Faptele Apostolilor, cap. 6, cf. BYZ

1. În zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, s-a făcut murmurul ellinisti/ eleniștilor împotriva evreilor, că[ci] erau trecute cu vederea, în slujirea de zi cu zi, văduvele lor.

2. Și au chemat cei doisprezece mulțimea ucenicilor [și] au zis: „Nu este plăcut [ca] noi, am părăsit [părăsind] cuvântul lui Dumnezeu, a sluji meselor [διακονεῖν τραπέζαις].

3. Cercetați, așadar, fraților, șapte oameni dintre voi, mărturisiți [fiind][1], plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care avem să-i punem peste nevoia aceasta!

4. Iar noi [în] rugăciune și [în] slujirea cuvântului [τῇ διακονίᾳ τοῦ λόγου] vom stărui”.

5. Și a plăcut cuvântul înaintea a toată mulțimea. Și l-au ales pe Stefanos [Στέφανος], bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt [ἄνδρα πλήρης πίστεως καὶ Πνεύματος Ἁγίου], și pe Filippos [Φίλιππος] și pe Prohoros [Πρόχορος] și pe Nicanor [Νικάνωρ] și pe Timon [Τίμων] și pe Parmenas [Παρμενᾶς] și pe Nicolaos [Νικόλαος], prozelit antiohian,

6. pe care i-au pus înaintea Apostolilor. Și s-au rugat[2] [καὶ προσευξάμενοι][și] și-au pus mâinile asupra lor [ἐπέθηκαν αὐτοῖς τὰς χεῖρας][3].

7. Și cuvântul lui Dumnezeu creștea [Καὶ ὁ λόγος τοῦ Θεοῦ ηὔξανεν][4] și se înmulțea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim și multa mulțime a preoților ascultau credinței [πολύς τε ὄχλος τῶν ἱερέων ὑπήκουον τῇ πίστει].

8. Iar Stefanos, plin de credință și de putere [πλήρης πίστεως καὶ δυνάμεως][5], făcea minuni și semne multe în popor [ἐποίει τέρατα καὶ σημεῖα μεγάλα ἐν τῷ λαῷ].

9. Și s-au ridicat oarecare [dintre] cei din sinagoga numită a libertinilor și a chirineilor și a alexandriilor/ a alexandrinilor, și a celor din Cilicia și Asia, certându-se [cu] Stefanos.

10. Și nu puteau să se împotrivească înțelepciunii și Duhului [cu] care grăia [Καὶ οὐκ ἴσχυον ἀντιστῆναι τῇ σοφίᾳ καὶ τῷ Πνεύματι ᾧ ἐλάλει].

11. Atunci au ațâțat oameni, zicând că: „L-am auzit pe el grăind cuvinte blasfemice [ῥήματα βλάσφημα] spre Moisis și Dumnezeu”.

12. Și au stârnit poporul și pe bătrâni și pe cărturari și au stat asupra [sa], l-au prins pe el și l-au dus întru sinedriu.

13. Și au pus mărturii mincinoase, zicând: „Omul acesta nu încetează cuvintele blasfemice [ῥήματα βλάσφημα], grăind împotriva locului celui sfânt și a legii.

14. Căci l-am auzit pe el zicând că Iisus Nazoreosul [Ἰησοῦς ὁ Ναζωραῖος]/ Nazarineanul, Acesta, va nimici locul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat nouă Moisis [καὶ ἀλλάξει τὰ ἔθη ἃ παρέδωκεν ἡμῖν Μωσῆς]”.

15. Și au privit spre el toți cei care șed [ședeau] în sinedriu [și] au văzut fața sa ca față de Înger [εἶδον τὸ πρόσωπον αὐτοῦ ὡσεὶ πρόσωπον Ἀγγέλου].


[1] Încercați în viața duhovnicească.

[2] Sfinții Apostoli s-au rugat pentru Diaconi.

[3] I-au hirotonit Diaconi.

[4] Era propovăduit la tot mai mulți.

[5] De putere dumnezeiască, de slava Lui.

Faptele Apostolilor, cap. 5, cf. BYZ

1. Iar un om oarecare, Ananias [Ἀνανίας][cu] numele, împreună cu Sapfira [Σάπφιρα], [cu] femeia sa, a[u] vândut un ogor [κτῆμα].

2. Și a pus deoparte din preț, [și] a cunoscut împreună [aceasta] și femeia sa, și a adus o oarecare parte[1] [și] lângă picioarele Apostolilor a pus-o[2].

3. Iar Petros i-a zis: „Anania [Ἀνανία][3], pentru ce a umplut Satanas inima ta [διὰ τί ἐπλήρωσεν ὁ Σατανᾶς τὴν καρδίαν σου], [ca] să minți tu pe Duhul Sfânt [ψεύσασθαί σε τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον] și să pui tu deoparte din prețul câmpului?

4. [Oare] nu, rămânând, ție îți rămânea și, vândut, [oare nu] în a ta putere era? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta[4]? Nu ai mințit oamenilor [Οὐκ ἐψεύσω ἀνθρώποις], ci lui Dumnezeu [ἀλλὰ τῷ Θεῷ]”.

5. Și auzind Ananias cuvintele acestea, a căzut [și] a murit. Și a fost frică mare în toți cei care aud [auzeau] acestea.

6. Și s-au ridicat cei mai tineri [și] s-au îngrijit de el și l-au scos afară [și] l-au îngropat.

7. Și a fost ca [la] trei ceasuri răstimpul și femeia sa, [care] nu a cunoscut [ce] a fost făcut [care nu cunoscuse ceea ce s-a făcut], a intrat.

8. Și i-a răspuns ei Petros: „Zi-mi mie, dacă pentru atâta ați vândut câmpul?”. Și ea i-a zis: „Da, pentru atâta!”.

9. Și Petros a zis către ea: „Pentru ce ați fost înțeleși voi [ca] să ispitiți Duhul Domnului [Τί ὅτι συνεφωνήθη ὑμῖν πειράσαι τὸ Πνεῦμα Κυρίου]? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe bărbatul tău [sunt] la ușă și te vor scoate afară [și] pe tine!”.

10. Și a căzut îndată lângă picioarele sale[5] și a murit. Și au intrat tinerii [și] au aflat-o pe ea moartă și au scos-o afară [și] au îngropat-o cu bărbatul ei.

11. Și a fost frică mare în toată Biserica [Καὶ ἐγένετο φόβος μέγας ἐφ᾽ ὅλην τὴν Ἐκκλησίαν] și în toți cei care aud [auzeau] acestea.

12. Iar prin mâinile Apostolilor se făcea[u] semne [σημεῖα] și minuni [τέρατα] multe în popor; și erau toți împreună în porticul lui Solomon [Σολομών].

13. Iar [din] ceilalți nimeni [nu] îndrăznea a li se alătura lor, dar poporul îi mărea pe ei.

14. Și mai mult se adăugau crezând Domnului, mulțimi de bărbați și de femei,

15. astfel încât pe străzi a aduce [îi aduceau] pe cei bolnavi și a pune [îi puneau] pe paturi și saltele [ἐπὶ κλινῶν καὶ κραββάτων], pentru ca, venind Petros, măcar umbra să-i umbrească unuia [dintre] ei [κἂν ἡ σκιὰ ἐπισκιάσῃ τινὶ αὐτῶν].

16. Și se aduna și mulțimea cetăților celor dimprejur întru Ierusalim, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei tulburați de duhurile cele necurate [καὶ ὀχλουμένους ὑπὸ πνευμάτων ἀκαθάρτων], care erau vindecați toți.

17. Și s-a ridicat arhiereul și toți cei împreună cu el – cea fiind erezia sadducheilor [ἡ οὖσα αἵρεσις τῶν σαδδουκαίων] – [căci] au fost umpluți de invidie

18. și și-au pus mâinile lor peste Apostoli[6] și i-au pus pe ei în paza temniței.

19. Dar Îngerul Domnului, prin noapte[7], a deschis ușile temniței, și i-a scos afară pe ei [și] le-a zis:

20. „Mergeți, și cei care ați fost stând, grăiți poporului în templu toate cuvintele vieții acesteia [πάντα τὰ ῥήματα τῆς ζωῆς ταύτης]!”.

