Ion Bârlădeanu: un geniu doar pentru alții

Ion Bârlădeanu, în România: muritor de foame, cu talent de geniu pentru pictură și colaj…Pentru alții, citiți articolul acesta din Guardian

The guests were chic, the bordeaux was sipped with elegant restraint and the hostess was suitably glamorous in a ­canary yellow cocktail dress. To an outside observer who made it past the soirée privée sign on the door of the Anne de Villepoix gallery on Thursday night, it would have seemed the quintessential Parisian art viewing.

Yet that would been leaving one ­crucial factor out of the equation: the man whose creations the crowd had come to see. In his black cowboy hat and pressed white collar, Ion Barladeanu looked every inch the established artist as he showed guests around the exhibition. But until 2007 no one had ever seen his work, and until mid-2008 he was living in the rubbish tip of a Bucharest tower block.

Today, in the culmination of a dream for a Romanian who grew up adoring Gallic film stars and treasures a miniature Eiffel Tower he once found in a bin, ­Barladeanu will see his first French exhibition open to the general public.

Dozens of collages he created from scraps of discarded magazines during and after the Communist regime of Nicolae Ceausescu are on sale for more than €1,000 (£895) each. They are being hailed as politically brave and culturally irreverent.

For the 63-year-old artist, the journey from the streets of Bucharest to the galleries of Europe has finally granted him recognition. „I feel as if I have been born again,” he said, as some of France’s leading collectors and curators jostled for position to see his collages. „Now I feel like a prince. A pauper can become a prince. But he can go back to being a pauper too.”

That Barladeanu should remain stoical in the face of his sudden stardom is perhaps unsurprising. In 1989, he was one of many Romanians whose delight at Ceausescu’s fall turned to frustration when work dried up. For the next 20 years, he lived on a mattress amid sacks of rubbish in the garbage room of a block of flats, earning money from odd jobs and making collages in secret.

„This was a man living on the border of society and still retaining a sense of self,” said Alexander Nanau, a Bucharest-based director who has filmed a documentary on Barledeanu for HBO Central Europe. „He was lazy in a good way because that was the only way he could make his art – by hiding from a society he didn’t want to get involved with.”

Eventually, in 2007, Barladeanu showed his collages to an artist who happened to also be combing through the garbage. Amazed, the artist called a gallery owner. From that moment on, Barladeanu’s days in the dump were numbered.

„I instantly thought it was something very important, at least for Romania,” said Dan Popescu, whose H’Art gallery specialises in young, little-known contemporary artists. With badly decaying teeth and a face ravaged by over 60 Romanian winters, Barledeanu was not young, and his anonymity would not last long.

Within six months, he was given his first exhibition, a flat of his own and a brand new set of dentures. In 2009, he made his first trip overseas and showed some collages at the Basel art fair. This week, he jetted into Paris, saw the Eiffel Tower for real and had lunch with the actor and fan Angelina Jolie, in town for her next movie.

Barledeanu describes himself as a „director” of his own films and considers each collage to be a movie in itself. While many are light-hearted, others are darker, infused with black humour and often focusing on the man he calls his „greatest fear”. „I knew that if he knew about my work Ceausescu would not sleep in peace in his grave,” he said. „If people had found out about my work they could have chopped my head off … But this is my revenge”.

Many of the most explosive collages were made after 1989, but those that were made during the regime have already interested collectors. Antoine de Galbert of La Maison Rouge art foundation said he appreciated „the risk involved” in Barledeanu’s work, while Jérôme Neutres of the Grand Palais said the artist’s background lent the collages a unique appeal.

„Of course there is a fairytale aspect to his work, but that is not important to me. What I like is that he has been spared the usual artistic circles and his work is refreshing as a result”, he said.

Whatever the world thinks, Barladeanu says he will carry on working regardless. „It’s like eating pie or sandwiches. It fulfils me,” he said in his fast-paced Romanian slang. „If I were reincarnated in another life I would still be making collages, and if I could take them to the moon I would”.

Poate că ar trebuie să ne fie, mai mult decât suntem obișnuiți, rușine, atunci când nu ne vedem valorile…dar aflăm că alții le văd din plin și se bucură de ele.

