Faptele Apostolilor, cap. 4, cf. BYZ

1. Și grăind ei către popor, au venit asupra lor preoții și căpitanul templului [ὁ στρατηγὸς τοῦ ἱεροῦ] și sadducheii [οἱ σαδδουκαῖοι],

2. supărați pentru că învață ei poporul și vestesc în[tru] Iisus învierea morților.

3. Și și-au pus asupra lor mâinile [lor] și i-au pus spre pază pentru a doua zi, căci deja era seara.

4. Dar mulți [din] cei care au auzit cuvântul au crezut și a fost făcut numărul oamenilor ca [la] 5 mii[1].

5. Și a fost în a doua zi să fie adunați stăpânitorii lor și cei mai bătrâni și cărturarii întru Ierusalim,

6. și Annas [Ἅννας] arhiereul și Caiafas[2] și Ioannis[3] și Alexandros[4] și câți erau din neam arhieresc [καὶ ὅσοι ἦσαν ἐκ γένους ἀρχιερατικοῦ].

7. Și i-au pus pe ei în mijloc [și] îi întrebau: „Cu ce putere sau cu ce nume ați făcut voi aceasta [Ἐν ποίᾳ δυνάμει ἢ ἐν ποίῳ ὀνόματι ἐποιήσατε τοῦτο ὑμεῖς]?”.

8. Atunci, Petros, a fost umplut de Duhul Sfânt [πλησθεὶς Πνεύματος Ἁγίου][și] a zis către ei: „Stăpânitorilor ai poporului și cei mai bătrâni ai lui Israil,

9. dacă noi astăzi suntem cercetați din cauza facerii de bine a omului celui bolnav, cu ce acesta a fost mântuit [ἐν τίνι οὗτος σέσωσται],

10. cunoscut să vă fie tuturor [la] voi și [la] tot poporul lui Israil, că în numele lui Iisus Hristos Nazoreosul[5], pe Care voi L-ați răstignit [și] pe Care Dumnezeu L-a sculat din morți [Ὃν ὁ Θεὸς ἤγειρεν ἐκ νεκρῶν], în[tru] Acela acesta a stat sănătos înaintea voastră!

11. Acesta[6] este piatra care a fost disprețuită de către voi [Οὗτός ἐστιν ὁ λίθος ὁ ἐξουθενηθεὶς ὑφ᾽ ὑμῶν], cei care zidiți [τῶν οἰκοδομούντων], Cel care S-a făcut întru capul unghiului [ὁ γενόμενος εἰς κεφαλὴν γωνίας].

12. Și nu este în niciun altul mântuirea [Καὶ οὐκ ἔστιν ἐν ἄλλῳ οὐδενὶ ἡ σωτηρία], căci nici [nu] este altul numele dat în[tru] oameni în[tru] care trebuie să ne mântuim noi [οὔτε γὰρ ὄνομά ἐστιν ἕτερον τὸ δεδομένον ἐν ἀνθρώποις ἐν ᾧ δεῖ σωθῆναι ἡμᾶς]”.

13. Dar văzând îndrăzneala [παρρησίαν] lui Petros și a lui Ioannis și au înțeles [înțelegând] că sunt oameni needucați și nepricepuți [ἄνθρωποι ἀγράμματοί εἰσιν καὶ ἰδιῶται], se minunau [ἐθαύμαζον], și îi cunoșteau pe ei că împreună cu Iisus erau [ἐπεγίνωσκόν τε αὐτοὺς ὅτι σὺν τῷ Ἰησοῦ ἦσαν].

14. Iar pe om văzându-l împreună cu ei a stat [stând], pe cel care a fost vindecat, nimic [nu] aveau [ce] să zică împotrivă [οὐδὲν εἶχον ἀντειπεῖν].

15. Și au poruncit ei [ca] afară [din] sinedrion[7]/ adunare să iasă [și] discutau unii cu alții,

16. zicând: „Ce le vom face oamenilor acestora? Căci, într-adevăr, că semn[8] cunoscut s-a făcut prin ei [γνωστὸν σημεῖον γέγονεν δι᾽ αὐτῶν], vădit tuturor celor care locuiesc [în] Ierusalim [πᾶσιν τοῖς κατοικοῦσιν Ἱερουσαλὴμ φανερόν], și nu putem să-l negăm [καὶ οὐ δυνάμεθα ἀρνήσασθαι].

17. Dar ca să nu se răspândească în[tru] mai mult întru popor[9], [cu] amenințare îi vom amenința lor [pe ei] a nu mai grăi în[tru] numele Acestuia niciunuia [dintre] oameni”.

18. Și i-a chemat pe ei [și] le-a poruncit lor a nu vorbi deloc [τὸ καθόλου μὴ φθέγγεσθαι] și nici a învăța în[tru] numele lui Iisus [μηδὲ διδάσκειν ἐπὶ τῷ ὀνόματι τοῦ Ἰησοῦ].

19. Iar Petros și Ioannis au fost răspunzând către ei [și] au zis: „Judecați [κρίνατε], dacă este drept înaintea lui Dumnezeu a asculta de voi mai mult decât de Dumnezeu [εἰ δίκαιόν ἐστιν ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ ὑμῶν ἀκούειν μᾶλλον ἢ τοῦ Θεοῦ]!

20. Căci nu putem noi, pe care le-am văzut și le-am auzit, a nu le grăi”.

21. Iar ei au fost amenințați și mai mult, [după care] i-au eliberat pe ei, [ne]aflând nimic [despre] cum îi vor pedepsi pe ei, din cauza poporului, că[ci] toți Îl slăveau pe Dumnezeu pe[ntru ce] a făcut [ὅτι πάντες ἐδόξαζον τὸν Θεὸν ἐπὶ τῷ γεγονότι].

22. Căci omul era mai mult de 40 de ani la care se făcuse semnul acesta al vindecării.

23. Și au fost eliberați [și] s-au dus către cei ai lor și le-au vestit câte către ei le-au zis arhiereii și cei mai bătrâni.

24. Iar ei au auzit [auzind acestea], împreună au ridicat glasul către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Tu [ești] Dumnezeu, Care ai făcut cerul și pământul și marea și toate cele din ele!

25. Cel care prin gura lui David, slujitorul Tău, ai zis: «Pentru ce s-au semețit neamurile și popoarele au cugetat cele deșarte?

26. Au stat împărații pământului și stăpânitorii au fost adunați împreună împotriva Domnului și împotriva Hristosului Său».

27. Căci, cu adevărat, au fost adunați împotriva Celui Sfânt [συνήχθησαν ἐπὶ τὸν Ἅγιον], a Slujitorului Tău Iisus [Παῖδά Σου Ἰησοῦν], pe Care L-ai uns, iar Irodis și Pontios Pilatos [Πόντιος Πιλάτος], împreună cu neamurile și [cu] poporul lui Israil,

28. [ai îngăduit] să facă câte mâna Ta și sfatul Tău mai înainte a[u] rânduit să se facă [ποιῆσαι ὅσα ἡ χείρ Σου καὶ ἡ βουλή Σου προώρισεν γενέσθαι].

29. Iar [în] cele de acum, Doamne, privește asupra amenințărilor lor și dă-le robilor Tăi cu toată îndrăzneala a grăi cuvântul Tău [καὶ δὸς τοῖς δούλοις Σου μετὰ παρρησίας πάσης λαλεῖν τὸν λόγον Σου]!

30. [Iar] când mâna Ta ai să Ți-o întinzi Tu spre vindecare, [atunci] și semne și minuni să faci prin numele Celui Sfânt, al Slujitorului Tău, al lui Iisus!”.

31. Și au fost rugându-se ei [și] a fost clătinat locul în care erau adunați[10] și au fost umpluți toți de Duhul Sfânt [καὶ ἐπλήσθησαν ἅπαντες Πνεύματος Ἁγίου] și grăiau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală [καὶ ἐλάλουν τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ μετὰ παρρησίας].

