Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör

Etichetă: BYZ Page 1 of 26

Epistola către Evrei, cap. 12, cf. BYZ

1. De aceea și noi, având atâta nor de mărturii [νέφος μαρτύρων] înconjurându-ne [care ne înconjură] nouă [περικείμενον ἡμῖν] [pe noi], lepădând toată povara și păcatul cel lesne amăgitor [καὶ τὴν εὐπερίστατον ἁμαρτίαν], prin răbdare să alergăm [la] lupta care stă înaintea noastră,

2. privind spre Iisus [ἀφορῶντες εἰς Ἰησοῦν], începătorul și desăvârșitorul credinței [τὸν τῆς πίστεως ἀρχηγὸν καὶ τελειωτὴν], Care, pentru bucuria care stă [sta] înaintea Lui, a răbdat Crucea, nesocotind rușinea [ei], și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu [ἐν δεξιᾷ τε τοῦ θρόνου τοῦ Θεοῦ κεκάθικεν].

3. Căci socotiți pe Cel care, de la cei păcătoși, astfel de împotrivire a răbdat înspre El, ca să nu vă osteniți, slăbind [în] sufletele voastre.

4. [Căci] încă nu ați stat împotrivă până la sânge [οὔπω μέχρι αἵματος ἀντικατέστητε], luptându-vă cu păcatul [πρὸς τὴν ἁμαρτίαν ἀνταγωνιζόμενοι],

5. și ați uitat îndemnarea, care vă grăiește vouă ca fiilor [Săi]: „Fiule al Meu, nu disprețui certarea Domnului, nici [nu] te descuraja, mustrat [fiind] de către El!

6. Căci pe care Domnul îl iubește, îl pedepsește, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește”.

7. [Așadar, dacă] răbdați întru certare[1], Dumnezeu Se dăruie vouă precum fiilor [Săi]. Căci care este fiul, pe care tatăl nu îl ceartă?

8. Iar dacă sunteți fără de certare, de care toți s-au făcut părtași, atunci sunteți nelegitimi [νόθοι] și nu fii[i lui Dumnezeu].

9. Apoi, [dacă] pe părinții trupului nostru îi aveam certători și ne rușinam [de ei], nu [cu] mult mai mult vom fi supuși Părintelui duhurilor [τῷ Πατρὶ τῶν πνευμάτων] și vom trăi?

10. Căci aceia[2], pentru puține zile, precum li se pare [părea] lor, [ne] certau. Dar Acesta [ne ceartă], spre ceea ce este de folos, întru [ca] să ne împărtășim de sfințenia Sa [εἰς τὸ μεταλαβεῖν τῆς ἁγιότητος Αὐτοῦ].

11. Iar toată certarea care este de față nu pare a fi de bucurie, ci de întristare, dar, mai apoi, dă rod de pace al dreptății [καρπὸν εἰρηνικὸν ἀποδίδωσιν δικαιοσύνης] celor care au fost instruiți prin aceasta[3] [τοῖς δι᾽ αὐτῆς γεγυμνασμένοις].

12. Pentru aceea, întăriți mâinile cele care au slăbit și genunchii care au slăbănogit!

13. Și faceți cărări drepte picioarelor voastre, ca [cine este] șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să se vindece!

14. Căutați pacea cu toți și sfințenia [Εἰρήνην διώκετε μετὰ πάντων καὶ τὸν ἁγιασμόν], fără de care nimeni [nu] va vedea pe Domnul [οὗ χωρὶς οὐδεὶς ὄψεται τὸν Κύριον]!

15. Îngrijindu-vă [ἐπισκοποῦντες] [ca] nu [cumva] vreunul lipsindu-se [μή τις ὑστερῶν] [să fie lipsit] de harul lui Dumnezeu [ἀπὸ τῆς χάριτος τοῦ Θεοῦ], [ca] nu [cumva] vreo rădăcină a amărăciunii [μή τις ῥίζα πικρίας], crescând în sus [ἄνω φύουσα], să [vă] tulbure [ἐνοχλῇ] și prin aceasta să fie spurcați cei mulți [καὶ διὰ ταύτης μιανθῶσιν πολλοί].

16. [Și să] nu [fie] vreunul curvar sau necredincios ca Isav [μή τις πόρνος ἢ βέβηλος ὡς Ἠσαῦ], care pentru o mâncare a vândut drepturile sale de întâi-născut [ὃς ἀντὶ βρώσεως μιᾶς ἀπέδοτο τὰ πρωτοτόκια αὐτοῦ].

17. Căci ați cunoscut că și după aceea, voind să moștenească binecuvântarea [θέλων κληρονομῆσαι τὴν εὐλογίαν], a fost lepădat [ἀπεδοκιμάσθη]. Căci loc de pocăință nu a aflat [μετανοίας γὰρ τόπον οὐχ εὗρεν], deși cu lacrimi căutând-o [a căutat-o] pe aceasta [καίπερ μετὰ δακρύων ἐκζητήσας αὐτήν][4].

18. Căci [voi] nu v-ați apropiat muntelui [de munte], atingându-l, și [nici] focului [de focul cel] arzând și [nici] întunericului [de întuneric] și [nici] întunecimii [de întunecime] și [nici] vârtejului de vânt [de vârtejul de vânt]

19. și [nici] sunetului trâmbiței [de sunetul de trâmbiță] și [nici] glasului cuvintelor [de glasul cuvintelor], pe care, cei care le-au auzit, au cerut să nu li se mai adauge lor cuvânt.

