Vampirii psihici ai Bibliei Satanice sau despre strategiile manipulării

cu-barca-la-mal

În momentul când am scris capitolul legat de satanism în cartea mea: Lumea postmodernă şi depersonalizarea omului [o carte în cinci capitole: 1 fundamentele postmodernităţii; 2. satanismul; 3. pornografia; 4. terorismul şi 5: întreaga problematică discutată, privită din punct de vedere patristic, îndeosebi pe baza teologiei Sfântului Simeon Noul Teolog] l-am cunoscut pentru prima dată pe LaVey, fondatorul satanismului postmodern, din mărturiile colaboratorilor şi a familiei lui…dar şi a sa.

Viaţa lui e fascinantă pentru că e un om al extremelor şi al iniţierilor în tot felul de filosofii dubioase şi, paradoxal, te învaţă că la baza  satanismului postmodern stă de fapt filosofia darwiniană a evoluţiei speciilor, în care orice  îţi vine să faci e natural şi sănătos, prin prisma unei teorii a autogratificării/ a mulţumirii de sine.

Traducând unele fragmente…pentru lucrarea mea, mi-am dat seama că bau-baul Bibliei Satanice, aşa cum îl ştiam noi în comunism, că această carte are puteri supranaturale şi cine o citeşte…înnebuneşte…şi că, de fapt, dacă citeşti o pagină din ea…te satanizezi ( asta era mitologia pe care eu am auzit-o pe când eram elev la liceu) nu există şi că, opera în sine, pentru un creştin ortodox este de fapt o scanare foarte brutală a realităţii americane a anilor 60-70, care acum e cu mult depăşită.

Însă, ceea ce a fost şi mai interesant pentru mine, a fost şi este aceea că LaVey a fost unul dintre cei mai sinceri deconspiratori ai fundamentelor postmodernităţii, pentru că postmodernitatea, ca ideologie în plină expansiune din anii  ’60  ai secolului trecut până astăzi, e individualistă, utilitaristă, pleziristă şi concentrată numai pe problema ontologiei umane căzute, adică nu are niciun recurs la transcendenţă.

Sinceritatea lui m-a copleşit…şi mi-am dat seama că Biblia Satanică e unul dintre cele mai veridice documente despre ceea ce înseamnă decadenţă asumată. De aceea am început să o traduc. În această carte filosofică şi în mod fundamental anti-creştină…am regăsit creuzetul ultimelor 5 decenii de experienţă umană socială.

Vă oferim în acest articol o singură problematică a cărţii, cea despre vampirii psihici, care sunt de fapt manipulatorii societăţi umane, care se folosesc de oamenii cu principii şi valori morale…împotriva lor. Aici găsim deopotrivă atât profilul moral al celui care primeşte mită şi a modului cum o provoacă…dar şi profilul moral al cerşetorului de profesie sau al profitorului fără scrupule.

***

[Pagina de titlu a cărţii în manuscrisul nostru]

Biblia Satanică

de

Anton Szandor LaVey

Traducere din lb. engleză şi comentarii de

 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Traducerea s-a făcut după ediţia americană a cărţii din 1976,

şi reprezintă reeditarea ediţiei originale,

adică cea din 1968.

Am tradus această carte pentru ca să aruncăm în aer mitul cărţii cu puteri miraculoase a satanismului şi să arătăm cât de banală este în conţinutul ei anti-creştin.

 

2006

***

[Următorul fragment reprezintă p. 70-72 din formatul nostru manuscriptic. E fragmentul de început al capitolului…Capitolul din care cităm acum e mult mai larg.]

 

Cap. Aerul, subcap. VII. Nu toţi vampirii sug sânge

SATANISMUL reprezintă responsabilitatea celor responsabili, adică o preocupare pentru vampirii psihici. Mulţi oameni ai planetei practică arta de a-i face pe ceilalţi ca să se simtă responsabili şi astfel, să îi îndatoreze fără nicio cauză.

Satanismul le vede pe aceste lipitori [leeches] în adevărata lor lumină. Vampirii psihici sunt indivizii care sug din alţii energia lor vitală. Acest tip de persoane poate fi găsit peste tot în societatea actuală.

Ei nu fac nimic bun pentru noi şi nici nu ne iubesc şi nici nu sunt prieteni adevăraţi. Însă noi ne simţim responsabili faţă de vampirii psihici fără să cunoaştem de ce.

Dacă vă gândiţi cum aţi putea să fiţi victimele unei astfel de persoane, atunci vă voi da câteva indicii simple, ca să vă ajute să constataţi acest lucru.

Pentru ce vă sună sau vă invită cineva la ei, deşi voi nu doriţi acest lucru, decât pentru că ei ştiu, că v-aţi simţi vinovaţi, dacă nu aţi accepta propunerea lor? Sau: de ce găsiţi să faceţi favoruri tot timpul, pentru cineva care nu vă cere acest lucru, deşi face aluzii la el?

Asta pentru că, adesea, vampirul psihic se va folosi de psihologia inversă a situaţiei şi vă va spune: „O, dar nu v-am cerut să faceţi acest lucru!”. Şi, din acest motiv, voi, dimpotrivă, veţi insista ca el să primească favorul vostru[1].

Vampirul psihic însă niciodată nu va pretinde ceva de la voi[2]. În acest fel nu va părea, în aparenţă, obraznic. Ei pur şi simplu îşi fac cunoscute intenţiile pe căi subtile, pentru ca să prevină orice pacoste de pe urma acestor apropouri.

Ei merg pe premisa, că tu trebuie să crezi despre ei că nu îţi impun un anume lucru. De aceea vei accepta propunerile lor cu bucurie, fără să te complici prea mult. Însă păcatele lor nu se fac prin comitere…ci prin omiterea detaliilor.

Tocmai de aceea, vizavi de ei, nu îţi spun să faci şi nici să nu faci un anume lucru, ci te lasă pe tine ca să simţi / să intuieşti ceea ce ei doresc de la tine.

Prin această imensă viclenie ei îţi indică pe faţă ce să faci, deşi, ştiu foarte bine că nu îţi place acest lucru şi că ai avea un motiv legitim şi inviolabil ca să îi refuzi.

Mulţi dintre aceşti oameni au „capacităţi” speciale prin care te fac foarte uşor dependent de ei şi, mai ales, la nivel afectiv. Mulţi dintre vampirii psihici sunt neputincioşi /suferinzi sau pretind că suferă de „tulburări mentale sau emoţionale”.

Alţii simulează că sunt proşti sau incompetenţi în vreun domeniu, pentru ca tu să vrei sau să îţi fie milă de ei sau, şi mai mult, să faci ceva pentru ei.

În mod tradiţional a exorciza un demon sau vreun loc care ştii că e posedat înseamnă a exorciza persoana sau locul respectiv. A recunoaşte însă pe demonii[3] zilelor noastre şi metodele lor de lucru nu înseamnă altceva decât a găsi antidotul împotriva dezastrelor pe care le pot produce în fiinţa noastră.

Mulţi oameni acceptă în mod pasiv pe aceşti indivizi vicioşi şi aceasta, pentru că modul pervers în care ei operează îi fac să nu fie înţeleşi cu adevărat. În momentul când ei acceptă aceste „suflete nefericite”, atunci devin mai nefericite decât acelea, deşi ei simt să îi ajute cu ce pot.

Aici avem de-a face cu o înţelegere greşită a ideii de responsabilitate sau cu un sentiment al vinei nefundamentat. Şi aceasta, pentru că îşi manifestă „altruismul” tocmai vizavi de  aceşti cerşetori / paraziţi, care profită de tot felul de petreceri.

Şi vampirii psihici există printre noi, tocmai fiindcă ei îşi aleg într-un mod inteligent, cu atenţie, drept victime ale lor pe oamenii responsabili, adică pe aceia care consideră că au marea obligaţie de a-şi îndeplini „datoriile lor morale”.

Din acest motiv, noi suntem vampirizaţi de un grup de oameni sau de către nişte indivizi singulari. Oriunde văd că răsare o organizaţie anume, cu scopuri caritabile sau o comunitate religioasă sau fraternală, aceştia îşi aleg foarte atent persoana, care se simte vinovată…dar care este, în acelaşi timp, preşedintele sau vicepreşedintele ei.

Şi astfel, preşedintele fundaţiei este intimidat prin aceea că vin la el cu inima deschisă şi pentru că se loveşte în „buna sa intenţie”, deşi, nu mai trebuie să spunem faptul, că şi acest preşedinte, de multe ori, poate să nu-şi fi adus nicio contribuţie personală la instituţia pe care o conduce, dar să fii primit un salariu gras pentru „nobilele sale fapte”.

Însă vampirii psihici sunt maeştri în a-şi atrage simpatia şi consideraţia omului responsabil.


[1] Ceea ce LaVey prezintă aici face parte din psihologia mitei sau a duplicităţii continue, cu ample implicaţii psihologice, dintre membrii unei instituţii sau în relaţiile sociale.

[2] Nu vă va pretinde explicit…ci doar implicit. El încearcă să stoarcă foloase necuvenite de la voi…dar prin discursul suspansului, a ambiguităţilor de tot felul, a insinuărilor care îi acoperă spatele.

[3] Se referă la vampirii psihici.