32. Iar inima și sufletul mulțimii celei care a crezut era unul [Τοῦ δὲ πλήθους τῶν πιστευσάντων ἦν ἡ καρδία καὶ ἡ ψυχὴ μία] și niciunul ceva [din] averile lor [nu] zicea a fi al său, ci le era[u] lor toate obștești [ἀλλ᾽ ἦν αὐτοῖς ἅπαντα κοινα].

33. Și Apostolii dădeau mărturie [cu] mare putere [despre] învierea [τῆς ἀναστάσεως] Domnului Iisus, iar harul cel mare era în ei toți [χάρις τε μεγάλη ἦν ἐπὶ πάντας αὐτούς].

34. Și nici nevoiaș [nu] era cineva din[tre] ei, căci câți erau stăpâni de câmpuri sau de case, vânzându-le, aduceau prețurile celor care se vând [celor care erau vândute]

35. și le puneau lângă picioarele Apostolilor. Și dădea[u] fiecăruia precum avea nevoie cineva.

36. Iar Iosis [Ἰωσῆς], cel care a fost numit Barnabas [Βαρναβᾶς] de [către] Apostoli – care este tălmăcit „fiul mângâierii [υἱὸς παρακλήσεως]” –, levitisul [λευΐτης]/ levitul, ciprios/ cipriotul [cu] neamul [κύπριος τῷ γένει],

37. având lui [el] câmp, l-a vândut [și] a adus suma de bani și a pus-o lângă picioarele Apostolilor.


[1] Numărul credincioșilor Bisericii.

[2] De la forma de N. Καϊάφας. În text avem forma de Ac.

[3] De la forma de N. Ἰωάννης. În text avem forma de Ac.

[4] De la forma de N. Ἀλέξανδρος. În text avem forma de Ac.

[5] De la forma de N. Ναζωραῖος. Pentru că în text avem forma de G.

[6] Hristos Dumnezeu.

[7] De la forma de N. συνέδριον. În text e forma de G.

[8] Minune.

[9] Să nu fie cunoscută și mai mult minunea aceasta.

[10] S-a cutremurat locul unde erau.

Faptele Apostolilor, cap. 3, cf. BYZ

1. Și, împreună [ἐπὶ τὸ αὐτὸ], Petros [Πέτρος] și Ioannis [Ἰωάννης] se suiau întru templu la ceasul al 9-lea al rugăciunii [ἀνέβαινον εἰς τὸ ἱερὸν ἐπὶ τὴν ὥραν τῆς προσευχῆς τὴν ἐνάτην].

2. Și un anumit bărbat, olog fiind din pântecele maicii sale, era purtat[1]. Pe care îl puneau în fiecare zi către ușa templului, zisă Cea frumoasă [Ὡραίαν], [pentru] a cere milostenie [τοῦ αἰτεῖν ἐλεημοσύνην] de la cei care intră [intrau] întru templu.

3. Care, [atunci când] l-a văzut [i-a văzut] pe Petros și pe Ioannis voind a intra întru templu, se ruga de milostenie [ἠρώτα ἐλεημοσύνην].

4. Iar Petros a privit spre el, împreună cu Ioannis, [și] i-a zis [lui]: „Privește spre noi!”.

5. Iar el privea [la] ei, așteptând să ia ceva de la ei [προσδοκῶν τι παρ᾽ αὐτῶν λαβεῖν].

6. Dar Petros i-a zis: „Argint și aur nu este mie [Ἀργύριον καὶ χρυσίον οὐχ ὑπάρχει μοι][nu am la mine], dar ce am, aceasta îți dau ție. În numele lui Iisus Hristos Nazoreosul [Ἐν τῷ ὀνόματι Ἰησοῦ Χριστοῦ τοῦ Ναζωραίου], ridică-te și umblă!”.

7. Și l-a luat pe el de mâna cea dreaptă [și] l-a ridicat. Și, numaidecât, i-au fost întărite picioarele sale și gleznele [τὰ σφυρά].

8. Și, sărind, a stat și umbla, și a intrat împreună cu ei întru templu, umblând și sărind și lăudându-L pe Dumnezeu.

9. Și l-a văzut pe el tot poporul umblând și lăudându-L pe Dumnezeu.

10. Și îl cunoșteau pe el, că acesta era cel care șade [ședea] pentru milostenie la poarta Cea frumoasă a templului. Și au fost umpluți de uimire și de extaz pentru [ce] i s-a întâmplat lui [καὶ ἐπλήσθησαν θάμβους καὶ ἐκστάσεως ἐπὶ τῷ συμβεβηκότι αὐτῷ].

11. Iar ologul, cel care a fost vindecat, ținându-i pe Petros și pe Ioannis, a alergat către ei tot poporul la porticul numit al lui Solomon, [fiind] cu totul uimiți.

12. Iar Petros a văzut [văzând aceasta], a răspuns către popor: „Oamenilor israiliți, de ce vă minunați pentru aceasta sau [la] noi de ce priviți, ca [și cum cu] a noastră putere sau evlavie l-am făcut pe el a umbla?

13. Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov [Ὁ Θεὸς Ἀβραὰμ καὶ Ἰσαὰκ καὶ Ἰακώβ], Dumnezeul părinților noștri [ὁ Θεὸς τῶν πατέρων ἡμῶν], L-a slăvit pe Slujitorul Său, pe Iisus [ἐδόξασεν τὸν Παῖδα Αὐτοῦ, Ἰησοῦν]. Pe Care, într-adevăr, voi L-ați dat și L-ați tăgăduit pe El în fața lui Pilatos [ὑμεῖς παρεδώκατε καὶ ἠρνήσασθε Αὐτὸν κατὰ πρόσωπον Πιλάτου], [când] a judecat acela a-L elibera.

14. Iar voi pe Cel Sfânt și Drept L-ați tăgăduit [Ὑμεῖς δὲ τὸν Ἅγιον καὶ Δίκαιον ἠρνήσασθε] și ați cerut un om, un ucigaș, să vă elibereze vouă [καὶ ᾐτήσασθε ἄνδρα, φονέα, χαρισθῆναι ὑμῖν],

15. iar pe începătorul vieții L-ați omorât [τὸν δὲ ἀρχηγὸν τῆς ζωῆς ἀπεκτείνατε]. Pe care Dumnezeu L-a înviat din morți, Căruia noi Îi suntem martori.

16. Și în[tru] credința numelui Său [Καὶ ἐπὶ τῇ πίστει τοῦ ὀνόματος Αὐτοῦ], pe acesta pe care îl vedeți și l-ați știut [îl știți de mai înainte], l-a întărit numele Său [ἐστερέωσεν τὸ ὄνομα Αὐτου][2]. Și credința cea prin El[3] i-a dat lui întregimea [τὴν ὁλοκληρίαν][4] aceasta înaintea voastră, a tuturor.

17. Și acum, fraților [ἀδελφοί], am știut [știu] că dintru neștiință ați făcut [οἶδα ὅτι κατὰ ἄγνοιαν ἐπράξατε][5], precum și stăpânitorii voștri.

18. Iar Dumnezeu, Care a vestit mai înainte prin gura tuturor Profeților Săi [că are] să pătimească Hristos, a împlinit așa[6].

19. Așadar, pocăiți-vă și vă întoarceți[7] spre [pentru ca] să fie șterse păcatele voastre [εἰς τὸ ἐξαλειφθῆναι ὑμῶν τὰς ἁμαρτίας] [și] pentru ca să vină vremurile odihnei de la fața Domnului [ὅπως ἂν ἔλθωσιν καιροὶ ἀναψύξεως ἀπὸ προσώπου τοῦ Κυρίου]

20. și să fie trimis Cel mai înainte rânduit [τὸν προκεχειρισμένον] vouă, Hristos Iisus!

