Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Etichetă: BYZ Page 1 of 26

Epistola către Evrei

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

Evanghelia după Lucas (ediția liturgică)

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

Epistola către Evrei, cap. 13, cf. BYZ

1. Să rămână dragostea frățească [Ἡ φιλαδελφία μενέτω]!

2. Iubirea de străini nu o uitați [Τῆς φιλοξενίας μὴ ἐπιλανθάνεσθε]! Căci, prin aceasta, [deși] unii nu au știut, primind [au primit] Îngeri.

3. Aduceți-vă aminte de cei legați[1], ca [fiind] legați împreună [cu ei] [ca și când ați fi legați împreună cu ei]! [Aduceți-vă aminte] de cei care pătimesc cele rele, deoarece și voi fiind [sunteți] în trup!

4. Cinstită [este] nunta în[tru] toate [Τίμιος ὁ γάμος ἐν πᾶσιν] și patul nespurcat [καὶ ἡ κοίτη ἀμίαντος], dar pe curvari și pe preacurvari îl va [îi va] judeca Dumnezeu.

5. Neiubitor de argint [să vă fie] obiceiul, îndestulându-vă [cu] propriile averi! Căci El a zis: „Nu am să te las și nici nu am să te părăsesc”.

6. Astfel încât, îndrăznind, noi a zice [să zicem]: „Domnul [este] ajutorul meu și nu mă voi teme. Ce îmi va face mie omul?”.

7. Aduceți-vă aminte de igumenii/ povățuitorii voștri [Μνημονεύετε τῶν ἡγουμένων ὑμῶν], care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu [οἵτινες ἐλάλησαν ὑμῖν τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ]! Cărora [ὧν], privindu-le sfârșitul purtării [ἀναθεωροῦντες τὴν ἔκβασιν τῆς ἀναστροφῆς][2], imitați-le/ urmați-le credința [μιμεῖσθε τὴν πίστιν]!

8. Iisus Hristos, ieri și azi și întru veci, același [este].

9. [Cu] învățăturile cele de multe feluri[3] [Διδαχαῖς ποικίλαις] și străine[4] nu vă rătăciți [καὶ ξέναις μὴ παραφέρεσθε]! Căci bine [este cu] har a întări inima [καλὸν γὰρ χάριτι βεβαιοῦσθαι τὴν καρδίαν], nu [cu] mâncăruri, în[tru] care nu s-au folosit cei care au umblat[5].

10. Avem jertfelnic [Ἔχομεν θυσιαστήριον], de la care nu au dreptul să mănânce [ἐξ οὗ φαγεῖν οὐκ ἔχουσιν ἐξουσίαν] cei care slujesc cortului [οἱ τῇ σκηνῇ λατρεύοντες][6].

11. Căci, ale căror dobitoace – [pe când] sângele se aduce înăuntru, prin arhiereu, întru Sfintele, pentru păcat – trupurile acestora se arde [se ard] în afară de tabără.

12. De aceea și Iisus, ca să sfințească poporul prin sângele Său [ἵνα ἁγιάσῃ διὰ τοῦ Ἰδίου αἵματος τὸν λαόν], a pătimit în afara porții[7].

13. Prin urmare [Τοίνυν], să ieșim către El în afară de tabără [ἐξερχώμεθα πρὸς Αὐτὸν ἔξω τῆς παρεμβολῆς], ocara Sa purtând-o [τὸν ὀνειδισμὸν Αὐτοῦ φέροντες].

14. Căci nu avem aici cetate stătătoare [μένουσαν πόλιν], ci o căutăm pe aceea ce va fi.

15. Așadar, prin El să aducem jertfă de laudă pururea lui Dumnezeu, care este rodul buzelor mărturisindu-se numelui Său.

16. Iar facerea de bine și dărnicia nu le uitați! Căci [cu] astfel de jertfe se bine-place [lui] Dumnezeu.

17. Încredeți-vă [Πείθεσθε] igumenilor/ povățuitorilor voștri și vă supuneți [lor]! Căci ei priveghează pentru sufletele voastre [αὐτοὶ γὰρ ἀγρυπνοῦσιν ὑπὲρ τῶν ψυχῶν ὑμῶν], precum [și] cuvânt dându-vă [ὡς λόγον ἀποδώσοντες] [vă dau]. Ca să facă aceasta cu bucurie și nesuspinând, căci fără de folos vă [este] vouă aceasta.