20. Căci nu puteau să poarte porunca: „Dacă fiara are să se atingă de munte, va fi omorâtă cu pietre”.

21. Și așa înfricoșătoare era vederea, [încât] Moisis a zis: „Înspăimântat sunt [Ἔκφοβός εἰμι] și [plin] de [cu]tremur [καὶ ἔντρομος]!”.

22. Dar [voi][5] v-ați apropiat muntelui [de muntele] Sion și cetății [de cetatea] Dumnezeului Celui viu, Ierusalimului celui ceresc [de Ierusalimul cel ceresc] și zecilor de mii de Îngeri [de zecile de mii de Îngeri]

23. și adunării de sărbătoare [de adunarea de sărbătoare] și Bisericii [de Biserica] celor întâi-născuți înscriși în ceruri [καὶ Ἐκκλησίᾳ πρωτοτόκων ἐν οὐρανοῖς ἀπογεγραμμένων] și Dumnezeului [de Dumnezeu], Judecătorului [de Judecătorul] tuturor și duhurilor [de duhurile] Drepților [cele] desăvârșite [καὶ πνεύμασιν Δικαίων τετελειωμένων]

24. și de făgăduința cea nouă [cu] mijlocitorul Iisus și [cu] stropirea sângelui mai bine grăind [care grăiește mai bine] decât [sângele] lui Abel.

25. Vedeți să nu-L lepădați pe Cel ce grăiește! Căci dacă aceia nu au scăpat, care s-au lepădat de Cel care învață [învăța] pe pământ[6], [cu] mult mai mult [nu vom scăpa] noi, care ne întoarcem [de la] Cel din ceruri.

26. [Căci] glasul Aceluia a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: „Încă o dată Eu clatin nu numai pământul, ci și cerul”.

27. Iar acest „încă o dată” arată schimbarea celor care se clatină, ca [unele care sunt] făcute, ca să rămână cele care nu se clatină.

28. De aceea, luând Împărăție neclintită [Βασιλείαν ἀσάλευτον], să avem har, prin care să slujim [cu] bună-plăcere lui Dumnezeu, cu închinare [μετὰ αἰδοῦς] și evlavie [καὶ εὐλαβείας].

29. Căci Dumnezeul nostru [este] foc mistuind [πῦρ καταναλίσκον].


[1] Dacă răbdați certarea Domnului.

[2] Părinții noștri trupești.

[3] Prin certarea Domnului.

[4] A căutat cu lacrimi binecuvântarea părintească.

[5] Creștinii.

[6] De Hristos.

Evanghelia după Lucas

Pagina sursă a cărții.

*

În format PDF.

Epistola către Evrei, cap. 11, cf. BYZ

1. Iar credința este [Ἔστιν δὲ πίστις] ipostasul [ὑπόστασις][1] [celor] nădăjduite [ἐλπιζομένων], dovedirea lucrurilor [celor] nevăzute [πραγμάτων ἔλεγχος οὐ βλεπομένων].

2. Căci, în[tru] aceasta[2], oamenii din vechime au fost mărturisiți [ἐμαρτυρήθησαν][3].

3. Prin credință înțelegem [Πίστει νοοῦμεν] [că] să întemeieze [κατηρτίσθαι] [s-au întemeiat] veacurile [cu] cuvântul lui Dumnezeu [τοὺς αἰῶνας ῥήματι Θεοῦ], [de] să facă [γεγονέναι] [s-au făcut] din cele care erau nevăzute [τὸ μὴ ἐκ φαινομένων] întru cele care se văd [εἰς τὰ βλεπόμενα].

4. Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu mai multă jertfă [πλείονα θυσίαν] decât Cain, prin care a fost mărturisit a fi Drept, mărturisind Dumnezeu asupra darurilor sale. Și prin aceasta[4], murind [el], încă grăiește.

5. Prin credință, Enoh a fost mutat [ca] să nu vadă moartea [Ἐνὼχ μετετέθη τοῦ μὴ ἰδεῖν θάνατον] și nu s-a [mai] aflat, pentru că Dumnezeu l-a mutat pe el. Căci mai înainte de mutarea sa, a fost mărturisit a fi bineplăcut lui Dumnezeu [μεμαρτύρηται εὐηρεστηκέναι τῷ Θεῷ].

6. Iar fără de credință [este] cu neputință a fi bineplăcut [lui Dumnezeu]. Căci cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că [El] este și celor care Îl caută pe El răsplătitor Se face.

7. Prin credință, descoperindu-i-se lui Noe despre cele încă nevăzute, temându-se, a pregătit chivot întru mântuirea casei sale. Prin care a osândit lumea și s-a făcut moștenitorul dreptății [celei] din credință.

8. Prin credință, chemându-se Avraam, a ascultat să iasă întru locul pe care avea a-l lua [să-l ia] întru moștenire și a ieșit neștiind unde vine.

9. Prin credință a pribegit [Avraam] întru pământul făgăduinței, ca pe cel străin, în corturi sălășluindu-se cu Isaac și Iacov, cei împreună-moștenitori ai aceleiași făgăduințe.

10. Căci aștepta cetatea având temelii, al cărei meșter și ziditor [este] Dumnezeu.

11. Prin credință și însăși Sarra a primit putere întru zămislirea de sămânță [δύναμιν εἰς καταβολὴν σπέρματος], și a născut afară de vremea vârstei, când credincios L-a socotit pe Cel care a făgăduit.

12. De aceea, din unul au fost născuți[5], și aceia [acela] aproape mort [νενεκρωμένου][6], [cei] ca stelele cerului [cu] mulțimea și ca nisipul cel nenumărat de la marginea mării.

