Anatemele împotriva lui Origen ale Sinodului al V-lea Ecumenic
Anatemele împotriva lui Origen ale Sinodului al V-lea Ecumenic[1]
1. Dacă cineva mărturiseşte fabuloasa preexistenţă a sufletelor şi va mărturisi monstruoasa restaurare, care urmează de aici: să fie anatema!
2. Dacă cineva va zice, că, creaţia tuturor lucrurilor raţionale include numai minţile, fără trupuri şi cu totul imateriale, neavând nici număr, nici nume; deci că, aici avem între ele toate unire de identitate a substanţei, puterii şi energiei şi prin a lor unire cu / şi cunoaştere a lui Dumnezeu Cuvântul; dar, că nemaidorind vederea lui Dumnezeu, ele au cedat singure spre lucruri mai rele, fiecare în parte urmând propriilor lor înclinaţii şi că ele au luat trupuri mai mult sau mai puţin subtile, şi au primit nume, pentru că între Puterile cereşti este o diferenţă de nume, care aici este aşadar o diferenţă a trupurilor; şi de aceea aceştia devin şi se numesc Heruvimi, alţii Serafimi, şi Începătorii, şi Puteri, şi Stăpâniri, şi Tronuri, şi Îngeri şi că alte multe cete cereşti ca acestea pot fi: să fie anatema!
3. Dacă cineva va zice că soarele, luna şi stelele sunt de asemenea fiinţe raţionale şi că ele numai au devenit ceea ce sunt, deoarece s-au întors către rău: să fie anatema!
4. Dacă cineva va zice, că fiinţele raţionale, în care iubirea dumnezeiască a devenit rece, s-au ascuns în trupuri grosiere[2], ca ale noastre şi s-au chemat oameni, în timp ce acelea, care au atins cel mai josnic grad al răutăţii, s-au împărtăşit de trupuri reci şi întunecate şi au devenit şi se numesc demoni şi spirite rele: să fie anatema!
5. Dacă cineva va zice, că o condiţie psihică[3] a devenit de la o stare angelică sau a arhanghelilor şi, mai mult decât atât, că o condiţie demonică şi umană a devenit de la o condiţie psihică şi, că de la o stare umană ei pot deveni iarăşi îngeri şi demoni şi, că de la orice ordin ceresc, virtutea este ori fie la toţi, de la acelea de jos, fie de la acelea de deasupra ori de la acelea de deasupra şi de dedesubt[4]: să fie anatema!
6. Dacă cineva va zice, că aici este o dublă rasă de oameni, care una include sufletele oamenilor iar cealaltă spiritele superioare, care le-a doborât pe acestea şi că toată mulţimea fiinţelor raţionale este doar una, care a rămas neclintită în iubire şi contemplarea lui Dumnezeu şi că acest spirit va deveni Hristos şi Împăratul tuturor fiinţelor raţionale şi că a creat toate trupurile, care există în cer, pe pământ şi între cer şi pământ; şi că, lumea – care în elementele sale, mai mult vechi, decât ale sale şi care există prin ele însele, şi anume: uscăciunea, umezeala, căldura şi frigul, şi anume imaginea, care a fost formată – a fost deci formată şi că Prea Sfânta şi deofiinţă Treime nu a creat lumea, dar că ea a fost creată prin Inteligenţa creatoare, care este mai veche decât lumea şi care a comunicat acesteia existenţa: să fie anatema!
7. Dacă cineva va zice, că Hristos, despre Care Se spune, că el a apărut sub chipul lui Dumnezeu şi că el a fost unit, înainte de toţi vecii cu Dumnezeu Cuvântul şi s-a umilit pe sine ca un om, în zilele din urmă – conform cu expresia lor – şi a avut milă de cei căzuţi în păcat, care au apărut în spiritele unite în aceeaşi unitate – în care el însuşi este o parte – şi că el i-a restaurat trecând prin mai multe clase, având diferite trupuri şi diferite nume, devenind tuturor toate, un înger printre Îngeri, o putere printre Puteri, îmbrăcându-se pe sine în diferite clase de existenţe raţionale, cu o formă corespunzătoare aceleiaşi clase şi, în cele din urmă, luând trup şi sânge, ca al nostru şi devenind om printre oameni – dacă cineva afirmă toate acestea – şi nu mărturiseşte că Dumnezeu Cuvântul S-a smerit pe Sine şi a devenit om[5]: să fie anatema!