18. Rugați-vă pentru noi [Προσεύχεσθε περὶ ἡμῶν]! Căci am fost încredințați că avem conștiință bună [πεποίθαμεν γὰρ ὅτι καλὴν συνείδησιν ἔχομεν], voind [ca] în toate să trăim bine [ἐν πᾶσιν καλῶς θέλοντες ἀναστρέφεσθαι].

19. Și mai mult vă rog să faceți aceasta, ca să fiu înapoiat vouă [cât] mai curând.

20. Iar Dumnezeul păcii, Cel care a scos din morți, prin sângele făgăduinței celei veșnice [ἐν αἵματι διαθήκης αἰωνίου], pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,

21. să vă întemeieze pe voi în tot lucrul cel bun [καταρτίσαι ὑμᾶς ἐν παντὶ ἔργῳ ἀγαθῷ], ca să faceți voia Lui, făcând în[tru] voi [ce este] bine-plăcut înaintea Sa, prin Iisus Hristos, a Căruia [este] slava întru vecii vecilor! Amin.

22. Și vă rog pe voi, fraților, să ascultați de cuvântul de mângâiere [ἀνέχεσθε τοῦ λόγου τῆς παρακλήσεως]! Căci și pe scurt v-am scris vouă.

23. Să știți [că] fratele Timoteos [este] liber! Cu care, dacă are să vină mai curând, vă voi vedea pe voi.

24. Salutați pe toți igumenii/ povățuitorii voștri și pe toți Sfinții! Vă salută pe voi cei din Italia.

25. Harul [să fie] cu voi toți! Amin.


[1] De cei închiși pentru credință.

[2] Al viețuirii lor pe pământ.

[3] Care se contrazic unele pe altele. Și se referă aici la învățăturile păgâne și eretice.

[4] Modului de gândire și de viețuire creștină.

[5] Cei care au viețuit îngrijindu-se doar de mâncare și de băutură.

[6] Noi, creștinii, avem jertfelnic, altar, de la care nu pot mânca evreii.

[7] A fost răstignit pe Cruce în afara porții cetății Ierusalimului.

Epistola către Evrei, cap. 12, cf. BYZ

1. De aceea și noi, având atâta nor de mărturii [νέφος μαρτύρων] înconjurându-ne [care ne înconjură] nouă [περικείμενον ἡμῖν] [pe noi], lepădând toată povara și păcatul cel lesne amăgitor [καὶ τὴν εὐπερίστατον ἁμαρτίαν], prin răbdare să alergăm [la] lupta care stă înaintea noastră,

2. privind spre Iisus [ἀφορῶντες εἰς Ἰησοῦν], începătorul și desăvârșitorul credinței [τὸν τῆς πίστεως ἀρχηγὸν καὶ τελειωτὴν], Care, pentru bucuria care stă [sta] înaintea Lui, a răbdat Crucea, nesocotind rușinea [ei], și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu [ἐν δεξιᾷ τε τοῦ θρόνου τοῦ Θεοῦ κεκάθικεν].

3. Căci socotiți pe Cel care, de la cei păcătoși, astfel de împotrivire a răbdat înspre El, ca să nu vă osteniți, slăbind [în] sufletele voastre.

4. [Căci] încă nu ați stat împotrivă până la sânge [οὔπω μέχρι αἵματος ἀντικατέστητε], luptându-vă cu păcatul [πρὸς τὴν ἁμαρτίαν ἀνταγωνιζόμενοι],

5. și ați uitat îndemnarea, care vă grăiește vouă ca fiilor [Săi]: „Fiule al Meu, nu disprețui certarea Domnului, nici [nu] te descuraja, mustrat [fiind] de către El!

6. Căci pe care Domnul îl iubește, îl pedepsește, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește”.

7. [Așadar, dacă] răbdați întru certare[1], Dumnezeu Se dăruie vouă precum fiilor [Săi]. Căci care este fiul, pe care tatăl nu îl ceartă?

8. Iar dacă sunteți fără de certare, de care toți s-au făcut părtași, atunci sunteți nelegitimi [νόθοι] și nu fii[i lui Dumnezeu].

9. Apoi, [dacă] pe părinții trupului nostru îi aveam certători și ne rușinam [de ei], nu [cu] mult mai mult vom fi supuși Părintelui duhurilor [τῷ Πατρὶ τῶν πνευμάτων] și vom trăi?

10. Căci aceia[2], pentru puține zile, precum li se pare [părea] lor, [ne] certau. Dar Acesta [ne ceartă], spre ceea ce este de folos, întru [ca] să ne împărtășim de sfințenia Sa [εἰς τὸ μεταλαβεῖν τῆς ἁγιότητος Αὐτοῦ].

11. Iar toată certarea care este de față nu pare a fi de bucurie, ci de întristare, dar, mai apoi, dă rod de pace al dreptății [καρπὸν εἰρηνικὸν ἀποδίδωσιν δικαιοσύνης] celor care au fost instruiți prin aceasta[3] [τοῖς δι᾽ αὐτῆς γεγυμνασμένοις].

12. Pentru aceea, întăriți mâinile cele care au slăbit și genunchii care au slăbănogit!

13. Și faceți cărări drepte picioarelor voastre, ca [cine este] șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să se vindece!

14. Căutați pacea cu toți și sfințenia [Εἰρήνην διώκετε μετὰ πάντων καὶ τὸν ἁγιασμόν], fără de care nimeni [nu] va vedea pe Domnul [οὗ χωρὶς οὐδεὶς ὄψεται τὸν Κύριον]!

15. Îngrijindu-vă [ἐπισκοποῦντες] [ca] nu [cumva] vreunul lipsindu-se [μή τις ὑστερῶν] [să fie lipsit] de harul lui Dumnezeu [ἀπὸ τῆς χάριτος τοῦ Θεοῦ], [ca] nu [cumva] vreo rădăcină a amărăciunii [μή τις ῥίζα πικρίας], crescând în sus [ἄνω φύουσα], să [vă] tulbure [ἐνοχλῇ] și prin aceasta să fie spurcați cei mulți [καὶ διὰ ταύτης μιανθῶσιν πολλοί].

16. [Și să] nu [fie] vreunul curvar sau necredincios ca Isav [μή τις πόρνος ἢ βέβηλος ὡς Ἠσαῦ], care pentru o mâncare a vândut drepturile sale de întâi-născut [ὃς ἀντὶ βρώσεως μιᾶς ἀπέδοτο τὰ πρωτοτόκια αὐτοῦ].

17. Căci ați cunoscut că și după aceea, voind să moștenească binecuvântarea [θέλων κληρονομῆσαι τὴν εὐλογίαν], a fost lepădat [ἀπεδοκιμάσθη]. Căci loc de pocăință nu a aflat [μετανοίας γὰρ τόπον οὐχ εὗρεν], deși cu lacrimi căutând-o [a căutat-o] pe aceasta [καίπερ μετὰ δακρύων ἐκζητήσας αὐτήν][4].

18. Căci [voi] nu v-ați apropiat muntelui [de munte], atingându-l, și [nici] focului [de focul cel] arzând și [nici] întunericului [de întuneric] și [nici] întunecimii [de întunecime] și [nici] vârtejului de vânt [de vârtejul de vânt]

19. și [nici] sunetului trâmbiței [de sunetul de trâmbiță] și [nici] glasului cuvintelor [de glasul cuvintelor], pe care, cei care le-au auzit, au cerut să nu li se mai adauge lor cuvânt.

20. Căci nu puteau să poarte porunca: „Dacă fiara are să se atingă de munte, va fi omorâtă cu pietre”.

21. Și așa înfricoșătoare era vederea, [încât] Moisis a zis: „Înspăimântat sunt [Ἔκφοβός εἰμι] și [plin] de [cu]tremur [καὶ ἔντρομος]!”.

22. Dar [voi][5] v-ați apropiat muntelui [de muntele] Sion și cetății [de cetatea] Dumnezeului Celui viu, Ierusalimului celui ceresc [de Ierusalimul cel ceresc] și zecilor de mii de Îngeri [de zecile de mii de Îngeri]

23. și adunării de sărbătoare [de adunarea de sărbătoare] și Bisericii [de Biserica] celor întâi-născuți înscriși în ceruri [καὶ Ἐκκλησίᾳ πρωτοτόκων ἐν οὐρανοῖς ἀπογεγραμμένων] și Dumnezeului [de Dumnezeu], Judecătorului [de Judecătorul] tuturor și duhurilor [de duhurile] Drepților [cele] desăvârșite [καὶ πνεύμασιν Δικαίων τετελειωμένων]

24. și de făgăduința cea nouă [cu] mijlocitorul Iisus și [cu] stropirea sângelui mai bine grăind [care grăiește mai bine] decât [sângele] lui Abel.

