Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [13]
Săltaț[i] de giucaț[i], cu bucurie cântaț[i], că Gavriil, la Ficioarâ bucurie aducând, dvoreaște, acmu cetatâ de Nazaret, vești bune de bucurie: bucură-te, Curatâ și nevinovatâ, pentru lume dvorbitoare! Bucură-te, scaunul ceriului!
Acea din veac tainâ astădzi să-nțăleage a lui Dumnădzău Cuvânt, Dumnădzău făt [fiu] Ficioarei Mariei, pentr-a Sa milâ să face și bucuriea veștilor celor bune Gavriil Arhanghel spune. Deci cu dânsul să strigăm Svinții sale: bucură-te, Maica Domnului!
Ascunsâ tainâ și Îngerilor neștiutâ, lui Gavriil fu credzutâ, Arhanghelului, și pre Svinția ta acmu va veni la sângur neputredâ și bunâ porumbițâ și rodului nostru înnoitoare și va striga ție, Preasvântă: bucură-te, găteadzâ-te, din cuvânt pre Dumnădzău Cuvântul cu zgăul tău să priimești!
Luminat îmbrăcatâ polatâ gătatu-Țî-s-au, Despuitoriule [Stăpâne], pântecele cel curat de dumnădzăiascâ fiicâ. Vin la dânsâ de te pogor[i], miluind zidirea Ta ce-i bătutâ cu război de răhna pizmașului și opritâ-n robia necuratului și cu frămseațea cea dintăi pierdutâ, și a Ta mântuitornicâ așteptând pugorâre.
Gavriil Arhanghelul cătră Svinția ta, ce ești fără prighanâ [prihană], în vedeare va veni de va striga ție: bucură-te dezlegarea blăstămului, scularea cădzuțâlor, bucură-te, sângurâ aleasâ lui Dumnădzău ce fuseș[i]! Bucură-te, însufletat nuor Soarelui, priimeaște pre Cel ne-ncăput în zgăul tău, [pe Cel] ce iubi a să sălășlui!
Limba ceaea ce nu o știea o audzî Născătoarea lui Dumnădzău, că[ci] grăiea cătră Svinția sa Arhanghelul cuvintele ceale de bunâ veaste. De unde, priimind sărutarea, Te zemisli pre Svinția Ta, Preaveacinicul Dumnădzău: pace lumii dăruiaște și sufletelor noastre mila cea mare!