21. Și, [când] au auzit [acestea], au intrat de dimineață [ὑπὸ τὸν ὄρθρον] întru templu și învățau[8]. Și a mers arhiereul și cei împreună cu el, au chemat împreună sinedrionul [συνέδριον]/ sinedriul și toată bătrânimea fiilor lui Israil, și au trimis întru temniță [ca] să-i aducă pe ei.

22. Dar slujitorii care au mers nu i-au aflat pe ei în temniță; și s-au întors [și] au vestit,

23. zicând că: „Temnița am aflat-o închisă cu toată paza [Τὸ μὲν δεσμωτήριον εὕρομεν κεκλεισμένον ἐν πάσῃ ἀσφαλεία] și străjerii stați [stând] înaintea ușilor; dar au deschis, [iar] înăuntru pe nimeni n-au aflat”.

24. Și dacă au auzit cuvintele acestea, și preotul și căpetenia templului și arhiereii erau foarte nedumeriți despre ei [διηπόρουν περὶ αὐτῶν], [gândind] ce să fie aceasta.

25. Dar a venit oarecare [și] le-a vestit lor că: „Iată, oamenii pe care i-ați pus în temniță sunt în templu, au stat [stând] și învățând pe popor!”.

26. Atunci s-a dus căpetenia, împreună cu slujitorii, [și] i-a[u] adus pe ei[9], [dar] nu cu forța, căci se temeau de popor, ca să nu-i ucidă cu pietre.

27. Și i-au adus pe ei [și] au stat în sinedriu. Și i-a întrebat pe ei arhiereul,

28. zicându-le: „Nu [cu] poruncă v-am poruncit vouă a nu învăța în numele Acestuia [μὴ διδάσκειν ἐπὶ τῷ ὀνόματι Τούτῳ[10]]? Și, iată, ați umplut Ierusalimul de învățătura voastră [πεπληρώκατε τὴν Ἱερουσαλὴμ τῆς διδαχῆς ὑμῶν] și voiți să aduceți asupra noastră sângele Omului acestuia [καὶ βούλεσθε ἐπαγαγεῖν ἐφ᾽ ἡμᾶς τὸ αἷμα τοῦ Ἀνθρώπου τούτου]!”.

29. Și a[u] răspuns Petros și Apostolii [și] au zis: „Lui Dumnezeu trebuie a asculta mai mult decât oamenilor [Πειθαρχεῖν δεῖ Θεῷ μᾶλλον ἢ ἀνθρώποις].

30. Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Iisus, pe Care voi L-ați omorât, L-ați spânzurat pe lemn.

31. Pe Acesta, Dumnezeu Începătorul și Mântuitorul, L-a înălțat [întru] dreapta Sa [ὕψωσεν τῇ δεξιᾷ Αὐτοῦ], [ca] să-i dea pocăință lui Israil și iertarea păcatelor [δοῦναι μετάνοιαν τῷ Ἰσραὴλ καὶ ἄφεσιν ἁμαρτιῶν].

32. Iar noi suntem martorii Săi, ai cuvintelor acestora, dar și Duhul Sfânt, pe Care L-a dat Dumnezeu celor care Îi ascultă Lui [Ὃ ἔδωκεν ὁ Θεὸς τοῖς πειθαρχοῦσιν Αὐτῷ]”.

33. Iar ei, auzind, erau înfuriați și se sfătuiau să-i omoare pe ei.

34. Și s-a ridicat oarecare fariseu în sinedriu, [cu] numele Gamaliil [Γαμαλιήλ], învățător de lege [νομοδιδάσκαλος], cinstit [la] tot poporul [τίμιος παντὶ τῷ λαῷ], [care] a poruncit afară pe scurt ce să le facă Apostolilor.

35. Și a zis către ei: „Bărbați israilitei/ israeliți, luați aminte la voi înșivă, [la] ce aveți a face, asupra oamenilor acestora!

