De la Constantin am primit informaţia…şi m-am bucurat să o aflu: Prof. Dr. Adrian Năstase şi-a publicat o parte din blog şi aici aveţi alocuţiunile de la lansarea, în foaie, a blogului său.
Blogul său a apărut pe 17 mai 2007 şi i l-a făcut Darius. A fost un pariu cu vocaţia profesorului Năstase de scriitor şi ziarist şi, aşa cum s-a spus într-una dintre alocuţiunile de la lansarea cărţii, acesta a dovedit că e singurul politician român, care poate crea, la un anumit grad de excelenţă…conţinut de online.
Personal cred, că blogul său e unul mediu în ceea ce priveşte complexitatea lucrurilor luate în calcul, dar bine scris, cu vivacitatea unui om care se bucură de tinereţea reală din jurul său, şi care reprezintă tot ce a putut să dea mai bun politica românească la nivel online.
Numai că Profesorul Adrian Năstase a venit pe WordPress în 2007 – şi nu pe o altă platformă – pentru că existau câteva antecedente notabile, care stăteau mereu în topul accesărilor şi care creau conţinut de online, printre care se număra şi platforma noastră ( şi dintre care am rămas ultimii pe baricade) şi nu a venit pe un teren sterp.
Însă, curajul său şi cel al domnului Ion Iliescu de a scrie online nu s-a dovedit doar un curaj de brand politic, fără ceva în spate, ci ne-au arătat că s-au putut cala pe viteza – inexplicabilă de afară – a creaţiei şi a comunicării online.
Adrian Năstase a ucenicit la tinerii care l-au învăţat să umble cu blogul şi a venit cu conţinutul şi comunicarea de care era în stare. Simbioza dintre generaţii s-a arătat în cazul blogului său una salutară şi mă bucur că a editat o parte dintre articolele sale online.
Biserica Ortodoxă Română însă nu a înţeles încă, ce înseamnă să aibă în rândurile ei oameni, care pot să comunice la parametrii profesionali, de top, în mediul online şi asta ne costă.
Teologie pentru azi e singurul proiect colos, reieşit dintr-o iniţiativă particulară, apărut în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care, fără finanţare externă şi fără ajutor prea mare din partea multor oameni, a reuşit în patru ani de zile să creeze conţinut de online în mod programatic.
Dacă politica românească, prin Prof. Dr. Adrian Năstase, a reuşit să dea cea mai bună expresie a ei într-o carte de… 150 de articole, cum nu se pot bucura ortodocşii români de proiectul Teologie pentru azi…care însumează 6000 de articole, dintre care se pot găsi…măcar 2000 de publicat într-o carte?
Însă evenimentul de ieri este unul absolut important pentru dimensiunea online a scrisului românesc, pentru că e prima carte apărută în urma trecerii de la comunicarea amorfă (cum spunea autorul blogului şi am pus în titlul articolului de faţă), de la comunicarea cu masele, care nu spun nimic, ci tac, aplaudă şi pleacă…la dimensiunea comunicării dinamice, în care oamenii te aşteaptă să scrii, te doresc, te înţeleg, te înţeleg pas cu pas, în faţa cărora eşti mereu prezent, nu ai unde să te ascunzi şi, cărora le dovedeşti că ai cuvinte, pentru ei, în puţine secunde de reflecţie.
Creaţia online – trebuie să înţelegeţi asta! – înseamnă hiperjurnalism. Trebuie să ştii ce vrei, trebuie să ştii să afli, trebuie să ştii să scrii, să editezi, să îţi faci corectura, să îţi masterizezi articolele şi blogul continuu, să comunici, să te propui, să te autopublicitezi, să fii competitiv, să fii mereu, să ştii să fii continuu cu un pas înaintea tuturor.
Creatorul de online este o instituţie, deşi e un singur om! El e un om hiperspecializat, care face cât o întreagă instituţie.
Viitorul însă va dovedi, cine poate să facă faţă, cu adevărat, dimensiunii online şi cine este un amator, face şi el ce poate…dar nu are curaj să creadă că e mai mult decât este. Viitorul va aparţine dimensiunii online, singura dimensiune în care excelenţa nu va mai trebui dovedită, ci ea va fi copleşitoare pentru tot cel care o va vizita la ea acasă.
