Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [13]

Săltaț[i] de giucaț[i], cu bucurie cântaț[i], că Gavriil, la Ficioarâ bucurie aducând, dvoreaște, acmu cetatâ de Nazaret, vești bune de bucurie: bucură-te, Curatâ și nevinovatâ, pentru lume dvorbitoare! Bucură-te, scaunul ceriului!

Acea din veac tainâ astădzi să-nțăleage a lui Dumnădzău Cuvânt, Dumnădzău făt [fiu] Ficioarei Mariei, pentr-a Sa milâ să face și bucuriea veștilor celor bune Gavriil Arhanghel spune. Deci cu dânsul să strigăm Svinții sale: bucură-te, Maica Domnului!

Ascunsâ tainâ și Îngerilor neștiutâ, lui Gavriil fu credzutâ, Arhanghelului, și pre Svinția ta acmu va veni la sângur neputredâ și bunâ porumbițâ și rodului nostru înnoitoare și va striga ție, Preasvântă: bucură-te, găteadzâ-te, din cuvânt pre Dumnădzău Cuvântul cu zgăul tău să priimești!

Luminat îmbrăcatâ polatâ gătatu-Țî-s-au, Despuitoriule [Stăpâne], pântecele cel curat de dumnădzăiascâ fiicâ. Vin la dânsâ de te pogor[i], miluind zidirea Ta ce-i bătutâ cu război de răhna pizmașului și opritâ-n robia necuratului și cu frămseațea cea dintăi pierdutâ, și a Ta mântuitornicâ așteptând pugorâre.

Gavriil Arhanghelul cătră Svinția ta, ce ești fără prighanâ [prihană], în vedeare va veni de va striga ție: bucură-te dezlegarea blăstămului, scularea cădzuțâlor, bucură-te, sângurâ aleasâ lui Dumnădzău ce fuseș[i]! Bucură-te, însufletat nuor Soarelui, priimeaște pre Cel ne-ncăput în zgăul tău, [pe Cel] ce iubi a să sălășlui!

Limba ceaea ce nu o știea o audzî Născătoarea lui Dumnădzău, că[ci] grăiea cătră Svinția sa Arhanghelul cuvintele ceale de bunâ veaste. De unde, priimind sărutarea, Te zemisli pre Svinția Ta, Preaveacinicul Dumnădzău: pace lumii dăruiaște și sufletelor noastre mila cea mare!

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [12]

[Noi,] carii dintăi cu-nșelăciune ne-am gonit, în podoabâ de neputregiune ne-am îmbrăcat pentru Născutul tău, și carii ședeam la-ntunearecul păcatelor luminâ vădzum, [ceea ce ești] luminii locaș, Ficioarâ, pentr-aceaea te cântăm preste toț[i] veacii.

Morțâi [morții] pentru tine să învie, că viața cea statnicâ [nepieritoare] ai născut. Muțâi [muții] de demult [cei ce erau de multă vreme muți] acmu grăesc bine, pricăjițâi să curățâsc, neputințele să gonesc, a duhurilor vădzduhului mulțăme [mulțimea duhurilor din văzduh] să învince, Ficioarâ, [ceea ce ești] oamenilor spăsenie.

Carea [ai] născut oamenilor spăsè[nia] [Cea care ai născut mântuirea oamenilor], prin carea de la pământ la nălțâme ne-am rădicat, bucură-te, întru tot[ul] blagoslovitâ, acoperemânt și tărie, păreate și vărtute, cărora [celor care] strigâ, Curatâ: pre Domnul cântaț[i], faptele, și-L rădicaț[i] preste toț[i] veacii.

Tot peminteanul să gioace cu duhul străluminat și să rădice hoarbâ [horă/ adunare] firea cugetelor ce nu-s din lucru [firea minților nemateriale] cinstind svințitul bulci [sfânta petrecere/ prăznuire/ sărbătoare] a Născătoarei lui Dumnădzău. Și ca să-i strige ei: bucură-te, prea blagoslovitâ Născătoarea lui Dumnădzău, Curatâ, pururea Ficioarâ!