21. Pe Care [Ὃν], într-adevăr [μὲν], trebuie să-L primească cerul până la anii restaurării tuturor [δεῖ οὐρανὸν δέξασθαι ἄχρι χρόνων ἀποκαταστάσεως πάντων], cărora le-a grăit Dumnezeu prin gura tuturor Sfinților Săi Profeți [cei] din veac.

22. Căci, într-adevăr, Mosis [Μωσῆς] a zis către părinți că «Profet vouă vă va ridica Domnul, Dumnezeul nostru, dintre frații voștri, ca mine. De El veți asculta după toate câte are să grăiască către voi.

23. Și va fi, tot sufletul, care nu are să asculte de Profetul Acela, [că] va fi nimicit cu totul din popor».

24. Dar și toți Profeții, de la Samuil și cei pe rând, câți au grăit, și [aceia] au vestit zilele acestea.

25. Voi sunteți fiii Profeților și ai făgăduinței, pe care a pus-o Dumnezeu către părinții noștri, zicând către Avraam: «Și în[tru] sămânța ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului».

26. Dumnezeu, vouă [mai] întâi, Cel care L-a înviat pe Slujitorul Său, pe Iisus, L-a trimis pe El binecuvântându-vă pe voi [ἀπέστειλεν Αὐτὸν εὐλογοῦντα ὑμᾶς], în[tru] a vă întoarce fiecare de la răutățile voastre [ἐν τῷ ἀποστρέφειν ἕκαστον ἀπὸ τῶν πονηριῶν ὑμῶν]”.


[1] De către alții.

[2] I-a întărit picioarele pentru ca să meargă.

[3] Credința noastră care lucrează prin puterea Lui.

[4] I-a dat sănătatea totală. L-a făcut să fie sănătos în tot trupul său.

[5] Pe cele împotriva Domnului Iisus Hristos.

[6] Viața Lui.

[7] Spre Hristos Dumnezeu și, prin El, către Dumnezeul treimic.

Faptele Apostolilor, cap. al 2-lea, cf. BYZ

1. Și când [era] a se împlini ziua Cincizecimii, erau toți împreună la un loc [ἦσαν ἅπαντες ὁμοθυμαδὸν ἐπὶ τὸ αὐτό].

2. Și s-a făcut fără veste din cer sunetul ca aducând suflare puternică [Καὶ ἐγένετο ἄφνω ἐκ τοῦ οὐρανοῦ ἦχος ὥσπερ φερομένης πνοῆς βιαίας] și a umplut toată casa unde erau șezând [καὶ ἐπλήρωσεν ὅλον τὸν οἶκον οὗ ἦσαν καθήμενοι].

3. Și li s-au arătat lor [Καὶ ὤφθησαν αὐτοῖς], împărțindu-se [διαμεριζόμεναι], limbile ca de foc [γλῶσσαι ὡσεὶ πυρός], și a șezut în fiecare [dintre] ei [ἐκάθισέν τε ἐφ᾽ ἕνα ἕκαστον αὐτῶν].

4. Și au fost umpluți toți de Duhul Sfânt [Καὶ ἐπλήσθησαν ἅπαντες Πνεύματος Ἁγίου] și au început a grăi [în] alte limbi [καὶ ἤρξαντο λαλεῖν ἑτέραις γλώσσαις], precum Duhul le dădea lor să vorbească [καθὼς τὸ Πνεῦμα ἐδίδου αὐτοῖς ἀποφθέγγεσθαι].

5. Și erau în Ierusalim locuind iudeii [ἰουδαῖοι], oamenii cei evlavioși [ἄνδρες εὐλαβεῖς], din tot neamul cele [cel] de sub cer [ἀπὸ παντὸς ἔθνους τῶν ὑπὸ τὸν οὐρανόν].

6. Și [când] s-a făcut glasul acesta, s-a adunat mulțimea și a fost tulburată [συνῆλθεν τὸ πλῆθος καὶ συνεχύθη], că[ci] auzeau pe fiecare [în] a sa limbă grăindu-le ei [ὅτι ἤκουον εἷς ἕκαστος τῇ ἰδίᾳ διαλέκτῳ λαλούντων αὐτῶν].

7. Și se uimeau toți și se minunau [Ἐξίσταντο δὲ πάντες καὶ ἐθαύμαζον], zicându-și unii către alții: „[Oare] nu, iată, toți aceștia, care grăiesc, sunt galilei [γαλιλαῖοι]/ galileeni?!

8. Și cum noi îi auzim fiecare [în] a sa limbă a noastră în care am fost născuți?

9. Partii [Πάρθοι]/ parții și midii [μῆδοι]/ mezii și elamite [ἐλαμῖται]/ elamiții și cei care locuiesc [în] Mesopotamia[1] și [în] Iudea[2] și Cappadocia[3], [în] Pontos[4] și [în] Asia[5],

10. și [în] Frigia[6] și Pamfilia[7], [în] Egiptos și [în] părțile Libiei cea către Chirini[8], și romeii cei care sunt călători, și iudeii și prozeliții,

11. crites [κρῆτες]/ cretanii și arabes [ἄραβες]/ arabii, îi auzim – grăindu-le ei, [cu] ale noastre limbi –, mărețiile lui Dumnezeu [τὰ μεγαλεῖα τοῦ Θεοῦ]”.

12. Și se uimeau toți și se nedumereau [Ἐξίσταντο δὲ πάντες καὶ διηπόρουν], zicându-și unul către altul: „Ce să voiască aceasta a fi [Τί ἂν θέλοι τοῦτο εἶναι]?”.

13. Dar alții [Ἕτεροι δὲ], bătându-și joc [χλευάζοντες], ziceau că [ἔλεγον ὅτι] „Sunt plini de must [Γλεύκους μεμεστωμένοι εἰσίν]”.

14. Dar Petros, cel care a stat împreună cu cei 11, și-a ridicat glasul său și le-a vorbit lor: „Oamenilor iudei și toți cei care locuiesc [locuiți] Ierusalimul, aceasta vouă cunoscută să vă fie și ascultați cuvintele mele!

15. Căci nu, precum voi presupuneți, aceștia sunt beți – căci este ceasul al 3-lea al zilei [ἔστιν γὰρ ὥρα τρίτη τῆς ἡμέρας] –, ci aceasta este cea care a fost zisă prin Profetul Ioil [Ἰωήλ]:

16. «Și va fi în zilele cele mai de pe urmă [Καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡμέραις]», zice Dumnezeu, «[că] voi turna din Duhul Meu în tot trupul [ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ Πνεύματός Μου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα][9]. Și vor profeți [προφητεύσουσιν] fiii voștri și fiicele voastre, și tinerii voștri vedenii vor vedea [καὶ οἱ νεανίσκοι ὑμῶν ὁράσεις ὄψονται] și cei mai bătrâni ai voștri vise vor fi visând [καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑμῶν ἐνύπνια ἐνυπνιασθήσονται][10].

17. Și, într-adevăr, în robii Mei și în roabele Mele în zilele acelea voi turna din Duhul Meu și vor profeți.

18. Și voi da minuni în cer, sus, și semne pe pământ, jos, sânge și foc și abur de fum [ἀτμίδα καπνοῦ].

19. Soarele va fi întors întru întuneric [ὁ ἥλιος μεταστραφήσεται εἰς σκότος] și luna întru sânge [καὶ ἡ σελήνη εἰς αἷμα], mai înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucitoare [πρὶν ἢ ἐλθεῖν τὴν ἡμέραν Κυρίου τὴν μεγάλην καὶ ἐπιφανῆ].

20. Și va fi [καὶ ἔσται], [că] tot cel care are să cheme numele Domnului [πᾶς ὃς ἂν ἐπικαλέσηται τὸ ὄνομα Κυρίου], va fi mântuit [σωθήσεται]».