13. În[tru] credință au murit toți aceștia, neprimind făgăduințele, ci de departe pe acestea văzându-le, și salutându-le [καὶ ἀσπασάμενοι], și mărturisindu-le [καὶ ὁμολογήσαντες], că[ci] străini și pribegi sunt pe pământ.

14. Căci cei care zic de felul acesta arată că patrie [πατρίδα] caută.

15. Iar dacă își aminteau [și-ar fi amintit] pe aceea din care au ieșit, aveau [ar fi avut] vreme să se întoarcă.

16. Dar acum [una] mai bună doresc, [iar] aceasta este cea cerească. De aceea, Dumnezeu nu Se rușinează de ei [ca] să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit lor cetate[7].

17. Prin credință, Avraam l-a adus pe Isaac, încercat [fiind][8], și pe cel unul-născut îl aducea [l-a adus] cel care a primit făgăduințele,

18. către care s-a grăit, că „În Isaac îți va fi chemată ție sămânța [Ἐν Ἰσαὰκ κληθήσεταί σοι σπέρμα]”,

19. socotind că Dumnezeu [este] puternic a învia și din morți. De aceea, pe el și în[tru] parabolă[9] l-a întors.

20. Prin credința despre cele viitoare, Isaac [i-]a binecuvântat pe Iacov și pe Isav.

21. Prin credință, Iacov, murind[10], pe fiecare [dintre] fiii lui Iosif [l-]a binecuvântat și [fiecare] s-a închinat la vârful toiagului său [καὶ προσεκύνησεν ἐπὶ τὸ ἄκρον τῆς ῥάβδου αὐτοῦ].

22. Prin credință, Iosif, murind[11], a pomenit despre ieșirea fiilor lui Israil și a poruncit despre oasele sale.

23. Prin credință, Moisis, născându-se, a fost ascuns trei luni de către părinții săi, pentru că l-au văzut prunc frumos [ἀστεῖον τὸ παιδίον] și nu s-au temut de porunca împăratului.

24. Prin credință, Moisis, mare făcându-se, a refuzat să zică [că este] fiul fetei lui Farao,

25. [căci] mai degrabă a ales să pătimească cele rele împreună cu poporul lui Dumnezeu [μᾶλλον ἑλόμενος συγκακουχεῖσθαι τῷ λαῷ τοῦ Θεοῦ], decât a avea plăcerea cea trecătoare a păcatului [ἢ πρόσκαιρον ἔχειν ἁμαρτίας ἀπόλαυσιν].

26. Mai mare bogăție socotind [a fi] ocara lui Hristos [τὸν ὀνειδισμὸν τοῦ Χριστοῦ][12] [decât] comorile Egiptosului/ Egiptului. Căci privea spre răsplată[13].

27. Prin credință a lăsat Egiptosul/ Egiptul, netemându-se de mânia împăratului, căci pe Cel nevăzut ca văzut L-a răbdat [τὸν γὰρ ἀόρατον ὡς ὁρῶν ἐκαρτέρησεν].

28. Prin credință a făcut Paștiul [πεποίηκεν τὸ Πάσχα] și vărsarea sângelui [καὶ τὴν πρόσχυσιν τοῦ αἵματος], ca cel care nimicește [ὁ ὀλοθρεύων] să nu se atingă de cei întâi-născuți ai lor.

29. Prin credință au trecut Marea Roșie ca pe uscat. Pe care ispită, luând-o egiptii/ egiptenii, s-au înecat.

30. Prin credință, zidurile Ierihoului [τὰ τείχη Ἰεριχὼ]/ Ierihonului a[u] căzut, înconjurate [fiind] în șapte zile.

31. Prin credință, Raav [Ῥαὰβ], curva [ἡ πόρνη][14], primindu-i cu pace pe iscoade [τοὺς κατασκόπους][15], nu a pierit [împreună cu] cei care nu au ascultat.

32. Și ce încă am să mai zic? Căci îmi va lipsi mie vremea povestind despre Ghedeon și Barac și Sampson și Ieftae și David și Samuil și [toți] Profeții.

33. Care, prin credință, au biruit împărății, au lucrat dreptatea, au dobândit făgăduințele, au închis gurile leilor,

34. au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișurile sabiei, au fost întăriți din slăbiciune [ἐνεδυναμώθησαν ἀπὸ ἀσθενείας], au fost făcuți tari în război [ἐγενήθησαν ἰσχυροὶ ἐν πολέμῳ], taberele celor vrăjmași le-au întors spre fugă.

35. Femeile și-au luat [Ἔλαβον γυναῖκες], dintru înviere [ἐξ ἀναστάσεως][16], pe cei morți ai lor [τοὺς νεκροὺς αὐτῶν]. Iar alții au fost chinuiți, neprimind eliberarea [τὴν ἀπολύτρωσιν], ca mai bună înviere să dobândească [ἵνα κρείττονος ἀναστάσεως τύχωσιν].

36. Iar alții încercarea batjocurilor și a bicelor au luat, dar încă [și] a legăturilor și a temniței.

37. Au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați cu fierăstrăul, au fost ispitiți, au murit în uciderea sabiei. Au pribegit în piei de oaie [și] în piei de capre, [fiind] lipsiți, necăjiți, chinuiți –

38. [tocmai ei], de care lumea nu era vrednică [ὧν οὐκ ἦν ἄξιος ὁ κόσμος] – în pustii rătăcind și [în] munți și [în] peșteri și [în] deschizăturile pământului [καὶ ταῖς ὀπαῖς τῆς γῆς].