Ca noi ție, credincioșii, bucură-te să-ț[i] strigăm, carii cu Svinția ta bucurie[i] ne-am făcut partnici, ceiea ce [celei ce] iaste de pururea, ferâște-ne de năpaste și pradâ păgâneascâ și de altâ de toatâ rana, [care ni se înâmplă] pentru mulțâme de păcate [ale noastre], Ficiorâ, ce vine asupra oamenilor ce greșesc.

Arătași-te, strălucoarea noastrâ și adeverința, pentr-aceaea strigâm ție: bucură-te steaoa cea nescăpătatâ, carea aduci în lume marele Soare! Bucură-te, c-ai descuiat Edemul cel încuiat! Bucură-te, st[â]lpul cel de foc ce duci în viața cea de sus rodul [neamul] omenesc!

Să stăm cu bunâ sâialâ [sfială] în casa Dumnădzăului nostru și să strigăm: bucură-te, lumii Despuitoară, bucură-te, Marie, Doamnâ preste toț[i], preste noi! Bucură-te, sângurâ fără prihanâ în[tre] fămei și frumoasâ! Bucură-te, vasul Mirului celui neadevăsât [nestricat/ neîmpuținat], pre tine vărsat, ce [pe care] L-ai priimit!

Porumbițâ ce-ai Milostivul născut [care ai născut pe Milostivul], bucură-te de pururea, Ficioarâ, tuturor preacuvioșilor, bucură-te dumnădzăiasca frâmseațe, și noaâ [nouă], credincioșilor, spăsenie!

Cruțâ, Doamne, ocina [moștenirea] Ta, greșealele noastre toate acmu uitându-le, spre-aceasta având rugătoare ce Te roagâ pre Svinția Ta, [pe] Svinția sa, carea [, fiind] pământ fără sămănăturâ, Te-au născut pentru mila cea mare ce vruseș[i] a Te închipui [întrupa] întru cel strein [de firea Ta dumnezeiască].

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [11]

De la tine cădzu roa, aprinsătura de dumnedzăi mulț[i] ce-au stâns [roua care a stins aprinderea multor zei], pentr-aceaea strigâm ție: bucură-te, lânâ ruoratâ, carea Ghedeon, Ficiorâ, de mainte te-au vădzut.

Iată, ție bucură-te strigâm, liniște nefiind îmblătorilor pre mare și [fiind totdeauna] pornealâ din luciul scrăbelor ș[i]-a smintealelor tuturor, a pizmașilui [fiind tuturor tulburare/ furtună a pizmașului din marea scârbelor și a smintelilor].

Bucură-te, prilejul [bucuriei], bucurâ a nostru cuget, [ca] să strigâm ție: bucură-te, nearsâ tufâ de ruj [rug nears], nuor cu totul luminat, carele pre credincioșii [tăi] nepărăsit umbredz[i].

Nu să închinarâ zidirei, decât Ziditoriului, cugetătorii de Dumnădzău. De îngrozâtura focului [pe care] bărbăteaște o călcarâ, să bucura cântând. Preacântatule a Părinților Doamne și Dumnădzăule, blagoslovit ești!

Cântămu-te, strigând bucură-te, carâta [căruța/ caleașca] Soarelui cugetat, viea cea adevăratâ, Strugurul copt ce-ai lucrat, de curâ [cură/ curge] vinul ce veseleaște suflete[le] cu credințâ ce te slăvăsc.

Vraciul oamenilor ce-ai născut [cea care L-ai născut pe Doctorul oamenilor], bucură-te, dumnădzăiascâ Mireasâ, toiagul cel de tainâ, floarea cea neveaștedâ ce-ai [carei ai] înflorit, bucură-te Despuitoare [Despină], prin carea de bucurie ne-mplem [ne umplem] și viațâ ocinâm [moștenim]!