25. Vedeți să nu-L lepădați pe Cel ce grăiește! Căci dacă aceia nu au scăpat, care s-au lepădat de Cel care învață [învăța] pe pământ[6], [cu] mult mai mult [nu vom scăpa] noi, care ne întoarcem [de la] Cel din ceruri.

26. [Căci] glasul Aceluia a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: „Încă o dată Eu clatin nu numai pământul, ci și cerul”.

27. Iar acest „încă o dată” arată schimbarea celor care se clatină, ca [unele care sunt] făcute, ca să rămână cele care nu se clatină.

28. De aceea, luând Împărăție neclintită [Βασιλείαν ἀσάλευτον], să avem har, prin care să slujim [cu] bună-plăcere lui Dumnezeu, cu închinare [μετὰ αἰδοῦς] și evlavie [καὶ εὐλαβείας].

29. Căci Dumnezeul nostru [este] foc mistuind [πῦρ καταναλίσκον].


[1] Dacă răbdați certarea Domnului.

[2] Părinții noștri trupești.

[3] Prin certarea Domnului.

[4] A căutat cu lacrimi binecuvântarea părintească.

[5] Creștinii.

[6] De Hristos.

Evanghelia după Lucas

Pagina sursă a cărții.

*

În format PDF.

Epistola către Evrei, cap. 11, cf. BYZ

1. Iar credința este [Ἔστιν δὲ πίστις] ipostasul [ὑπόστασις][1] [celor] nădăjduite [ἐλπιζομένων], dovedirea lucrurilor [celor] nevăzute [πραγμάτων ἔλεγχος οὐ βλεπομένων].

2. Căci, în[tru] aceasta[2], oamenii din vechime au fost mărturisiți [ἐμαρτυρήθησαν][3].

3. Prin credință înțelegem [Πίστει νοοῦμεν] [că] să întemeieze [κατηρτίσθαι] [s-au întemeiat] veacurile [cu] cuvântul lui Dumnezeu [τοὺς αἰῶνας ῥήματι Θεοῦ], [de] să facă [γεγονέναι] [s-au făcut] din cele care erau nevăzute [τὸ μὴ ἐκ φαινομένων] întru cele care se văd [εἰς τὰ βλεπόμενα].

4. Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu mai multă jertfă [πλείονα θυσίαν] decât Cain, prin care a fost mărturisit a fi Drept, mărturisind Dumnezeu asupra darurilor sale. Și prin aceasta[4], murind [el], încă grăiește.

5. Prin credință, Enoh a fost mutat [ca] să nu vadă moartea [Ἐνὼχ μετετέθη τοῦ μὴ ἰδεῖν θάνατον] și nu s-a [mai] aflat, pentru că Dumnezeu l-a mutat pe el. Căci mai înainte de mutarea sa, a fost mărturisit a fi bineplăcut lui Dumnezeu [μεμαρτύρηται εὐηρεστηκέναι τῷ Θεῷ].

6. Iar fără de credință [este] cu neputință a fi bineplăcut [lui Dumnezeu]. Căci cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că [El] este și celor care Îl caută pe El răsplătitor Se face.

7. Prin credință, descoperindu-i-se lui Noe despre cele încă nevăzute, temându-se, a pregătit chivot întru mântuirea casei sale. Prin care a osândit lumea și s-a făcut moștenitorul dreptății [celei] din credință.

8. Prin credință, chemându-se Avraam, a ascultat să iasă întru locul pe care avea a-l lua [să-l ia] întru moștenire și a ieșit neștiind unde vine.

9. Prin credință a pribegit [Avraam] întru pământul făgăduinței, ca pe cel străin, în corturi sălășluindu-se cu Isaac și Iacov, cei împreună-moștenitori ai aceleiași făgăduințe.