21. Oamenilor israilite [ἰσραηλῖται]/ israiliți, auziți cuvintele acestea! Pe Iisus Nazoreosul[11]/ Nazarineanul, pe omul de la Dumnezeu arătat întru voi [cu] puteri și [cu] minuni și [cu] semne [ἄνδρα ἀπὸ τοῦ Θεοῦ ἀποδεδειγμένον εἰς ὑμᾶς δυνάμεσιν καὶ τέρασιν καὶ σημείοις], [cu] care [pe care] le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, precum și voi ați știut [știți],

22. pe Acesta, [cu] hotărâtul sfat și [cu] preștiința lui Dumnezeu [τῇ ὡρισμένῃ βουλῇ καὶ προγνώσει τοῦ Θεοῦ], dat [fiind], a fost luat,

23. [și] prin mâinile celor fărădelege L-au bătut în cuie [pe Cruce și] L-au omorât [διὰ χειρῶν ἀνόμων προσπήξαντες ἀνείλετε].

24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat [Ὃν ὁ Θεὸς ἀνέστησεν], Cel care a dezlegat chinurile morții [λύσας τὰς ὠδῖνας τοῦ θανάτου], pentru că nu era puternică[12] [, încât] să fie ținut El de către ea [καθότι οὐκ ἦν δυνατὸν, κρατεῖσθαι Αὐτὸν ὑπ᾽ αὐτοῦ].

25. Căci David zice întru [despre] El: «Înainte vedeam pe Domnul, înaintea mea pururea. Că[ci în] cele de-a dreapta Mea este, ca să nu fiu clătinat.

26. Pentru aceasta a fost veselită inima mea și s-a bucurat limba mea. Dar încă și trupul meu se va sălășlui în[tru] nădejde.

27. Că nu vei părăsi sufletul meu întru Iad și nici [nu] vei da pe Cel Cuvios al Tău să vadă stricăciunea.

28. Mi-ai făcut cunoscute mie căile vieții [și] mă vei umple pe mine de veselie cu fața Ta».

29. Oamenilor frați, este potrivit să zic cu îndrăzneală către voi despre Patriarhul David [περὶ τοῦ Πατριάρχου Δαυίδ], că[ci el] și a murit și a fost îngropat, și mormântul său este la noi până în ziua aceasta [καὶ τὸ μνῆμα αὐτοῦ ἐστιν ἐν ἡμῖν ἄχρι τῆς ἡμέρας ταύτης].

30. Așadar, Profet fiind, și [el] a știut că [cu] jurământ i S-a jurat lui Dumnezeu, [că] din rodul șalelor sale, după trup, Îl va ridica pe Hristos, [ca] să șadă pe tronul său.

31. [Și] cel care a văzut mai înainte, [acela] a grăit despre învierea lui Hristos [περὶ τῆς ἀναστάσεως τοῦ Χριστου]. Că[ci] nu a fost părăsit sufletul Său întru Iad și nici trupul Său [nu] a văzut stricăciunea.

32. Pe Acest Iisus L-a înviat Dumnezeu [Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν ἀνέστησεν ὁ Θεός], Căruia noi toți Îi suntem martori [Οὗ πάντες ἡμεῖς ἐσμεν μάρτυρες].

33. Așadar, [cu] dreapta lui Dumnezeu a fost înălțat[13] și făgăduința Sfântului Duh a luat-o de la Tatăl, a turnat aceasta, pe care acum voi o vedeți și o auziți.

34. Căci nu David s-a suit întru ceruri, ci el zice: «A zis Domnul Domnului meu: <Șezi [în] cele de-a dreapta Mea,

35. până ce am să pun pe vrăjmașii Tăi scăunel picioarelor Tale!>».

36. Așadar, să știe fără îndoială toată casa lui Israil, că și Domn și Hristos pe El Dumnezeu L-a făcut [ὅτι καὶ Κύριον καὶ Χριστὸν Αὐτὸν ὁ Θεὸς ἐποίησεν], pe Acest Iisus pe Care voi L-ați răstignit [Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν Ὃν ὑμεῖς ἐσταυρώσατε]!”.

37. Iar cei care au auzit, au fost străpunși [la] inimă [Ἀκούσαντες δὲ, κατενύγησαν τῇ καρδίᾳ] și au zis către Petros și celorlalți Apostoli: „Ce vom face, bărbaților frați?”.

38. Iar Petros zicea [zise] către ei: „Pocăiți-vă [Μετανοήσατε] și să fie botezat fiecare [dintre] voi în numele lui Iisus Hristos [καὶ βαπτισθήτω ἕκαστος ὑμῶν ἐπὶ τῷ ὀνόματι Ἰησοῦ Χριστοῦ] spre iertarea păcatelor [εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν] și veți lua darul Sfântului Duh [καὶ λήψεσθε τὴν δωρεὰν τοῦ Ἁγίου Πνεύματος]!

39. Căci vouă vă [a voastră] este făgăduința și copiilor [a copiilor] voștri și tuturor [a tuturor] celor de departe, pe câți are să-i cheme Domnul Dumnezeul nostru [ὅσους ἂν προσκαλέσηται Κύριος ὁ Θεὸς ἡμῶν]”.

40. Și [cu] alte cuvinte mai multe mărturisea și îndemna, zicându-le: „Mântuiți-vă de generația aceasta cea strâmbă [Σώθητε ἀπὸ τῆς γενεᾶς τῆς σκολιᾶς ταύτης]!”.

41. Atunci, într-adevăr, ei cu bucurie au primit cuvântul său [οἱ ἀσμένως ἀποδεξάμενοι τὸν λόγον αὐτοῦ] [și] au fost botezați [ἐβαπτίσθησαν]. Și au fost adăugate [în] ziua aceea [καὶ προσετέθησαν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ] sufletele ca [la] 3.000 [ψυχαὶ ὡσεὶ τρισχίλιαι].

42. Și erau stăruind [în] învățătura Apostolilor [Ἦσαν δὲ προσκαρτεροῦντες τῇ διδαχῇ τῶν Ἀποστόλων] și [în] comuniune [καὶ τῇ κοινωνία] și [în] frângerea pâinii [καὶ τῇ κλάσει τοῦ ἄρτου][14] și [în] rugăciuni [καὶ ταῖς προσευχαῖς].

43. Și frică [φόβος] i s-a făcut [la] tot sufletul, [căci] și multe minuni și semne se făceau prin Apostoli.

44. Iar toți cei care cred [credeau] erau la un loc [Πάντες δὲ οἱ πιστεύοντες ἦσαν ἐπὶ τὸ αὐτό] și aveau toate obștești [καὶ εἶχον ἅπαντα κοινά].

45. Iar stăpânirile și averile le vindeau și le împărțeau pe ele tuturor, după cum cineva avea nevoie.

46. Și în fiecare zi stăruind împreună în templu [Καθ᾽ ἡμέραν τε προσκαρτεροῦντες ὁμοθυμαδὸν ἐν τῷ ἱερῷ] și frângând în casă pâinea [κλῶντές τε κατ᾽ οἶκον ἄρτον], împărțeau hrana cu bucurie [μετελάμβανον τροφῆς ἐν ἀγαλλιάσει] și [întru] smerenia inimii [καὶ ἀφελότητι καρδίας],

47. lăudându-L pe Dumnezeu [αἰνοῦντες τὸν Θεόν] și având har către tot poporul [καὶ ἔχοντες χάριν πρὸς ὅλον τὸν λαόν]. Iar Domnul îi adăuga [în] Biserică pe cei care se mântuiau în fiecare zi [Ὁ δὲ Κύριος προσετίθει τοὺς σῳζομένους καθ᾽ ἡμέραν τῇ Ἐκκλησίᾳ].