Măiastrâ, nu poate limbă, Despuitoare, în cântare să te cuvinteadze, că decât serafimii te-ai nălțat [mai sus], născând pre-mpăratul Hristos. Pre Svinția Sa să-L rogi de toatâ [grija/ suferința] să-i izbăveascâ pre carii cu credințâ țî să-nchinâ!

Te laudâ fericind marginile [pământului] și cu dragoste strigâ ție: bucură-te, svitoace [pergament/ carte], în carele cu dâgetul [degetul] [lui Dumnezeu] s-au scris a Părintelui Cuvântul [s-a scris Cuvântul Tatălui], Curatâ, Căruia te roagâ [ca] în cartea vieții să scrie pre șerbii tăi, Născătoarea lui Dumnădzău!

Ne rugâm, șerbii tăi, și plecâm genunchile inemii noastre, pleacâ ureachea ta, Curatâ, și ne mântuiaște din sc[â]rbe ce [în care] ne-afundăm pururea și ne păzeaște de toatâ prada pizmașilor orașul tău, Născătoarea lui Dumnădzău!

Cuconii cei cu bunâ credințâ din cuptoriu, Născutul Născătoarei lui Dumnădzău îi mântuî, atunce-nchipuindu-sâ iară acum lucrându-sâ, lumea toatâ au învitat să cânte: pre Domnul cântațî-L toatâ [toate] fapte[le] [creaturile] și-L rădicaț[i] preste toț[i] veacii!

În zgăul [tău] pre Cuvântul L-ai priimit, pre Cela ce țâne toate L-ai țânut, cu lapte L-ai hrănit, cu amelițarea [arătarea] ce hrăneaște lumea toatâ, Curatâ, Căru-îi cântăm: pre Domnul cântaț[i] faptele [lucrurile/ creaturile], și-L înălțaț[i] preste toț[i] veacii!

Moisei au socotit în tufa rugului minunea cea mare a Născutului tău, cuconii au închipuit mai chiar [clar], în mijlocul de foc [în mijlocul focului] stând și neardzându-sâ, neputredâ Curatâ Ficioarâ, pentr-aceaea te cântăm preste toț[i] veacii.

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [10]

Minunarâ-sâ toate de dumnădzăiascâ slava ta, că Svinția ta, neatinsâ de nuntâ Ficioarâ, ai luat în zgău pre Cela ce iaste Dumnădzău preste toate și ai născut pre Fiiul cel fără de a[n]i ce dăruiaște pace tuturor cărora [celor care] te cântâ.

Calea ce-ai născut a vieții [ceea ce ai născut Calea vieții], bucură-te, în tot [întru totul] fără prihanâ, de potopul păcatelor ce-ai mântuit lumea [ceea ce ai mântuit lumea de potopul păcatelor]! Bucură-te, dumnădzăiascâ Mireasâ, audzâre și grăire strașnicâ! Bucură-te, vasul Despuitoriului [Stăpânului] lumii!

Puteare și tărie oamenilor, bucură-te Curatâ, locul cel de svinție slăvii [lui Dumnezeu], omorâciunea iadului, cămarâ de nuntâ cu totul luminatâ! Bucură-te, Îngerilor veselie, bucură-te agiutoriul cu credință celora ce țî sâ roagâ!

De foc închipuitâ carâtâ [caleașcă în chip de foc] a Cuvântului, bucură-te, Despuitoare, însufletatul [însuflețitule] Rai, pomul în mijloc având pre Domnul, a Căruia îndulcire face viațâ, cu credință cărora să priceștuiesc [se împărtășesc], ce sânt supt putregiune căzuț[i].

Întăriț[i] cu putearea ta, cu credințâ strigâm ție: bucură-te, cetate a tuturor împăratului slăvite și vreadnice de audzât, de carea s-au grăit la vedeare, muntele netăiat! Bucură-te adâncime nemăsuratâ!

Desfătat sălaș Cuvântului, bucură-te Curatâ, scoicâ dumnădzăescului mărgăritar ce ai scos! Bucură-te întru tot[ul] minunatâ, tuturor spre Dumnădzău împăcare, celora ce te fericesc, Născătoare lui Dumnădzău [, pe care te cunoaștem] pururea!

Dumnădzăiasca aceasta și-ntru tot cinstita săvărșind sărbătoare cugetătorii de Dumnădzău, a Maicii lui Dumnădzău, să sâltâm [să înălțăm] pre Cela ce S-au născut dintru dânsa, cu credințâ slăvindu-L!

Cămarâ Cuvântului ne-ntinatâ, prilejiul tuturor de dumnădzăire, bucură-te, întru tot[ul] Preacuratâ, Prorocilor răsunare! Bucură-te, Apostolilor cinstitâ cuvântare!

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [9]

O, cu totul cântatâ Maicâ, ce-ai născut decât toț[i] Svinții Cuvântul mai Svânt, priimindu-ne acest pominoc, de acmu de toate primejdile ne izbâveaște pre toț[i]. Și de munca ce iaste să fie să ne răscumper[i] pre carii strigâm ție: Alliluia!

Deșchide-voi rostul mieu și s-a împlea de Duhul cel Svânt și cuvânt voi izbucni Maicei Împăratului și m-oi arăta cu luminâ prăznuind și voi cânta bucurând[u-mă] de minunile ei.

A lui Hristos cartea cea-i [ceea ce e] svântatâ [sfințită], pecetluitâ ce ești cu Duhul Svânt, marele Arhanghel, Curatâ, vădzând, striga ție: Bucură-te, de bucurie priimitoare, prin carea a strămoașei blăstăm să va dezlega.

A lui Adam sculare, bucură-te, Ficioarâ Mireasâ dumnedzăiascâ! Iadului omorâre, bucură-te, cu totul fără prihanâ, casa a sângur Împăratul[ui]! Bucură-te, scaun de foc atoate Puternicul [al Atotputernicului]!

Rujea cea neveaștedâ [trandafirul cel neveștejit], bucură-te, sângurâ ce-ai crescut mirul cel de bun miros! Bucură-te, [ceea] ce L-ai născut [pe] mirosul cel bun a-mpăratului tuturor! Bucură-te, neispititâ de mărituș și lumii mântuințâ!

Vistearul curățâei, bucură-te, prin carea din cădearea noastrâ ne-am sculat! Bucură-te, dulce mirosâtoriu crin, credincioșii ce mirezmești [care înmiresmezi pe credincioși], tămâe cu bun miros și mirosul cel de mult preț!

Spicul marea [pe care] l-ai crescut, cel dumnedzăesc, ca o țarinâ nearatâ eavea [îl iveai]: bucură-te, însufletatâ [însuflețită] masâ, pâinea vieții ce-ai născut! Bucură-te, de apâ vie izvor nedeșertat, Despuitoare!

Văcuța vițălușul ce-ai născut, pre Cel fără prihanâ, bucură-te, credincioșilor, bucură-te mielușea ce-ai născut Mielușelul lui Dumnădzău, care rădicâ greșalele a toatâ lumea! Bucură-te, caldâ milostivire!

Mânecușul cel luminat, bucură-te, carea sângurâ pre Soarele porț[i], pre Hristos, [ceea ce ești] Luminii locaș, bucură-te c-ai destremat întunearecul și pre-ntunecațâi draci cu totul i-ai izgonit!

Bucură-te ușe sângurâ prin care Cuvântul au trecut Sângur, carea răteadzele și ușile iadului, Despuitoare, cu nașterea ta ai zdrobit! Bucură-te, dumnădzăiascâ întrare a spăsâțâlor, cu totul cântatâ!

În glasur[i] de cântece credincioșii ție cântăm, întru tot lăudatâ: bucură-te munte gras și închegat în Duhul Svânt! Bucură-te, sveașnic și năstrapâ de mannâ care porț[i], ce-ndulceaște sâmțârile credincioșilor, rugătoarea lumii! Bucură-te, curatâ Despuitoare! Bucură-te, scarâ de la pământ pre toț[i] ce-ai nălțat cu darul! Bucură-te, pod, cu adevărat ce muț[i] de la moarte pre toț[i] cătră viațâ, pre ceea [aceia] ce te cântâ!

Decât ceriul mai înnalt, bucură-te, temeiul pământului într-al tău păntece, Curatâ, fără trudâ ce L-ai purtat! Bucură-te, scoicâ de mare ce-ai mohorâțât [înroșit] plașca [mantia/ hlamida] cea dumnădzăiascâ în svânt sângele tău, a-mpăratului puterilor.

Dătătoriul legii ce-ai născut adevărat, bucură-te, Despuitoare, care fărălegile tuturor în dar le curățeaști, neștiutâ adâncime, nălțâme negrăitâ, neispititâ de nuntâ, prin carea ne-am [în]dumnădzăit.

Pre tine, ce-ai împletit ne de mân[i] împletitâ cununâ, cu cântare cuvântăm bucură-te ție, Ficioarâ, strigând [ție, ceea ce ești] ferințâ tuturor și îngrăditurâ și tărie și svântâ năzuințâ.

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [8]

Cântecul tot să-nvince, care va să să-ntindzâ, cu mulțămea multelor e[f]tineațelor tale, că aseamenea cu numărul [fără de număr] cântăr[i] și cântece de-ț[i] și aducem, Împărate Svinte, nemicâ nu săvărșim vreadnic binelui ce ne-ai dat, cărora [celor care] Îț[i] strigâm: Alliluia!

De luminâ priimitoare făclie, celor [de] la-ntunearec ivitâ, vedem pre Svinta Ficioarâ că Lumina ceaea ce nu-i din lucru [din materie] aprindzând, înderepteadzâ cătră cunoștința dumnădzăiascâ pre toț[i], cu zarea mintea luminând, iară cu strigarea [este] cinstitâ cu aceastea:

Bucură-te, radzâ cugetatului Soare!
Bucură-te, lucoare nescăpătatei lumini!
Bucură-te, fulgerule, ce luminedzi sufletele!
Bucură-te, tunul [tunetul] ce îngrozăști pizmașii!
Bucură-te, că răsari strălucoarea cea cu multâ luminâ!
Bucură-te, că izvorești părăul cel mult curătoriu [curgător]!
Bucură-te, că zugrăvești [închipuiești] chipul scăldătoarei [botezului]!
Bucură-te, că tai necurățâea păcatului!
Bucură-te, feredeu [baie] care speli [con]știința!
Bucură-te, păharul ce [a]measteci desfătare!
Bucură-te, mirosul de mireazmâ lui Hristos!
Bucură-te, de viața cea ascunsâ-ndulcire!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Darul cel bun vrând să dea datoriilor de demult, Dezlegătorul datoriilor a tuturor oamenilor venit-au cu Sine cătră cei depărtaț[i] de la darul Svinții Sale și, rumpând zapisul, aude de la toț[i] așea: Alliluia!

Cântând [pe] Născutul Svinții tale, te lăudăm toț[i] ca [pe] o besearicâ însufletatâ [însuflețită/ vie], Născătoarea lui Dumnădzău, că-ntr-a Svinții tale pântece S-au sălășluit Cela ce țâne toate în mânâ, Domnul, [Care] te-au svințit, te-au proslăvit [și] au învățat să-ț[i] strige toț[i]:

Bucură-te, cortul lui Dumnădzău și Cuvântului!
Bucură-te, decât svânta svintelor mai mare!
Bucură-te, raclâ poleit[ă] cu Duhul Svânt!
Bucură-te, visteariu de viață nedeșertat!
Bucură-te, cinstită diadâmâ [diademă] a-mpăraț[ilor] blagocestiv[i]!
Bucură-te, lauda cea de cinstite a preuț[i] cu bunâ stidințâ!
Bucură-te, a Besâricii turnul cel neclătit [neclătinat]!
Bucură-te, a-mpărațâei zidiul cel neoborât!
Bucură-te, că pentru Svinția ta să rădicâ biruințele!
Bucură-te, că pentru Svinția ta pizmașii să omoarâ!
Bucură-te, a trupului mieu sănătate!
Bucură-te, a sufletului mieu spăsenie!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [7]

Toatâ firea de Înger[i] s-au mirat pentru mare omenirei Tale lucru, că pre Dumnădzăul cel neapropiat, Îl vedea tuturor apropiat om și cu noi împreunâ petrecătoriu și audzâtoriu de la toț[i] așea: Alliluia!

Ciumilitorii [ghicitorii] cei cu multe răspunsur[i] vedemu-i ca peștii muț[i] de[spre] tine, [cea care ești] lui Dumnădzău Născătoare, că nu pot gâci a dzâce cum rămâi Ficioarâ și biruiș[i] a naște. Iară noi de aceastâ tainâ mirându-ne, cu credințâ îți strigâm [strigăm]:

Bucură-te, a-nțălepciunii lui Dumnădzău priimitoare!
Bucură-te, a sfatului lui visteariu [vistierie]!
Bucură-te, că pre filosof[i] nemăestri i-arătaș[i]!
Bucură-te, că pre cei meșter[i] de cuvinte, necuvântător[i] i-ai vădit!
Bucură-te, că să buiguirâ cumpliții cercător[i]!
Bucură-te, că să veștedzârâ a basnelor scornitor[i]!
Bucură-te, că împletiturile atineilor [atenienilor] destram[i]!
Bucură-te, că mrejile păscarilor le împli!
Bucură-te, că dintr-adâncul neștiinței scoț[i]!
Bucură-te, că pre mulț[i] în științâ luminedz[i]!
Bucură-te, corabie [celor] cărora vor să să spăsascâ [să se mântuiască]!
Bucură-te, liniște înnotărilor lumeșt[i]!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!

Să mântuiascâ vrând lumea, a tuturor Înfrâmșe[ță]toriul, cătră dânsâ, de Sine sângur făgăduit, au venit. Și Păstoriu fiind, ca un Dumnădzău, pentru noi S-au ivit după noi om, ca cu aseamene [asemănarea] pre cel de-aseamenea chemând, ca un Dumnădzău Ș-aude [Își aude] de la toț[i]: Alliluia!

Pârâte [perete/ zid] ești ficioarelor, Născătoarea lui Dumnădzău, Ficioarâ, și tuturor [celor] ce cătră Svinția ta năzuesc, că a ceriului și a pământului Tvoreț [Creator] te-a i[n]tocmit [întocmit], Preacuratâ, sălășluind[u-Se] în zgăul tău, și pre toț[i] să-ț[i] strige învățând:

Bucură-te, turnul cel de ficiorie!
Bucură-te, ușe de mântuire!
Bucură-te-ncepătoarea cugetatei înnoir[i]!
Bucură-te, dătătoarea dumnădzăeștii bunătăț[i]!
Bucură-te, că Svinția Ta de iznoavâ [din nou] ai născut pre cei plămădiț[i] grozav!
Bucură-te, că Svinția Ta ai dojenit pre cei prădaț[i] de minte!
Bucură-te, carea răsâpești pre stricătoriul minței!
Bucură-te, carea născuș[i] [pe] Sămănătoriul curățâei!
Bucură-te, cămarea a fără sămănăturâ mărituș [măritiș/ nuntă]!
Bucură-te, carea însoțăș[ti] credincioșii cu Domnul!
Bucură-te, bunâ din cuconie [pruncie] hranâ ficiorițelor!
Bucură-te, a svinte de nuntâ podoabâ Svinților!
Bucură-te, nevastâ nenevestitâ!