8. Dacă cineva nu va recunoaşte, că Dumnezeu Cuvântul are aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt şi că a luat trup şi a devenit om, Unul din Treime[6], fiind Hristos în orice sens al cuvântului, dar (va afirma), că El este deci Unul într-o manieră neconformă cu realitatea şi din cauza înjosirii[7]– aşa cum o numesc ei – a minţii; dacă cineva va afirma, că această minte unită cu Dumnezeu Cuvântul este Hristosul în adevăratul sens al cuvântului, pe când Logosul este numai chemat Hristos, din cauza acestei uniri cu mintea şi vorbind ca minte este numai chemat Dumnezeu, fiindcă e Logosul: să fie anatema!
9. Dacă cineva va zice, că nu S-a făcut Dumnezeu Cuvântul om, prin lucrarea unui trup însufleţit cu un suflet raţional şi cu minte, cu care S-a pogorât la Iad şi S-a înălţat la cer, dar va pretinde că este Mintea, care a făcut acestea, ca Minte, care – zic ei, într-un mod necuviincios – este aşa-zisul Hristos şi că el a devenit aşa prin cunoaşterea Monadei: să fie anatema!
10. Dacă cineva va zice, că după înviere, trupul Domnului a fost eteric, având forma unei sfere[8] şi că aşa vor fi toate trupurile după înviere şi că, după ce Domnul Însuşi Îşi va fi respins adevăratul Său trup şi după ce, ceilalţi, care vor învia, le vor fi respins pe ale lor, natura trupurilor lor va fi distrusă: să fie anatema!
11. Dacă cineva va zice, că Judecata viitoare înseamnă distrugerea trupului şi că sfârşitul istoriei va fi unul de stare imaterială şi că, după aceea, nu va mai fi materie deloc, ci numai spirit: să fie anatema!
12. Dacă cineva va zice, că Puterile cereşti şi toţi oamenii şi Diavolul şi puterile rele sunt unite cu Dumnezeu Cuvântul în toate aspectele, cum ar fi Mintea – care este numită de către ei Hristos şi care este în chipul lui Dumnezeu şi care S-a umilit pe Sine, cum spun ei – şi (dacă cineva va spune), că Împărăţia lui Hristos va avea un sfârşit: să fie anatema!
13. Dacă cineva va zice, că Hristos nu este în niciun fel diferit de celelalte fiinţe raţionale, nici după fiinţă, nici după înţelepciune, nici după a Sa putere şi după atotputernicia asupra tuturor lucrurilor dar, că toţi vor fi puşi de-a dreapta lui Dumnezeu, la fel ca el, care este numit de către ei Hristos (Mintea), la fel cum erau în împărăţia preexistentă a tuturor lucrurilor: să fie anatema!
14. Dacă cineva va zice, că toate fiinţele raţionale vor fi unite, într-o zi, în una, când ipostasele – la fel ca şi numerele şi trupurile – vor dispărea şi că, cunoaşterea lumii – care va veni – va purta cu ea ruina lumilor şi respingerea trupurilor, cât şi abolirea tuturor numelor, şi că va fi un sfârşit, o identitate a tuturor şi a ipostaselor; mai mult, că în această pretinsă apocatastază, numai spiritele vor continua să existe, aşa cum era în împărăţia preexistentă: să fie anatema!
15. Dacă cineva va zice, că viaţa spiritelor va fi asemenea vieţii, care era la început, [ca] atunci, când spiritele încă nu coborâseră sau nu căzuseră, astfel încât, sfârşitul şi începutul să fie asemenea şi că sfârşitul va fi adevărata măsură a începutului: să fie anatema!
[1] Traducerea noastră a fost făcută din limba engleză, cf. Hotărârilor Sinodului V Ecumenic (553 d. Hr.) de la Constantinopol, NPNF 2, vol. 14, ed. Philip Schaff, 1996, p. 763-767.
[2] Grosolane.
[3] Sufletească.
[4] În acelaşi timp.
[5] God the Word humbled himself and became man.
[6] One of the Trinity.
[7] Umilirii = the abasement.
[8] A unui glob.