[1] De la forma de N. Μεσοποταμία, pentru că în text avem Ac.

[2] De la forma de N. Ἰουδαία. În text avem Ac.

[3] De la forma de N. Καππαδοκία. În text avem forma de Ac.

[4] De la forma de N. Πόντος. În text e Ac.

[5] De la forma de N. Ἀσία. În text avem Ac.

[6] De la forma de N. Φρυγία. În text avem forma de Ac.

[7] De la forma de N. Παμφυλία. În text avem forma de Ac.

[8] De la forma de N. Κυρήνη. În text avem Ac.

[9] Voi turna din slava Mea cea dumnezeiască în tot omul cel credincios.

[10] Vor visa vise dumnezeiești, extatice.

[11] De la forma de N. Ναζωραῖος. În text e forma de Ac.

[12] Moartea nu era puternică să Îl țină în Iad pe Fiul întrupat.

[13] Cu referire la Hristos Domnul.

[14] În slujirea Dumnezeieștii Liturghii.

Evanghelia după Matteos, cap. 3, cf. BYZ

1. Iar în zilele acelea a venit Ioannis Botezătorul [Ἰωάννης ὁ Βαπτιστής], propovăduind în pustiul Iudeii

2. și zicând: „Pocăiți-vă [Μετανοεῖτε]! Căci s-a apropiat Împărăția cerurilor [ἤγγικεν γὰρ ἡ Βασιλεία τῶν οὐρανῶν]”.

3. Căci acesta este cel care a fost zis [cel vestit] de către Isaias[1] Profetul, zicând: „Glasul strigând în pustiu [Φωνὴ βοῶντος ἐν τῇ ἐρήμῳ]: «Pregătiți calea Domnului [Ἑτοιμάσατε τὴν ὁδὸν Κυρίου]! Drepte faceți cărările Sale [εὐθείας ποιεῖτε τὰς τρίβους Αὐτοῦ]!»”.

4. Iar acesta, Ioannis, avea îmbrăcămintea sa din perii cămilei [ἀπὸ τριχῶν καμήλου] și cingătoare de piele [καὶ ζώνην δερματίνην] împrejurul șalelor sale. Iar mâncarea sa era[u] lăcustele [ἀκρίδες] și mierea cea sălbatică [μέλι ἄγριον].

5. Atunci a ieșit către el Ierosolima și toată Iudea și toată învecinarea[2] Iordanisului[3] [καὶ πᾶσα ἡ περίχωρος τοῦ Ἰορδάνου]

6. și se botezau în Iordanis de către el, mărturisindu-și păcatele lor [ἐξομολογούμενοι τὰς ἁμαρτίας αὐτῶν].

7. Dar a văzut mulți [dintre] farisei și sadduchei venind la botezul său [și] le-a zis lor: „Puilor de năpârci [Γεννήματα ἐχιδνῶν], cine v-a arătat vouă să fugiți de urgia care va veni [τίς ὑπέδειξεν ὑμῖν φυγεῖν ἀπὸ τῆς μελλούσης ὀργῆς]?

8. Așadar, faceți rod vrednic de pocăință [Ποιήσατε, οὖν, καρπὸν ἄξιον τῆς μετανοίας]!

9. Și să nu vă pară a zice în[tru] voi înșivă: «Tată avem pe Avraam!», căci vă zic vouă, că[ci] Dumnezeu poate din pietrele acestea [ὅτι δύναται ὁ Θεὸς ἐκ τῶν λίθων τούτων] să-i ridice copii lui Avraam [ἐγεῖραι τέκνα τῷ Ἀβραάμ].

10. Iar acum și securea stă la rădăcina pomilor [Ἤδη δὲ καὶ ἡ ἀξίνη πρὸς τὴν ῥίζαν τῶν δένδρων κεῖται]! Așadar [οὖν], tot pomul nefăcând rod bun se taie și întru foc se aruncă [πᾶν δένδρον μὴ ποιοῦν καρπὸν καλὸν ἐκκόπτεται καὶ εἰς πῦρ βάλλεται].

11. Într-adevăr [μὲν], eu vă botez pe voi în apă spre pocăință [ἐγὼ βαπτίζω ὑμᾶς ἐν ὕδατι εἰς μετάνοιαν], dar Cel care vine după mine este mai tare [decât] mine [Ὁ δὲ ὀπίσω μου ἐρχόμενος ἰσχυρότερός μου ἐστίν], Căruia nu Îi sunt vrednic să-I port sandalele [Οὗ οὐκ εἰμὶ ἱκανὸς τὰ ὑποδήματα βαστάσαι]. Acela vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt [Αὐτὸς ὑμᾶς βαπτίσει ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ].

12. A Căruia lopata de vânturat [este] în[tru] mâna Sa [Οὗ τὸ πτύον ἐν τῇ χειρὶ Αὐτοῦ] și va curăța aria Sa și va aduna grâul Său întru grânar, iar pleava o va arde [cu] foc nestins [πυρὶ ἀσβέστῳ][4]”.

13. Atunci a venit Iisus din Galilea la Iordanis, către Ioannis, [ca] să fie botezat de către el [τοῦ βαπτισθῆναι ὑπ᾽ αὐτοῦ].

14. Iar Ioannis Îl oprea pe El [διεκώλυεν Αὐτόν], zicându-I: „Eu nevoie am să fiu botezat de către Tine [Ἐγὼ χρείαν ἔχω ὑπὸ Σοῦ βαπτισθῆναι] și Tu vii către mine [καὶ Σὺ ἔρχῃ πρός με]?”.

15. Dar Iisus i-a răspuns [și] a zis către el: „Lasă acum [Ἄφες ἄρτι]! Căci așa este cuvenit nouă să împlinim toată dreptatea [οὕτως γὰρ πρέπον ἐστὶν ἡμῖν πληρῶσαι πᾶσαν δικαιοσύνην]”. Atunci Îl lasă [L-a lăsat] pe El.

16. Și Iisus a fost botezat [și] a urcat numaidecât din apă. Și, iată, I-au fost deschise Lui cerurile [ἀνεῴχθησαν Αὐτῷ οἱ οὐρανοι] și L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se ca o porumbiță [καὶ εἶδεν τὸ Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ καταβαῖνον ὡσεὶ περιστερὰν] și venind în[tru] El [καὶ ἐρχόμενον ἐπ᾽ Αὐτόν]!

17. Și, iată, glasul din ceruri [φωνὴ ἐκ τῶν οὐρανῶν], zicându-le: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit [Οὗτός ἐστιν ὁ Υἱός Μου ὁ ἀγαπητός], în[tru] Care am binevoit [ἐν ᾯ εὐδόκησα]”!


[1] De la forma de N. Ἠσαΐας. În text e forma de G.

[2] Vecinătatea.

[3] De la forma de N. Ἰορδάνης, pentru că în text e forma de G.

[4] Focul cel veșnic al Iadului.

Faptele Apostolilor, cap. 1, cf. BYZ

1. Într-adevăr, cuvântul cel dintâi l-am făcut pentru toate, o, Teofile [Θεόφιλε][1], pe care a început Iisus a face și a învăța,

2. până în ziua în care a poruncit Apostolilor, prin Duhul Sfânt, [celor] pe care i-a ales, [și] a fost înălțat [S-a înălțat la cer].

3. Cărora și S-a arătat pe Sine viu [παρέστησεν Ἑαυτὸν ζῶντα], după [ce a fost] să pătimească El, în[tru] multe mărturii, până la 40 de zile arătându-li-Se lor [δι᾽ ἡμερῶν τεσσαράκοντα ὀπτανόμενος αὐτοῖς] și zicându-le cele despre Împărăția lui Dumnezeu [καὶ λέγων τὰ περὶ τῆς Βασιλείας τοῦ Θεοῦ].