10. Căci aștepta cetatea având temelii, al cărei meșter și ziditor [este] Dumnezeu.

11. Prin credință și însăși Sarra a primit putere întru zămislirea de sămânță [δύναμιν εἰς καταβολὴν σπέρματος], și a născut afară de vremea vârstei, când credincios L-a socotit pe Cel care a făgăduit.

12. De aceea, din unul au fost născuți[5], și aceia [acela] aproape mort [νενεκρωμένου][6], [cei] ca stelele cerului [cu] mulțimea și ca nisipul cel nenumărat de la marginea mării.

13. În[tru] credință au murit toți aceștia, neprimind făgăduințele, ci de departe pe acestea văzându-le, și salutându-le [καὶ ἀσπασάμενοι], și mărturisindu-le [καὶ ὁμολογήσαντες], că[ci] străini și pribegi sunt pe pământ.

14. Căci cei care zic de felul acesta arată că patrie [πατρίδα] caută.

15. Iar dacă își aminteau [și-ar fi amintit] pe aceea din care au ieșit, aveau [ar fi avut] vreme să se întoarcă.

16. Dar acum [una] mai bună doresc, [iar] aceasta este cea cerească. De aceea, Dumnezeu nu Se rușinează de ei [ca] să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit lor cetate[7].

17. Prin credință, Avraam l-a adus pe Isaac, încercat [fiind][8], și pe cel unul-născut îl aducea [l-a adus] cel care a primit făgăduințele,

18. către care s-a grăit, că „În Isaac îți va fi chemată ție sămânța [Ἐν Ἰσαὰκ κληθήσεταί σοι σπέρμα]”,

19. socotind că Dumnezeu [este] puternic a învia și din morți. De aceea, pe el și în[tru] parabolă[9] l-a întors.

20. Prin credința despre cele viitoare, Isaac [i-]a binecuvântat pe Iacov și pe Isav.

21. Prin credință, Iacov, murind[10], pe fiecare [dintre] fiii lui Iosif [l-]a binecuvântat și [fiecare] s-a închinat la vârful toiagului său [καὶ προσεκύνησεν ἐπὶ τὸ ἄκρον τῆς ῥάβδου αὐτοῦ].

22. Prin credință, Iosif, murind[11], a pomenit despre ieșirea fiilor lui Israil și a poruncit despre oasele sale.

23. Prin credință, Moisis, născându-se, a fost ascuns trei luni de către părinții săi, pentru că l-au văzut prunc frumos [ἀστεῖον τὸ παιδίον] și nu s-au temut de porunca împăratului.

24. Prin credință, Moisis, mare făcându-se, a refuzat să zică [că este] fiul fetei lui Farao,

25. [căci] mai degrabă a ales să pătimească cele rele împreună cu poporul lui Dumnezeu [μᾶλλον ἑλόμενος συγκακουχεῖσθαι τῷ λαῷ τοῦ Θεοῦ], decât a avea plăcerea cea trecătoare a păcatului [ἢ πρόσκαιρον ἔχειν ἁμαρτίας ἀπόλαυσιν].

26. Mai mare bogăție socotind [a fi] ocara lui Hristos [τὸν ὀνειδισμὸν τοῦ Χριστοῦ][12] [decât] comorile Egiptosului/ Egiptului. Căci privea spre răsplată[13].

27. Prin credință a lăsat Egiptosul/ Egiptul, netemându-se de mânia împăratului, căci pe Cel nevăzut ca văzut L-a răbdat [τὸν γὰρ ἀόρατον ὡς ὁρῶν ἐκαρτέρησεν].

28. Prin credință a făcut Paștiul [πεποίηκεν τὸ Πάσχα] și vărsarea sângelui [καὶ τὴν πρόσχυσιν τοῦ αἵματος], ca cel care nimicește [ὁ ὀλοθρεύων] să nu se atingă de cei întâi-născuți ai lor.

29. Prin credință au trecut Marea Roșie ca pe uscat. Pe care ispită, luând-o egiptii/ egiptenii, s-au înecat.

30. Prin credință, zidurile Ierihoului [τὰ τείχη Ἰεριχὼ]/ Ierihonului a[u] căzut, înconjurate [fiind] în șapte zile.

31. Prin credință, Raav [Ῥαὰβ], curva [ἡ πόρνη][14], primindu-i cu pace pe iscoade [τοὺς κατασκόπους][15], nu a pierit [împreună cu] cei care nu au ascultat.

32. Și ce încă am să mai zic? Căci îmi va lipsi mie vremea povestind despre Ghedeon și Barac și Sampson și Ieftae și David și Samuil și [toți] Profeții.

33. Care, prin credință, au biruit împărății, au lucrat dreptatea, au dobândit făgăduințele, au închis gurile leilor,

34. au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișurile sabiei, au fost întăriți din slăbiciune [ἐνεδυναμώθησαν ἀπὸ ἀσθενείας], au fost făcuți tari în război [ἐγενήθησαν ἰσχυροὶ ἐν πολέμῳ], taberele celor vrăjmași le-au întors spre fugă.

35. Femeile și-au luat [Ἔλαβον γυναῖκες], dintru înviere [ἐξ ἀναστάσεως][16], pe cei morți ai lor [τοὺς νεκροὺς αὐτῶν]. Iar alții au fost chinuiți, neprimind eliberarea [τὴν ἀπολύτρωσιν], ca mai bună înviere să dobândească [ἵνα κρείττονος ἀναστάσεως τύχωσιν].

36. Iar alții încercarea batjocurilor și a bicelor au luat, dar încă [și] a legăturilor și a temniței.

37. Au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați cu fierăstrăul, au fost ispitiți, au murit în uciderea sabiei. Au pribegit în piei de oaie [și] în piei de capre, [fiind] lipsiți, necăjiți, chinuiți –

38. [tocmai ei], de care lumea nu era vrednică [ὧν οὐκ ἦν ἄξιος ὁ κόσμος] – în pustii rătăcind și [în] munți și [în] peșteri și [în] deschizăturile pământului [καὶ ταῖς ὀπαῖς τῆς γῆς].

39. Și toți aceștia, mărturisiți [fiind] prin credință, nu au luat făgăduința,

40. [căci] Dumnezeu, mai înainte văzând [προβλεψαμένου] ceva mai bun pentru noi, ca [ei] fără noi să nu se desăvârșească.


[1] Esența, ființa, realitatea, încredințarea, certitudinea.

[2] Întru credință.

[3] Au fost mărturisiți de Dumnezeu ca oameni credincioși.

[4] Prin credință.

[5] Din Sfântul Avraam.

[6] La adânci bătrâneți.

[7] Împărăția Lui.

[8] Încercat fiind de Dumnezeu.

[9] Întru exemplu.

[10] Când era să moară.

[11] Când era să moară.

[12] Ocările suportate pentru credința în Hristos Dumnezeu.

[13] Spre răsplata cea bună și veșnică a lui Dumnezeu.

[14] Prostituata.

[15] Pe spioni.

[16] Prin învierea din morți.

Epistola către Evrei, cap. 10, cf. BYZ

1. Căci legea, având umbra bunurilor celor viitoare, nu [este] aceasta chipul lucrurilor [τὴν εἰκόνα τῶν πραγμάτων], [căci cu] aceste jertfe, care se aduc neîncetat pe an, niciodată nu pot [poate] să îi desăvârșească pe cei care se apropie.

2. Căci altfel nu a[r fi] încetat aducându-se [să se aducă][1], pentru [că] încă nicio conștiință a păcatelor [nu] a[r mai] avea cei care [le] slujesc [διὰ τὸ μηδεμίαν ἔχειν ἔτι συνείδησιν ἁμαρτιῶν τοὺς λατρεύοντας], o dată curățindu-se[2]?

3. Ci, prin ele[3], amintirea păcatelor[4] [se face] peste an.

4. Căci [este cu] neputință [ca] sângele taurilor și al țapilor a ridica păcatele[5].

5. Pentru aceea, intrând întru lume, zice: „Jertfă și prinos nu ai voit, dar trup Mi-ai întemeiat Mie.

6. Arderi de tot și [jertfă] pentru păcat nu ai binevoit.

7. Atunci am zis: «Iată, vin – în sulul cărții s-a scris despre Mine – să fac, Dumnezeu[le], voia Ta!»”.

8. Mai sus zicând că „Jertfă și prinos și arderi de tot și [jertfă] pentru păcat nu ai voit, nici ai binevoit” – care după lege se aduc –

9. [și] atunci a zis: „Iată, vin să fac, Dumnezeu[le], voia Ta!”. [Iar astfel] o desființează pe cea dintâi, ca să o întemeieze pe cea de a doua[6].