39. Și toți aceștia, mărturisiți [fiind] prin credință, nu au luat făgăduința,

40. [căci] Dumnezeu, mai înainte văzând [προβλεψαμένου] ceva mai bun pentru noi, ca [ei] fără noi să nu se desăvârșească.


[1] Esența, ființa, realitatea, încredințarea, certitudinea.

[2] Întru credință.

[3] Au fost mărturisiți de Dumnezeu ca oameni credincioși.

[4] Prin credință.

[5] Din Sfântul Avraam.

[6] La adânci bătrâneți.

[7] Împărăția Lui.

[8] Încercat fiind de Dumnezeu.

[9] Întru exemplu.

[10] Când era să moară.

[11] Când era să moară.

[12] Ocările suportate pentru credința în Hristos Dumnezeu.

[13] Spre răsplata cea bună și veșnică a lui Dumnezeu.

[14] Prostituata.

[15] Pe spioni.

[16] Prin învierea din morți.

Epistola către Evrei, cap. 10, cf. BYZ

1. Căci legea, având umbra bunurilor celor viitoare, nu [este] aceasta chipul lucrurilor [τὴν εἰκόνα τῶν πραγμάτων], [căci cu] aceste jertfe, care se aduc neîncetat pe an, niciodată nu pot [poate] să îi desăvârșească pe cei care se apropie.

2. Căci altfel nu a[r fi] încetat aducându-se [să se aducă][1], pentru [că] încă nicio conștiință a păcatelor [nu] a[r mai] avea cei care [le] slujesc [διὰ τὸ μηδεμίαν ἔχειν ἔτι συνείδησιν ἁμαρτιῶν τοὺς λατρεύοντας], o dată curățindu-se[2]?

3. Ci, prin ele[3], amintirea păcatelor[4] [se face] peste an.

4. Căci [este cu] neputință [ca] sângele taurilor și al țapilor a ridica păcatele[5].

5. Pentru aceea, intrând întru lume, zice: „Jertfă și prinos nu ai voit, dar trup Mi-ai întemeiat Mie.

6. Arderi de tot și [jertfă] pentru păcat nu ai binevoit.

7. Atunci am zis: «Iată, vin – în sulul cărții s-a scris despre Mine – să fac, Dumnezeu[le], voia Ta!»”.

8. Mai sus zicând că „Jertfă și prinos și arderi de tot și [jertfă] pentru păcat nu ai voit, nici ai binevoit” – care după lege se aduc –

9. [și] atunci a zis: „Iată, vin să fac, Dumnezeu[le], voia Ta!”. [Iar astfel] o desființează pe cea dintâi, ca să o întemeieze pe cea de a doua[6].

10. În[tru] care voie[7] suntem sfințiți [Ἐν ᾧ θελήματι ἡγιασμένοι ἐσμέν], cei [mântuiți] prin prinosul trupului lui Iisus Hristos [οἱ διὰ τῆς προσφορᾶς τοῦ σώματος Ἰησοῦ Χριστοῦ], o dată pentru totdeauna[8].

11. Și tot preotul a stat peste zi slujind și aceleași jertfe aducând [a adus] de multe ori, care niciodată [nu] pot să șteargă păcatele.

12. Dar El, o jertfă aducând pentru păcate[9] pentru totdeauna [μίαν ὑπὲρ ἁμαρτιῶν προσενέγκας θυσίαν εἰς τὸ διηνεκές], a șezut în dreapta lui Dumnezeu,

13. de acum înainte așteptând până are să pună pe vrăjmașii Săi scăunel picioarelor Sale.

14. Căci[10] [cu] un prinos[11] a desăvârșit întru veac pe cei care se sfințesc.

15. Și [aceasta] ne mărturisește nouă și Duhul Cel Sfânt. Căci, după ce a zis mai înainte:

16. „Aceasta [este] făgăduința pe care o voi rândui cu ei după zilele acelea – zice Domnul – dând legile Mele în inimile lor și în cugetele lor le voi scrie pe ele.

17. Și de păcatele lor și de fărădelegile lor nu am să-Mi mai aduc încă aminte”.

18. Iar unde [este] iertarea [pentru] acestea, nu mai [este] prinosul pentru păcat.

19. Așadar, având, fraților, îndrăzneală întru intrarea Sfintelor [παρρησίαν εἰς τὴν εἴσοδον τῶν Ἁγίων], în sângele lui Iisus [ἐν τῷ αἵματι Ἰησοῦ],

20. Care ne-a deschis nouă calea cea nouă și vie, prin catapet[e]asmă, care este trupul Său,

21. și Preotul Cel mare în casa lui Dumnezeu,

22. să ne apropiem cu inimă adevărată [προσερχώμεθα μετὰ ἀληθινῆς καρδίας][12], în[tru] plinătatea credinței [ἐν πληροφορίᾳ πίστεως], curățindu-ne inimile de conștiința cea rea [ἐρραντισμένοι τὰς καρδίας ἀπὸ συνειδήσεως πονηρᾶς][13] și spălându-ne trupul [cu] apa cea curată [καὶ λελουμένοι τὸ σῶμα ὕδατι καθαρῷ][14]!

23. Să ținem mărturisirea nădejdii cea neclintită [τὴν ὁμολογίαν τῆς ἐλπίδος ἀκλινη], căci credincios [este] Cel care a făgăduit!