De când totul va fi altfel

Conținutul surprizei de astăzi e acesta:

pentru că

Teologie pentru azi

a

devenit

un brand  al Ortodoxiei românești,

platforma noastră se va muta, in integrum, aici:

http://www.teologiepentruazi.ro/

*

După 4 ani de WordPress gratuit, unde am făcut misiune ortodoxă de prim rang, cu minimum de spațiu și de resurse… și cu maximum de eficiență, arătăm așa:

Teologie pentru azi = 5289 articole

Sinaxis = 700 articole

Biblioteca Teologică = 799 articole

A vedea și a fi văzut = 36 articole

+

pagini paralele

+

cărțile noastre…

+

câteva portofolii de imagine, video și audio

+

câteva spații de comunicare online

+

resurse gratuite

Toate la vedere…

Toate pentru dv. și a meritat din plin…

De aici încolo toate acestea vor deveni una…

Viitorul?!

Teologie pentru azi = http://www.teologiepentruazi.ro/

Sperăm să ne urmați acolo…pentru ca să trecem la nivelul al 2-lea al platformei noastre.

Pentru că nimic nu va mai fi la fel…ci cu mult mai bun!

Vă mulțumim frumos tuturor!

Dorin Ștef: un creator de online al recuperărilor istorice

Un jurnalist cu preocupări etnografice și de strângere de folclor, care creează un online care ne-a uimit prin diversitatea tematică și prin minuțioasa muncă de cercetare.

Pe lângă articolele zilei, care sunt, cu precădere, rodul muncii sale ziaristice, paginile colaterale blogului său conțin datele muncii sale de cercetare concretizate în cărți deja publicate.

Și putem găsi aici o antologie de folclor maramureșean, despre cum Miorița s-a născut în Maramureș,  o carte de bibliografie entografică și de folclor maramureșean, o istorie exegetică a baladei Miorița, o altă carte despre cine s-a ocupat de folclorul maramureșean sau despre relația lui Nichita Stănescu cu Maramureșul.

Fiind un creator de online în Blog.com și creând Maramureș fan, d-l Dorin Ștef e prima mare surpriză românească, pentru noi personal, a lui 2010, în materie de recuperare istorică a tradiției unei zone geografice românești.

Primul blog personal masterizat al platformei ”Teologie pentru azi”

Pe un domeniu gratuit și cu o temă gratuită…a rezultat Teologie pentru azi (Best of), unde am inserat primele 3 cărți ale noastre, editate la nivel online, spre download (vor urma și celelalte…), fără ca http-ul să îl alegem noi.

Http-ul blogului a fost ales de cei care ne-au furnizat domeniul iar contul ne-a fost activat într-o zi și jumătate. Avem în funcție la această dată 16 pluginuri, avem posibilități uluitoare de monitorizare și de manipulare a filelor audio, video și a fotografiilor…iar diferența de masterizare între ce avem și acesta…e incomparabilă.

„A vedea și a fi văzut”: noul blog fotografic al platformei noastre

Aici vom publica numai fotografiile noastre de top.

Cam așa arată arhiva noastră în prima zi de funcționare.

Surprizele sunt oamenii. Ele nu vin niciodată singure…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LWHGTC4XgGg]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zd2c0ymlSeY]

În Facebook am primit, în 10 minute, una după alta, două cereri de prietenie (deși sunt indescriptibile gesturile) mai mult decât uluitoare.

Prima vine din partea ÎPS Michel Laroche iar a doua din partea teologului și matematicianului Andreas Kumpis din Grecia.

Onlineul pe care îl crează ÎPS Michel are legătură cu spiritualitatea, eclesiologia și geopolitica religiosă și e o plăcere rară, din punctul meu de vedere, văzând un mitropolit ortodox că se racordează la prezenteitate atât de firesc. De ce? Pentru că încă trăim sub impresia că onlineul e numai pentru copii cu mucii la nas, pentru fraieri…și nu pentru misiune ortodoxă, când el e, în primul rând, pentru revărsare de frumusețe…

Pe domnul Andreas Kumpis l-am văzut doar la fotografii (speciale)…și poate, o să îl înțelegem și mai bine, în cele ce urmează…pentru că Facebook e un cadru unde oamenii se întâlnesc, tocmai pentru ca să își spună…cine sunt.