10. În[tru] care voie[7] suntem sfințiți [Ἐν ᾧ θελήματι ἡγιασμένοι ἐσμέν], cei [mântuiți] prin prinosul trupului lui Iisus Hristos [οἱ διὰ τῆς προσφορᾶς τοῦ σώματος Ἰησοῦ Χριστοῦ], o dată pentru totdeauna[8].

11. Și tot preotul a stat peste zi slujind și aceleași jertfe aducând [a adus] de multe ori, care niciodată [nu] pot să șteargă păcatele.

12. Dar El, o jertfă aducând pentru păcate[9] pentru totdeauna [μίαν ὑπὲρ ἁμαρτιῶν προσενέγκας θυσίαν εἰς τὸ διηνεκές], a șezut în dreapta lui Dumnezeu,

13. de acum înainte așteptând până are să pună pe vrăjmașii Săi scăunel picioarelor Sale.

14. Căci[10] [cu] un prinos[11] a desăvârșit întru veac pe cei care se sfințesc.

15. Și [aceasta] ne mărturisește nouă și Duhul Cel Sfânt. Căci, după ce a zis mai înainte:

16. „Aceasta [este] făgăduința pe care o voi rândui cu ei după zilele acelea – zice Domnul – dând legile Mele în inimile lor și în cugetele lor le voi scrie pe ele.

17. Și de păcatele lor și de fărădelegile lor nu am să-Mi mai aduc încă aminte”.

18. Iar unde [este] iertarea [pentru] acestea, nu mai [este] prinosul pentru păcat.

19. Așadar, având, fraților, îndrăzneală întru intrarea Sfintelor [παρρησίαν εἰς τὴν εἴσοδον τῶν Ἁγίων], în sângele lui Iisus [ἐν τῷ αἵματι Ἰησοῦ],

20. Care ne-a deschis nouă calea cea nouă și vie, prin catapet[e]asmă, care este trupul Său,

21. și Preotul Cel mare în casa lui Dumnezeu,

22. să ne apropiem cu inimă adevărată [προσερχώμεθα μετὰ ἀληθινῆς καρδίας][12], în[tru] plinătatea credinței [ἐν πληροφορίᾳ πίστεως], curățindu-ne inimile de conștiința cea rea [ἐρραντισμένοι τὰς καρδίας ἀπὸ συνειδήσεως πονηρᾶς][13] și spălându-ne trupul [cu] apa cea curată [καὶ λελουμένοι τὸ σῶμα ὕδατι καθαρῷ][14]!

23. Să ținem mărturisirea nădejdii cea neclintită [τὴν ὁμολογίαν τῆς ἐλπίδος ἀκλινη], căci credincios [este] Cel care a făgăduit!

24. Și să ne vedem unul pe altul întru încurajarea dragostei și a faptelor celor bune,

25. nepărăsind adunarea lor, precum [este] obiceiul unora [καθὼς ἔθος τισίν], ci îndemnând, și [aceasta cu] atât mai mult, [cu] cât vedeți apropiindu-se ziua[15].

26. Căci [γὰρ], de bunăvoie păcătuind noi [ἑκουσίως ἁμαρτανόντων ἡμῶν] după să luăm [ce am luat] cunoaștererea adevărului [μετὰ τὸ λαβεῖν τὴν ἐπίγνωσιν τῆς ἀληθείας], nu mai rămâne jertfă pentru păcate [οὐκέτι περὶ ἁμαρτιῶν ἀπολείπεται θυσία],

27. ci înfricoșătoare [este] așteptarea oarecare a judecății [φοβερὰ δέ τις ἐκδοχὴ κρίσεως][16] și râvna focului care va mistui pe cei potrivnici [καὶ πυρὸς ζῆλος ἐσθίειν μέλλοντος τοὺς ὑπεναντίους][17].

28. Lepădând [dacă leapădă] cineva legea lui Moisis, fără de îndurări, pe [baza a] două sau trei mărturii, [acesta] moare.

29. [Cu] cât mai mult socotiți [a fi mai] rea pedepsirea [de care] se va învrednici cel care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și sângele făgăduinței celei noi [ne]socotind [καὶ τὸ αἷμα τῆς διαθήκης κοινὸν ἡγησάμενος], în[tru] care a fost sfințit [ἐν ᾧ ἡγιάσθη], și Duhul harului ocărând [καὶ τὸ Πνεῦμα τῆς χάριτος ἐνυβρίσας]?

30. Căci L-am cunoscut pe Cel care a zis: „«A mea [este] răzbunarea, Eu voi răsplăti!» – zice Domnul – și iarăși: «Domnul va judeca pe poporul Său»”.

31. [Iar] înfricoșător [este] să cazi [φοβερὸν τὸ ἐμπεσεῖν] întru mâinile Dumnezeului Celui viu [εἰς χεῖρας Θεοῦ Ζῶντος][!]

32. Și aduceți-vă aminte de zilele cele de mai înainte, întru care, luminându-vă[18], ați răbdat lupta cea multă a patimilor [πολλὴν ἄθλησιν ὑπεμείνατε παθημάτων][19]!

33. Pe de o parte aceasta: [cu] ocări și [cu] necazuri arătându-vă în văzul lumii [ὀνειδισμοῖς τε καὶ θλίψεσιν θεατριζόμενοι][20], iar [pe de altă parte] aceasta: părtași făcându-vă celor care trăiesc așa [κοινωνοὶ τῶν οὕτως ἀναστρεφομένων γενηθέντες].

34. Căci și [cu] legăturile[21] mele ați compătimit și jefuirea averilor voastre cu bucurie ați primit, cunoscând a avea [că aveți] voi înșivă avere mai bună în ceruri [κρείττονα ὕπαρξιν ἐν οὐρανοῖς] și stătătoare [καὶ μένουσαν][22].

35. Așadar, să nu lepădați îndrăzneala voastră[23], care are mare răsplată[24].

36. Căci aveți nevoia răbdării, ca, făcând voia lui Dumnezeu, să primiți făgăduința[25].

37. Căci [nu] mai departe [Ἔτι γὰρ], [ci] în doar puțin timp [μικρὸν ὅσον ὅσον], „Cel care vine va veni și nu va întârzia”.

38. Iar „cel Drept din credință va trăi [Ὁ δὲ Δίκαιος ἐκ πίστεως ζήσεται]. Și [καὶ], dacă are să se tragă înapoi [ἐὰν ὑποστείληται][26], nu binevoiește sufletul Meu în[tru] el”.

39. Iar noi nu suntem ai sfielii întru pierire [ὑποστολῆς εἰς ἀπώλειαν], ci ai credinței întru păstrarea[27] sufletului [ἀλλὰ πίστεως εἰς περιποίησιν ψυχῆς].


[1] Aceste jertfe.

[2] De păcate.

[3] Prin jertfe.

[4] Se permanentizează conștientizarea păcatelor.

[5] A ridica păcatele oamenilor.

[6] Desființează prima făgăduință pentru a o întemeia pe a doua.

[7] Întru voia lui Dumnezeu.

[8] Căci El S-a adus prinos de jertfă pe Cruce, o dată pentru totdeauna, pentru noi.

[9] Pentru păcatele noastre.

[10] Cu referire la Hristos Domnul.

[11] Prinosul Său fiind Jertfa Sa pe Cruce, Răstignirea și Moartea Lui.

[12] Neîndoielnică.

[13] Prin Taina Sfintei Mărturisiri.

[14] Cu apa cea curată a Dumnezeiescului Botez.

[15] Ziua venirii Domnului.

[16] A Judecății lui Dumnezeu.

[17] Focul cel veșnic din Iad.

[18] Prin Sfântul Botez.

[19] Ați răbdat și ați biruit în lupta cu patimile.

[20] Expunându-vă în mod public.

[21] Cu lanțurile mele. Sfântul Pavlos se referă la legarea lui cu lanțuri în temniță.

[22] Care stă veșnic, care este veșnică.

[23] Îndrăzneala voastră la mila lui Dumnezeu.

[24] De la Dumnezeu. Pentru că El ne răsplătește cu faceri de bine, dacă noi ne rugăm cu îndrăzneală de fii față de El.

[25] Să primiți ceea ce Dumnezeu ne-a făgăduit.

[26] Din cauza fricii, pentru ca să nu sufere pentru credința lui.

[27] Întru mântuirea sufletului nostru.

Page 1 of 26

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno