Note la „Bizanț după Bizanț” [2]

Nicolae Iorga, Bizanț după Bizanț, Ed. enciclopedică română, București, 1972, 252 p.

*

Prima parte.

*

frescă cu domnitorul Bogdan Lăpușneanu de la Athos, p. 135/ sultanul Murad al III-lea s-a căsătorit cu una dintre fiicele doamnei Chiajna, p. 136/ Teofan Apsaras a întemeiat Mănăstirea lui Varlaam de pe Meteore, p. 138/ Iar Sfântul Neagoe Basarab ocrotea Mănăstirea Schimbarea la Față de pe Meteore, p. 138/ în 1586, în casele vlahilor, a fost votată înființarea noii Patriarhii rusești, p. 140.

Despre Fericitul Mihai Viteazu, p. 142-147/ despre Sfântul Chiril Lucaris, p. 155-161/ Sfântul Patriarh Chiril Lucaris a trăit între 1613-1615 în Țara Românească „fiind predicatorul de zile mari al lui Radu Mihnea”, p. 155/ Sinodul de la Iași, p. 167/ despre Sfântul Constantin Brâncoveanu de la p. 181/ Ieremia Cacavela la Iași, p. 211/ catalogul de cărți de la Mănăstirea Barnovschi din Iași, p. 214.

Nicolae Mavrocordat: 1709, primul fanariot pe tron românesc, p. 229/

Cunoștințele lui Iorga sunt generaliste în această carte, el netratând un subiect ca atare…ci o  perioadă istorică de 4 secole.

Note la „Bizanț după Bizanț” [1]

Nicolae Iorga, Bizanț după Bizanț, Ed. enciclopedică română, București, 1972, 252 p.

*

Prefața: p. 5-11.

Theotokop[o]ulos a devenit el Greco, p. 7/ turcii „nu se pricepură nici măcar să-i găsească un adevărat nume nou”, p. 7 Constantinopolului/ Dunărea: hotarul imperiului, p. 9/ prima traducere integrală a lui Herodot în limba română s-a făcut la Iași, p. 10/ moartea reală a Bizanțului a survenit în secolul al 19-lea, p. 11/

Bizanțul a supraviețuit aproape 4 secole imperiului creștin, p. 10, cucerit de musulmani. Aceasta este ideea de forță pe care Iorga o demonstrează în această carte. Faptul că Bizanțul a rezistat ca patrimoniu valoric și după căderea Constantinopolului, prin învățații lui care s-au auto-exilat și prin domnitorii români care au perpetuat învățătura lui.

1562, voievodul Ioan al Moldovei, p. 34/ Constantinopolul cel Mare, p. 41/ Erau 40.000 de evrei în Constantinopol după cucerirea lui de către turci, p. 43. Cei mai mulți evrei erau medici și astrologi, p. 43. Datorită unui scandal la nivel înalt, evreii din Constantinopol încep să poarte, ca stigmat, tichia roșie, p. 43/

Numărul locuitorilor, pe etnii, din Constantinopol, p. 45/ „vegetau ca arendași”, p. 49/ în sec. al 16-lea grecii simțeau că imperiul redevine al lor, p. 50/Atena avea 12 mii de locuitori în anul 1578, p. 59/ Iorga traduce pe exusiaste cu împuterniciți și pe epitropi cu vicari, p. 60/

beratul sultanului”, p. 60. Berat = act cu pecetea sultanului/ Mănăstirea Simonopetra a ars în 1581, p. 66/ daniile domnilor români la Athos, p. 66/ Sultanul Soliman a fixat „un tarif pentru vizitatorii Sfântului Mormânt”, p. 67/ În 1637, Sfântul Chiril Lucaris a restabilit mitropolia de la Muntele Sinai, p. 69/

Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim a fost „zidită cu banii domnilor munteni și inaugurată de un Ioachim românul, fost egumen la Muntele Sinai”, p. 70/ studenți greci care au studiat la Padova, p. 71/ manuscrisele bizantine din biblioteci, p. 94/ a fost considerată „o greșeală” crearea Patriarhiei ruse, p. 101/

„vulturul bicefal”, p. 114, al grecilor/ despre banul Iani, unchiul lui Mihai Viteazu, p. 116/ frescă de la Athos cu doamna Ruxandra Lăpușneanu, p.  127/ despre Sfântul Neagoe Basarab de la p. 129/ Matei Basarab, p. 131/ Doamna Ruxandra Lăpușneanu era soră cu doamna Chiajna, p. 132/