24. Și să ne vedem unul pe altul întru încurajarea dragostei și a faptelor celor bune,

25. nepărăsind adunarea lor, precum [este] obiceiul unora [καθὼς ἔθος τισίν], ci îndemnând, și [aceasta cu] atât mai mult, [cu] cât vedeți apropiindu-se ziua[15].

26. Căci [γὰρ], de bunăvoie păcătuind noi [ἑκουσίως ἁμαρτανόντων ἡμῶν] după să luăm [ce am luat] cunoaștererea adevărului [μετὰ τὸ λαβεῖν τὴν ἐπίγνωσιν τῆς ἀληθείας], nu mai rămâne jertfă pentru păcate [οὐκέτι περὶ ἁμαρτιῶν ἀπολείπεται θυσία],

27. ci înfricoșătoare [este] așteptarea oarecare a judecății [φοβερὰ δέ τις ἐκδοχὴ κρίσεως][16] și râvna focului care va mistui pe cei potrivnici [καὶ πυρὸς ζῆλος ἐσθίειν μέλλοντος τοὺς ὑπεναντίους][17].

28. Lepădând [dacă leapădă] cineva legea lui Moisis, fără de îndurări, pe [baza a] două sau trei mărturii, [acesta] moare.

29. [Cu] cât mai mult socotiți [a fi mai] rea pedepsirea [de care] se va învrednici cel care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și sângele făgăduinței celei noi [ne]socotind [καὶ τὸ αἷμα τῆς διαθήκης κοινὸν ἡγησάμενος], în[tru] care a fost sfințit [ἐν ᾧ ἡγιάσθη], și Duhul harului ocărând [καὶ τὸ Πνεῦμα τῆς χάριτος ἐνυβρίσας]?

30. Căci L-am cunoscut pe Cel care a zis: „«A mea [este] răzbunarea, Eu voi răsplăti!» – zice Domnul – și iarăși: «Domnul va judeca pe poporul Său»”.

31. [Iar] înfricoșător [este] să cazi [φοβερὸν τὸ ἐμπεσεῖν] întru mâinile Dumnezeului Celui viu [εἰς χεῖρας Θεοῦ Ζῶντος][!]

32. Și aduceți-vă aminte de zilele cele de mai înainte, întru care, luminându-vă[18], ați răbdat lupta cea multă a patimilor [πολλὴν ἄθλησιν ὑπεμείνατε παθημάτων][19]!

33. Pe de o parte aceasta: [cu] ocări și [cu] necazuri arătându-vă în văzul lumii [ὀνειδισμοῖς τε καὶ θλίψεσιν θεατριζόμενοι][20], iar [pe de altă parte] aceasta: părtași făcându-vă celor care trăiesc așa [κοινωνοὶ τῶν οὕτως ἀναστρεφομένων γενηθέντες].

34. Căci și [cu] legăturile[21] mele ați compătimit și jefuirea averilor voastre cu bucurie ați primit, cunoscând a avea [că aveți] voi înșivă avere mai bună în ceruri [κρείττονα ὕπαρξιν ἐν οὐρανοῖς] și stătătoare [καὶ μένουσαν][22].

35. Așadar, să nu lepădați îndrăzneala voastră[23], care are mare răsplată[24].

36. Căci aveți nevoia răbdării, ca, făcând voia lui Dumnezeu, să primiți făgăduința[25].

37. Căci [nu] mai departe [Ἔτι γὰρ], [ci] în doar puțin timp [μικρὸν ὅσον ὅσον], „Cel care vine va veni și nu va întârzia”.

38. Iar „cel Drept din credință va trăi [Ὁ δὲ Δίκαιος ἐκ πίστεως ζήσεται]. Și [καὶ], dacă are să se tragă înapoi [ἐὰν ὑποστείληται][26], nu binevoiește sufletul Meu în[tru] el”.

39. Iar noi nu suntem ai sfielii întru pierire [ὑποστολῆς εἰς ἀπώλειαν], ci ai credinței întru păstrarea[27] sufletului [ἀλλὰ πίστεως εἰς περιποίησιν ψυχῆς].


[1] Aceste jertfe.

[2] De păcate.

[3] Prin jertfe.

[4] Se permanentizează conștientizarea păcatelor.

[5] A ridica păcatele oamenilor.

[6] Desființează prima făgăduință pentru a o întemeia pe a doua.

[7] Întru voia lui Dumnezeu.

[8] Căci El S-a adus prinos de jertfă pe Cruce, o dată pentru totdeauna, pentru noi.

[9] Pentru păcatele noastre.

[10] Cu referire la Hristos Domnul.

[11] Prinosul Său fiind Jertfa Sa pe Cruce, Răstignirea și Moartea Lui.

[12] Neîndoielnică.

[13] Prin Taina Sfintei Mărturisiri.

[14] Cu apa cea curată a Dumnezeiescului Botez.

[15] Ziua venirii Domnului.

[16] A Judecății lui Dumnezeu.

[17] Focul cel veșnic din Iad.

[18] Prin Sfântul Botez.

[19] Ați răbdat și ați biruit în lupta cu patimile.

[20] Expunându-vă în mod public.

[21] Cu lanțurile mele. Sfântul Pavlos se referă la legarea lui cu lanțuri în temniță.

[22] Care stă veșnic, care este veșnică.

[23] Îndrăzneala voastră la mila lui Dumnezeu.

[24] De la Dumnezeu. Pentru că El ne răsplătește cu faceri de bine, dacă noi ne rugăm cu îndrăzneală de fii față de El.

[25] Să primiți ceea ce Dumnezeu ne-a făgăduit.

[26] Din cauza fricii, pentru ca să nu sufere pentru credința lui.

[27] Întru mântuirea sufletului nostru.

Epistola către Evrei, cap. 9, cf. BYZ

1. Așadar, și cea dintâi[1] avea dreptățile închinării [lui Dumnezeu] [δικαιώματα λατρείας] și Sfânta cea lumească [τό τε Ἅγιον κοσμικόν].

2. Căci cortul cel dintâi a fost pregătit, în[tru] care [erau] și sfeșnicul și masa și punerea-înainte a pâinilor, care se zice Sfintele [Ἅγια].

3. Iar, după a doua catapet[e]asmă [καταπέτασμα], [era] cortul cel care se zice Sfintele Sfinților [Ἅγια Ἁγίων],

4. având jertfelnicul tămâierii cel de aur și chivotul făgăduinței, acoperit pe toate părțile [cu] aur, în care [era] vasul cel de aur având manna [τὸ μάννα] și toiagul lui Aaron cel care a odrăslit [καὶ ἡ ῥάβδος Ἀαρὼν ἡ βλαστήσασα] și tablele făgăduinței [καὶ αἱ πλάκες τῆς διαθήκης][2].

5. Iar deasupra lui[3] [erau] Heruvimii slavei [Χερουβὶμ δόξης], umbrind jertfelnicul ispășirii [κατασκιάζοντα τὸ ἱλαστήριον]. Despre care nu este acum [prilejul] a zice cu de-amănuntul.

6. Și acestea așa pregătindu-se, întru cortul cel dintâi pururea intră preoții, închinările săvârșind.

7. Dar întru al doilea [cort intră] o dată pe an numai arhiereul, nu fără de sânge, pe care îl aduce pentru sine și [pentru] neștiințele poporului [καὶ τῶν τοῦ λαοῦ ἀγνοημάτων][4].

8. [Prin] aceasta arătându-ne Duhul Cel Sfânt, [că] încă nu [venise vremea] să se arate calea Sfintelor [τὴν τῶν Ἁγίων ὁδόν], încă având stare cortul cel dintâi.

9. Care [era] parabola pentru vremea de față [ἥτις παραβολὴ εἰς τὸν καιρὸν τὸν ἐνεστηκότα], după care darurile și jertfele se aduc, neputând, după conștiință, să o săvârșească [pe cea] pe care o slujește [μὴ δυνάμεναι κατὰ συνείδησιν τελειῶσαι τὸν λατρεύοντα],

10. [ci] numai cu mâncăruri și [cu] băuturi și [cu] diferite spălări și [cu] dreptățile trupului [ocupându-se], până la vremea îndreptării [καιροῦ διορθώσεως][5] aflându-se[6].

11. Dar, venind Hristos, Arhiereul bunurilor celor viitoare [Ἀρχιερεὺς τῶν μελλόντων ἀγαθῶν], prin cel mai mare și cel mai desăvârșit cort, nu cel făcut de mână [cum] este acesta, nu [cel] al zidirii acesteia,

12. și nu prin sânge de țapi și de viței, ci prin sângele Său a intrat o dată pentru totdeauna întru cele sfinte [διὰ δὲ τοῦ Ἰδίου αἵματος εἰσῆλθεν ἐφάπαξ εἰς τὰ ἅγια], răscumpărare veșnică aflând [αἰωνίαν λύτρωσιν εὑράμενος][7].

13. Căci dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa junincii, stropindu-i pe cei spurcați, sfințește [sfințesc] spre curățirea trupului,

14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul Cel veșnic, S-a adus pe Sine fără de prihană lui Dumnezeu [Ἑαυτὸν προσήνεγκεν ἄμωμον τῷ Θεῷ], va curăți conștiința voastră de faptele cele moarte [καθαριεῖ τὴν συνείδησιν ὑμῶν ἀπὸ νεκρῶν ἔργων][8], întru a sluji Dumnezeului Celui viu [εἰς τὸ λατρεύειν Θεῷ ζῶντι]?

15. Și pentru aceasta este Mijlocitorul făgăduinței celei noi, ca, al morții făcându-Se întru răscumpărarea celor neascultători în făgăduința cea dintâi, făgăduința moștenirii celei de veci să o ia cei chemați.

16. Căci unde [este] făgăduința, [atunci] moartea [este] nevoia [care trebuie] a fi purtată de cel care a făgăduit.

17. Căci făgăduința cea întărită [este] la cei morți, deoarece niciodată [nu] este întemeiată, când trăiește cel care a făgăduit.

18. De aceea, nici cea dintâi [nu] s-a sfințit fără de sânge.

19. Căci grăindu-se de către Moisis toată porunca, după lege, [la] tot poporul, luând sângele vițeilor și țapilor, cu apă și lână stacojie[9] și isop, a stropit și această carte și tot poporul,

20. zicând: „Acesta [este] sângele făgăduinței, pe care Dumnezeu a poruncit-o către voi”.

21. Și cortul, dar și toate vasele de slujire, de asemenea [cu] sânge [le-]a stropit.

22. Și aproape toate cu sânge se curățesc, după lege[10], iar fără vărsare de sânge nu este iertare[11].

23. Așadar, [era] nevoie ca copiile celor [care sunt] în ceruri [cu] acestea a se curăți, iar înseși cele cerești [cu] mai bune jertfe decât acestea.

24. Căci nu întru Sfintele făcute de mâini[12] a intrat Hristos, antitipul[13] celor adevărate [ἀντίτυπα τῶν ἀληθινῶν], ci întru însuși cerul, [ca] acum să Se arate feței lui Dumnezeu pentru noi [νῦν ἐμφανισθῆναι τῷ προσώπῳ τοῦ Θεοῦ ὑπὲρ ἡμῶν].

25. Și nici ca de multe ori să Se aducă pe Sine, precum arhiereul intră întru Sfintele, [o dată] pe an, cu sângele cel străin.

26. Căci [astfel] se cuvenea [s-ar fi cuvenit] [ca] El de mai multe ori să pătimească de la zidirea lumii. Dar acum [νῦν δὲ], prin jertfa Lui s-a arătat [διὰ τῆς θυσίας Αὐτοῦ πεφανέρωται] la sfârșitul veacurilor [ἐπὶ συντελείᾳ τῶν αἰώνων], o dată pentru totdeauna [ἅπαξ], întru ștergerea păcatului [εἰς ἀθέτησιν ἁμαρτίας].

27. Și după cum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceasta [vine] judecata,

28. așa și Hristos, o dată pentru totdeauna aducându-Se, întru [ca] păcatele cele multe să ridice [εἰς τὸ πολλῶν ἀνενεγκεῖν ἁμαρτίας], [la venirea Sa cea] de-a doua fără de păcat Se va arăta [ἐκ δευτέρου χωρὶς ἁμαρτίας ὀφθήσεται] celor care Îl așteaptă pe El întru mântuire [τοῖς Αὐτὸν ἀπεκδεχομένοις εἰς σωτηρίαν].


[1] Cea dintâi făgăduință. Sau Vechiul Testament.

[2] Tablele celor 10 porunci dumnezeiești.

[3] A chivotului.

[4] Pentru păcatele poporului făcute din neștiință. Din necunoașterea poruncilor lui Dumnezeu.

[5] A împlinirii lor în viața Bisericii.

[6] Fiind în funcție.

[7] Pentru noi, oamenii.

[8] De păcatele săvârșite.

[9] De culoare roșu aprins.

[10] După cum prescrie legea lui Moisis.

[11] Iertare de păcate.

[12] De mâini omenești.

[13] Cel care a fost prefigurat în Vechiul Testament în multe feluri.

Epistola către Evrei, cap. 8, cf. BYZ

1. Iar lucrul de căpătâi din cele care sunt [au fost] zise [este acela că] avem astfel de Arhiereu, Care a șezut de-a dreapta tronului măreției în ceruri [Ὃς ἐκάθισεν ἐν δεξιᾷ τοῦ θρόνου τῆς μεγαλωσύνης ἐν τοῖς οὐρανοῖς],

2. [fiind] Liturghisitorul Celor Sfinte [Τῶν Ἁγίων Λειτουργός] și al Cortului celui adevărat, pe care Domnul l-a ridicat și nu omul!

3. Căci tot arhiereul este pus întru a aduce daruri și jertfe. De aceea, [era] de trebuință a avea și Acesta [ceva] pe care să-l aducă.

4. Căci dacă era [ar fi fost] de pe pământ, nici [nu] era [ar fi fost] Preot, fiindcă preoții [sunt] cei care aduc darurile după lege[1],

5. care slujesc copiei și umbrei celor cerești [οἵτινες ὑποδείγματι καὶ σκιᾷ λατρεύουσιν τῶν ἐπουρανίων], precum [lui] Moisis i s-a descoperit vrând [pe când a voit] a face cortul[2]. Căci [Domnul] zice [a zis]: „Vezi [acestea și] vei face toate [acestea] după tipul [κατὰ τὸν τύπον] care ți s-a arătat ție în munte[3]!”.

6. Dar acum [El] a dobândit o [și] mai de seamă slujire [διαφορωτέρας λειτουργίας], [cu] cât și este mijlocitorul [μεσίτης] [unei] făgăduințe mai bune [κρείττονός διαθήκης], care spre mai bune făgăduințe a fost legiuită [ἥτις ἐπὶ κρείττοσιν ἐπαγγελίαις νενομοθέτηται].

7. Căci dacă cea dintâi era [ar fi fost] fără de prihană [ἄμεμπτος], nici cea de-a doua [nu] își căuta [și-ar fi căutat] locul.

8. Căci, mustrându-i lor [pe ei], zice: „Iată, vin zile – zice Domnul – și voi săvârși cu casa lui Israil și cu casa lui Iudas făgăduința cea nouă [διαθήκην καινήν]!

9. Nu după făgăduința pe care am făcut-o [cu] părinții lor, în ziua [în] care Eu i-am apucat de mâna lor, [ca] să-i scot pe ei din pământul Egiptosului [Egiptului]. Că[ci] ei nu au rămas în făgăduința Mea și Eu i-am nesocotit pe ei – zice Domnul.

10. Că[ci în] această făgăduință, pe care o voi rândui [cu] casa lui Israil după zilele acelea – zice Domnul – dând [voi da] legile Mele întru cugetul lor [διδοὺς νόμους Μου εἰς τὴν διάνοιαν αὐτῶν] și în inimile lor le voi scrie pe ele [καὶ ἐπὶ καρδίας αὐτῶν ἐπιγράψω αὐτούς]. Și le voi fi lor întru Dumnezeu [καὶ ἔσομαι αὐτοῖς εἰς Θεόν] și ei Îmi vor fi Mie întru popor [καὶ αὐτοὶ ἔσονταί Μοι εἰς λαόν].

11. Și nu are să [mai] învețe fiecare pe concetățeanul [τὸν πολίτην] său și [nici] fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaște pe Domnul [Γνῶθι τὸν Κύριον]!», că[ci] toți Mă vor cunoaște, de la cel mic al lor până la cel mare al lor.

12. Că[ci] milostiv voi fi [cu] nedreptățile lor, iar de păcatele lor și de fărădelegile lor nu am să-Mi mai aduc încă aminte”.

13. [Și] când zice [a zis]: „[făgăduința] cea nouă”, [Domnul] a învechit-o pe cea dintâi. Iar ceea ce se învechește și îmbătrânește, aproape [este] de pieire.


[1] După legea lui Moisis. Pentru că se referă la preoții Vechiului Testament.

[2] Cortul mărturiei.

[3] Pe muntele Sina.

Lucas 24, 36-53, cf. BYZ

36. Iar acestea vorbind ei, Însuși Iisus a stat în mijlocul lor și zice [le-a zis] lor: „Pace vouă [Εἰρήνη ὑμῖν]!”.

37. Iar [ei], înspăimântându-se [πτοηθέντες] și înfricoșați făcându-se [καὶ ἔμφοβοι γενόμενοι], le părea a vedea un duh [ἐδόκουν πνεῦμα θεωρεῖν].

38. Și [Iisus] le-a zis lor: „De ce sunteți tulburați [Τί τεταραγμένοι ἐστέ] și pentru ce gândurile [acestea] se ridică în inimile voastre [καὶ διὰ τί διαλογισμοὶ ἀναβαίνουσιν ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν]?

39. Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Însumi Eu sunt! Pipăiți-Mă și vedeți, că duhul carne și oase nu are, precum [Mă] vedeți pe Mine având!”.

40. Și acestea zicând, le-a arătat lor mâinile și picioarele [Sale].

41. Și încă necrezând ei de bucurie și minunându-se [Ἔτι δὲ ἀπιστούντων αὐτῶν ἀπὸ τῆς χαρᾶς καὶ θαυμαζόντων], [Iisus] le-a zis lor: „Aveți ceva de mâncare aici?”.

42. Iar ei I-au dat Lui [Οἱ δὲ ἐπέδωκαν Αὐτῷ] o parte de pește fript [ἰχθύος ὀπτοῦ μέρος] și dintr-un fagure de miere de albine [καὶ ἀπὸ μελισσίου κηρίου].

43. Și, luând [acestea], [Iisus] a mâncat înaintea lor[1].

44. Iar [Iisus] le-a zis lor: „Acestea [sunt] cuvintele, pe care le-am grăit către voi încă fiind împreună cu voi, că se cuvine [se cuvenea] să se împlinească toate [cele] care au fost scrise [ὅτι δεῖ πληρωθῆναι πάντα τὰ γεγραμμένα] în legea lui Moisis [ἐν τῷ νόμῳ Μωσέως] și [în] Profeți [καὶ Προφήταις] și [în] Psalmi despre Mine [καὶ Ψαλμοῖς περὶ Ἐμοῦ]”.

45. Atunci le-a deschis lor mintea [Τότε διήνοιξεν αὐτῶν τὸν νοῦν], [pentru] a înțelege Scripturile [τοῦ συνιέναι τὰς Γραφάς]!

46. Și le-a zis lor că „Așa a fost scris și așa se cuvenea să pătimească Hristos și să învie din morți a treia zi

47. și să se propovăduiască [καὶ κηρυχθῆναι] în[tru] numele Său [ἐπὶ τῷ ὀνόματι Αὐτοῦ] pocăința și iertarea păcatelor întru toate neamurile [μετάνοιαν καὶ ἄφεσιν ἁμαρτιῶν εἰς πάντα τὰ ἔθνη], începând de la Ierusalim [ἀρξάμενον ἀπὸ Ἱερουσαλήμ].

48. Iar voi sunteți martorii acestora[2].

49. Și iată, Eu trimit făgăduința Tatălui Meu în[tru] voi [Ἐγὼ ἀποστέλλω τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρός Μου ἐφ᾽ ὑμᾶς]! Iar voi ședeți în cetatea Ierusalimului [ὑμεῖς δὲ καθίσατε ἐν τῇ πόλει Ἱερουσαλήμ], până ce aveți să vă îmbrăcați [cu] putere dintru înălțime[3] [ἕως οὗ ἐνδύσησθε δύναμιν ἐξ ὕψους]!”.

50. Și [Iisus] i-a scos pe ei afară, până întru Bitania și, ridicându-Și mâinile Sale, i-a binecuvântat pe ei.

51. Și a fost [Καὶ ἐγένετο], când i-a binecuvântat El pe ei [ἐν τῷ εὐλογεῖν Αὐτὸν αὐτούς], [că] S-a depărtat de ei [διέστη ἀπ᾽ αὐτῶν] și Se înălța întru cer [καὶ ἀνεφέρετο εἰς τὸν οὐρανόν] .

52. Iar ei [Καὶ αὐτοὶ], închinându-I-se Lui [προσκυνήσαντες Αὐτόν], s-au întors întru Ierusalim cu bucurie mare [ὑπέστρεψαν εἰς Ἱερουσαλὴμ μετὰ χαρᾶς μεγάλης]

53. și erau pururea în[tru] templu [καὶ ἦσαν διὰ παντὸς ἐν τῷ ἱερῷ], lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu [αἰνοῦντες καὶ εὐλογοῦντες τὸν Θεόν]. Amin [Ἀμήν].


[1] A Sfinților Săi Apostoli și Ucenici.

[2] Martorii celor făcute și spuse de Domnul pentru toate neamurile care vor crede întru El.

[3] Dintru înălțimea lui Dumnezeu.

Page 1 of 26

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno