Sfânta Liturghie a Sfântului Dionisie [Areopagitul], episcopul Atenei. Liturghia secolului 1 al Bisericii

sf-dionisie-areopagitul

Liturghia Sfântului Dionisie [Areopagitul],

episcopul Atenei[1]

1. Prima rugăciune înainte de binecuvântarea păcii

Preotul: Doamne Dumnezeule, Cel care eşti simplu şi nu compus, şi Care eşti neajuns în fiinţa Ta cea preaînaltă; Dumnezeule, Tată, al Cărui nume poartă toată paternitatea, care este în cer şi pe pământ; Începătorule al dumnezeirii [Principium divinitatis], Cel care fiinţa dumnezeiască ţi-o împărtăşeşti şi Care desăvârşeşti pe cei care se desăvârşesc; Binele cel mai presus de orice bine şi Frumuseţea cea mai presus de orice frumuseţe; împacă-ne, [dă-ne] linişte, pace, unindu-ne într-o singură inimă şi o singură minte.

Uneşte-le pe cele despărţite, pentru ca să se întoarcă de la cele rele şi dă-le să aibă aceeaşi iubire, pentru ca şi aceştia să dobândească asemănarea cu fiinţa Ta cea prea înaltă.

Şi astfel, Tu, Cel care eşti Unul mai presus de toate, fă-ne pe noi una, prin binele care uneşte minţile noastre, ca să fim uniţi şi să nu aflăm că suntem despărţiţi înaintea Ta, în vremea aceasta, a aducerii tainice.

Şi aceasta, pentru ca noi înşine, şi unii pe alţii, prin îmbrăţişarea dragostei [per amplexus charitatis] şi [prin] unirea iubirii [nexus dilectionis], să fim una în mod duhovniceşte, prin pacea aceasta a Ta, care ne odihneşte pe toţi, prin harul şi milostivirea şi iubirea de oameni aduse oamenilor prin Unul Născut Fiul Tău, şi împreună cu Preasfântul Tău Duh, prin Care şi cu Care Ţi se cuvine slava, cinstea şi stăpânirea.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace [tuturor]![2]

Poporul: Şi cu duhul tău![3]

Diaconul: Daţi-vă pace unul altuia![4]

Poporul: Fiecare [dintre noi].

Diaconul: [Să lăsăm toate] în urmă!

Poporul: Suntem înaintea Ta, Doamne!

Preotul: Dătătorule al sfinţeniei şi Dăruitorule a tot binele, Doamne, Care eşti sfinţenia a toată făptura raţională, sfinţeşte-ne pe noi! Sfinţeşte-ne, prin Duhul Tău cel Sfânt, pe noi, slujitorii Tăi [servos Tuos],  care ne plecăm înaintea Ta!

Eliberează-ne pe noi de robiile pătimaşe ale păcatelor, de invidie, de minciună, de înşelătorie, de ură, de duşmănii şi de cei prin care acestea se lucrează, pentru ca să ne învrednicim ca să săvârşim această sfântă slujbă [sancte ministerium] a Sfintelor şi făcătoarelor de viaţă Taine [Sacramentorum vivifactium], prin Marele Arhiereu ceresc, Iisus Hristos, Unul Născut Fiul Tău, prin Care şi cu Care Ţi se cuvine slava şi cinstea.

Poporul: Amin.

Preotul: Existenţă mai presus de orice existenţă şi dintru veşnicie, a Cărei fiinţă este de necuprins[5], Care exişti de Sine şi preexişti tuturor şi Care ai toată slava fără schimbare; a Cărei bunătate întrece orice dorinţă a toate câte există, atât a celor înţelegătoare[6], cât şi a firilor dăruite cu înţelegere[7], dă-ne să înţelegem, să experiem cu adevărat Darurile [acestea], care ne stau înainte.

Căci cine, decât Tu Însuţi, eşti mai presus de orice existenţă, şi, [de asemenea], lângă noi [ades nobiscum] şi întru noi [inter nos]? Căci [eşti cu noi] şi în acest ceas, în această Sfântă Taină a Ta, pe care ne-ai cerut-o şi pe care o aduci pentru noi.

[De aceea, te rugăm] ca să ne faci vrednici a sta înaintea tronului prea înalt al măreţiei Tale şi să purtăm vasele sfintei Tale slujiri cu mâinile noastre necurate.

Poartă dar pentru noi, Doamne, haina nedreaptă cu care Te-am îmbrăcat, căci Tu, Iisuse, eşti fiul lui Iosif[8], Care ai şters murdăria [prin îmbrăcarea] marelui veşmânt al preoţiei.

Şi, de aceea, credincios şi drept lucru ne-ai dat nouă, ca de asemenea şi noi să ne împodobim cu acelaşi veşmânt al slavei [vestimento gloriae]. Fiindcă Tu singur acest veşmânt ai purtat  şi, de asemenea, ai făcut ca Biserica să fie încununată de slavă. Pentru aceasta pe Tine te vedem înveşmântat în ea, [în aceasta] care luminează dumnezeieşte mintea şi care umple împărătescul Tău ospăţ.

Aşadar, şi din jertfa aceasta, care este înaintea noastră, dă-ne nouă ca să ne împărtăşim întru bucurie, pentru ca să-Ţi aducem Ţie cinste şi laudă.

Poporul: Amin.

Diaconul: Să stăm cu cuviinţă [Stemus decenter]!

Poporul: Mila Domnului [Misericordiae Dei][9].

Preotul: Dragostea lui Dumnezeu [Charitas] [să fie cu voi, cu toţi!]

Poporul: Şi cu duhul tău!

Preotul: Sus [să aveţi] inimile [Sursum corda] !

Poporul: Avem către Domnul.

Preotul: Să aducem mulţumire Domnului!

Poporul: Cu vrednicie şi cu dreptate este.

Preotul, cu glas scăzut [inclinatus]: Căci, cu adevărat, întrece puterea minţii, a cuvântului şi a gândului binefacerile slujirii Tale, Doamne şi nu este în stare nicio gură, nicio minte şi nicio limbă a Te mări şi a Te cinsti pe Tine.

Căci Cuvântul Tău a făcut să fie cerul şi Duhul gurii Tale toate Puterile cele cereşti; toţi luminătorii care sunt întru tărie, soarele şi luna, apa şi pământul şi cele care sunt întru ele.

Care glas dar, nu va înceta în faţa Sa? Ce cuvinte să avem, câte glasuri, cuvântări şi imne neîncetate ca să Te binecuvântăm pe Tine? Căci Tu eşti izvorul binelui, Cel mai presus de orice laudă iar fiinţa Ta este mai presus de orice existenţă.

[Preotul] cu glas ridicat [elevans vocem]: Te laudă făptura această văzută şi simţită, Doamne, cât şi făptura aceea înţelegătoare şi mai presus de simţuri. Cerul şi pământul Te preaslăvesc, marea şi aerul Te propovăduiesc, soarele, în alergarea sa, Te laudă [sol in cursu suo te laudat] iar luna, în schimbările sale, Te cinsteşte [luna in mutationibus suis te veneratur].

Ceata Arhanghelilor şi oastea Îngerilor, Puterile acelea mai presus de lume şi de puterea minţii binecuvintează neîncetat împărăţia Ta.

Razele luminii, cele ale slavei Tale sfinţitoare depăşesc toate, [care răsar din fiinţa Ta cea] mai presus de toate şi neajunsă.

Începătoriile şi Domniile laude Îţi strigă. Puterile şi Stăpâniile Te cinstesc. Puterile [cereşti], Tronurile şi Scaunele, preamăresc inaccesibilitatea Ta, [adică] strălucirile luminii veşnice [splendores lucis aeternae].

Oglindă fără pată, Fiinţă sfântă, Cea care faci toate cu înţelepciune prea înaltă, mai presus de orice voinţă de a înţelege şi decât toate cele tainice, tunet inimitabil care mişti preastrălucit şi, cu dreptate, glasurile făpturii raţionale, Heruvimii, cei cu mulţi ochi [cherubim multioculi], care se mişcă cel mai delicat, Te binecuvintează!

Serafimii cei cu 6 aripi [sex alis], şi care zboară deplin, Te sfinţesc; cei care îşi acoperă cu aripile lor feţele, şi cu altele îşi acoperă picioarele, şi cu altele zboară şi strigă unul către altul. Iar înfocarea lor nu încetează, pentru că sunt cuprinşi de strălucirea Ta [şi cântă] cântări prea dulci [cantus suaves]. Şi toată firea cea curată, cântă, deopotrivă, împreună, aducându-Ţi Ţie slavă veşnică, căci numai pe Tine se cuvine a Te lăuda, a-Ţi striga Ţie şi a-Ţi zice.

Poporul: Sfânt, Sfânt, Sfânt.

Preotul, cu glas scăzut: Sfânt eşti, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Ziditorule şi Creatorule a toată firea nevăzută, cât şi a celei văzute şi simţite.

Sfânt eşti, Dumnezeule, Fiule Unule Născut, Puterea şi Înţelepciunea Tatălui [virtus et sapientia Patris], Doamne şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Sfânt eşti, Dumnezeule, Duhule Sfinte, Desăvârşitorul şi Sfinţitorul Sfinţilor.

Treime Sfântă şi nedespărţită [Trinitas Sancta et indivisa], deofiinţă şi egală întru cinste [consubstantialis, aequalisque gloriae], a Cărei milostivire este nesfârşită către neamul nostru.

Tu singură eşti sfântă şi sfinţeşti pe toţi. Căci nu ai părăsit neamul acesta al nostru, când l-ai izgonit din Paradis, ci, întrucât tot neamul nostru s-a afundat în păcate, atunci Tu Însăţi Te-ai descoperit prin Cuvântul, Care pentru lume S-a sărăcit.

Căci, cu adevărat, [firea umană] a luat [Dumnezeu] Cuvântul şi întru toate S-a făcut pe Sine asemenea nouă, afară de păcat [excepto peccato], şi ne-a dat nouă ca să ne umplem de sfinţenie, [căci pentru aceasta] a statornicit acest ospăţ [convivium]: ca să ne umplem de viaţă.

[Preotul] cu glas ridicat: Care a fost zămislit, format şi modelat de către Sfântul Duh şi S-a născut, ca om, din sângele fecioresc [ex sangvine virgineo] al Sfintei Fecioare, Născătoarea de Dumnezeu [Genitricis Dei], Maria, şi din trupul curat şi preasfânt al aceleia, [El], Viaţa cea dintâi, şi a purtat dumnezeirea în trup, păstrând nevătămate legile firilor şi proprietăţile lor [conservatis naturae lege et proprietatibus], dar într-un mod mai presus de fire.

Căci astfel S-a arătat Dumnezeu întru Duhul şi om în trup. Şi, întrucât era Cuvântul cel mai înainte de veci, dintru Tine, era cinstit ca Dumnezeu, dar avea şi firea noastră. Iar puterile şi minunile, pe acestea toate pe care le-a lucrat, [le-a lucrat] împreună [,ca Dumnezeu şi om,] pentru ca să Se arate ca ceea ce este: căci este, de asemenea, Cel care dă vindecare desăvârşită [sanationem absoluta] şi mântuire desăvârşită [salutemque perfectam] întregului neam omenesc.

Astfel, în cele din urmă, a şi desăvârşit iconomia Sa pentru noi, şi înainte de mântuitoarea Sa cruce, a luat pâinea în curatele şi sfintele Sale mâini [accepit panem in manus Suas puras et sanctas], şi arătând-o Ţie, Dumnezeule, Tată, aducând mulţumire †, binecuvântând †, sfinţind †, frângând, a dat-o Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând: Luaţi şi mâncaţi din aceasta şi credeţi că aceasta este Trupul Meu şi aceasta pentru voi şi pentru mulţi se frânge şi se dă, spre ispăşirea căderilor[ ad expiationem delictorum], spre iertarea păcatelor [remissionem peccatorum]  şi spre viaţa de veci [vitam aeternam].

Poporul: Amin.

Preotul: De asemenea, acelaşi lucru [a făcut] şi asupra paharului [super calicem], în care a amestecat vin şi apă [quem miscuit vino et aqua], aducând mulţumire †, binecuvântând †, sfinţind †, l-a dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând: Luaţi, beţi din acesta voi toţi, şi credeţi că acesta de aici este Sângele Meu, al Noului Testament, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă şi se dă spre ispăşirea căderilor[ ad expiationem delictorum], spre iertarea păcatelor [remissionem peccatorum]  şi spre viaţa de veci [vitam aeternam].

Poporul: Amin.

Preotul: Apoi, El Însuşi a dat poruncă [praeceptum], prin însăşi Sfinţii Săi Apostoli, întregii comunităţi [toti coetui] şi adunării celor credincioşi [congregationi fidelium], zicând: Aceasta să faceţi întru pomenirea mea [Hoc facite in Mei memoriam]! Căci, ori de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea amestecarea, care este în paharul acesta şi acest ospăţ [convivium] veţi săvârşi, moartea Mea veţi pomeni, până când voi veni.

Poporul: Morţii Tale, Doamne, îi facem pomenire.

Preotul: De aceea, porunca Ta, Stăpâne, o împlinim, moartea şi învierea Ta pomenim, prin jertfa [sacrificium] aceasta, pe care o săvârşim continuu, în taină.  Căci aşteptăm a doua Ta venire, restaurarea[10] [renovationem]  neamului nostru şi umplerea de viaţă a mortalităţii noastre [vivificationem mortalitatis nostrae].

Căci nu în mod simplu[11] [va veni], ci ca un Dumnezeu, cu puterea slavei, întru negrăita şi nesuportata venire a Duhului. Şi pe tronul slavei împărăţiei Tale vei şedea, făcând cunoscută puterea împărăţiei Tale la toată făptura şi vei face judecată [exiges][12].

[Iar] această jertfă, pe care acum o săvârşim, întru pomenirea Ta, Doamne, este pentru patimile Tale pe care, pentru noi, le-ai pătimit pe cruce.

[De aceea], să Te arăţi milostiv, o, Bunule şi Iubitorule de oameni, în ceasul acela plin de teamă[13] şi de îngrijorare [in hora illa plena timoris et trepidationis], acestei adunări care Te adoră pe Tine şi tuturor fiilor Sfintei Biserici, [care au fost]  răscumpăraţi prin scumpul Tău sânge [et omnibus filiis Ecclesiae Sanctae redemptae sanguine pretioso Tuo].

Curăţeşte-i pe aceştia, cu focul cărbunilor, prin săturarea lor de sângele Tău şi [cu cele care sunt] semnul Tainelor Tale, în numele Tău cel sfânt, pentru ca nu cumva [să-i atingă] focul Babilonului, ca pe fiii casei lui Hanania*.

Căci nu cunoaştem pe altul în afară de Tine, Doamne, şi nici altă nădejde de mântuire nu avem, ci numai Tu eşti ajutătorul şi mântuitorul neamului nostru.

De aceea, înţelepţeşte Biserica Ta, pentru ca noi, din toate gurile şi limbile noastre, să ne rugăm Ţie şi, prin Tine şi Părintelui Tău, zicând:

Poporul:  Miluieşte-ne!

Preotul: A noastră milă.

Diaconul: Care, decât acest ceas, va fi mai înfricoşat?

2. Preotul, cu glas scăzut, zice rugăciunea de invocare a Sfântului Duh

Te chemăm pe Tine, Dumnezeule, Tată! Miluieşte-ne pe noi şi spală şi curăţeşte, prin harul Tău, murdăria faptelor mele celor rele. [Fă acestea], prin milostivirea Ta, pe cele care sunt vrednice de mânie.

Căci nu îmi întind mâna mea către Tine, decât prin credinţă, fiindcă nici nu pot să privesc către cer, din pricina multor mele nedreptăţi şi a spurcăciunii [spurcitiam] faptelor mele. Ci întru bunătatea, harul şi în multa Ta răbdare [mă încred], pentru a-mi întări sufletul şi întru rugăciunea către Duhul Tău cel Sfânt, pentru ca să-L trimiţi peste mine [ut mittas Eum super me] şi peste darurile acestea care sunt puse înainte [et super has oblationes propositas] şi peste poporul Tău cel credincios [populumque Tuum fidelem].

Preotul[14] : Auzi-mă pe mine, Doamne!

Poporul: Doamne miluieşte! [ 3 ori].

Preotul: Aşadar să coboare peste acestea şi să le adumbrească pe ele, şi să facă pâinea aceasta Însuşi † Trupul vieţii, care să ţină în viaţă sufletele noastre, † Trupul mântuirii, † Trupul ceresc, Trupul care mântuieşte sufletele şi trupurile noastre, Trupul Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, prin împărtăşirea cu acesta.

Poporul: Amin.

Preotul: Şi amestecarea, care este în paharul acesta, să o facă † Sângele vieţii, care să ţină în viaţă sufletele noastre, † Sângele mântuirii, † Sângele ceresc, Sângele care mântuieşte sufletele şi trupurile noastre, Sângele Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, prin împărtăşirea cu acesta.

Poporul: Amin.

Preotul: De aceea, urmând Tradiţia [Traditionem] şi porunca Ta dumnezeiască [commendationem divinam], care ne-au făcut părtaşi Tainelor Tale şi minunatelor Tale prorocii,  dăruim această Euharistie [Eucharistiam], care este înaintea Ta, şi prin ea pomenim iubirea Ta faţă de noi, şi întreaga iconomie [dispensationem] a Unuia Născut Fiul Tău [făcută] în această lume. Şi acum Te pomenim pe Tine prin aceasta şi milostivirea Ta cea dintotdeauna şi proprie, pe care o revarsă acum asupra făpturii Tale, şi ne mântuieşte pe noi de mânia [ira] pregătită celor nedrepţi şi de chinurile [suppliciis] pe care le lucrează răutatea şi de atacul crud al demonilor [crudeli impugnatione daemonum], care răneşte sufletele noastre, atunci când vom pleca de aici[15].

Şi fă-ne pe noi vrednici de Împărăţia Ta şi de sălăşluirea cu aceia, care au împlinit poruncile Tale, ca să-Ţi aducem Ţie slavă şi mulţumire [etc.[16]], [acum şi pururea şi în vecii vecilor].

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scăzut: Cuvintele Tale sunt nemincinoase [non mendacibus] şi învăţăturile pe care ni le-ai dat sunt preadevărate, Doamne, pentru că bucurie prea mare se face în cer şi pe pământ pentru un singur păcătos care se pocăieşte. De aceea, Te bucuri acum, Doamne, întru îndreptarea [conversione] robilor Tăi[17] şi înaintea Ta sunt aceştia acum.

Astfel uneşte-ne pe noi cu bucuria sufletelor celor credincioşi şi drepţi, cu a Părinţilor, a Patriarhilor, a Profeţilor, a Apostolilor, a Învăţătorilor, a Evangheliştilor, a Mucenicilor, a Mărturisitorilor, a celor râvnitori pentru cultul dumnezeiesc, a binefăcătorilor, a celor care fac milostenie, a celor care împart după nevoile celor săraci şi cu a tuturor, care stau astăzi înaintea Ta într-o singură cântare, la altarul acesta sfânt, de aici şi în Ierusalimul cel ceresc.

Cu glas ridicat: Şi împreună cu aceştia şi pe toţi cei care, în multe feluri, au întărit Biserica Ta cea sfântă, care este de la o parte şi până la cealaltă a pământului, şi care au păstrat în linişte şi pace învăţăturile evanghelice şi apostolice, prin dumnezeieştii episcopi [antistites divinos], care drept au iconomisit cuvântul adevărului [verbum veritatis] şi au învăţat învăţăturile adevăratei evlavii [dogmatibus verae religionis]; prin sfinţii preoţi [sacerdotes santos], care au îmbrăţişat cuvântul vieţii şi în mod desăvârşit l-au purtat întru iconomisirea Tainelor Tale celor cereşti; prin cumpătaţii diaconi [diaconos modestos], care au lucrat Tainele Tale, cele curate şi împărăteşti, fără pată; prin adevăraţii credincioşi [fideles veros], care s-au ocupat de fapte şi lucrări vrednice de numele de creştin; prin corul fecioarelor [choreas virginum] şi a celor care s-au oprit de la împreunare şi care şi-au mortificat [trupurile], pentru ca să poarte întru mădularele lor viaţa Unuia Născut  Fiu al Tău.

Şi astfel, învredniceşte-i pe toţi ai Bisericii, ca să fie o singură turmă cu cei din acel Ierusalim[18], împreună cu primii născuţi din ceruri, pentru ca împreună cu aceia să Te slăvim duhovniceşte, Dumnezeule Tată, şi pe Unul Născut Fiul Tău şi pe Duhul Tău cel Sfânt.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scăzut: Aşadar, ajută, Doamne, pe cei care ajută Biserica Ta cea sfântă, pe cei care depun jurăminte [votis], pe cei care dau zeciuială [decimis], pe cei care slujesc şi fac daruri. Şi pe toţi cei care se roagă împreună cu noi şi pentru toţi aceia, pentru care ne-ai dat ca să ne rugăm, Doamne, Iubitorule de oameni [amator hominum].

Preotul, cu glas ridicat: Aşadar, dă vindecare desăvârşită [curam perfectam] şi mântuire deplină [salutomque plenam], tuturor celor care se îngrijesc de cei săraci, celor care se ostenesc pentru a-i hrăni pe orfani şi pe văduve şi celor care-i vizitează pe cei bolnavi şi neputincioşi. Răsplăteşte-le celor, care de acum umblă în cele bune, celor care, cu adevărat, se bucură de cele nestricăcioase, căci Tu, Doamne, eşti Cel care ai făcut veacurile şi Care dai mare milă şi Ţie Ţi se cuvine cinstea, acum şi pretutindeni, şi Unuia Născut Fiului Tău.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scăzut: Opreşte mânia împăraţilor, o, Împăratul împăraţilor [Rex regum] [şi] domoleşte furia soldaţilor! Războaiele [bella] şi revoltele [seditiones] le strică, surpă mândria ereticilor [fastum haereticorum] şi hotărârea judecăţii Tale să nu fie împotriva noastră, a celor care Te mărturisim, ci să fie peste noi iubirea Ta de oameni şi întoarce întru milă milostivirea Ta.

Preotul, cu glas ridicat: Liniştea şi pace care este la Tine, dă-o pământului şi tuturor celor care locuiesc pe el. Cercetează-l pe el prin bunătatea Ta şi prin lucrarea milostivirii Tale, prin întocmirea de vânturi bune şi liniştite, prin îmbelşugarea roadelor [pământului] şi prin recolte din destul şi prin mulţimea florilor. Fereşte-l pe el de toată mânia loviturilor [plagis furoris[19]] şi de toate răutăţile nedrepţilor vrăjmaşi [iniquis inimicorum], atât duhovniceşti cât şi trupeşti, şi depărtează [de la noi] toate patimile cele vătămătoare, pentru ca neîncetat cântări de slavă [hymnos gloriae] să-Ţi cântăm Ţie şi Unuia Născut Fiului Tău.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scăzut: La altarul acesta, şi în cel mai presus de cer, pomeneşte-i pe toţi cei care fac binele şi pe toţi cei care Ţi-au plăcut Ţie pe pământ. În primul rând, pe cea, cu adevărat, Sfânta Născătoare de Dumnezeu [Sanctae Genitricis Dei], pe [înainte]vestitorul [nuntii] Ioan, Botezătorul [Baptistae] şi Înaintemergătorul [praecursoris], pe Petru şi pe Pavel şi pe toată ceata Apostolilor, împreună cu care este şi Ştefan [protomartirul], şi mulţimea aceea a Mucenicilor, şi pe toţi aceia, care înainte de ei, cu ei şi după ei, au plăcut Ţie şi îţi plac Ţie.

Preotul, cu glas ridicat:  Şi în toată vremea, pe toţi cei care beau pe acesta[20], să-i uneşti pe ei cu cei aleşi şi cu casnicii Tăi, Cel care porţi neputinţele noastre [infirmitatem nostram], Doamne! Uneşte-ne pe noi cu cei fericiţi, prin împărtăşirea de cele dumnezeieşti[21], şi primeşte darurile şi rugăciunile noastre înaintea tronului împărăţiei Tale cel mai presus de toate, pentru ca în toate războaiele şi neputinţele şi nevoile să avem îndrăzneală către Tine.

Căci, într-adevăr, păcatul nostru şi dreptatea noastră nimic nu sunt[22], înaintea vastităţii oceanului [de dragoste] şi a nesfârşitului milostivirii Tale.

De aceea, cu o singură inimă Te privim, Cel care dai fiecăruia răsplătiri pentru faptele lor cele bune şi cu toţii şi într-o singură adorare lăudăm împărăţia Ta şi a Unuia Născut Fiul Tău.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scăzut: Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii [omnium episcoporum], învăţătorii [doctorum] şi pe mai marii [praesulum] Sfintei Tale Biserici, care, de la Apostolul Iacov, episcopul şi martirul şi până în ziua noastră, au plăcut şi îţi plac Ţie.

Preotul, cu glas ridicat: Numără-ne [insere nobis], Doamne, între adevăraţii Tăi credincioşi şi între cei râvnitori pentru dreapta credinţă, şi dă-ne curăţia iubirii lor şi nu ne pedepsi pe noi, pentru faptele lor cele fără de vină. Ci [dă-ne ca] să urmăm faptelor lor, pentru ca să ne împărtăşim de răsplata acelora şi de cununa biruinţei, care este pregătită unora ca acelora în împărăţia Ta cerească. Şi împreună cu aceia să-Ţi cântăm Ţie şi să-Ţi aducem slavă, [împreună] şi Unuia Născut Fiul Tău.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas scăzut: Pomeneşte, Doamne, pe toţi ce adormiţi [omnium defunctorum], care au adormit [decubuerunt] cu nădejdea Ta [spe Tua], întru dreapta credinţă [in fide vera]. Pe toţi cei înrudiţi [cu noi] şi pe care i-am pomenit, pe părinţii, pe fraţii şi pe învăţătorii noştri trupeşti şi duhovniceşti, şi pe cei pentru care s-a adus şi pe cei care au adus darul, jertfa aceasta, această sfântă jertfă.

Preotul, cu glas ridicat: Uneşte, Doamne, numele tuturor celor care s-au pomenit [acum] între Sfinţii Tăi, [şi-i fă să se sălăşluiască] întru fericita odihnă a celor care se veselesc şi se bucură întru Tine. Nu le pomeni lor păcatele lor şi nici nu-Ţi aduce aminte de nebunia [insipienter][23] lor. Căci nimeni din cei legaţi de trup [carni alligatus] nu sunt curaţi [innocens] înaintea Ta.

Fiindcă numai Unul a fost văzut pe pământ fără de păcat, Iisus Hristos, Unul Născut Fiul Tău şi e singurul care a venit să facă legământ, prin a cărui milostivire şi noi am dobândit nădejde.

Poporul:  De aceasta să ne umplem.

Preotul, cu glas scăzut: Păcatele noastre şi ale celor [care au fost] făcute cu voie, din ştiinţă sau din neştiinţă sau în taină, slăbeşte-le, fii milostiv [cu ei], Doamne, Iubitorule de oameni!

Preotul, cu glas ridicat: Şi umple-ne pe noi de nesfârşita pace, care vine de la iubirea Ta de oameni. Pentru ca să stăm fără înfruntare la dreapta Ta şi cu faţă deplină şi credincioasă să contemplăm strălucirea Unuia Născut Fiul Tău, la arătarea Ta cea de-a doua, întru slavă, pe cer. Pentru ca să auzim glasul acela, preafericit, care se va zice celor fericiţi: binecuvântaţii Tatălui Meu, luaţi moştenirea împărăţiei cereşti şi pentru ca astfel, cu toţii, să slăvim şi să lăudăm numele Tău, căci Ţie Ţi  se cuvine toată cinstea.

Poporul: Întotdeauna.

Preotul: Pace [tuturor!]

Poporul: Şi cu duhul tău!

3. Preotul frânge pâinea şi zice rugăciunea aceasta, înainte de Tatăl nostru.

Preotul: Tatăl tuturor şi Începutul cel mai presus de toate, Lumină veşnică [lux eterna] şi Izvorul luminii [fons lucis], Care iluminezi toată făptura cea dăruită cu raţiune, al Cărui glas ridică din pulbere pe cei slabi şi din gunoi ridici pe cei săraci, Care pe noi, cei care am fost căzuţi [jactatos], înstrăinaţi şi neputincioşi, ne-ai dat să fim chemaţi casnici şi fii ai Tăi, prin iubitul Tău Fiu, umple-ne pe noi de sfinţenia fiilor Tăi şi dă-ne acele nume, pentru că nu suntem vrednici ca să ne arătăm înaintea Ta. Ca să nu fie înfruntată toată slujirea noastră şi toate faptele noastre, ci întru curăţia inimii, întru curăţia înţelegerii şi cu minte dumnezeiască, să putem acum să Te chemăm pe Tine, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Sfinte şi Cerescule, şi să-Ţi  cerem şi să-Ţi zicem: Tatăl nostru care eşti în ceruri.

Poporul: Sfinţească-Se numele Tău [etc.] [şi următoarele, până la finalul rugăciunii].

Preotul: Eliberează-ne, Doamne, pe noi slujitorii şi fiii Tăi, de toate ispitele cele grele şi care ne luptă cu putere, şi de toate durerile trupului nostru şi ale sufletului, pentru ca să nu ne pierdem prin acestea. Păzeşte-ne pe noi de cel rău şi de toată răutatea şi de şiretlicurile lui cele vătămătoare [technis ejus perniciosis], căci Tu eşti Împăratul tuturor şi Ţie slavă Îţi aducem.

Poporul:  Amin.

Preotul:  Pace [tuturor]!

Poporul: Şi cu duhul tău!

Preotul: [Să stăm] înaintea [Domnului]!

Poporul: Înaintea Ta, Doamne!

Preotul: Caută, Doamne, spre poporul Tău cel credincios, căci înaintea Ta ne plecăm şi aşteptăm darul Tău şi privim spre darul Sfintelor Taine ale Unuia Născut Fiul Tău, Dumnezeule Tată! Nu lua de la noi harul Tău şi nu ne scoate pe noi de la slujirea Ta şi de la participarea la Sfintele Tale Taine, ci ne pregăteşte pe noi, ca întru curăţie şi fără pată, să ne învrednicim de acest ospăţ [convivio][24].

Pentru ca, fără conştiinţă ruşinată [conscientia inculpata], să ne bucurăm întotdeauna [semper fruamur] de scumpul Său Trup şi Sânge [Corpore et Sanguine Ejus pretioso] şi întru viaţa veşnică şi fără de sfârşit să ne odihnim întru odihna cea duhovnicească şi să fim părtaşi ospăţului Tău împărătesc, pentru ca să Îţi aducem Ţie slavă şi laudă.

Poporul:  Amin.

Preotul: Pace [tuturor]!

Poporul: Şi cu duhul tău!

Preotul: Harul Domnului să fie [etc.] [peste voi]…

Poporul: Şi cu duhul tău.

Diaconul: Să fim cu frică!

Preotul: Sfintele Sfinţilor [Sancta sanctis]

Poporul: Un singur Părinte sfânt.

Diaconul: Să stăm cu cuviinţă [Stemus decenter][25]!

Poporul: Înaintea Ta.

Preotul: Ţie Îţi aducem mulţumire[26], Doamne, şi Îţi mulţumim din suflet, pentru că am cunoscut bunătatea Ta, căci dintru nefiinţă [ex nihilo] ne-ai adus pe noi şi ne-ai făcut ceea ce suntem, şi ne-ai făcut casnici şi fii ai Tăi prin Sfintele Tale Taine. Şi Taina aceasta evlavioasă ne-ai poruncit-o nouă, pentru ca acestei mese duhovniceşti noi să ne învrednicim. Păstrează în noi, Doamne, darul Dumnezeieştilor Tale Taine [depositum Mysteriorum Tuorum Divinorum] şi fă-ne să mergem întru asemănarea vieţii îngereşti, pentru ca să avem viaţă şi să ne desăvârşim înaintea Ta.

Să nu ne desparţi pe noi de Sfinţii Tăi, ci dă-ne nouă să săvârşim în mod desăvârşit voia Ta cea mare şi desăvârşită, pentru ca să fim pregătiţi de descoperirea deplinătăţii aceleia ultime şi să stăm înaintea măreţiei Tale  şi, după dreptate, să ne facem părtaşi bucuriei împărăţiei Tale, prin harul, mila şi iubirea de oameni ale Unuia Născut Fiul Tău, prin Care şi cu Care Ţi se cuvine slava, cinstea, [etc.] [ şi închinăciunea, împreună şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor].

Poporul: Amin.

Preotul: Pace [tuturor]!

Poporul: Şi cu duhul tău!

Diaconul: După [aceasta].

Poporul: Înaintea Ta, Doamne!

Preotul: Hristoase, Împărate al slavei şi Părinte care ai făcut veacurile, Jertfa cea sfântă, Arhiereule ceresc, Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatul lumii [peccatum mundi], iartă păcatele poporului Tău şi nu-l lăsa ca să fie stăpânit de nebunie [insipientias]. Păstrează-ne pe noi prin comuniunea Sfintelor Tale Taine. [Depărtează de la noi] tot păcatul, fie cu cuvântul sau cu gândul sau cu lucrul, pentru ca să ne bucurăm de intimitatea casei Tale.

Nu te depărta de la faţa noastră, ci păzeşte-ne trupul nostru prin Trupul Tău şi reînnoieşte sufletul nostru prin Sfintele Tale Taine şi binecuvântarea Ta, Doamne, să fie în tot omul nostru dinăuntru şi din afară, pentru ca să Te slăveşti în noi şi între noi şi de-a dreapta Ta să ne aşezi pe noi şi să avem binecuvântarea Tatălui Tău şi a Preasfântului Tău Duh.

Poporul: Amin.

Diaconul: Binecuvântat eşti Doamne!


[1] Traducerea noastră este făcută din limba latină şi este conformă cu Liturgia Sancti Dionysii, Athenarum Episcopi, apud PG, vol. 3, col. 1123-1132.

[2] Cu sensul: Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi cu toţi!

[3] Cu sensul: Această pace, pe care o ceri lui Dumnezeu pentru noi, ne rugăm ca Domnul să o dea şi duhului tău sau să o coboare şi în duhul tău!

[4] Se iertau reciproc sau îşi dădeau pace, adică arătau că nu au nimic unul cu altul, după cum s-a păstrat obiceiul şi astăzi în Liturghia romano-catolică.

[5] Incomprehensibilă.

[6] Bunătatea lui Dumnezeu întrece dorinţa Puterilor cereşti.

[7] Bunătatea lui Dumnezeu însă întrece şi orice dorinţă a oamenilor.

[8] Se referă la Sfântul Patriarh Iosif şi la haina sa deosebită, care preînchipuia slujirea arhierească a Domnului.

[9] Cu sensul: Fie dar să fie mila Domnului cu noi!

[10] Reînnoirea prin har a umanităţii, transfigurarea ei.

[11] A doua Ta venire nu va mai fi una smerită.

[12] De aici şi exegeză sau exigenţă. Exegeza e o înlănţuire de judecăţi, de aprofundări de conştiinţă ale unui text. Tocmai de aceea nu orice comentariu la un text este şi o exegeză autentică. Iar atunci când eşti exigent cu tine însuţi, este atunci când îţi ceri de la tine anumite lucruri, în urma unei autoexaminări profunde, adică, după ce ai judecat foarte profund asupra lucrurilor pe care Domnul le cere de la tine.

[13] Al Judecăţii obşteşti.

[14] Cu glas tare, se înţelege.

[15] Atunci când vom adormi, când vom trece de la viaţa de aici la cea veşnică.

[16] Ce să înţelegem din acest etc. apărut în text? Că exista un final, un apolis arhicunoscut, cu care se încheia această rugăciune? Acest etc. mai apare de încă două ori în ediţia de faţă. În col. 1131, după:  Sanctificetur nomen Tuum şi, prin care, se înţelege, că poporul rostea până la sfârşit rugăciunea Tatăl nostru, care era începută de către preot şi în col. următoare, în col. 1132, la sfârşitul rugăciunii preotului, după „per quem et cum quo Te decet gloria, honor”. Se pare că ceea ce lipseşte în ultima citaţie este: „acum şi pururea şi în vecii vecilor”, pentru că poporul răspunde cu Amin. Aşa s-ar putea explica şi apariţia lui etc. în cazul de faţă: finalul arhicunoscut al unui apolis.

[17] Îndreptare ca sfinţenie, pentru că e vorba de viaţa Sfinţilor, care mereu s-au îndreptat, s-au întors către Domnul.

[18] Care este în ceruri, ceresc.

[19] A plăgilor, a catastrofelor de tot felul îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele noastre.

[20] Adică Sângele Domnului.

[21] Adică de Sfânta Euharistie.

[22] Înaintea Ta. Nici păcatul nostru nu e atât de mare ca El să nu ni-l poată ierta şi nici dreptatea noastră nu e atât de mare ca să fie luată în seamă de către Domnul.

[23] Nebunia oamenilor mântuiţi înseamnă păcatele pe care le-au făcut şi de care au fost iertaţi de Dumnezeu, pentru că le-au spovedit şi de acestea s-au pocăit.

[24] Şi iată sensul autentic al lui a fi convivial cu cineva! Convivialitea eclesială e cu mult mai mult decât convivialitatea ocazionată de şederea împreună la masă. Pentru că numai participarea tuturor la aceeaşi Liturghie şi împărtăşirea din acelaşi potir a multora ne face să fim împreună în aceeaşi viaţă, în aceeaşi bucurie, în aceeaşi nădejde. Pentru ca să fim convivi trebuie să avem aceeaşi credinţă, aceeaşi iubire şi să ne împărtăşim cu toţii din Sfintele şi de viaţă făcătoarele Taine, pentru ca aceeaşi credinţă, dragoste şi împărtăşire să ne lege într-o comuniune autentică, profundă, abisală.

[25] Adevărata decenţă este o virtute dumnezeiască şi nu o manifestare politicoasă, scoasă din contextul unei vieţi religioase. Un om manierat nu este, în mod neapărat, un om decent / evlavios, ci evlavia sau decenţa reprezintă starea noastră în faţa lui Dumnezeu, cum ne simţim noi când ştim că suntem cine suntem şi că stăm în faţa Celui Preasfânt, incomparabil de sfânt.

[26] Se pare că înainte de această rugăciune se împărtăşea întreaga Biserică, pentru că aceasta e o rugăciune de mulţumire pentru primirea Sfintelor Taine.

Traducere din lb. latină şi note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Acatistul Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu (4 mai)

mormantul-fericitului-ilie-vazatorul-de-dumnezeu1

[Reprezintă 17 pagini manuscriptice computerizate]

*

Acatistul Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

(4 mai)

După obişnuitul început se zice:

Troparul, glas al 6-lea:

Frumuseţea oamenilor şi bucuria celor ce se nevoiesc dumnezeieşte, buna cuviinţă şi văzătorule de cele cereşti al ortodocşilor, Fericite Ilie, ca unul care ai iubit rugăciunea şi cunoaşterea celor de taină, roagă-te pentru noi, fiii tăi, lui Dumnezeu, ca pace şi dragoste dumnezeiască să reverse întru noi, cei care ne rugăm ţie şi te fericim cu cuvinte înveselitoare, zicând: Bucură-te, coloana de foc a Bisericii lui Hristos!

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Te fericim pe tine, preacuvioase Părinte, Sfântul cel prea frumos apărut în mijlocul indiferenţei şi al materialismului ateu, care ai iubit pe Dumnezeu mai mult decât viaţa, sănătatea şi familia ta. Căci pentru Domnul ai mărturisit cele ale sfinţeniei în închisorile cele înfiorătoare ale comunismului şi te-ai umplut de vederea Împărăţiei lui Dumnezeu, mai degrabă decât de reeducarea satanică a conducătorului celui lumesc. Pentru aceasta şi noi, cunoscând viaţa ta cea plină de minuni copleşitoare, cu fiască iubire îţi cântăm:

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Icosul 1:

Părinţii tăi Fericite, Ştefan şi Petra, te-au adus pe lume de ziua Sfântului Proroc Ilie, şi cu dumnezeiască înţelepciune ţi-au dat numele lui, de harul rugăciunii căruia te-ai umplut din destul. Ai fost podoaba părţii de lume unde tu te-ai născut, pentru că ai iubit de mic viaţa cumpătată mai degrabă decât tumultul deşertăciunilor. Cu minte atentă şi plină de doruri sfinte cercetai făptura lui Dumnezeu şi cunoaşterea cea de multe feluri, dorind să devii profesorul copiilor doritori de înţelepciune. Şi pentru că viaţa ta a fost o oglindire a multe feluri de virtuţi, auzi de la noi, iubitorule de curăţie, unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai străpuns norii cu rugăciunea ta şi te-ai făcut ştiutorul tainelor celor mai înalte;

Bucură-te, a cărui copilărie e plină de cuminţenie şi de gingăşie;

Bucură-te, în a cărui fire tăcută se ascundea o inimă plină de aşteptări fără seamăn;

Bucură-te, suflet de poet sfânt, care ai cântat în poeme nenumărate măreţia luminii dumnezeieşti;

Bucură-te, omule îngeresc, netemător de moarte şi de suferinţă;

Bucură-te, profesorul multor adulţi şi dulcele părinte al teologilor;

Bucură-te, care ai dus greul întregului război trupesc, dar şi al celui duhovnicesc şi ai fost decorat de Împăratul ceresc cu lumina Sa;

Bucură-te, tată de fiică şi soţ plin de candoare dumnezeiască;

Bucură-te, cel singur şi plin de simplitate, care ai cutremurat pe demoni şi înspăimânţi pe oameni prin măreţia smereniei tale;

Bucură-te, lumina omului cinstit şi a celui care rabdă necinstea mai degrabă decât să se răzbune;

Bucură-te,  potirul nesecat al minunilor şi liniştirea celor agasaţi de demoni;

Bucură-te, povaţa întăritoare şi prietenul care nu cunoaşte semeţia şi necuviinţa;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 2-lea :

Înrolat fiind în armata română, Fericite Ilie, ai condus cu multă conştiinţă pe soldaţii tăi, îndemnându-i să fie morali şi viteji în luptă, apoi devenind profesor ai predat cu multă atenţie şi înţelegere atât limba şi  literatura neamului tău, cât şi limba engleză elevilor şi ucenicilor tăi, făcând din ei oameni de nădejde. Căci nu precupeţeai niciun efort pentru a-i învăţa carte, mergând tu însuţi la ei pentru a face studii, dar şi pentru a le insufla în taină conştiinţa responsabilităţii vieţii şi a vocaţiei lor. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un Părinte al înţelepciunii şi al omeniei preabinecuvântate, dând nouă să cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea :

Însă ai fost luat din casa ta şi de lângă familia ta şi de lângă elevii tăi, Prea Cuvioase, şi pentru credinţa în Domnul ai fost purtat prin cele mai crunte închisori ale României, unde ţi-ai încordat firea în rugăciune  neîncetată şi în mare răbdare, sfinţindu-te şi umplându-te de lumina lui Dumnezeu din destul, stând zile în şir întru slava Sa, ca unii din cei mai mari Sfinţi ai lui Dumnezeu, îngrozind pe demoni şi făcând binevoitori chiar şi pe cei care te torturau. În mijlocul morţii şi al desfigurării umane de nedescris, tu ai câştigat îndrăzneală la Dumnezeu şi cu Sfinţii şi Îngerii te rugai, primind descoperiri şi luminări nenumărate, o, lumină strălucitoare, pentru care te fericim pe tine cu credinţă:

Bucură-te, cel ce ai învins temniţa făcând din ea altar ceresc de rugăciune;

Bucură-te, la care Îngerii şi Sfinţii veneau să te cerceteze ca pe unul de-al lor;

Bucură-te, isihastul zecilor de mii de rugăciuni zilnice şi nevoitorul cel plin de iubire pentru oameni;

Bucură-te, că oamenii te-au dispreţuit şi te-au marginalizat, iar Domnul te-a umplut de lumină mai mult decât pe soare;

Bucură-te, cel ce ţi-ai transfigurat fiinţa ta încă de pe pământ, încât te vedeai a fi o lumină din cele de sus;

Bucură-te, că demonii te înspăimântau, că oamenii te nelinişteau, dar lumina Prea Sfintei Treimi te acoperea, alungând toată întristarea;

Bucură-te, Noule Teolog al Bisericii lui Dumnezeu şi cunoscătorule cel adânc al vieţii veşnice;

Bucură-te, cel ce alungi deznădejdea şi călăuzeşti în viaţa de rugăciune pe cei ce se roagă ţie;

Bucură-te, căci ai iubit pe soţia ta foarte mult şi cu ea ai trăit dumnezeieşte;

Bucură-te, cel ce ai scris despre cele de taină ale Treimii, îmbogăţind Biserica Sa şi pe cei ce te iubesc pe tine;

Bucură-te, al cărui dor nespus era adevărul şi mărturisirea iubirii lui Dumnezeu;

Bucură-te, monahule trăitor în familie şi ascetule ce nu te-ai pierdut în torentul distrugător al plăcerilor lumii;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 3-lea :

Închisoarea a fost pentru tine calea despătimirii, Părinte Ilie, căci 12 ani şi 6 luni te-ai rugat din destul şi închizând mintea ta în rugăciune ai făcut-o să treacă de la gândul trupesc la mintea care intuieşte deplin cele dumnezeieşti, căci ai văzut cum lumina vine în inima omului, cum ea şi mintea se curăţesc şi omul intră cu totul în Împărăţia lui Dumnezeu, trecând peste timp şi peste moarte şi  trăind în slava lui Dumnezeu. Iar lumina Sa în multe feluri ţi s-a arătat şi la fel şi locuitorii cereşti ai Împărăţiei, dându-ţi Domnul har din destul, ca să distingi pe cele  înşelătoare de cele pururea liniştitoare şi întru lumina Sa să cânţi cu înţelegere: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

De multe vedenii te-a învrednicit Domnul, Prea cinstite Părinte, şi despre ele ai vorbit cu smerenie, numai celor care înţelegeau cât de puţin cele ale lui Dumnezeu, căci doreai să transmiţi harul lui Dumnezeu numai celor care îţi vor urma calea ta şi se vor bucura de harul revărsat în fiinţa ta de la Dumnezeu. Şi ai aşteptat ca un Mucenic al răbdării 70 de ani, până ce Domnul ţi-a adus ţie fiu la bătrâneţile tale cele cuvioase, fiu duhovnicesc, căruia să-i dai cu mâinile tale hrană din fagurele cel de sus, de la Dulcele nostru Stăpân şi să te îndulceşti cu el împărăteşte, celui de o inimă cu tine, şi care s-a plecat ţie până la pământ cu toată fiinţa lui şi ţi-a cântat ţie cu cutremur:

Bucură-te, cel pe care Domnul te descoperă a fi stâlpul de lumină care uneşti cerul cu pământul;

Bucură-te, căruia Iisus Domnul, Dulceaţa lumii, i-a dat vindecare prin sorbirea prea sfintei lacrimii Sale;

Bucură-te, că Prea Curata Stăpână ţi s-a arătat ţie, Frumuseţea făpturii, Cea prea plăcută ţie;

Bucură-te, cel vizitat de Sfântul Arhanghel Mihail în închisoare,  de  arhistrategul oştilor lui Dumnezeu, ca să te asigure că e cu tine;

Bucură-te, care ai văzut pe mulţi dintre Sfinţi în lumina divină, iar pe Îngerii Săi ca pe nişte cununi pline de armonie;

Bucură-te, că Raiul şi Iadul au fost cunoscute de către tine şi Domnul te-a făcut să proroceşti cele viitoare;

Bucură-te, făcătorule de minuni şi prea blândul ocrotitor al celor necăjiţi şi întristaţi;

Bucură-te, care m-ai făcut să văd cu rugăciunea ta cele ale lui Dumnezeu şi să simt mereu cum harul lui Dumnezeu se revarsă prea frumos dintru tine;

Bucură-te, cel ce mi-ai sfinţit mintea şi inima cu vederea şi cu cuvintele tale, Prea sfinţite Părinte Ilie;

Bucură-te, că ceea ce ai făgăduit ucenicilor tăi tu împlineşti necontenit;

Bucură-te, a cărui viaţă şi fapte îmi sunt lumina vieţii mele;

Bucură-te, căci te simt necontenit cu mine şi lângă mine pururea;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 4-lea:

O muncă şi o oboseală enorme au fost viaţa ta, Sfinte preaminunat al lui Dumnezeu, căci tu necontenit citeai pe Sfinţii lui Dumnezeu şi luai aminte la cele ale lor cu multă dragoste, citind tot ce luminează şi înnobilează pe om şi încercând să ajuţi pe cei care au nevoie de o dragoste de frate şi de o inimă milostivă, Părintele tuturor. Pentru aceasta ai purtat în taina inimii tale grija pentru binele omenirii şi te întristai când duplicitatea şi ateismul erau cele care îi deformau pe români. Fapt pentru care, când Domnul a dat libertate românilor în decembrie, ai văzut cele vestite ţie de către El şi ai cântat cu dor nespus: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Tu ai fost prietenul neînfricat al Teologilor şi pe ei i-ai cinstit cu înflăcărare, căci Sfinţii lui Dumnezeu erau prietenii tăi. Pe preoţii lui Dumnezeu îi iubeai şi lor te plecai spre rugăciune şi spre mărturisire şi clipa când ştiai că ei ţi-L dau pe Domnul nespus o doreai, şi Îl primeai pe El în casa zidită de El înăuntru, în palatul inimii tale plin de lumină cerească. Căci rugăciune adâncă era fiinţa ta şi candoare şi smerenie neîntrecută, Părinte, căci cutezai să rogi pe Domnul pentru multe taine ale Sale şi El te asculta pe tine mereu; pe tine, cel care auzi de la noi acestea:

Bucură-te, cel ce eşti unul dintr-un neam, care ai văzut şi ai stat în Împărăţia lui Dumnezeu în starea cea mai înaltă a desăvârşirii;

Bucură-te, cel ce înveţi că Teologia este sfinţenie şi vedere dumnezeiască;

Bucură-te, neobositule înţelegător şi propovăduitor al Ortodoxiei;

Bucură-te, cel ce tai cu rugăciunea ta toată erezia şi lucrarea demonică din poporul lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce iubind pe Sfinţi, ne-ai scris nouă cu sfinţenie şi te-ai sălăşluit cu Sfinţii;

Bucură-te, cel ce eşti ruşinarea celor care se înfumurează cu citiri goale şi cu patimile fine ale închipuirii de sine;

Bucură-te, patronul traducătorilor de carte şi al editorilor;

Bucură-te, cel ce ajuţi pe cei din primejdii şi descoperi pe cele pierdute;

Bucură-te, cel ce umpli de focul râvnei de cele înalte pe cei ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, căci uneşti pe cei dezbinaţi şi chemi pe toţi la iertare şi la îngăduinţă;

Bucură-te, alinarea bolnavilor psihici şi a celor cu boli ereditare;

Bucură-te, pacea celor care se adâncesc în contemplaţii şi luminarea celor care se nevoiesc întru cunoaşterea Scripturii şi a Părinţilor;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 5-lea:

Te-ai smerit mult, prea mult, Văzătorule de Dumnezeu, Părinte Ilie, şi ai acceptat să trăieşti lângă soţia şi fiica ta, mai degrabă decât să te linişteşti într-o mănăstire, lucru pe care îl doreai nespus, şi pentru aceasta Dumnezeu te-a umplut de dragoste şi de harisme din plin, căci nu te-ai dus să îţi câştigi sufletul tău, ci ai dorit mai degrabă să pieri cu ceilalţi decât să fugi ca o pasăre din cursă, şi Domnul, văzând preadumnezeiască dragostea ta, te-a făcut mai frumos prin dorul tău pentru El şi ţi-a dat să vezi iarăşi slava Sa, biruind întunericul veacului de acum şi făcându-te să cânţi: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ai sfinţit totul în jurul tău, Preavrednicule de cinstire, căci nu numai tu erai un foc care mistuia orice gând rău şi orice îndoială şi Dumnezeu te făcea să te aprinzi ca o torţă, ci şi cei din jurul tău s-au sfinţit şi s-au umplut de lumină. Căci cărţile şi hainele tale şi cele făcute de tine sunt mărturie şi astăzi celor ce le ating, că păstrează din amprenta personală a harului tău, din frumuseţea şi dragostea inimii tale celei prea sfioase şi prea blânde. Toate ne îndeamnă să te iubim nespus, toate ne umplu de pace, toate ale tale sunt preafrumoase, toate ne trimit la forţa şi dragostea ta, a celui căruia noi îi strigăm:

Bucură-te, ocrotitorul familiei şi al păcii obşteşti;

Bucură-te, doctorul celor ispitiţi cu desfrânarea şi enervarea;

Bucură-te, care ţi-ai jertfit dorinţele tale pentru aproapele tău şi ai răbdat toată calomnia şi insulta;

Bucură-te, cel ce ai iertat pe cei ce te-au umilit şi te-ai rugat pentru cei ce ţi-au fost vrăjmaşi declaraţi;

Bucură-te, cel ce binecuvintezi pe cei care vorbesc cu putere multă şi arată fără cruţare patimile de care suferim;

Bucură-te, cel ce faci minuni tainic, aşa cum ţi-ai trăit toată viaţa ta;

Bucură-te, cel ce sprijini pe cei care au iniţiative folositoare tuturor;

Bucură-te, pilonul de rezistenţă al Bisericii Ortodoxe;

Bucură-te, care ai fost pus de Dumnezeu peste cele înalte şi nu ai fost cunoscut de  către oameni;

Bucură-te, a cărui viaţă şi operă stârnesc ambiţii şi contestări de la cei fără o viaţă sfântă;

Bucură-te, verigă nestinsă a isihaştilor şi a văzătorilor de Dumnezeu;

Bucură-te, cel care arăţi că Dumnezeu este cu noi şi că El este prezent în Biserica Sa;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 6-lea:

Ai crezut în Domnul, Cel ce Se arată celor ce Îl iubesc pe El, Prea Fericite, şi ai intrat încă de aici, de pe pământ, întru Împărăţia Sa, împreună cu Sfinţii şi cu Îngerii, dând mărturie în cuvinte despre cele ce sunt mai presus de orice cuget. Pentru aceasta, trăind în lumina Sa, ai vorbit despre Dumnezeul cel în Treime, din Care ţâşneşte veşnic lumină necreată şi ai teologhisit despre El ca Părinţii cei mari ai Bisericii, când lumea trăia întunericul necredinţei şi nu ai putut fi răpus de falsele păreri ale filosofiei şi ştiinţei omeneşti, ci ai stat ca un biruitor al lor, cântând cu tărie: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Împotriva celor ce nu mărturiseau credinţa cea adevărată tu erai luptător, celor ce trăiau rău tu le stăteai împotrivă, însă cu sfaturi bune şi liniştitoare, făcându-te toate pentru toţi şi răbdând neîncetat. Bolile tale cele multe, de pe urma războiului şi a închisorilor, le-ai răbdat cu mărime de inimă, Prea Sfinţite, neştiinţa şi răutatea oamenilor le-ai răbdat din destul, cu smerenie şi cu iertare, dispreţul şi invidia lor le-ai răstignit întru tine până la sfârşit, îngrijindu-te să acoperi lumea cu iubirea ta şi cu nestăvilita ta rugăciune întăritoare. De aceea şi noi, umilindu-ne de măreţia vieţii şi a lucrărilor tale, venim la tine Părinte al Părinţilor şi îţi zicem acestea:

Bucură-te, sfetnicul de taină al celor singuratici;

Bucură-te, cel ce iei în braţele tale pe cei neînţeleşi şi urgisiţi de oameni;

Bucură-te, Părintele sihaştrilor şi al celor ce se nevoiesc în forfota lumii;

Bucură-te, cel ce mărturiseşti adevărul cu chinurile vieţii tale pentru Domnul;

Bucură-te, cel ce ai arătat înţelepciunea lumii ca fiind potrivnică lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce înveţi pe oameni să renunţe la tabieturile unei vieţi lejere;

Bucură-te, cel ce vindeci rănile cele grele şi dai alinare suferinzilor;

Bucură-te, cel ce statorniceşti în mintea celor tineri înţelepciunea cea netrecătoare;

Bucură-te, cel ce te îngrijeşti de copii şi de tineri cu nespusă frumuseţe;

Bucură-te, cel ce eşti lumina serafimică a oraşului Turnu de pe măgura Dunării;

Bucură-te, cel ce vorbeşti cu cuvintele tale duhovniceşti inimilor care caută mântuirea;

Bucură-te, cel căutat de popor ca o apă vie şi netrecătoare;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 7-lea:

Fluvii de cuvinte ai scris în întreaga ta viaţă, Prea curate Părinte, cuvinte înalte şi sfinte, şi caietele tale ni le-ai dat ca pe o comoară de taină, ca să rodească spicul cel viu al îndumnezeirii celor care le vor urma cu smerenie. Însă nu ne-ai lăsat în faţa lor ca în faţa unor hieroglife cucernice, ci ne-ai dat nouă şi dezlegarea lor din destul, vorbindu-ne pe înţelesul nostru, o, munte de înţelegeri dumnezeieşti, ca să ne bucurăm cu tine, că Domnul te-a încununat cu darurile Sale cele bogate, pe care le dă tuturor celor ce se nevoiesc cu trezvie şi cântă neîncetat în inima lor: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Tu ai făcut să tacă scriitorii şi vorbitorii în deşert, pentru că ai arătat că şi astăzi, cei ce se lasă Domnului cu totul sunt umpluţi de lumină dumnezeiască şi rugăciunea neîncetată ai propovăduit-o ca temelie a vieţii duhovniceşti, celor ce vor să scrie şi să trăiască duhovniceşte. Tu ai binecuvântat cu rugăciunea ta pe cei ce vor să facă copii şi să fie părinţi iubitori de fii, ca şi pe cei ce vor să trăiască în însoţire, fără împreunare trupească şi să fie părinţi duhovniceşti, dând încredinţare că aceştia, pot fi aidoma cu trăitorii în mănăstiri şi pustie, căci Domnul pe cele cu neputinţă la oameni le împlineşte. De aceea, iubite Părinte al tuturor, auzi de la noi, fiii tăi, aceste laude:

Bucură-te, cel ce ai îmbogăţit Biserica lui Hristos cu noi cărţi cereşti;

Bucură-te, că ai pictat înaintea noastră, în fiinţa ta, chipul cel nezidit de mână al  lui Hristos;

Bucură-te, că ne-ai arătat cele din inima ta cu multă claritate;

Bucură-te, cel ce faci lumină în mintea celor ce vor să cunoască adevărul despre cele veşnice;

Bucură-te, cel ce ai umilit pe cei care vorbeau despre Dumnezeu din citiri şi nu din fapte;

Bucură-te, că închizi gura celor care murdăresc cu limba lor dogmele cele prea sfinte ale Bisericii Prea Sfintei Treimi;

Bucură-te, teodidactule şi  vorbitorule de Dumnezeu cu precizia descoperirilor dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ce vezi pe Dumnezeu, pe Care de aici ai început să-L vezi;

Bucură-te, cel ce înfrânezi pe cei care se încred prea mult în ei înşişi;

Bucură-te, cel ce spui tuturor purtarea de grijă neîncetată a lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce dogoreşti cu dragostea ta pe cei ce se roagă ţie cu credinţă;

Bucură-te, gazda cea primitoare de suflete căutătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 8-lea:

Cum să cunoască dorul tău de Dumnezeu, Prea Sfinţite Părinte, cei ce se îngrijesc de cele trecătoare şi cum să Te primească pe Tine, Doamne al măririi, cei ce au inimi strâmte şi nemilostive? Căci Tu ai pătruns la robul Tău, numai când el a renunţat cu totul la sine şi nu a mai dorit nimic afară de Tine. Iar Tu ai venit la el şi Te-ai arătat în multe feluri preadumnezeieşti şi i-ai răpit mintea zile întregi la bunătăţile care îi aşteaptă pe Sfinţi, învăţându-l să trăiască nu ca un om pe pământ, ci ca pe un înger printre oameni. Trupul său l-ai făcut biserică a Ta şi inima lui un altar ceresc, răsplătind neîntrecut renunţarea lui la sine şi umplându-se de preacerească frumuseţea Ta, în care cântă veşnic: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Nu mă pricep mare rugătorule al Treimii, nu mă pricep să spun lacrimile tale de dor pentru Dulcele tău Iisus şi nici nu ştiu să spun pe îndelete bucuria ta îngerească, când cu Îngerii şi cu Sfinţii trăiai pe pământ ca o lumină din Rai şi nici cum ne asculţi pe noi, fiii tăi, zilnic, şi ne scoţi din multe păcate şi ispite. Mintea mea nu poate să te cuprindă pe tine, Părinte dumnezeiesc, şi nici să-ţi cânte ţie pe măsură, căci am văzut cât de mare te-a făcut pe tine Iubitorul de oameni Dumnezeu şi cât de mult te-a înfrumuseţat pe tine, mai mult decât pe fiii oamenilor, pe tine, cel iubit de cei credincioşi, care te fericesc şi îţi zic așa:

Bucură-te, cel ce te-ai sfinţit prin lacrimile iubirii de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai cunoscut nemurirea încă fiind în trup;

Bucură-te, cel ce ne-ai vorbit de cele cereşti pe măsura noastră;

Bucură-te, cel pe care îl cutremurau vieţile Sfinţilor, pentru că erai unul dintre ei;

Bucură-te, cel pe care Dumnezeu te-a iubit prin dorul tău neîncetat pentru curăţie;

Bucură-te, cel ce ai lăudat iubirea şi curăţia care vin de la Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce te odihneai nespus în slujbele Bisericii;

Bucură-te, prietenul marelui Dumitru, Teologul;

Bucură-te, cel ce i-ai iubit pe Sfântul Simeon Noul Teolog şi Sfântul Grigorie Palama, cei de un cuget cu tine;

Bucură-te, cel ce izvorăşti din tine harul lui Dumnezeu, care ne sfinţeşte pe noi;

Bucură-te, după care tot sufletul credincios suspină şi îl doreşte călăuzitor în viaţă;

Bucură-te, cel ce ai cercetat Bisericile lui Dumnezeu şi pe cei cu viaţă sfântă i-ai ajutat ca un Părinte şi ca un Frate iubitor;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 9-lea:

La Liturghia pământească te-ai împărtăşit cu Domnul, dar şi la cea cerească, o, minune!, încă fiind tu pe pământ, Raiul lui Dumnezeu l-ai văzut şi de el ne-ai vorbit, cu demonii te-ai luptat ca un înger pământesc şi i-ai făcut de ruşine, ai vindecat pe cei bolnavi de erezii şi de patimi diverse, dar ţi-ai plecat şi capul la cei mai mici decât tine şi ai învăţat de la ei. Şi pentru  că te-ai făcut de mii de ori mai smerit în faţa lor şi Dumnezeu te-a înălţat mai presus de orice munte, ca să arzi orbitor pentru cei potrivnici, dar să mângâi şi să însufleţeşti pe cei ce strigă cu evlavie: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Neclintit stăteai în genunchi la rugăciune deşi erai bătrân de zile şi bolnav, spre ruşinea celor puternici şi tineri, şi te concentrai la rugăciune ca un biruitor al gândurilor şi al patimilor, Prea Sfinţite. Vorbele tale erau cumpănite, blândeţea şi iubirea ta inundau pe cei cu care vorbeai, zâmbetul şi râsul tău erau pline de o copilărie sfântă iar trupul tău, aplecat de nevoinţă întrucâtva, arăta tuturor că tu eşti Părintele smerit şi brav în războaie, doctorul celor ce pătimesc, ascultătorul smerit al necazurilor, prietenul celor umiliţi şi al celor ce cu credinţă  îţi cântă ție așa:

Bucură-te, măreţie a nevoinţei într-o lume pustiită de largheţe morală;

Bucură-te, crinule ceresc, care ne cucereşti cu parfumul minunilor tale;

Bucură-te, cel ce eşti odihna preoţilor nevoitori;

Bucură-te, luminarea celor ce trudesc dar nu au multă ştiinţă de carte;

Bucură-te, fiul ascultării de Dumnezeu, care înveţi umilinţa întru cunoştinţă şi răbdare;

Bucură-te, cel ce chemi pe toţi la pocăinţă şi iertare;

Bucură-te, purtătorul sarcinilor fraţilor săi;

Bucură-te, naiul la care s-a cântat dorul şi jalea poporului amărât;

Bucură-te, cel ce opreşti tristeţea să se lăţească;

Bucură-te, cel ce eşti mai mare decât timpul în care ai trăit;

Bucură-te, cel ce cutremuri pe cei delăsători şi slabi în credinţă şi îi faci să se gândească la viaţa lor;

Bucură-te, familia celor care nu sunt iubiţi de cei din familia lor;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 10-lea:

Mare durere a fost în inima ta, când prea buna ta soţie, Prea Cuvioase, a trecut la Domnul cu pace, mult ai plâns pentru cea unită cu tine într-un trup de Dumnezeu şi dragostea ta şi smerenia ta au crescut şi mai mult, căci orbind cu ochii trupeşti, nu ai mai vrut să mai vezi nimic nici cu cugetul din lumea aceasta, ci te-ai mutat şi mai mult întru cele veşnice, rugându-te neîncetat cu lacrimi şi aducându-ţi aminte de păcatele tale. O, Prea puternicule nevoitor, tu ai învins neputinţa trupului şi a minţii tale obosite, tu şi în preajma adormirii tale ne-ai înmărmurit cu atâta răbdare şi îngăduinţă, căci ai întărit, tu, cel îndurerat, pe cei îndureraţi şi ţi-ai adus aminte în rugăciune de fiii tăi, purtându-i cu dor şi cu părintească grijă, şi cântând duios: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Lacrimile tale au fost auzite, rugăciunea ta a fost primită Sfinte al lui Dumnezeu, şi ţi s-a descoperit ţie Ziua Judecăţii Domnului şi cum vei arăta tu atunci. O, Părinte Sfinte, căci te-ai văzut plin de lumină împreună cu soţia ta şi pe fiica ta ai văzut-o într-o lumină cernită şi ai prorocit despre ea că va avea o viaţă tristă fără tine. Şi ai dat, Iubitorule de adevăr, ucenicului tău preaiubit cuvintele tale ca să le facă cunoscute şi cu smerenie i-ai făgăduit că te vei ruga pentru el şi îi vei ajuta, dacă Domnul te va milui, şi pe toţi i-ai asigurat de rugăciunea ta veşnică, de care acum ne împărtăşim cu multă recunoştinţă, şi îţi cântăm aşa, Prea Sfinţite:

Bucură-te, cel ce ai învins boala, durerea şi neputinţa cu harul lui Hristos;

Bucură-te, cel ce ai făcut veseli pe cei care te iubesc, căci au văzut trecerea ta cu Sfinţii;

Bucură-te, cel ce ne-ai învăţat până la sfârşit, că răbdarea ne va trece prin toate ispitele şi ne va duce la odihnă;

Bucură-te, cel ce ai prorocit revitalizarea credinţei ortodoxe în România şi ea se împlineşte;

Bucură-te, cel ce ai arătat că Dumnezeu împlineşte rugăciunile celor ce Îl iubesc pe El fără margini;

Bucură-te, cel ce ajuţi celor care se roagă şi stăruie în atenţia la mişcările inimii;

Bucură-te, cel ce strici înşelarea şi vrăjile demonice făcute celor credincioşi;

Bucură-te, cel ce te-ai umplut din belşug de puterea răstignirii patimilor şi a poftelor;

Bucură-te, cel ce eliberezi de frică şi de griji satanice pe cei ce se curăţesc de patimi;

Bucură-te, cel ce acoperi cu bunătatea ta pe cei înfriguraţi şi osteniţi de păcate;

Bucură-te, bucuria Bisericii universale şi a toată firea;

Bucură-te, Mărturisitorule şi Mucenicule al credinţei;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 11-lea:

Ţi s-a descoperit mutarea ta la Domnul, Iubitorule de Dumnezeu, şi despre ea ai vorbit ucenicului tău, însă acoperit, căci vroiai să-l faci atent de sfârşitul Cuviosului Domnului, ca adormirea ta să-l pregătească a contempla voia lui Dumnezeu şi a vedea cum se naşte la cele veşnice cel ce a locuit printre oameni ca un înger. Şi te-ai despărţit de el cu cuvioşie, Părinte, şi Săptămâna Sfintelor Patimi a fost, după dorinţa ta, ultimele clipe ale vieţii tale pământeşti, căci mărturisindu-te şi împărtăşindu-te cu Paştiul nostru cel tainic, te-ai bucurat cu Domnul la învierea Sa, pregătindu-te să treci de la casa pământească la cea cerească, cântând ca şi acum: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Te-ai bucurat până la ultima clipă, Prea Fericite. Te-ai bucurat cu Dumnezeu şi de Dumnezeu. Şi după ce un vas de sânge ţi-a plesnit la cap, deşi aveai momente de amnezie, cu conştiinţă trează te rugai şi te pregăteai pentru a merge la Domnul. Aşa a binevoit El, după marea şi multa Sa milă, ca pe data de 4 mai, la ora 11 ziua, în Miercurea Luminată, de Sfânta Pelaghia, să te mute la cei de sus, pe tine, cel ce aşteptai dezlegarea de cele de jos şi întâlnirea cu Hristos, cu Prea Curata Sa Maică, cu Sfinţii şi Îngerii şi cu soţia ta preaiubită, şi de care vorbiseși neîncetat. Primeşte dar, Părintele nostru, aceste laude de la noi şi te roagă pentru nemernicii tăi fii, pentru cei ce-ţi cântă ţie cu credinţă:

Bucură-te, a cărui adormire a fost plină de lumina Învierii Domnului;

Bucură-te, cel ce te-ai bucurat de clipa mutării tale cu Sfinţii;

Bucură-te, cel ce ai văzut că moartea este trecere lină pentru cei care s-au curăţit de patimi;

Bucură-te, cel ce ne-ai lăsat pe pământ Sfinte Moaşte nestricate şi frumoase;

Bucură-te, la a cărui adormire s-au cântat imne de bucurie;

Bucură-te, cel ce aveai faţa luminoasă în sicriu;

Bucură-te, cel pe care te-au plâns cei care au fost iubiţi de tine;

Bucură-te, primăvara noastră, care ai copleşit primăvara cea plină de miresme;

Bucură-te, cel prohodit de ucenicii săi ca Sfânt Părinte al Bisericii;

Bucură-te, cel care uneşte pe cei care nu se cunosc, dar care sunt cunoscuţi de către Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ne umpli inimile de raiul rugăciunilor tale;

Bucură-te, cel ce cinsteşti pe cei ce te cinstesc pe tine;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 12-lea:

De Izvorul Tămăduirii ai fost îngropat, Prea Fericite, în Vinerea Luminată şi atunci, Sfântul şi Dreptul Iov, Multpătimitorul, pomenit în acea zi, a arătat că ai învins acest neam păcătos şi curvar cu suferinţa ta şi te-ai mutat de la chin la lumină, de la tristeţe la bucurie şi de la răutate la pace. Cu bucurie în inimă te-au dus ucenicii tăi la mormânt, pe când alţii cu tristeţe, pentru că tu le spuneai în inimă celor dintâi, ca să se bucure că ai primit cununa mântuirii şi să nu fie trişti şi să cânte Celui ce ne mântuieşte pe noi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Şi prohodit de doi preoţi ai fost aşezat deasupra soţiei tale, şi, chiar dacă cripta ta s-a închis şi faţa ta preaminunată şi preaiubită nu am mai văzut-o, ucenicii tăi au rămas plini de har şi de bucurie pentru mântuirea ta, rugându-se şi vorbind cu tine, ca şi atunci când erai printre ei şi chemându-te în fiecare zi lângă dânşii. Căci ei aşteaptă, Iubite Părinte, ca să se deschidă iarăşi mormântul şi să se vadă cum a proslăvit Domnul pe alesul Său, pe robul Său multpătimitor şi să primească din sânul pământului pe comoara lor înapoi, pe cel pe care îl fericesc aşa:

Bucură-te, Părintele a mulţi fii şi fiice;

Bucură-te, al cărui mormânt lucrează minuni celor ce se roagă cu credinţă;

Bucură-te, cel te-ai arătat celor ce te iubesc pe tine şi le-ai arătat că eşti viu;

Bucură-te, cel ce hrăneşti pe cei credincioşi cu harul tău;

Bucură-te, a cărui pomenire este vie şi nealterată în cei ce te-au cunoscut;

Bucură-te, cel ce asculţi grabnic rugăciunile celor ce te cheamă;

Bucură-te, cel ce ne ridici din nesiguranţa şi din îndoielile de tot felul;

Bucură-te, cel ce reverşi har pe buzele celor ce îţi cântă ţie;

Bucură-te, şi fii cu noi pentru totdeauna;

Bucură-te, şi dă-ne nouă să fim cu tine în Împărăţia lui Dumnezeu;

Bucură-te, şi ne uneşte pe vecie, prin rugăciunile tale, cu lumina dumnezeiască;

Bucură-te, fericirea noastră şi frumuseţea noastră;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 13-lea:

Primeşte, Iubitorule de Dumnezeu Părinte, lauda şi rugăciunea noastră, Prea Fericite, şi nu ne trece cu vederea nici acum şi nicicând, pe noi care cădem la tine cu credinţă şi aducem prin tine laudă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate. Ai grijă de noi şi ne apără cu sfintele tale rugăciuni neîncetate de tot răul, de toată primejdia şi ispitirea, sprijinindu-ne ca să cântăm pe veci: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul Întâi : Părinţii tăi Fericite, Ştefan şi Petra… şi Condacul întâi : Te fericim pe tine, preacuvioase Părinte …; şi se face otpustul.

Apoi se citeşte această rugăciune:

Fericite Părinte Ilie, aşteptarea plină de dor a sufletelor noastre şi Părintele cel dulce al inimilor noastre, cel ce ai petrecut pe pământ viaţă îngerească şi de a cărui rugăciune vrăjmaşii demoni s-au înspăimântat şi se înspăimântă când ne rugăm ţie cu credinţă, iată venim la tine cu dragoste şi ne rugăm ţie, ca să nu ne uiţi pe noi fiii tăi niciodată şi după cum ai promis celor ce ne vom ruga ţie, că ne vei asculta pe noi, păzeşte dar în pace viaţa noastră şi ne dă nouă a urma poruncile Domnului cu bucurie şi cu umilinţă recunoscătoare.

Înviază în noi gândul cel bun, sârguincios, al rugăciunii şi al statornicei gândiri la păcatele noastre, Părinte. Ridică-ne pe noi din amorţeala păcatului şi a lenei apăsătoare şi demoralizatoare şi ne învaţă să fim sârguincioşi în fapte bune, prieteni de conştiinţă aproapelui nostru, iertători şi milostivi, smeriţi şi plini de răbdare în ispite, cu credinţă neşovăielnică şi cu dragoste neţărmurită în mila şi ajutorul lui Dumnezeu, ale Celui care ne păzeşte neîncetat şi ne iartă nouă nespusele şi prearelele noastre păcate din toată vremea şi tot ceasul.

Ca unul care ai cunoscut din destul răutatea şi invidia şi indiferenţa cea rea a oamenilor faţă de tine şi duşmănia fără de astâmpăr a demonilor, dă-ne nouă, Prea Cuvioase, har şi putere dumnezeiască, pentru ca să înmuiem inimile celor care ne stau împotrivă şi ne îndurerează şi să biruim uneltirile cele de multe feluri ale demonilor care ne enervează tot timpul.

Tu, cel ce te-ai umplut de rugăciune nestinsă şi ai gustat rodul ostenelilor cu prisosinţă în viaţa ta cu noi şi ne-ai învăţat pe noi să îndrăznim întru Domnul, căci El ne va da putere să biruim toate, trimite harul rugăciunilor tale şi nouă, nevrednicilor, şi mişcare neîncetată spre mărturisire şi spre slavoslovie, ca să înţelegem şi să ne bucurăm de cuvintele insuflate de Dumnezeu şi de rânduielile cele prea sfinte şi preadrepte ale Bisericii lui Hristos.

Luminează mintea noastră, Sfinte al lui Dumnezeu, luminează mintea şi inima noastră ca să trăim cu cuvioşie în viaţa noastră, să fim mireasmă a lui Dumnezeu în faţa Îngerilor şi a oamenilor şi să ne purtăm ostenelile cu smerenie şi cu bunăvoinţă, căci aşa vrea Dumnezeu să fie cei ai Săi: smeriţi şi cu inimă bună.

Şi acum, şi la sfârşitul vieţii noastre şi la Judecata particulară şi la Înfricoşata judecată a lui Dumnezeu, să fii împreună cu noi, Părintele nostru, împreună cu Prea Curata Stăpână, cu toţi Sfinţii şi cu toate Puterile cereşti şi îngereşti, ca să ne mântuim şi noi păcătoşii şi întru Împărăţia lui Dumnezeu să fim cu toţii, împreună slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea mai presus de cuget şi de cuvânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfântului Ierarh Grigorie Palama al Tesalonicului [14 noiembrie]

sf-ierarh-grigorie-palama

Condacul intai (glas 8 )

Pe pastorul Tesalonicului, cel prea vrednic
Si pe Luminatorul Bisericii cel prealuminat
Sa-l laudam in cantari dumnezeiesti;
Caci s-a aratat locas al luminii celei nepatrunse
Si daruieste luminare si har imbelsugat
Tuturor celor ce striga: Bucura-te, Parinte Grigorie!

Icosul intai

Inger in lume, vazator al celor de sus, te-ai aratat Grigorie preafericite si cu viata ta cea dumnezeiasca te-ai invrednicit de daruri ingeresti; pentru aceea, minunandu-ne de stralucirea ta, Parinte, strigam:

Bucura-te, cel prin care lumina dumnezeiasca straluceste;
Bucura-te, cel prin care intunericul a fost alungat;
Bucura-te, pajiste prea bine mirositoare a intelepciunii;
Bucura-te, partas al invataturii celei prea bune;
Bucura-te, inaltime neajunsa cu privirea a celor inalte;
Bucura-te, adanc neatins al darurilor duhovnicesti;
Bucura-te, ca esti stralucire a Bisericii;
Bucura-te, ca te-ai aratat intarire ortodocsilor;
Bucura-te, al credintei luminator prea luminat;
Bucura-te, faclie de nepatruns a harului;
Bucura-te, prin care graitorii de nebunii vor tacea;
Bucura-te, prin care graitorii de Dumnezeu se vor bucura;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 2-lea

Ochii sufletului tau, din tinerete, Parinte, la Hristos Imparatul ridicandu-ti, ti-ai intors fata ta de la curtile imparatesti si slava celor pamantesti ai parasit, si cu nevointe duhovnicesti urmand pe Domnul, ai auzit: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Toata stiinta cea din afara ai dobandit, prea fericite, ca un cunoscator si prea intelept; dar te-ai aratat, mai apoi, infocat iubitor al frumusetii celei nepieritoare a intelepciunii lui Dumnezeu, Grigorie, inteleptind cu dumnezeiestile tale cuvinte, pe cei care cu evlavie strigam catre tine:

Bucura-te, carte a purtarilor celor cuvioase;
Bucura-te, vistierie a luminii celei nematerianice;
Bucura-te, pom cel mult roditor cu radacini de lumina;
Bucura-te, al evlaviei binemirositor laur;
Bucura-te, floare de amarant rasarita din lucrarea cea tainica;
Bucura-te, finic plin de roadele rodirii celei sufletesti;
Bucura-te, ca ti-ai intors fata de la ratacirea cea din lume;
Bucura-te, ca ai primit harul cel daruit de Dumnezeu;
Bucura-te, slujitor preafierbinte al lui Hristos;
Bucura-te, cel ce esti mai presus de tot ce este stricacios;
Bucura-te, cel ce ai facut sa vieze puterile sufletului;
Bucura-te, cel ce ai omorat navalirile patimilor;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 3-lea

Te-ai imbracat cu putere sfanta in Athos, luand schima monahiceasca si in slabiciunea trupului, te-ai supus pe tine la nevointe, Grigorie fericite, strigand celui ce te intarea pe tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Stralucind cu isihia si cu nevointa staruitoare, in toate faptele si vietuirea ta, si prin rugaciunea mintii te-ai unit cu Mantuitorul in taina, umplandu-te de lumina dumnezeiasca si luminand pe cei ce striga catre tine:

Bucura-te, candela a isihiei;
Bucura-te, pilda a infranarii,
Bucura-te, lucrator al rugaciunii mintii;
Bucura-te, comoara a vietuirii adevarate;
Bucura-te, vas de mare pret al suflarii Mantuitorului;
Bucura-te, gura de Dumnezeu purtatoare a vorbirii Duhului;
Bucura-te, ca ai trecut dincolo de hotarele stricaciunii;
Bucura-te, ca vezi slava lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce vezi lumina cea dumnezeiasca;
Bucura-te, cel ce vezi pe Dumnezeu si esti vazut de Acesta;
Bucura-te, cel ce ai zadarnicit nebunestile talcuiri;
Bucura-te, cel ce ai alungat grazave amenintari;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 4-lea

Traind in liniste, ca un inger, Parinte, te-ai umplut de dumnezeiasca stralucire, si fiind plin de lumina dumnezeiasca, ai iesit din Athos ca un soare, Grigorie, de Dumnezeu inteleptitule, incalzindu-i pe cei care striga tie: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cu dumnezeiesc cuvant, cu puterea intelepciunii si cu invataturile sfinte, ai respins, cugetatorule de Dumnezeu, invatatura cea rea a lui Varlaam, minunandu-i pe toti cu harul tau, aratandu-te invatator dumnezeiesc celor ce striga catre tine acestea:

Bucura-te, lira a evlaviei;
Bucura-te, cadere a necredinciosilor;
Bucura-te, mare invatator al Bisericii;
Bucura-te, cel plin de stralucire dumnezeiasca nematerialnica;
Bucura-te, cuvantator prea intelept al invataturilor celor drepte;
Bucura-te, sabie cu doua taisuri impotriva tuturor vrajmasilor;
Bucura-te, cel ce tai din radacina neghinele cugetului;
Bucura-te, gradinar al virtutilor ceresti;
Bucura-te, cel mult in cuvantul harului;
Bucura-te, cel bland in toate si fara rautate;
Bucura-te, cel ce arzi pricinile patimilor;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 5-lea

Cu limba ta graitoare de cuvinte dumnezeiesti, in Sinod cu adevarat ai infatisat dogmele cele sfinte, Grigorie, ca unul ce ai fost de aceeasi simtire cu Parintii, impreuna cu care strigi: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ierarh cugetator de Dumnezeu, vistierie a virtutilor si tainic traitor al dumnezeiestilor inaltari, ai fost cu dumnezeiasca alegere pastor al Tesalonicului, dumnezeiesc si intelept, cuvioase, auzind de la noi acestea:

Bucura-te, gura teologilor,
Bucura-te, tarie a ortodocsilor;
Bucura-te, canon cel preadrept al preotilor;
Bucura-te, icoana de Dumnezeu faurita a pastorilor;
Bucura-te, trambita dumnezeiasca a invataturilor celor sfinte;
Bucura-te, izvor de Dumnezeu izvorat, care izvorasti apa cea noua;
Bucura-te, stralucit arhipastor al Tesalonicului;
Bucura-te, aparator dumnezeiesc al ortodoxiei;
Bucura-te, slujitor al luminii dumnezeiesti;
Bucura-te, invatator al vietii celei neprihanite;
Bucura-te, cel ce curatesti intinaciunea sufletelor;
Bucura-te, cel ce trezesti ravna credinciosilor;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 6-lea

Propovaduitor al luminii dumnezeiesti, cu cuvinte dumnezeiesti ai devenit, ca unul ce ai fost partas al acesteia inca din viata aceasta, si ai intunecat cu stralucirea cuvintelor pe cei care impotriva acesteia au ridicat glasul, pe toti trezindu-i la adevar, Grigorie, strigand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Stralucind in Sinod, ca un luminat teolog, cu gura intelepiunii celei de negrait, ai invatat ca fiinta lui Dumnezeu este de neimpartasit dar lucrarea lui Dumnezeu se impartaseste celor ce striga, Parinte:

Bucura-te, mare aratator al celor sfinte;
Bucura-te, dumnezeiescule aratator de Dumnezeu;
Bucura-te, talcuitorule al stralucirii celei de sus,
Bucura-te, stralucitule scriitor al indumnezeirii,
Bucura-te, dumnezeiescule indrumator al trezviei mintii;
Bucura-te, calauzitorule al rugaciunii celei dinlauntru neratacite;
Bucura-te, ca te-ai umplut de daruri dumnezeiesti;
Bucura-te, cel ce ai vazut stralucirea lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce intuneci patimile inteleptilor;
Bucura-te, temelie a dogmelor ortodoxe;
Bucura-te, izvor de ape dumnezeiesti;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 7-lea

Mare intre ierarhi cu adevarat te-ai aratat, Grigorie intelepte, descoperitor al celor dumnezeiesti, ca unul ce ai dus viata ca a Apostolilor si te-ai impodobit cu minunatele lor infaptuiri, Cuvioase, si pe toti ai sculat sa cante: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nectar dumnezeiesc nematerialnic si mana hranitoare de suflet si miere din piatra izvorata, cum a spus David Imparatul, sunt intocmirile cuvintelor tale, Grigorie preaminunate, bucurandu-i pe cei ce striga unele ca cestea:

Bucura-te, limba preadulce;
Bucura-te, vedere dumnezeiasca;
Bucura-te, urmator al Mantuitorului si cel de un chip cu El;
Bucura-te, ravnitor al Parintilor si cu ei impreuna salasluitor;
Bucura-te, cereasca boare care improspatezi sufletele;
Bucura-te, duhovniceasca roua care ne racoresti pe noi;
Bucura-te, mireasma sfanta a vietuirii celei curate;
Bucura-te, hrana desavarsita a ospatului sufletesc;
Bucura-te, vas al nectarului celui nemuritor;
Bucura-te, mustrator al mincinoaselor invataturi;
Bucura-te, far dumnezeiesc al celor intelepti;
Bucura-te, calauza a popoarelor ortodoxe;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 8-lea

Har strain s-a dat, imbelsugat in revarsare, buzelor tale, aratatorule de Dumnezeu, din tine un rau mare ca din Rai izvorand, Grigorie, care uda Biserica toata, strigand Domnului: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Muntele Athosului, Parinte, impreuna cu Tesalonicul, vestesc stralucitele tale lupte, si toata Biserica credinciosilor te cinsteste ca pe un dumnezeiesc aratator al intelesului Luminii celei mai presus de minte, prin care luminezi pe cei ce striga:

Bucura-te, gura cea purtatoare de lumina;
Bucura-te, vasul cel purtator de mir;
Bucura-te, organ al stralucirii celor trei sori;
Bucura-te, tarina desavarsita a isihiei;
Bucura-te, casa de Dumnezeu luminata a lucrarii celei dumnezeiesti;
Bucura-tebogatie de neinchipuit a vietii in duh;
Bucura-te, ca ai primit daruri dumnezeiesti;
Bucura-te, ca ai rasturnat vorbaria desarta a lui Varlaam;
Bucura-te, cel prin Athosul este cinstit;
Bucura-te, faima stralucita a Tesalonicului;
Bucura-te, putere neclintita a Ortodoxiei;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 9-lea

Rauri din pantecele tale curg, prin tainica revarsare din cer, cum a spus Mantuitorul, Parinte cuvioase Grigorie, adapand inimile insetate cu apa vietii, strigand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu usurinta, Parinte, ai indurat feluritele incercari, pentru marturisirea cea buna, si precum aurul in foc incercat fiind tuturor ai stralucit urcand spre cele mai bune pe cei care cu evlavie iti striga tie acestea:

Bucura-te, piatra a curajului;
Bucura-te, stanca a rabdarii;
Bucura-te, cel ce nu te infricosezi de a ispitelor navala;
Bucura-te, cel care ai stins focul patimilor;
Bucura-te, zid de neclintit al Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, faclie mult luminoasa a poporului binecredincios;
Bucura-te, ca ai indurat necazurile cu bucurie;
Bucura-te, ca Domnului te-ai infatisat cu slava;
Bucura-te, propovaduitor al tainelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce dai credinciosilor cele mantuitoare;
Bucura-te, al sufletelor iconom dumnezeiesc;
Bucura-te, prieten preaindumnezeit al lui Hristos;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 10-lea

Cu cuvintele gurii tale, credinta ortodoxa se propovaduieste in Duhul cel Dumnezeiesc; caci dumnezeiestilor Parinti de altadata impreuna vietuitor si impreuna simtitor facandu-te, graiurile lor laolaltal le-ai pus, Cuvioase, strigand: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cu razele luminii celei necreate hranindu-te, a celei ce a stralucit pe Tabor, slava si frumusetea si stralucirea acesteia le descrii cu sfintenie, si-I trezesti, sfinte, spre impartasire de ea pe cei care striga acestea:

Bucura-te, al luminii celei necreate tainic cunoscator;
Bucura-te, al patimilor ucigatoare de suflet izbavitor,
Bucura-te, al slavei celei viitoare pregustare;
Bucura-te, al sufletelor celor intristate mangaiere;
Bucura-te, ca ai aratat nebuna intelepciunea lui Varlaam;
Bucura-te, ca ai facut cunoscuta bucuria Duhului;
Bucura-te, podoaba dumnezeiasca a Arhiereilor;
Bucura-te, vistierie luminoasa a teologiei;
Bucura-te, oglinda a luminii celei nemateriale;
Bucura-te, secera a invataturilor celor straine;
Bucura-te, bucurie a ortodocsilor si cinste;
Bucura-te, cel ce faci sa plece fruntea dusmanilor;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 11-lea

Cu inalta cugetare si cu intelepciune dumnezeiasca ai propovaduit maretiile lui Dumnezeu si faci sa creasca darurile roadelor celor dumnezeiesti ale Duhului, Grigorie, celor curati cu duhul, de care se impartasesc cei ce striga: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Luminatoare cu razele virtutilor s-a aratat viata ta, Grigorie graitorule de Dumnezeu si plina de lumina cu adevarat invatatura ta, fericite, caci lui Dumnezeu ii duci cu invataturile tale pe toti cei care striga unele ca acestea:

Bucura-te, izvor al invataturii;
Bucura-te, temelie a ortodoxiei;
Bucura-te, pilda de vietuire sfanta;
Bucura-te, diadema a bisericii celei sfinte;
Bucura-te, minunat talcuitor al vietii de curatenie;
Bucura-te, graitor sfant al cuvantului harului;
Bucura-te, cel care curatesti toata intinaciunea sufletelor;
Bucura-te, ca indrepti pe a mantuirii cale;
Bucura-te, faclie a stralucirilor celor nemateriale;
Bucura-te, luminator al cunostintelor celor de sus;
Bucura-te, prin care Biserica dantuieste;
Bucura-te, prin care tot credinciosul se bucura;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 12-lea

Har dumnezeiesc cere, si mantuirea sufletelor, Grigorie, intelepte ierarhe, pentru cei ce vin la tine cu evlavie si cinstesc luptele tale cele stralucite, caci ca un slujitor lumina stralucesti celor ce striga: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cantand suferintele tale si dumnezeiestile lupte, pe care le-ai savarsit pentru Biserica, ceata bine credinciosilor totdeauna te lauda pe tine, Grigorie, si cu gura multumitoare, striga catre tine neincetat unele ca acestea:

Bucura-te, tarie a Bisericii;
Bucura-te, neintrecut vorbitor al credintei;
Bucura-te, cel care ai rusinat pe vorbaretul Achindin;
Bucura-te, cel care ai aratat puterea cea daruita de Dumnezeu;
Bucura-te, cel care impreuna cu Apostolii salasluiesti, ca unul ce le-ai urmat in toate;
Bucura-te, luceafar stralucitor al Tesalonicului;
Bucura-te, dulceata a sufletului meu;
Bucura-te, luptator dumnezeiesc al ortodoxiei;
Bucura-te, stralucire a bisericii tale celei cinstite;
Bucura-te, dulce stralucire a poporului tau credincios;
Bucura-te, Parinte Grigorie!

Condacul al 13-lea

O, dumnezeiescule Parinte, cunascator al tainelor celor negraite,Grigorie, culme a Parintilor, primeste vocile poporului tau, si daruieste acoperamantul tau tuturor; caci cu credinta alergam si Sfintei Treimi strigam: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarasi icosul si condacul intai.

Creat de catre monahul Gherasim Micraghiannaitul

Acatistul naşterii Maicii Domnului

http://bastrix.files.wordpress.com/2008/09/nasterea-maicii-domnului.jpg

Condacul 1:

Astazi usa vietii se deschide, astazi raza Soarelui Celui intelegator rasare, astazi Maica bucuriei se naste spre mantuirea a toata lumea. Veseliti-va popoare si va bucurati si, cu credinta, din inima laudati-o asa: Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Icosul 1:

Soborul ingeresc si neamul omenesc astazi dupa cuviinta sa se veseleasca, pentru ca Eva cea tainica in lume vine si nadejdea asteptarii lui Adam se implineste. Pe care toti, laudand-o, asa sa-i zicem:

Bucura-te, ca viata si bucuria prin tine lumii se va trimite.

Bucura-te, steaua diminetii cea intelegatoare.

Bucura-te, steaua darului care vestesti venirea in lume a vesnicului Soare.

Bucura-te, dimineata si zori care aduci lumii vesnica nemurire.

Bucura-te, chemarea inapoi a celor ce de rai s-au instrainat

Bucura-te, chemarea inapoi a celor pe care sarpele i-a inselat.

Bucura-te, camara a tainelor mantuirii neamului omenesc. Bucura-te, floarea milei si a indurarii Parintelui ceresc.

Bucura-te, odor ales de Dumnezeu si slava fecioriei.

Bucura-te, salasul cel cuvantator si camara cea sfanta a bucuriei.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 2-lea:

Adam si Eva sa se veseleasca impreuna cu tot neamul omenesc, caci impacarea lui Dumnezeu cu oamenii s-a apropiat si Maica milei la noi a sosit; pentru care, slava dam lui Dumnezeu, asa: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Adam, cu taina, la inceput pe femeie cu numele vietii a numit-o, ca la plinirea vremii, prin Eva cea tainica si duhovniceasca, viata lumii s-a innoit si bucuria in locul intristarii a rasarit; pe care, cu credinta, din inima o laudam asa:

Bucura-te, rasaritul cel gandit al Soarelui Celui neinserat.

Bucura-te, revarsarea bucuriei care ai alungat intristarea.

Bucura-te, roua milostivirii lui Dumnezeu, prin care arsita pacatului se racoreste.

Bucura-te, roua cea de viata aducatoare, prin care roua mortii se tamaduieste.

Bucura-te, lacas preasfant si raiul cel gandit al desfatarii.

Bucura-te, fantana darurilor si izvor al mangaierii.

Bucura-te, stalparea cea intelegatoare din radacina imparateasca.

Bucura-te, floare duhovniceasca din samanta arhiereasca.

Bucura-te, Sfanta Sfintelor cea preaaleasa.

Bucura-te, Sfanta Sfintelor si scara cereasca.

Bucura-te, raiule cu totul inflorit.

Bucura-te, raiule cuvantator si preaimpodobit.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 3-lea:

Bucurie a luat de la Dumnezeu, Ana, pentru nasterea lui Samu-el, dar si mai mare a fost bucuria dumnezeiestilor Parinti pentru nasterea ta, Preasfanta Fecioara. Pentru care, slava si multumita din toata inima au adus lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Dupa indelungata vreme de nerodire si de mahnire a dumnezeiestilor tai parinti, ca un soare

preafrumos ai rasarit si noaptea intristarilor ai risipit-o prin nasterea ta, si bucurie la toata lumea ai vestit. Pentru care cu smerenie si cu umilinta te laudam asa:

Bucura-te, ca nasterea ta ingerul Domnului o a vestit

Bucura-te, ca numele tau de inger s-a proorocit.

Bucura-te, ca la nasterea ta cerul si pamantul s-au bucurat.

Bucura-te, ca numele de Maria ca taina de la Dumnezeu ti s-a dat

Bucura-te, ca cele cinci slove ale numelui tau pe unele din darurile tale le-a aratat.

Bucura-te, ca tu cu fecioria si cu proorocia ai covarsit-o pe Maria.

Bucura-te, caci cu milostenia si cu smerenia ai stralucit mai mult ca Abigail.

Bucura-te, ca frumusetea Rahilei ai intrecut-o fara de asemanare.

Bucura-te, ca frumusetea Rahilei s-a deosebit de a ta, ca a lunii de soare.

Bucura-te, ca pe Iudita cea inteleapta, cu intelepciunea ai intrecut-o.

Bucura-te, ca pe Ana, mama lui Samuel, prin moartea cea ganditoare ai covarsit-o.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 4-lea:

Sa se bucure Isaia Proorocul cu bucurie mare, ca, iata, semnul bucuriei in lume a stralucit si Fecioara Maria, Maica lui Emanuel, la noi a sosit; de a carei venire, cerul si pamantul se bucura si impreuna cu noi canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Inaintea Soarelui dreptatii, steaua diminetii celei duhovnicesti a rasarit si raza zilei celei de taina noua ne-a stralucit Veseliti-va popoare si va bucurati si pe dumnezeiasca Prunca, ce s-a nascut, cu bucurie mare sa o laudam asa:

Bucura-te, Preasfanta, dumnezeiasca Prunca, si odor preacinstit

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, care la noi ai sosit.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, pe care mai inainte, cu duhul, proorocii te-au vazut.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ce te-ai nascut spre mantuirea lumii.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca din pantece neroditor ai rasarit

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca prin a ta nastere a venit in lume mila lui Dumnezeu.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, prin care soseste impacarea lumii cu Dumnezeu.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, de a carei nastere se veseleste toata lumea.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca ai izgonit intristarea cea veche din lume.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca prin nasterea ta ne izbavesti de osanda.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ce inlaturi de la usa Edenului sabia cea de foc pazitoare.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca, ca ne aduci iarasi desfatarea raiului.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 5-lea:

Nazaretul cel mic si nebagat in seama sa se veseleasca si sa se bucure, caci cu slava si cu cinste s-a imbracat prin nasterea ta, Prunca a lui Dumnezeu, Maria, pe care toate neamurile te lauda si canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Inflorit si sfintit talcuindu-se Nazaretul, cu taina pe tine te-a aratat Fecioara, cea inflorita cu frumusetea fara de asemanare si impodobita cu felurimea darurilor Preasfantului Duh. De a ta gandita si simtita frumusete foarte minunandu-ne, cu nevrednicie indraznim a te lauda asa:

Bucura-te, floarea darurilor cea inflorita si frumusetea cea fara asemanare.

Bucura-te, Fecioara, cea impodobita cu sfintenie nemuritoare.

Bucura-te, floare care din tulpina uscata ai rasarit.

Bucura-te, ceea ce cu darurile Preasfantului Duh ai inflorit.

Bucura-te, floare care ai covarsit toate florile raiului cu frumusetea ta.

Bucura-te, floarea darurilor cea preaaleasa.

Bucura-te, Fecioara peste care Duhul lui Dumnezeu s-a odihnit

Bucura-te, Fecioara, preasfanta si preafrumoasa.

Bucura-te, floare duhovniceasca, care ai impodobit pamantul.

Bucura-te, Fecioara, care ai fost aleasa de Mirele-Cuvantul.

Bucura-te, floare care cu slava nemuritoare pururea infloresti.

Bucura-te, Fecioara, care covarsesti cu frumusetea cea duhovniceasca cerurile.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 6-lea:

Porumbita lui Noe, oarecand, semn spre incetarea potopului a adus in corabie, iar tu, porumbita cuvantatoare, nascandu-te astazi, semnul milei si al milostivirii lui Dumnezeu il aduci in lume. Pentru aceasta toti ne bucuram si pe Dumnezeu il laudam, cantand: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Pe tine, porumbita lui Dumnezeu, vazandu-te sosind la noi, fiica potopului pacatelor ne paraseste, caci toata lumea prin nasterea ta se izbaveste de osanda, pentru care cu bucurie te laudam:

Bucura-te, porumbita a lui Dumnezeu, care la noi astazi ai sosit.

Bucura-te, porumbita darului, care ai vestit incetarea mortii pacatului.

Bucura-te, porumbita de aur cu totul preastralucita.

Bucura-te, porumbita duhovniceasca si preasfintita.

Bucura-te, porumbita cuvantatoare si preafrumoasa.

Bucura-te, porumbita preasfanta si preaaleasa.

Bucura-te, porumbita, prin care lumea s-a izbavit de intristare.

Bucura-te, porumbita, prin care ne-am izbavit de rana mortii.

Bucura-te, porumbita, peste care Duhul Sfant a venit.

Bucura-te, porumbita, pe care puterea Celui Preainalt te-a umbrit.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 7-lea:

Avraam Patriarhul si Sara s-au slavit de demult pentru nasterea lui Isaac. Dar, Preacurata Fecioara, cu cat este slava ta mai inalta decat a lui Isaac, cu cat slava dumnezeiestilor tai parinti a covarsit pe cea a lui Avraam? Pentru care, se cuvine a-I canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Scara lui Iacob, pe tine, Preasfanta Fecioara, te-a inchipuit, caci pe aceea ingerii s-au vazut suindu-se si pogorandu-se; iar prin tine, scara cea intelegatoare, Ziditorul ingerilor pana la noi S-a pogorat si firea noastra prin tine s-a suit de-a dreapta Tatalui; pentru care te laudam asa:

Bucura-te, scara duhovniceasca, pe care Dumnezeu pana la noi S-a pogorat

Bucura-te, scara intelegatoare, prin care cerul si pamantul s-au unit.

Bucura-te, scara de taina, care de la pamant ne-ai ridicat.

Bucura-te, scara cea tainica, care pe cer te-ai rezemat.

Bucura-te, scara lui Dumnezeu, cea preaminunata.

Bucura-te, scara cerului, cea preainfricosata.

Bucura-te, scara gandita, a tainelor mantuirii.

Bucura-te, scara gandita, spre desavarsire.

Bucura-te, scara, prin care s-a pogorat la noi mila lui Dumnezeu si indurarea.

Bucura-te, scara, prin care noi ne suim la Dumnezeu si luam iertarea.

Bucura-te, scara vie, care toate treptele duhovnicesti ti le-ai agonisit.

Bucura-te, scara Duhului, prin care firea oamenilor pana la cer s-a suit.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 8-lea:

Preafericitii tai parinti, Ioachim si Ana, dupa a lor fagaduinta, dar sfant, cu totul fara prihana, te-au adus pe tine lui Dumnezeu si tuturor oamenilor. Copila a darurilor, adusa ai fost Lui in Biserica si ca un serafim ai iubit pe Dumnezeu si ca un inger il laudai pe El, cantand: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Vietuirea ta in Sfanta Sfintelor, Preasfanta Fecioara, a fost asemenea ingerilor lui Dumnezeu, caci tu pururea spre Dumnezeu cu privirile mintii erai si in slavoslovia Lui pururea zaboveai; pentru care si noi, smeritii, te laudam asa:

Bucura-te, caci cu ochii mintii de-a pururea inaintea ta pe Dumnezeu ai vazut.

Bucura-te, caci cu vederea slavei Lui pe Moise l-ai intrecut.

Bucura-te, ca gura ta cea de gand spre Domnul pururea o deschideai.

Bucura-te, ca din gura ta cea de gand pe Duhul Sfant pururea Il trageai.

Bucura-te, ca prin tacerea ta cea de gand ai staruit in luarea aminte.

Bucura-te, ca prin tacerea ta cea de gand de Duhul Sfant te-a luminat.

Bucura-te, caci cu smerenia cea preainalta te-ai imbracat.

Bucura-te, ca prin smerenia ta spre tine Domnul a cautat.

Bucura-te, caci prin adancimea smereniei tale, cu inaltime de slava si de dar te-ai incununat

Bucura-te, ca, in Sfanta Sfintelor, Arhanghelul Gavriil trimis a fost spre a-ti vesti.

Bucura-te, ca de la dumnezeiescul Arhanghel ai primit veste de bucurie.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 9-lea:

Prin cuvant ai zamislit pe Cuvantul si L-ai nascut mai presus de firea nasterii. Drept aceea, toate neamurile te fericesc, iar Cuvantul Cel intrupat din tine aude cantarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cortul lui Moise cu mestesug, oarecand, s-a impodobit, iar tu, Preasfanta Fecioara, cort sfant si intelegator spre incaperea lui Dumnezeu Cel necuprins te-ai facut si intru tine L-ai incaput, pentru care te laudam:

Bucura-te, cort al Legii Darului preafrumos lucrat.

Bucura-te, chivot al lui Dumnezeu preainfrumusetat

Bucura-te, chivot viu si de mana neimpletit.

Bucura-te, chivot prealuminat si preasfintit

Bucura-te, cort pe care Arhiereul arhiereilor l-a sfintit

Bucura-te, cort pe care slava lui Dumnezeu l-a acoperit

Bucura-te, cort care ai purtat intru tine pe Datatorul Legii.

Bucura-te, cort intru care Arhiereul Cel Mare a intrat

Bucura-te, cort care spre sfintirea si mantuirea lumii te-ai facut

Bucura-te, cort care pe Dumnezeu in tine L-ai incaput.

Bucura-te, cort cu frumusete duhovniceasca impodobit.

Bucura-te, cort viu si intelegator intru care Cuvantul a locuit.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 10-lea:

Imparatul Solomon, biserica preafrumoasa lui Dumnezeu a zidit, iar imparatul cerului si al pamantului pe tine, Preasfanta Fecioara, biserica vie si intelegatoare spre a Sa salasluire te-a pregatit. Pentru care, toate popoarele prin tine Il laudam si-I cantam lauda: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Adusu-te-ai pe tine lui Dumnezeu ca o haina de aur, cu toata podoaba faptelor bune impodobita, si ca o biserica vie si intelegatoare, a carei frumusete gandita pe ceruri le-a intrecut; iar cetele ingerilor mult minunandu-se, pe tine te lauda asa:

Bucura-te, biserica mai desfatata decat cerurile.

Bucura-te, biserica preasfanta si infrumusetata.

Bucura-te, biserica in care a incaput Dumnezeu.

Bucura-te, biserica preaimpodobita, care pe biserica lui Solomon ai infrumusetat-o.

Bucura-te, biserica a carei slava dinlauntru straluceste.

Bucura-te, biserica intelegatoare in care Dumnezeu se odihneste.

Bucura-te, biserica insufletita si cuvantatoare.

Bucura-te, biserica intru care pururea lumineaza neinseratul Soare.

Bucura-te, biserica mai inalta decat cerurile.

Bucura-te, biserica a Preasfantului Duh, cea prealuminata.

Bucura-te, caci cu darurile Sfantului Duh stralucesti foarte.

Bucura-te, biserica milei si a milostivirii, care pe toti ii adapostesti.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 11-lea:

Mai inainte te-a vazut pe tine, Sfanta Fecioara, dumnezeiescul Prooroc Iezechiel, ca pe o usa incuiata si pecetluita cu Duhul, prin care a intrat si a iesit Hristos-Dumnezeu, nestricand pecetile fecioriei tale, pe Care Il laudam si Ii cantam: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Prin tine, usa vietii celei de taina, a venit in lume Mantuitorul si usile cerului s-au deschis pentru toti

cei ce vor crede in El si pe tine te vor avea mijlocitoare preabuna; pentru care te laudam asa:

Bucura-te, usa lui Dumnezeu prin care Viata a intrat.

Bucura-te, usa cea intelegatoare a cerescului Imparat.

Bucura-te, usa prin care mila si iertarea pentru noi a venit

Bucura-te, usa raiului celui preasfintit.

Bucura-te, usa luminii si a bucuriei.

Bucura-te, usa cea pecetluita a fecioriei.

Bucura-te, usa imparatiei cerurilor cea preafrumoasa.

Bucura-te, usa mantuirii cea preaaleasa.

Bucura-te, usa vietii si a indurarii.

Bucura-te, usa milei si a mangaierii.

Bucura-te, usa gandita a slavei celei nemuritoare.

Bucura-te, usa darului, prin care a venit in lume Mantuitorul Soare.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 12-lea:

David, Proorocul si imparatul, dupa cuviinta sa se bucure, ca din neamul lui pe pamant vlastar preasfant a rasarit, care Rodul vietii, prin Duhul Sfant, Il va aduce in lume; pe Care ingerii si oamenii Il lauda si Ii canta: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Dumnezeiescul Parinte David, pe tine mai inainte te-a vazut, prin Duhul Cel Sfant, ca pe o Imparateasa a cerului si a pamantului, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, imbracata in haina aurita si impodobita, pe care noi, smeritii robii tai, cu credinta din inima te laudam:

Bucura-te, Imparateasa cerului si a pamantului.

Bucura-te, Imparateasa cerului cea preaslavita.

Bucura-te, Imparateasa cea fara de asemanare, mai slavita decat Serafimii.

Bucura-te, Imparateasa ingerilor si a tuturor cetelor celor intelegatoare.

Bucura-te, Imparateasa preasfanta si preafrumoasa.

Bucura-te, Imparateasa preabuna si preaaleasa.

Bucura-te, Imparateasa cea impodobita cu haina de aur ceresc.

Bucura-te, Imparateasa cea cu frumusete duhovniceasca impodobita.

Bucura-te, Imparateasa zilei, care in ziua judecatii celei de apoi vei sta langa divanul cel de fulger.

Bucura-te, Imparateasa preaindurata, care la vremea judecatii celei de apoi mare indrazneala catre Judecatorul vei avea.

Bucura-te, Imparateasa preamilostiva si preafolositoare.

Bucura-te, Imparateasa preamilostiva, nadejdea preaticalosu-lui meu suflet la judecata cea viitoare.

Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nas cut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

Condacul al 13-lea:

O, Preacurata si Preasfanta, dumnezeiasca Prunca Maria care te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea, asculti rugaciunile nevrednicilor robilor tai, care, cu credinta si cu evla vie, din inima laudam nasterea ta cea preacinstita si cerem prin tine, de la Dumnezeu, iertare pacatelor noastre, pace si mare mila, cantandu-I: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul intai: Soborul ingeresc si neamul omenesc… si Condacul intai: Astazi usa vietii se deschide…

NASTEREA MAICII DOMNULUI – RUGACIUNE

O, Preasfanta, Preacurata si Preanevinovata dumnezeiasca Prunca si Fecioara Maria, care te-ai nascut din parinti drepti si fara prihana, spre bucuria si mantuirea a toata lumea. O, Preasfanta Fecioara, floarea firii omenesti, preafrumoasa si preainteleapta, care din tulpina uscata si neroditoare ai rasarit si care, prin a ta nastere, intristarea preafericitilor tai parinti si a toata lumea ai risipit-o; nu ne lasa pe noi, pacatosii si nevrednicii, care intru intristari si scarbe ne aflam din pricina pacatelor noastre.

O, roada preasfintita a rugaciunii si a infranarii, asculta rugaciunea neputinciosilor robilor tai si, cu darul preasfintelor tale rugaciuni, ajuta-ne noua si ne invata a ne ruga lui Dumnezeu din inima, fara de raspandire si fara de forma.

Pe tine, chemarea lui Adam celui cazut, te rugam sa mijlocesti pentru noi catre Dumnezeu, ca sa ne cheme cu darul Sau la adevarata pocainta. Pe tine, Maica bucuriei, te rugam, veseleste cu darul tau sufletele noastre cele mahnite si cuprinse de intristare. Tu, Maica Luminii, mijloceste la Preabunul Dumnezeu pentru luminarea mintilor si a inimilor noastre.

Tu, raiule cuvantator, ajuta-ne cu darul rugaciunilor tale sa ne curatim de intinaciunea pacatelor noastre, ca sa ajungem la dumnezeiescul rai. Tu, palatul cel insufletit al Cuvantului, ajuta-ne noua sa vedem palatul Noului Sion, cel din ceruri. Tu, Mireasa cea Preasfanta si cu totul fara de prihana a lui Dumnezeu, ajuta-ne ca sa vedem si noi, cei neputinciosi, Ierusalimul cel ceresc, pe Mireasa Mielului si Maica celor intai-nascuti. Tu, caruta Luminii, du-ne pe noi la lumina bucuriei, care de-a pururea este stralucitoare celor drepti si sfinti.

Tu, norul cel in chipul porfirei cu raze de aur, umbreste-ne pe noi de acea fierbinteala a poftelor trupesti si de aprinderea maniei si a iutimii. Pe tine, ceea ce esti starea fulgerului dumnezeirii si raza cea stralucita a Soarelui celui de gand, te rugam, lumineaza-ne cu darul tau, ca sa nu uitam ca si noi suntem biserici ale lui Dumnezeu si sa nu intristam cu pacatele noastre Duhul lui Dumnezeu, Care locuieste in noi.

Tu, noian al darurilor celor duhovnicesti, ajuta-ne sa dobandim si noi, nevrednicii, darul lui Dumnezeu in veacul de acum si in cel viitor. Tu, salas al Duhului Sfant, mijloceste cu darul tau la Dumnezeu, ca inima curata sa zideasca in noi si cu duh drept sa innoiasca cele dinlauntru ale noastre.

Pe tine, Maica indurarii si a mangaierii, te rugam, cu adanca umilinta a inimii, sa stai langa noi in ceasul cel mai de pe urma al vietii noastre, ca sa ne ajuti si sa ne mangai sufletele in vremea despartirii de acest trup stricacios si de veacul acesta trecator. Pe tine, porumbita intelegatoare cu aripi de aur si cu straluciri de fulger, te rugam din toata inima sa calatoresti cu noi pana ce vom trece toate vamile cele infricosatoare ale vazduhului si toata puterea intunericului celui de sub cer.

Pe tine, usa vietii, a luminii si a bucuriei, te rugam sa ne ajuti sa intram pe portile cele sfinte ale imparatiei cerurilor si sa ajungem, cu darul preasfintelor si preaputemicelor tale rugaciuni, la lumina veseliei celei neasemanate si neapropiate.

Pe tine, Imparateasa cerului si a pamantului, care pururea stai de-a dreapta Sfintei Treimi si care ai nascut pe Ziditorul Serafimilor si i-ai intrecut intru cinstire pe Heruvimi, te rugam, noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, sa stai aproape de sufletele noastre in ziua cea mare si infricosatoare a Judecatii de apoi si sa imblanzesti mania cea sfanta si dreapta a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca sa miluiasca si sa mantuiasca sufletele noastre. Amin.

Slujba, acatistul şi paraclisul Sfântului Ştefan cel Mare al Moldovei

Acatistul Sfântului Ştefan cel Mare (231 kb)
Slujba Sfântului Ştefan cel Mare (616 kb)
Paraclisul Sfântului Ştefan cel Mare (106 kb)
Paraclisul Sfântului Ştefan cel Mare – notaţie psaltică (413 kb)

Cf. sursa.