4. Și adunându-se împreună, le-a poruncit lor de Ierosolima[2] a nu se depărta, ci a aștepta făgăduința Tatălui [ἀλλὰ περιμένειν τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρός], „pe care ați auzit-o de la Mine.

5. Că[ci], într-adevăr, Ioannis a botezat [cu] apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt [ὑμεῖς δὲ βαπτισθήσεσθε ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ] nu după multe [din] aceste zile [οὐ μετὰ πολλὰς ταύτας ἡμέρας]”.

6. Așadar, [când] într-adevăr s-au adunat împreună, Îl întrebau pe El, zicându-I: „Doamne [Κύριε], oare în vremea aceasta refaci împărăția lui Israil [εἰ ἐν τῷ χρόνῳ τούτῳ ἀποκαθιστάνεις τὴν βασιλείαν τῷ Ἰσραήλ]?”.

7. Și a zis către ei: „Nu vă este vouă să cunoașteți anii sau vremurile, pe care Tatăl le-a pus în[tru] a Sa stăpânire [οὓς ὁ Πατὴρ ἔθετο ἐν τῇ Ἰδίᾳ ἐξουσίᾳ],

8. dar veți lua putere [Ἀλλὰ λήψεσθε δύναμιν], a venit [venind] Sfântul Duh în[tru] voi [ἐπελθόντος τοῦ Ἁγίου Πνεύματος ἐφ᾽ ὑμᾶς]! Și Îmi veți fi Mie martori [μάρτυρες] și în Ierusalim și în toată Iudea și Samaria și până la marginea pământului”.

9. Și a zis acestea, văzându-L ei, [și] a fost ridicat [ἐπήρθη][S-a ridicat], iar norul L-a luat pe El de la ochii lor [καὶ νεφέλη[3] ὑπέλαβεν Αὐτὸν ἀπὸ τῶν ὀφθαλμῶν αὐτῶν].

10. Și cum erau căutând spre cer, mergând El, și [că], iată, doi bărbați le stătuseră lor în îmbrăcăminte albă!

11. Care au și zis: „Bărbaților galilei[eni] [Ἄνδρες γαλιλαῖοι], de ce ați stat privind spre cer? Acesta [Οὗτος], Iisus [ὁ Ἰησοῦς], Cel care a fost ridicat de la voi întru cer [ὁ ἀναληφθεὶς ἀφ᾽ ὑμῶν εἰς τὸν οὐρανόν], așa va [și] veni [οὕτως ἐλεύσεται], [în] ce fel l-ați văzut pe El mergând întru cer [ὃν τρόπον ἐθεάσασθε Αὐτὸν πορευόμενον εἰς τὸν οὐρανόν]”.

12. Atunci s-au întors întru Ierusalim de la muntele numit Eleonos [Ἐλαιῶνος][4], care este aproape de Ierusalim, având calea sabatului [σαββάτου ἔχον ὁδόν].

13. Și când au intrat[5], s-au suit întru camera de sus [ἀνέβησαν εἰς τὸ ὑπερῷον], unde erau șezând și Petros și Iacovos și Ioannis și Andreas, Filippos și Tomas, Bartolomeos și Matteos, Iacovos al lui Alfeos și Simon Zilotis și Iudas al lui Iacovos.

14. Aceștia toți erau așteptând împreună, [cu] rugăciune și [cu] cerere, împreună cu femeile [σὺν γυναιξὶν][6] și [cu] Maria [καὶ Μαρίᾳ], [cu] Maica lui Iisus [τῇ Μητρὶ τοῦ Ἰησοῦ], și cu frații Săi [καὶ σὺν τοῖς ἀδελφοῖς Αὐτοῦ][7].

15. Și în zilele acestea, s-a ridicat Petros în mijlocul ucenicilor – și era mulțimea de nume în același loc ca [la] 120 [ἦν τε ὄχλος ὀνομάτων ἐπὶ τὸ αὐτὸ ὡς ἑκατὸν εἴκοσι] – și a zis:

16. „Bărbaților frați, trebuia să fie împlinită Scriptura aceasta, pe care a zis-o mai înainte Duhul Sfânt prin gura lui David despre Iudas, cel care a fost călăuza celor care L-au prins pe Iisus [τοῦ γενομένου ὁδηγοῦ τοῖς συλλαβοῦσιν τὸν Ἰησοῦν].

17. Că[ci] numărat era împreună cu noi [Ὅτι κατηριθμημένος ἦν σὺν ἡμῖν] și a primit sorțul slujirii acesteia [καὶ ἔλαχεν τὸν κλῆρον τῆς διακονίας ταύτης].

18. Așadar, într-adevăr, acesta a dobândit loc din plata nedreptății [οὗτος ἐκτήσατο χωρίον ἐκ μισθοῦ τῆς ἀδικίας] și, căzând cu capul înainte [πρηνὴς γενόμενος], i-a plesnit mijlocul [ἐλάκησεν μέσος] și a[u] fost vărsat[e][s-au vărsat] toate măruntaiele sale [καὶ ἐξεχύθη πάντα τὰ σπλάγχνα αὐτοῦ].

19. Și [lucru] cunoscut a fost tuturor celor care locuiesc Ierusalimul, astfel încât să fie chemat însuși locul acela, [în] limba lor, Acheldama [Ἀκελδαμά], adică Locul sângelui [χωρίον αἵματος].

20. Căci a fost scris în cartea Psalmilor: «Să se facă casa sa pustie și să nu fie cel care locuiește în[tru] ea!». Iar «cercetarea sa să o ia altul [Τὴν ἐπισκοπὴν αὐτοῦ λάβοι ἕτερος]».

21. Așadar, trebuie – [din] cei care au venit împreună [cu] noi, [din] bărbații din toată vremea, din care [zi] a intrat și [până] a ieșit din[tre] noi Domnul Iisus [ἐν ᾧ εἰσῆλθεν καὶ ἐξῆλθεν ἐφ᾽ ἡμᾶς ὁ Κύριος Ἰησοῦς],

22. care a început de la Botezul lui Ioannis până în ziua [în] care a fost ridicat de la noi –, [un] martor al învierii Sale, [ca] să fie împreună cu noi unul [din] aceștia”.

23. Și au stat doi: Iosif cel numit Varsavvas[8], care a fost numit Iustos [Ἰοῦστος], și Mattias[9].

24. Și s-au rugat [și] au zis: „Tu, Doamne, cunoscătorule ale inimilor [καρδιογνῶστα] tuturor, arată-l pe care l-ai ales [ἀνάδειξον ὃν ἐξελέξω], pe unul din aceștia doi [ἐκ τούτων τῶν δύο ἕνα],

25. [ca] să ia sorțul slujirii acesteia și al apostoliei [λαβεῖν τὸν κλῆρον τῆς διακονίας ταύτης καὶ ἀποστολῆς], de la care Iudas s-a întors, [pentru ca] să meargă întru locul său!”.

26. Și și-au dat sorții lor și a căzut sorțul pe Mattias și împreună a fost numărat cu cei 11 Apostoli.


[1] Forma de vocativ a lui Θεόφιλος.

[2] De la forma de N. pl. Ιεροσόλυμα, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ιεροσόλυμα. În text avem G. pl. Ἱεροσολύμων.

[3] Norul slavei Sale.

[4] Muntele Măslinilor: https://en.wikipedia.org/wiki/Mount_of_Olives.

[5] În Ierusalim.

[6] Sfintele Femei Mironosițe.

[7] Cu fiii Sfântului Iosif, Logodnicul Născătoarei de Dumnezeu.

[8] De la forma de N. Βαρσαββᾶς. În text e forma de Ac. Βαρσαβᾶν.

[9] De la forma de N. Ματθίας. În text e forma de Ac. Ματθίαν.

Evanghelia după Matteos, cap. 2, cf. BYZ

1. Iar Iisus [era] Cel care a fost născut în Bitleemul Iudeii [γεννηθέντος ἐν Βηθλεὲμ τῆς Ἰουδαίας], în zilele împăratului Irodis[1], [și], iată, magii de la răsărituri [μάγοι ἀπὸ ἀνατολῶν] au venit întru Ierosolima [Ἱεροσόλυμα][2],

2. zicând: „Unde este Cel care a fost născut [Ποῦ ἐστὶν ὁ τεχθεὶς], Împăratul iudeilor [Βασιλεὺς τῶν ἰουδαίων]? Căci am văzut steaua Sa în[tru] răsărit [Εἴδομεν γὰρ Αὐτοῦ τὸν ἀστέρα ἐν τῇ ἀνατολῇ] și am venit să I ne închinăm Lui [καὶ ἤλθομεν προσκυνῆσαι Αὐτῷ]”!

3. Dar cel care a auzit [Ἀκούσας δὲ], împăratul Irodis [Ἡρῴδης ὁ βασιλεὺς], a fost tulburat [ἐταράχθη], și toată Ierosolima împreună cu el [καὶ πᾶσα Ἱεροσόλυμα μετ᾽ αὐτοῦ].

4. Și care[3] i-a adunat pe toți arhiereii și cărturarii poporului [și] îi întreba față de ei [ἐπυνθάνετο παρ᾽ αὐτῶν]: „Unde are să fie născut Hristos [ποῦ ὁ Χριστὸς γεννᾶται]?”.

5. Iar ei i-au zis lui: „În Bitleemul Iudeii [Ἐν Βηθλεὲμ τῆς Ἰουδαίας]! Căci așa a fost scris prin Profetul:

6. «Și tu [Καὶ σὺ], Bitleem[ule] [Βηθλεέμ], pământule al lui Iuda [γῆ Ἰούδα], nicidecum [nu] ești cel mai mic în[tre] călăuzitorii lui Iuda [οὐδαμῶς ἐλαχίστη εἶ ἐν τοῖς ἡγεμόσιν Ἰούδα]. Căci din tine va ieși Cel care călăuzește [ἐκ σοῦ γὰρ ἐξελεύσεται ἡγούμενος], Care va păstori pe poporul Meu [Ὅστις ποιμανεῖ τὸν λαόν Μου], pe Israil [τὸν Ἰσραήλ]»”.

7. Atunci, Irodis, în taină i-a chemat pe magi, [pentru] a afla în mod precis de la ei vremea [când] li s-a arătat steaua [ἠκρίβωσεν παρ᾽ αὐτῶν τὸν χρόνον τοῦ φαινομένου ἀστέρος].

8. Și care i-a trimis pe ei întru Bitleem [și le-]a zis: „Cei care ați mers [cei care mergeți acolo] [Πορευθέντες], cercetați cu precizie despre Prunc [ἀκριβῶς ἐξετάσατε περὶ τοῦ Παιδίου]! Iar când aveți să-L aflați, vestiți-mi mie, pentru ca și eu am venit [să vin și] să mă închin Lui!”.

9. Iar ei l-au ascultat pe împărat [și] au plecat. Și, iată, steaua, pe care au văzut-o în răsărit, mergea înaintea lor [προῆγεν αὐτούς], până a venit [și] a stat deasupra [ἕως ἐλθὼν ἔστη ἐπάνω], [acolo] unde era Pruncul [οὗ ἦν τὸ Παιδίον]!

10. Iar [dacă] au văzut steaua, au fost bucurați [cu] bucurie foarte mare [ἐχάρησαν χαρὰν μεγάλην σφόδρα].

11. Și au intrat întru casă [Καὶ ἐλθόντες εἰς τὴν οἰκίαν] [și] L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, Maica Sa [εἶδον τὸ Παιδίον μετὰ Μαρίας, τῆς Μητρὸς Αὐτου], și au căzut[4] [și] I s-au închinat Lui [καὶ πεσόντες προσεκύνησαν Αὐτῷ]. Și și-au deschis vistieriile lor [καὶ ἀνοίξαντες τοὺς θησαυροὺς αὐτῶν][și] I-au adus Lui daruri [προσήνεγκαν Αὐτῷ δῶρα]: aur și tămâie și smirnă [χρυσὸν καὶ λίβανον καὶ σμύρναν].

12. Și fiind înștiințați în vis [ca] să nu se întoarcă la Irodis [Καὶ χρηματισθέντες κατ᾽ ὄναρ μὴ ἀνακάμψαι πρὸς Ἡρῴδην], prin altă cale au plecat întru țara lor [δι᾽ ἄλλης ὁδοῦ ἀνεχώρησαν εἰς τὴν χώραν αὐτῶν].

13. Iar [după ce] au plecat ei, iată, Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, zicându-i: „Cel care ai fost ridicat [Ἐγερθεὶς], ia Pruncul și pe Maica Sa [παράλαβε τὸ Παιδίον καὶ τὴν Μητέρα Αὐτοῦ] și fugi întru Egiptos și fii acolo până ce am să îți zic ție! Căci Irodis va să caute Pruncul, [ca] să-L piardă pe El”.

14. Iar cel care a fost ridicat a luat Pruncul și pe Maica Sa noaptea și a plecat întru Egiptos

15. și era [a fost] acolo până la moartea lui Irodis. Pentru ca să se împlinească [ce] a fost zis de către Domnul prin Profetul, zicând: „Din Egiptos L-am chemat pe Fiul Meu [Εξ Αἰγύπτου ἐκάλεσα τὸν Υἱόν Μου]”.

16. Atunci, Irodis, cel care a văzut că a fost batjocorit de către magi, a fost mâniat foarte [ἐθυμώθη λίαν], și a trimis de a omorât toți pruncii cei din Bitleem și din toate hotarele sale, de doi ani și mai mici [ἀπὸ διετοῦς καὶ κατωτέρω], după vremea pe care a cercetat-o cu precizie de la magi [κατὰ τὸν χρόνον ὃν ἠκρίβωσεν παρὰ τῶν μάγων].

17. Atunci a fost împlinită cea care a fost zisă de către Ieremias[5] Profetul, zicând:

18. „Glasul în Rama a fost auzit [Φωνὴ ἐν Ῥαμᾶ ἠκούσθη], tânguirea și plânsul și jalea cea multă [θρῆνος καὶ κλαυθμὸς καὶ ὀδυρμὸς πολύς], Rahil plângându-și copiii săi [Ῥαχὴλ κλαίουσα τὰ τέκνα αὐτῆς], și nu voia să se mângâie [καὶ οὐκ ἤθελεν παρακληθῆναι], că[ci ei] nu [mai] sunt [ὅτι οὐκ εἰσίν]”.

19. Iar [dacă] a murit Irodis, iată, Îngerul Domnului în vis i s-a arătat lui Iosif în Egiptos,

20. zicându-i: „Cel care ai fost ridicat, ia Pruncul și pe Maica Sa și mergi întru pământul lui Israil! Căci au murit cei care caută[6] sufletul Pruncului [τεθνήκασιν γὰρ οἱ ζητοῦντες τὴν ψυχὴν τοῦ Παιδίου]”!

21. Iar cel care a fost ridicat a luat Pruncul și pe Maica Sa și a mers întru pământul lui Israil.

22. Iar cel care a auzit că Arhelaos [Ἀρχέλαος] împărățește în Iudea, în locul lui Irodis, tatăl său, a fost temându-se acolo să meargă. Iar, înștiințat în vis, a plecat spre părțile Galileii[7]

23. și a venit [și] s-a sălășluit întru cetatea numită Nazaret [Ναζαρέτ]. Pentru ca să se împlinească [ce] a fost zis prin Profeți [διὰ τῶν Προφητῶν], că Nazoreosul va fi chemat [ὅτι Ναζωραῖος κληθήσεται].


[1] De la N. Ἡρῴδης.

[2] Ierusalim.

[3] Împăratul Irodis.

[4] Au căzut la pământ. Au căzut la pământ înaintea Lui și I s-au închinat Lui.

[5] De la forma de N. Ἰερεμίας.

[6] Care caută și în Iad să Îl omoare! Au și acolo aversiune față de El. De aici forma de prezent și nu de trecut. Și pe care o păstrez tocmai pentru a sublinia acest lucru.

[7] De la forma de N. Γαλιλαία.

Evanghelia după Matteos, cap. 1, cf. BYZ

1. Cartea nașterii lui Iisus Hristos, a fiului lui David, a fiului lui Avraam.

2. [Și] Avraam l-a născut pe Isaac, iar Isaac l-a născut pe Iacov, iar Iacov l-a născut pe Iudas și pe frații săi.

3. Iar Iudas l-a născut pe Fares și pe Zara din Tamar [καὶ τὸν Ζαρὰ ἐκ τῆς Θάμαρ], iar Fares l-a născut pe Esrom, iar Esrom l-a născut pe Aram.

4. Iar Aram l-a născut pe Aminadav, iar Aminadav l-a născut pe Naasson [Ναασσών], iar Naasson l-a născut pe Salmon.

5. Iar Salmon l-a născut pe Booz din Rahav [Σαλμὼν δὲ ἐγέννησεν τὸν Βοὸζ ἐκ τῆς Ῥαχάβ], iar Booz l-a născut pe Obid din Rut [Βοὸζ δὲ ἐγέννησεν τὸν Ὠβὴδ ἐκ τῆς Ῥούθ], iar Obid l-a născut pe Iesse [Ὠβὴδ δὲ ἐγέννησεν τὸν Ἰεσσαι].

6. Iar Iesse l-a născut pe împăratul David [Ἰεσσαὶ δὲ ἐγέννησεν τὸν Δαυὶδ τὸν βασιλέα], iar împăratul David l-a născut pe Solomon[1] din cea a lui Urias[2] [Δαυὶδ δὲ ὁ βασιλεὺς ἐγέννησεν τὸν Σολομῶνα ἐκ τῆς τοῦ Οὐρίου].

7. Iar Solomon l-a născut pe Roboam, iar Roboam l-a născut pe Abia [Ἀβιά], iar Abia l-a născut pe Asa [Ἀσά].

8. Iar Asa l-a născut pe Iosafat, iar Iosafat l-a născut pe Ioram, iar Ioram l-a născut pe Ozias[3].

9. Iar Ozias l-a născut pe Ioatam, iar Ioatam l-a născut pe Ahaz, iar Ahaz l-a născut pe Ezechias.

10. Iar Ezechias l-a născut pe Manassi [Μανασσῆ], iar Manassi l-a născut pe Amon, iar Amon l-a născut pe Iosias.

11. Iar Iosias l-a născut pe Iehonias și pe frații săi în robia Babilonului [ἐπὶ τῆς μετοικεσίας Βαβυλῶνος].

12. Iar, după robia Babilonului, Iehonias l-a născut pe Salatiil [Σαλαθιήλ], iar Salatiil l-a născut pe Zorobabel.

13. Iar Zorobabel l-a născut pe Abiud, iar Abiud l-a născut pe Eliachim [Ἐλιακεὶμ], iar Eliachim l-a născut pe Azor [Ἀζώρ].

14. Iar Azor l-a născut pe Sadoc, iar Sadoc l-a născut pe Ahim, iar Ahim l-a născut pe Eliud [Ἐλιούδ].

15. Iar Eliud l-a născut pe Eleazar, iar Eleazar l-a născut pe Mattan [Ματθάν], iar Mattan l-a născut pe Iacov.

16. Iar Iacov l-a născut pe Iosif [Ἰωσὴφ], pe bărbatul Mariei [τὸν ἄνδρα Μαρίας[4]], din care a fost născut Iisus [ἐξ ἧς[5] ἐγεννήθη Ἰησοῦς], Cel care se cheamă Hristos [ὁ λεγόμενος Χριστός].

17. Așadar, toate generațiile [αἱ γενεαὶ] de la Avraam până la David [sunt] 14 generații, și de la David până la robia Babilonului [sunt] 14 generații, și de la robia Babilonului până la Hristos [sunt iarăși] 14 generații.

18. Iar nașterea lui Iisus Hristos așa era [a fost]! Căci, [fiind] logodită Maica Sa, Maria, [cu] Iosif [μνηστευθείσης, γὰρ, τῆς Μητρὸς Αὐτοῦ, Μαρίας, τῷ Ἰωσήφ], mai înainte [ca] ei să vină împreună [πρὶν ἢ συνελθεῖν αὐτούς], a fost aflat în pântece având de la Duhul Sfânt [εὑρέθη ἐν γαστρὶ ἔχουσα ἐκ Πνεύματος Ἁγίου].

19. Iar Iosif, bărbatul ei, Drept fiind, și nevoind să facă un exemplu din ea [καὶ μὴ θέλων αὐτὴν παραδειγματίσαι][6], a fost voind să o elibereze pe ea în ascuns [ἐβουλήθη λάθρᾳ ἀπολῦσαι αὐτήν][7].

20. Iar [când] acestea el a fost cugetând [ταῦτα δὲ αὐτοῦ ἐνθυμηθέντος], iată, Îngerul Domnului în vis a fost arătându-i-se lui [Ἄγγελος Κυρίου κατ᾽ ὄναρ ἐφάνη αὐτῷ] [și] zicându-i: „Iosif [Ἰωσήφ], fiul lui David [υἱὸς Δαυίδ], să nu te temi să o iei pe Maria [μὴ φοβηθῇς παραλαβεῖν Μαριὰμ], pe femeia ta [τὴν γυναῖκά σου], căci Cel care a fost născut în[tru] ea de la Duhul Sfânt este [τὸ γὰρ ἐν αὐτῇ γεννηθὲν ἐκ Πνεύματός ἐστιν Ἁγίου]!

21. Iar [ea] va naște Fiu și vei chema numele Său Iisus. Căci Acesta îl va mântui pe poporul Său de păcatele lor [Αὐτὸς γὰρ σώσει τὸν λαὸν Αὐτοῦ ἀπὸ τῶν ἁμαρτιῶν αὐτῶν].

22. Iar toată aceasta a fost, [pentru] ca să se împlinească [ce] a fost zis de către Domnul prin Profetul, zicând:

23. «Iată, Fecioara în pântece va lua și va naște Fiu și vor chema numele Său Emmanuil [Ἐμμανουήλ], [cuvânt] care este tălmăcindu-se: <Cu noi [este] Dumnezeu [Μεθ᾽ ἡμῶν ὁ Θεός]>!»”.

24. Iar Iosif a fost sculându-se din somn [și] a făcut precum i-a poruncit lui Îngerul Domnului. Și a luat-o pe femeia sa

25. și nu o cunoștea pe ea [καὶ οὐκ ἐγίνωσκεν αὐτὴν], până ce L-a născut pe Fiul ei cel întâi-născut [ἕως οὗ ἔτεκεν τὸν Υἱὸν αὐτῆς τὸν πρωτότοκον], și a chemat numele Său Iisus [καὶ ἐκάλεσεν τὸ ὄνομα Αὐτοῦ Ἰησοῦν[8]].


[1] De la forma de N. Σολομών.

[2] De la forma de N. Οὐρίας.

[3] De la forma de N. Ὀζίας.

[4] E forma de G. Pentru că forma de N. este Μαρία.

[5] Cu referire la Născătoarea de Dumnezeu.

[6] Un exemplu „negativ”, pentru că el a crezut că ea „a păcătuit” cu cineva.

[7] Fără să știe oamenii din jurul lor.

[8] Aceasta e forma de Ac. a numelui Domnului.