discursul vedetelor, sub forma: Am grijă de corpul meu sau în reclame: Răsfaţă-ţi simţurile!

Cred că La Vey a intuit cel mai bine substanţa lumii postmoderne, bazată pe autosuficienţă şi pe adulare de sine. Conceptele sataniste sunt trăite efectiv şi inconştient de mulţi dintre noi. Auziţi cum sună unele dintre ele: Iubeşte-te pe tine însuţi! Răzbună-te pe vrăjmaşul tău! Iubirea şi mila sunt slăbiciune. Să învingă cel mai bun! Eliberează-te de mentalitatea de sclav sau de turmă, adică nu te mai comporta ca un creştin.

Toate disfuncţiile vieţii şi ale societăţii noastre au ceva în comun cu dracii: sunt propriile lor invenţii. Omul şi dracul conlucrează la extinderea Iadului. Iar atunci când nu mai vrei să fii robul dracilor, atunci dumnealor intră în mare panică, în mare tremur şi încep să te lovească orbeşte, din toate părţile. Numai că noi nu suntem singuri în această situaţie, ci avem Apărător puternic în vreme de război, pe Cel ce a biruit pe diavol, păcatul şi moartea, pe Domnul şi Mântuitorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian.

Două Icoane ale Sf. Iuliana din Lazarevo şi fotografii ale bisericii din Santa Fe cu hramul Sfintei Iuliana

Prima Sfântă Icoană, a doua, şi aici fotografiile cu Biserica Ortodoxă din Santa Fe.

Ne-au fost trimise tot de domnul Victor Popescu Sandu, căruia îi mulţumim frumos şi pe această cale, pentru efortul de a colabora cu noi şi de a aduce un sprijin viguros, elocvent, misiunii noastre teologice de pe acest blog.

Pr. Dorin.

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo, Ocrotitoarea celor căsătoriți

După obişnuitul început se zic Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoana vie a lui Hristos şi a mărturisit că familia este o cale de sfinţenie, biruind cu iscusinţă cursele vrăjmaşului şi ispitele trupeşti, să o lăudam, iubitorilor de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Icosul 1

Tu eşti bucuria noastră, mângâierea şi ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună-călătoreşti pe marea vieţii cu cei ce se roagă ţie, izbăvindu-i de vifor şi ducându-i la limanul cel liniştit al raiului, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, mlădiţă a Bisericii drept-slăvitoare;
Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;
Bucură-te, înger al curăţiei şi al rugăciunii;
Bucură-te, dreptar al vieţuirii creştine în familie;
Bucură-te, pildă pentru soţiile credincioase;
Bucură-te, pavăză a mamelor creştine şi a copiilor lor;
Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească;
Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor care o caută;
Bucură-te, mână întinsă celor ce vor să se pocăiască;
Bucură-te, ajutătoare celor ce pun început bun mântuirii;
Bucură-te, glas al sfinţeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 2-lea

Născându-te într-o familie credincioasă, încă din copilărie sufletul tău a râvnit după frumuseţile cereşti, ai iubit postul şi rugăciunea mai mult decât petrecerea cu cei de o vârstă cu tine şi nu te-ai scârbit când erai defăimată pentru nevoinţele tale, ci Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Orfana rămânând de la o vârstă fragedă, ai căutat să trăieşti ca o vrednică fiică a Maicii Domnului, şi la ea ai căutat sprijin şi ocrotire. Şi, prigonită fiind de rudele care nu înţelegeau asprimea vieţii tale, nu te-ai lenevit a duce lupta cea bună. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că, între oameni trăind, ai ales a fi cu mintea la cele cereşti;
Bucură-te, că, lipsită fiind de iubirea mamei tale, ai căutat iubirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ocrotitoare a orfanilor şi a copiilor lipsiţi de dragostea părintească;
Bucură-te, alinare a suferinţelor celor apăsaţi de singurătate;
Bucură-te, că frăgezimea vârstei nu te-a împiedicat să dobândeşti Duhul cel Sfânt;
Bucură-te, că nu te înduplecai să renunţi la nevoinţele tale;
Bucură-te, că timpul îl petreceai în lucrări duhovniceşti;
Bucură-te, că îţi ascundeai virtuţile cu smerenie;
Bucură-te, că prin răbdarea batjocurilor te-ai încununat;
Bucură-te, că nu ai căutat înţelegere la oamenii slabi în credinţă;
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când erai dispreţuită pentru vieţuirea ta;
Bucură-te, că pe stânca răbdării ai stat şi te rogi pentru cei lipsiţi de răbdare;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 3-lea

Iubitor de Hristos fiind părintele care te-a cununat cu soţul tău, după predania Sfinţilor Părinţi v-a călăuzit să trăiţi în viaţa de familie, sporind în iubire, în rugăciune şi nevoinţă, ca sa cântaţi împreună cu toţi sfinţii: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Stavilă eşti celor care defaimă căsătoria zicând că este o cale a poftelor şi a patimilor, pentru că ai adeverit că nunta este o mare binecuvântare şi un mare dar pentru cei care o trăiesc în Hristos şi în Biserică, după cuvântul Sfântului Pavel, apostolul neamurilor. Şi drept mulţumire îţi zicem unele ca acestea:

Bucură-te, că ai arătat că familia e drum spre rai;
Bucură-te, că ai îndepărtat îndoiala de la cei şovăitori;
Bucură-te, adeverire a vieţii trăite după Evanghelie;
Bucură-te, următoare a poveţelor Sfântului Apostol Pavel;
Bucură-te, întărire a celor care aleg să se unească în Taina cununiei;
Bucură-te, praznic al inimilor care caută să dobândească sfinţenia;
Bucură-te, floare care aduci bună-mireasmă în casele creştinilor;
Bucură-te, sprijin al celor care se împotrivesc duhului acestei lumi;
Bucură-te, mărturisitoare a iubirii prin care familia se întăreşte;
Bucură-te, că goneşti diavolii semănători de dezbinare;
Bucură-te, că izgoneşti tulburarea şi neînţelegerea;
Bucură-te, pace a familiilor credincioase;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 4-lea

Ai înţeles, Sfântă Iuliana, că dacă prin femeia credincioasă se poate mântui bărbatul necredincios, dacă urmează credinţei şi faptelor ei de virtute, cu atât mai mult bărbatul credincios poate să se folosească de vieţuirea sfântă a soţiei sale şi să Îi cânte lui Dumnezeu cu glas de strigare: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ai vrut să îl duci şi pe soţul tău Gheorghe la măsura nevoinţelor tale, vrând să se vadă şi în fapte credinţa sa. Cu pricepere l-ai sfătuit să ridice pe umerii săi crucea nevoinţelor, făcându-te pilda pentru soţii credincioşi ca să se sprijine unul pe altul în lupta cea duhovnicească, şi pentru aceasta auzi de la noi:

Bucură-te, sfeșnic aprins de Dumnezeu în noaptea îndepărtării de credinţă;
Bucură-te, că pe soţul tău l-ai sfătuit cu multă pricepere;
Bucură-te, că de la tine învaţă soţii să se ajute în războiul duhovnicesc;
Bucură-te, sfătuire cu pricepere şi mustrare blândă;
Bucură-te, nădejde a celor biruiţi de deznădejde;
Bucură-te, că aduci gândul cel bun în sufletele şovăitoare;
Bucură-te, că de nepriceperea noastră nu te scârbești;
Bucură-te, că ne arăţi cum să îi ajutam pe cei de lângă noi;
Bucură-te, că nu prin vorbe, ci prin fapte ne înveţi să îi sfătuim;
Bucură-te, cuvânt bun spus la vremea potrivită;
Bucură-te, tăcere roditoare binecuvântată de Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare pentru toţi cei ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 5-lea

Cu treisprezece copii te-a binecuvântat Dumnezeu, şi vie roditoare ai fost, după cuvântul Psalmistului David. Dar greutăţile creşterii copiilor nu te-au îndepărtat de lucrarea duhovnicească, ci ţi-au fost pricină de înmulţire a virtuţilor, căci I-ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cum te vom lauda, mamă cu mulţime de copii şi sfântă cu mulţime de fii duhovniceşti? Că prin faptele tale i-ai ruşinat pe cei care fug de crucea facerii de copii şi de cea a creşterii lor în Hristos, şi pentru aceasta îţi cântam:

Bucură-te, laudă a soţilor care nu îşi îngroapă talanţii;
Bucură-te, urmaşă a sfintelor mame din vechime;
Bucură-te, că ai adus pe lume treisprezece copii;
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când Domnul i-a luat la El pe unii din ei;
Bucură-te, că ţi-ai crescut copiii în dreapta credinţă;
Bucură-te, că i-ai învăţat să trăiască pentru Hristos;
Bucură-te, că nu i-ai hrănit doar trupeşte, ci şi duhovniceşte;
Bucură-te, mărturisitoare a virtuții şi osândire a păcatului;
Bucură-te, mustrătoare a femeilor care vor să lepede pruncii;
Bucură-te, că îi cerţi pe soţii care nu vor să facă copii;
Bucură-te, că, aflând despre faptele tale, unii se pocăiesc pentru păcatele lor;
Bucură-te, că mică biserică a fost familia ta;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 6-lea

Nu ne este lesne să înţelegem cum, purtând grija familiei, ai găsit vreme să te ocupi şi de mulţime mare de săraci şi de orfani, dar ai arătat prin aceasta că mulţimea treburilor casei nu trebuie să-i oprească pe credincioşi să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

În loc să asculte poruncile Evangheliei şi să poarte de grija săracilor, bolnavilor, orfanilor şi tuturor necăjiţilor, mulţi creştini se îngrijesc numai de binele lor şi al rudelor lor, dobândind bunătăţile pământeşti şi pierzând Împărăţia Cerurilor; dar tu ai ţinut poruncile şi ai dobândit raiul cel gătit sfinţilor. Iar noi, învăţându-ne din jertfelnicia ta, îţi cântăm:
Bucură-te, că te osteneai lucrând nopţile pentru a-i ajuta pe săraci;
Bucură-te, hrănitoare a celor flămânzi şi însetaţi;
Bucură-te, că prin lucrul mâinilor tale i-ai îmbrăcat pe cei lipsiţi;
Bucură-te, că i-ai îngrijit în casa ta pe cei bolnavi;
Bucură-te, că aveai grijă ca morţii să fie înmormântaţi după lege;
Bucură-te, că nici casnicii tăi nu ştiau milosteniile tale;
Bucură-te, că ai fugit de lauda omenească;
Bucură-te, că ai rânduit milosteniile cu dreaptă socoteală;
Bucură-te, că pentru virtutea ta unii slujitori te ocărau;
Bucură-te, că ai răbdat defăimările lor fără să te mâhneşti;
Bucură-te, chemându-ne să luăm de la tine pildă de vieţuire;
Bucură-te, că ne îndemni să îţi urmăm în milostenie;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 7-lea

Ridicându-te la rugăciune într-o noapte, vrăjmaşul diavol te-a înspăimântat, iar tu, de frică, ai lăsat rugăciunea şi te-ai dus să te culci, dar nici în somn ispita nu a încetat, căci ai visat mulţime de diavoli care încercau să te omoare. Dar, rugându-te Maicii Domnului şi Sfântului Nicolae, ai primit degrabă ajutor, şi pentru aceasta I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Sfântul Nicolae ţi-a spus în vis: „Fiica mea! Fii tare şi puternică şi nu te înfricoşa de ameninţările diavolilor, căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de diavoli şi de oamenii cei răi”, iar tu, trezindu-te, l-ai văzut cum ieşea ca un fulger din camera ta, deşi uşa era închisă. Te lăudăm cu toţii, cinstită Iuliana, pentru că ești fiica duhovnicească a sfântului din Mira Lichiei:

Bucură-te, că de ispitele întunericului ne ajuţi să ne ferim;
Bucură-te, că celor înfricoşaţi de diavol le aduci pacea;
Bucură-te, sprijin al preoţilor care se luptă cu puterile întunericului;
Bucură-te, că îi ajuţi să izgonească diavolii care îi chinuie pe oameni;
Bucură-te, că Domnul ţi-a dat putere împotriva duhurilor necurate;
Bucură-te, ca pe cei robiţi de păcate îi îndrepţi spre pocăinţă;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale nevăzutului înşelător îi descoperim cursele;
Bucură-te, că ai arătat ca mirenii pot ajunge la măsurile monahilor;
Bucură-te, că, precum ai fost ajutată de Sfântul Nicolae, ne ajuţi şi tu pe noi;
Bucură-te, că nu numai de diavoli, ci şi de oamenii răi te-a apărat sfântul ierarh;
Bucură-te, că, cinstindu-i pe sfinţi, ai fost ajutată de ei;
Bucură-te, că acum împreună cu ei Îl slăveşti pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 8-lea

Încercând iar diavolii să te înspăimânte, degrabă a venit Sfântul Nicolae şi i-a gonit, dar unul din ei a strigat fugind că la bătrâneţe vei muri de foame şi nu vei mai putea să ajuţi pe nimeni după obicei, dar tu nu te-ai înfricoşat, ci I-ai cântat lui Dumnezeu cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Mii şi mii de creştini au murit din pricina marii foamete îngăduite de Dumnezeu pe pământul rusesc, tu însă te-ai străduit să nu laşi nici un sărac să plece neajutorat de la uşa casei tale. Şi, ştiind că nici acum nu îi laşi lipsiţi de ajutorul tău pe cei necăjiţi, îţi zicem:
Bucură-te, că în vremuri grele credinţa nu ţi s-a împuţinat;

Bucură-te, că atunci când puțin-credincioşii se tulburau tu ţi-ai păstrat pacea;
Bucură-te, că în lume ai trăit ca şi cum nu ai fi fost din lume;
Bucură-te, că i-ai îndemnat pe cei de lângă tine să se mulţumească cu ce aveau;
Bucură-te, că rugându-i să nu fure de la alţii i-ai învăţat să ceară de la Dumnezeu;
Bucură-te, că necazul l-ai înfruntat prin veselie duhovnicească;
Bucură-te, că în necazuri a fost încercată credinţa ta;
Bucură-te, că ai purtat crucea sărăciei fără să cârteşti;
Bucură-te, că răbdând sărăcia nu L-ai hulit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că ştiind greutățile vieţii îi ajuţi pe cei lipsiţi;
Bucură-te, milostivă ajutătoare în ceasul încercării noastre;
Bucură-te, că te rogi să avem cele de trebuinţă;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 9-lea

Cum oare să vieţuim, ca să Îi fim bineplăcuţi lui Dumnezeu? Cine are cu adevărat dreapta socoteală, rânduind cum trebuie postul şi rugăciunea? Ştiindu-ne micimea, ne rugăm ţie, Sfântă Iuliana, să te rogi să fim îndrumaţi prin părinţii noştri duhovniceşti, ca lui Dumnezeu, Care te-a întărit, să Îi putem cânta cu toţii cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Nu te-ai uitat la neputinţa firii femeieşti, ci ai adăugat nevoinţă peste nevoinţă, simţindu-te acoperită de harul lui Hristos. Nefiind maică, ai arătat că mirenii pot lua asupra lor jugul asprelor nevoinţe, ruşinându-i pe toţi cei care spuneau că vremea nevoinţelor a trecut, şi pentru râvna ta îţi zicem:

Bucură-te, că însetai după cuvintele înţelepte ale Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că nu în puterile tale, ci în Hristos ţi-ai pus nădejdea;
Bucură-te, că ai fugit de lenevie şi de împrăştierea minţii;
Bucură-te, că nu ai lăsat ispita mândriei să îți intre în suflet;
Bucură-te, că ai dispreţuit făţărnicia şi purtarea fariseică;
Bucură-te, că mult te-ai folosit de sfaturile duhovnicului tău;
Bucură-te, că îi ajuţi pe creştini să îşi găsească duhovnici iscusiţi;
Bucură-te, că, ascultându-L pe Dumnezeu, ai fost şi tu ascultată de El;
Bucură-te, că nopţile le petreceai în privegheri, bucurându-te în Domnul;
Bucură-te, că, rugăciunea lui Iisus zicând neîncetat, ai curăţit cămara inimii tale;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii pentru cei din vâltoarea lumii;
Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai aşteptat ca o fecioară înţeleaptă;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 10-lea

După ce ai adus pe lume treisprezece copii, ai râvnit a-ţi înmulţi nevoințele şi te-a frământat gândul plecării la mănăstire. Dar soţul tău te-a rugat să rămâi alături de el, învoindu-se să trăiţi în înfrânare, ca fraţii. Iar tu, fiind soţie ascultătoare şi mamă iubitoare de fii, te-ai supus cu smerenie, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ai arătat că nu dispreţuieşti nunta, trăind viaţa legiuită cu bărbatul tau, însă ai arătat şi că scopul vieţii de familie este dobândirea raiului. Iar după ce ţi-ai făcut datoria de mamă, născând şi crescând mulţi copii, ai vrut să urci mai sus pe scara virtuţilor, şi ai trăit lângă soţul tău ca lângă un frate în Hristos. Şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că ai vrut sa urmezi cuvioşilor părinţi şi cuvioaselor maici;
Bucură-te, că, fără să depui voturile călugăreşti, ai trăit ca o maică;
Bucură-te, că, rămânând în aceeaşi cameră cu soţul tău, ai trăit îngereşte;
Bucură-te, că, după moartea acestuia, te-ai pregătit pentru propria moarte;
Bucură-te, că, fără sa porţi pe tine haina monahală, ai purtat haina nevoinţelor;
Bucură-te, că preotul a auzit glasul Maicii Domnului care din icoană te-a lăudat;
Bucură-te, că glasul a mărturisit în chip minunat că Duhul Sfânt sălăşluieste în tine;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a chemat să te rogi la biserică, nevoindu-te;
Bucură-te, că, deşi era foarte frig, i-ai dat ascultare, necruţându-ţi ostenelile;
Bucură-te, că, sărutând tu icoana Născătoarei de Dumnezeu, în tot satul s-a simţit bunămireasmă;
Bucură-te, că Împărăteasa Cerurilor a cerut să fii cinstită pentru sfinţenia ta;
Bucură-te, că, pentru evlavia ta, oamenii L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 11-lea

Îmbolnăvindu-te în ultimele zile ale vieţii tale, nu ţi-ai împuţinat nevoinţele, ci ai înmulţit rugăciunile. Şi când, slăvindu-L pe Dumnezeu, ai părăsit această lume s-a văzut pe capul tău o coroană de aur şi o lumina albă, pentru care toţi I-au cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Bucurie mare au avut cei care au aflat moaştele tale nestricate şi de mir izvorâtoare, şi au dus de îndată la catedrală un vas cu mirul binemirositor, cu care ungându-se bolnavii au primit tămăduire. Vestind şi noi binecuvântarea sfintelor tale moaşte, îti cântăm aşa:

Bucură-te, că la moartea ta s-a arătat pe capul tău o coroană de aur;
Bucură-te, că ai fost încununată de Dumnezeu pentru sfinţenia ta;
Bucură-te, că, după moarte, ai cerut să fii înmormântată lângă soţul tău;
Bucură-te, că şi prin aceasta ai arătat cinstea familiei;
Bucură-te, adeverind că taina căsătoriei nu se sfârşeşte în lumea aceasta;
Bucură-te, că îi chemi pe creştini să se pregătească pentru viaţa cea veşnică;
Bucură-te, că şi după moarte L-ai mărturisit cu putere pe Hristos;
Bucură-te, că aflarea Sfintele tale Moaște a fost pricina de bucurie;
Bucură-te, că mulţimea mirului izvorât a arătat mulţimea minunilor tale;
Bucură-te, că celor care îşi întinează trupurile prin păcate le vădeşti rătăcirea;
Bucură-te, că celor care dispreţuiesc trupul le arăţi greşeala;
Bucură-te, că trupul tău a fost templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 12-lea

Arătându-te dupa moarte preotesei Agata, care era bolnavă, i-ai zis: „Mergi la biserică şi săruta icoana Sfintei Iuliana”, iar ea, tămăduindu-se, a făcut cunoscută minunea ta, cântându-I lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Mulţime mare de minuni ai făcut nouă, credincioşilor, şi pentru aceasta te rugăm să stai lângă noi în fiecare zi a vieţii noastre, apărându-ne în necazuri şi ispite, ca să îţi cântăm cu inimile pline de bucurie:

Bucură-te, că pe preoteasa Agata ai chemat-o să sărute icoana ta;
Bucură-te, că şi pe noi ne chemi să te cinstim ca pe o ajutătoare a noastră;
Bucură-te, că pe copiii cărora le curgea sânge din mâini şi din picioare i-ai vindecat;
Bucură-te, că pe Iosif l-ai izbăvit de moarte când nimeni nu credea că va mai trăi;
Bucură-te, că el a venit pe jos în satul Lazarevo pentru a-ţi mulţumi;
Bucură-te, că din ostenelile lui ne învăţăm şi noi să fim mulţumitori;
Bucură-te, că ai stins focul care se apropia de biserică;
Bucură-te, că multe feluri de minuni ai săvârţit prin harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, primind puţinele noastre cuvinte de laudă;
Bucură-te, că din Rusia în toata lumea s-a întins lauda ta;
Bucură-te, ca moaştele tale au binecuvântat ţinuturi îndepărtate;
Bucură-te, minune a lui Dumnezeu pentru întărirea adevăratei credinţe;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

Condacul al 13-lea

O, Sfântă Iuliana din Lazarevo, comoară a Rusiei dreptcredincioase şi a întregii Biserici, primeşte acum această rugăciune care se aduce ţie ca mulţumire pentru ajutorul pe care îl dai neamului creştinesc, şi întăreşte-ne ca până la sfârşitul vieţii noastre să Îi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul 1: Tu eşti bucuria noastră, mângâierea şi ajutorul nostru… şi Condacul 1: Pe Sfânta Iuliana cea milostivă…

Apoi se zice această:

Rugăciune

Sfântă Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei şi reazem al familiilor credincioase, plecând genunchii la rugăciune cădem către tine şi te rugăm: vezi necazurile care ne apasă, vezi furtuna care s-a ridicat asupra noastră. Nu ne lăsa, sfântă a lui Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrabă, aşa cum şi Sfântul Nicolae a venit în ajutorul tău când erai înconjurată de diavoli. Nu pregeta, sfântă, să arăţi puterea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu pentru mângâierea celor neputincioşi.

Vino, Sfântă Iuliana, vino şi stai lângă inimile noastre apăsate de durere şi de tulburare. Roagă-te să ne întărim credinţă, să părăsim păcatele şi să punem început bun mântuirii. Arată-te păzitoare a curăţiei şi iubirii celor căsătoriţi, îndrumătoare a copiilor şi a tinerilor.

Fii mângâietoare a orfanilor şi a celor întristaţi şi grabnică tămăduitoare a celor bolnavi, aşa cum ai fost şi celor care au primit de la tine ajutor minunat în rugăciunile lor.

Ai grijă de toţi creştinii, de copii, de părinţii lor, de toți monahii şi monahiile, de toţi preoţii şi ierarhii.

Roagă-te pentru noi, să nu fim înghiţiţi de duhul lumii acesteia şi să nu lepădăm credinţa cea dreaptă. Ci să mergem pe calea sfinţeniei, pe calea rugăciunii şi a virtuţilor, ca, acoperiţi de rugăciunile tale, să Îl slăvim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

1 2.268 2.269 2.270 2.271 2.272 2.403