36. Căci mai înainte de aceste zile s-a ridicat Tevdas [Θευδᾶς], zicând el însuși a fi cineva [λέγων εἶναί τινα ἑαυτόν], [cu] care a fost chemat numărul ca la 400 de oameni; care a fost omorât și toți câți erau crezând lui au fost risipiți și au fost întru nimic.

37. După acesta s-a ridicat Iudas Galileos [Ἰούδας ὁ Γαλιλαῖος]/ Galileanul în zilele recensământului [ἐν ταῖς ἡμέραις τῆς ἀπογραφῆς] și a despărțit popor destul dinapoia sa; și acela a pierit și toți câți erau crezând lui au fost risipiți.

38. Și acestea acum vă zic vouă: Depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i pe ei! Că[ci], dacă are să fie de la oameni sfatul sau lucrul acesta, va fi nimicit;

39. dar dacă este de la Dumnezeu, nu puteți să-l nimiciți pe el, ca nu cumva și luptători împotriva lui Dumnezeu să vă aflați [μήποτε καὶ θεομάχοι εὑρεθῆτε]”.

40. Și au fost crezându-i lui. Și i-au chemat pe Apostoli [și] i-au bătut [și] le-a poruncit a nu grăi în numele lui Iisus [μὴ λαλεῖν ἐπὶ τῷ ὀνόματι τοῦ Ἰησοῦ] și i-a eliberat pe ei.

41. Atunci ei mergeau, bucurându-se de la fața sinedriului, că[ci] pentru numele lui Iisus au fost învredniciți să fie necinstiți [ὅτι ὑπὲρ τοῦ ὀνόματος τοῦ Ἰησοῦ κατηξιώθησαν ἀτιμασθῆναι].

42. Și toată ziua, în templu și prin casă [ἐν τῷ ἱερῷ καὶ κατ᾽ οἶκον], nu încetau învățându-L și bine-vestindu-L pe Iisus Hristos!


[1] O oarecare parte din bani, din prețul vânzării.

[2] Dar el a prezentat-o ca fiind întreaga sumă obținută.

[3] Forma de vocativ.

[4] Pentru ce ai pus în inima ta gândul ca să faci lucrul acesta?

[5] Ale Sfântului Apostol Petros.

[6] Cu sensul că i-au prins, i-au sechestrat.

[7] În timpul nopții.

[8] Propovăduiau poporului.

[9] Pe Sfinții Apostoli.

[10] În numele lui Hristos Dumnezeu.

Epistola către Romei, cap. 16, cf. BYZ

1. Și vă încredințez vouă pe Fivi [Φοίβη][1], sora noastră, fiind Diaconiță a Bisericii [Διάκονον τῆς Ἐκκλησίας] celei din Chenhree [Κεγχρεαί][2],

2. ca pe ea să o primiți în Domnul cu vrednicia Sfinților [ἀξίως τῶν Ἁγίων] și să o ajutați ei [pe ea] în care lucru are să aibă nevoie de voi; căci și ea a fost făcându-se binefăcătoarea [προστάτις] multora și însăși a mea.

3. Îmbrățișați-i [Ἀσπάσασθε] pe Prisca [Πρίσκα] și pe Achilas [Ἀκύλας][3], cei împreună-lucrători ai mei în Hristos Iisus [τοὺς συνεργούς μου ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ],

4. care, pentru sufletul meu, și-au pus gâtul lor[4], cărora nu numai eu le mulțumesc, ci și toate Bisericile neamurilor,

5. și [îmbrățișați și] Biserica cea din casa lor! Îmbrățișați-l pe Epenetos [Ἐπαίνετος], iubitul meu, care este pârga Ahaiei întru Hristos[5]!

6. Îmbrățișați-o pe Mariam [Μαριάμ], care [în] multe s-a ostenit întru [pentru] noi!

7. Îmbrățișați-i pe Andronicos [Ἀνδρόνικος] și pe Iunias [Ἰουνιᾶς][6], cei împreună neamuri [cu] mine și împreună robiți [cu] mine, care sunt de seamă în[tre] Apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos[7]!

8. Îmbrățișați-l pe Amplias [Ἀμπλίας][8], iubitul meu în Domnul!

9. Îmbrățișați-l pe Urbanos [Οὐρβανός], cel împreună lucrător al nostru în Hristos, și pe Stahis [Στάχυς], iubitul meu[9]!

10. Îmbrățișați-l pe Apellis [Ἀπελλῆς][10], cel încercat în Hristos! Îmbrățișați-i pe cei din ai lui Aristobulos [Ἀριστοβούλος][11]!

11. Îmbrățișați-l pe Irodion [Ἡρῳδίων][12], pe cel împreună neam [cu] mine! Îmbrățișați-i pe cei din ai lui Narcissos [Ναρκίσσος][13], pe cei fiind în Domnul [τοὺς ὄντας ἐν Κυρίῳ]!

12. Îmbrățișați-le pe Trifena [Τρύφαινα][14] și Trifosa [Τρυφῶσα], pe cele care se ostenesc în Domnul! Îmbrățișați-o pe Persis [Περσίς[15]] cea iubită, care [în] multe s-a ostenit în Domnul!

13. Îmbrățișați-l pe Rufos [Ροῦφος][16] cel ales în Domnul, și pe maica sa și a mea!

14. Îmbrățișați-i pe Asincritos [Ἀσύγκριτος], pe Flegon [Φλέγων], pe Ermas [Ἑρμᾶς][17], pe Patrobas [Πατροβᾶς][18], pe Ermis [Ἑρμῆς][19] și pe cei [care sunt] împreună cu ei frați!

15. Îmbrățișați-i pe Filologos [Φιλόλογος][20] și pe Iulia [Ἰουλία], pe Nirevs [Νηρεύς] și pe sora lui, și pe Olimpas [Ὀλυμπᾶς][21] și pe toți Sfinții cei [care sunt] împreună cu ei [καὶ τοὺς σὺν αὐτοῖς πάντας Ἁγίους]!

16. Îmbrățișați-vă unul pe altul cu sărutare sfântă [ἐν φιλήματι ἁγίῳ]! Vă îmbrățișează pe voi Bisericile[22] lui Hristos.

17. Și vă rog pe voi, fraților, a fi atenți [la] cei care fac certuri [τὰς διχοστασίας] și sminteli [τὰ σκάνδαλα] împotriva învățăturii pe care voi ați învățat-o [παρὰ τὴν διδαχὴν ἣν ὑμεῖς ἐμάθετε] și abateți-vă de la ei [καὶ ἐκκλίνατε ἀπ᾽ αὐτῶν]!

18. Căci aceștia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor [ἀλλὰ τῇ ἑαυτῶν κοιλίᾳ]; și prin vorbire bună[23] și binecuvântare [καὶ διὰ τῆς χρηστολογίας καὶ εὐλογίας] înșală inimile celor nebănuitori[24][ἐξαπατῶσιν τὰς καρδίας τῶν ἀκάκων].

19. Căci ascultarea voastră la toți a ajuns. Așadar, mă bucur de voi și voiesc [pentru] voi a fi înțelepți întru [lucrul] cel bun și neamestecați [ἀκεραίους] întru [lucrul] cel rău.

20. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi degrabă pe Satanas sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Iisus Hristos [să fie] împreună cu voi!

21. Vă îmbrățișează pe voi Timoteos [Τιμόθεος][25], cel împreună lucrător [cu] mine, și Luchios [Λούκιος][26] și Iason [Ἰάσων][27] și Sosipatros[28] [Σωσίπατρος], cei împreună neamuri [cu] mine.

22. Vă îmbrățișez pe voi, eu, Tertios [Τέρτιος][29], în Domnul, cel care a scris epistola [ὁ γράψας τὴν ἐπιστολήν][30].

23. Vă îmbrățișează pe voi Gaios [Γάϊος][31], gazda mea și a întregii Biserici [ὁ ξένος μου καὶ τῆς Ἐκκλησίας ὅλης]. Vă îmbrățișează pe voi Erastos [Ἔραστος][32], iconomul cetății [ὁ οἰκονόμος τῆς πόλεως], și Cuartos [Κούαρτος][33], fratele.

24. Harul Domnului nostru Iisus Hristos [să fie] împreună cu voi, [cu] toți! Amin.

25.

26.

27.


[1] Sfânta Diaconiță Fivi e pomenită pe 3 septembrie: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/547/sxsaintinfo.aspx.

[2] Am transliterat forma de N. pl., pentru că în text era forma de D. pl. Κεγχρεαῖς. A se vedea:

https://en.wikipedia.org/wiki/Kechries.

[3] Sfinții Apostoli Achilas și Priscilla [Πρίσκιλλα], soț și soție, sunt pomeniți pe 13 februarie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2120/sxsaintinfo.aspx. Iar

Priscilla e diminutivul de la Prisca, cf. Gingrich Greek Lexicon, 22.886, apud BibleWorks 10.

[4] Care au fost gata să își piardă capul pentru mine. Să fie omorâți pentru mine prin tăierea capului.

[5] Sfântul Apostol Epenetos, Episcopul de Cartagheni [Καρθαγένη], în Spania, a fost unul din cei 70 de Sfinți Apostoli ai Domnului și e pomenit pe 4 ianuarie și 30 iulie, cf.

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1615/sxsaintinfo.aspx,

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/254/sxsaintinfo.aspx,

https://en.wikipedia.org/wiki/Epenetus_of_Carthage și

https://el.wikipedia.org/wiki/Καρθαγένη.

[6] Sfinții Apostoli Andronicos și Iunia, soț și soție, sunt pomeniți pe 17 mai: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3218/sxsaintinfo.aspx.

[7] Au crezut înaintea mea în Hristos.

[8] Sfântul Apostol Amplias e pomenit pe 31 octombrie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1048/sxsaintinfo.aspx.

[9] Ambii Sfinți Apostoli sunt pomeniți tot pe 31 octombrie.

[10] Pomenit tot pe 31 octombrie.

[11] Și el e pomenit pe 31 octombrie.

[12] Fiind pomenit pe 8 aprilie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2592/sxsaintinfo.aspx.

[13] E pomenit pe 31 octombrie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1048/sxsaintinfo.aspx.

[14] Sfânta Mucenică Trifena e pomenită pe 31 ianuarie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1961/sxsaintinfo.aspx.

[15] Forma de nominativ a substantivului. În text, numele e la acuzativ: Περσίδα. În Biblia de la 1688, cât și în ed. BOR 1988, numele ei a fost tradus în forma de Ac. și nu de N. Și pentru că și Dumitru Cornilescu a tradus tot acuzativul, găsim multe nume de fete Persida la neoprotestanți, dar nu și cu numele Persis, adevăratul ei nume.

[16] E pomenit pe 8 aprilie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2592/sxsaintinfo.aspx.

[17] Toți trei Apostolii sunt pomeniți pe 8 aprilie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2592/sxsaintinfo.aspx.

[18] E pomenit pe 5 noiembrie:

http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Patrova.

[19] Pomenit pe 8 aprilie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2592/sxsaintinfo.aspx.

[20] Pomenit pe 4 ianuarie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1615/sxsaintinfo.aspx și pe 5 noiembrie:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Philologos.

[21] Pomenit pe 10 noiembrie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1137/sxsaintinfo.aspx.

[22] Cu sensul: comunitățile eclesiale, Bisericile locale. Căci nu erau mai multe Biserici, ci una singură.

[23] Prefăcându-se că sunt „duhovnicești”, dar fără să fie.

[24] Care nu se așteaptă să fie înșelați, mințiți.

[25] Pomenit pe 22 ianuarie:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1841/sxsaintinfo.aspx.

[26] Pomenit pe 10 septembrie:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Lucius.

[27] E pomenit pe 4 ianuarie și 29 aprilie:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Jason.

[28] E pomenit pe 4 ianuarie și pe 10 noiembrie:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Sosipater și

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1137/sxsaintinfo.aspx.

[29] Pomenit pe 30 octombrie și 1o noiembrie:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Tertius.

[30] După dictarea Sfântului Apostol Pavlos.

[31] Pomenit pe 4 ianuarie și pe 5 noiembrie:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Gaius.

[32] Pomenit pe 4 ianuarie și 10 noiembrie:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Erastus.

[33] Pomenit pe 10 noiembrie:

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Quartus.

Epistola către Romei, cap. 15, cf. BYZ

1. Și datori suntem noi, cei tari, a purta slăbiciunile celor neputincioși și a nu plăcea nouă înșine.

2. Fiecare [dintre] noi aproapelui să placă întru [lucrul] cel bun spre zidire!

3. Căci și Hristos nu a plăcut Lui Însuși [Καὶ γὰρ ὁ Χριστὸς οὐχ Ἑαυτῷ ἤρεσεν], ci, precum a fost scris: „Ocările celor care te ocărăsc pe Tine au căzut asupra Mea”.

4. Căci câte mai înainte a[u] fost scris[e], spre a noastă învățătură mai înainte a[u] fost scris[e], pentru ca prin răbdare [ἵνα διὰ τῆς ὑπομονῆς] și prin mângâierea Scripturilor nădejde să avem [καὶ διὰ τῆς παρακλήσεως τῶν Γραφῶν τὴν ἐλπίδα ἔχωμεν].

5. Iar Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea vouă aceeași a gândi unii față de alții după Hristos Iisus,

6. pentru ca împreună, cu o gură, să-L slăviți pe Dumnezeu și pe Părintele Domnului nostru Iisus Hristos.

7. De aceea, primiți-vă unii pe alții, precum și Hristos v-a primit pe voi [καθὼς καὶ ὁ Χριστὸς προσελάβετο ὑμᾶς], spre slava lui Dumnezeu!

8. Și zic: Pe Hristos Iisus slujitor a fi fost făcut [L-a făcut] tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, spre [ca] să adeverească făgăduințele părinților,

9. iar neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru milă[1], precum a fost scris: „Pentru aceasta mă voi mărturisi Ție în[tre] neamuri și voi cânta numelui Tău”.

10. Și iarăși zice: „Veseliți-vă, neamurilor, cu poporul Său!”.

11. Și iarăși: „Lăudați pe Domnul toate neamurile și lău- dați-L pe El toate popoarele!”.

12. Și iarăși Isaias [Ἠσαΐας] zice: „Va fi rădăcina lui Iesse [Ἰεσσαί] și Cel care se ridică a stăpâni neamurile. În El neamurile vor nădăjdui [ἐπ᾽ Αὐτῷ ἔθνη ἐλπιοῦσιν]”.

13. Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria și pacea în[tru] a crede, spre a prisosi voi în nădejde, în[tru] puterea Duhului Sfânt [ἐν δυνάμει Πνεύματος Ἁγίου].

14. Și am fost încredințat [πέπεισμαι], frații mei, și eu însumi pentru voi, că și voi sunteți plini de bunătate [ὅτι καὶ αὐτοὶ μεστοί ἐστε ἀγαθωσύνης], plini de toată cunoașterea [πεπληρωμένοι πάσης γνώσεως], putând și unii pe alții a vă sfătui [δυνάμενοι καὶ ἄλλους νουθετεῖν].

15. Și mai cu îndrăzneală v-am scris vouă, fraților, în parte, ca să vă amintesc vouă, pentru harul care mi-a fost dat mie de la Dumnezeu,

16. spre a fi eu slujitorul lui Iisus Hristos întru neamuri, preoțind[2] Evanghelia lui Dumnezeu [ἱερουργοῦντα τὸ Εὐαγγέλιον τοῦ Θεοῦ], pentru ca să fie aducerea neamurilor bine-plăcută, sfințită cu Duhul Sfânt [ἡγιασμένη ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ].

17. Așadar, am laudă în Hristos Iisus [pe] cele către Dumnezeu[3].

18. Căci nu voi îndrăzni a grăi ceva [din] care nu a lucrat Hristos prin mine [Οὐ γὰρ τολμήσω λαλεῖν τι ὧν οὐ κατειργάσατο Χριστὸς δι᾽ ἐμοῦ], spre ascultarea neamurilor, [cu] cuvântul și [cu] lucrul,

19. în[tru] puterea semnelor și a minunilor [ἐν δυνάμει σημείων καὶ τεράτων], în[tru] puterea Duhului lui Dumnezeu [ἐν δυνάμει Πνεύματος Θεοῦ], astfel încât eu, de la Ierusalim și împrejur, până la Illiricon[4], să împlinesc Evanghelia lui Hristos [πεπληρωκέναι τὸ Εὐαγγέλιον τοῦ Χριστοῦ].

20. Și așa, năzuind a binevesti [φιλοτιμούμενον εὐαγγελίζεσθαι], [dar] nu unde a fost numit Hristos[5], pentru ca să nu zidesc pe temelie străină,

21. ci, precum a fost scris: „Cărora nu a fost vestit [nu li s-a vestit] despre El, vor vedea și care nu au auzit, vor înțelege”.

22. De aceea și eram împiedicat de multe [ori] să vin către voi.

23. Dar acum, nemaiavând loc[6] în ținuturile acestea și poftă având să vin către voi de mulți ani,

24. ca, dacă am să merg spre Spania [Σπανία], voi veni către voi. Căci nădăjduiesc, trecând, să vă văd pe voi și de către voi să fiu trimis înainte [mai departe] acolo, [după ce] de voi, mai întâi, în parte, am să mă satur.

25. Iar acum merg spre Ierusalim, slujindu-le Sfinților [διακονῶν τοῖς Ἁγίοις].

26. Căci au binevoit Macedonia [Μακεδονία] și Ahaia [Ἀχαΐα] un ajutor oarecare să facă pentru săracii Sfinților celor din Ierusalim [κοινωνίαν τινὰ ποιήσασθαι εἰς τοὺς πτωχοὺς τῶν Ἁγίων τῶν ἐν Ἱερουσαλήμ].

27. Căci au binevoit și datori le sunt lor. Căci dacă [cu] cele duhovnicești ale lor s-au împărtășit neamurile [Εἰ γὰρ τοῖς πνευματικοῖς αὐτῶν ἐκοινώνησαν τὰ ἔθνη], datori sunt și în cele trupești să le slujească lor [ὀφείλουσιν καὶ ἐν τοῖς σαρκικοῖς λειτουργῆσαι αὐτοῖς].

28. Așadar, aceasta a sfârșit și a pecetluit rodul lor acesta [și] voi trece prin voi[7] spre Spania.

29. Și am cunoscut că, venind către voi, voi veni spre plinirea binecuvântării, a Evangheliei lui Hristos.

30. Și vă rog pe voi, fraților, prin Domnul nostru Iisus Hristos și prin iubirea Duhului [καὶ διὰ τῆς ἀγάπης τοῦ Πνεύματος], împreună să vă luptați [cu] mine în rugăciunile pentru mine către Dumnezeu [συναγωνίσασθαί μοι ἐν ταῖς προσευχαῖς ὑπὲρ ἐμοῦ πρὸς τὸν Θεόν],

31. pentru ca să fiu izbăvit de cei neascultători din Iudea [Ἰουδαία] și pentru ca slujirea mea cea întru Ierusalim bine-plăcută să le fie Sfinților [καὶ ἵνα ἡ διακονία μου ἡ εἰς Ἱερουσαλὴμ εὐπρόσδεκτος γένηται τοῖς Ἁγίοις]!

32. Pentru ca să vin către voi cu bucurie, prin voia lui Dumnezeu, și să mă odihnesc împreună cu voi[8].

33. Iar Dumnezeul păcii [să fie] cu voi toți! Amin.


[1] Pentru mila lui Dumnezeu față de ele.

[2] Slujind ca Preot.

[3] Am laudă întru El pentru cele pe care le fac pentru El.

[4] De la forma de N. Ἰλλυρικόν, pentru că în text e forma de G.

[5] Unde a fost vestit deja.

[6] Nemaiavând loc aici în care să nu fi propovăduit.

[7] Voi trece prin ținutul vostru spre Spania.

[8] Să mă odihnesc și să mă bucur duhovnicește împreună cu voi.

Epistola către Romei, cap. 14, cf. BYZ

1. Iar pe cel slab [în] credință primiți-l, [dar] nu întru certurile gândurilor [μὴ εἰς διακρίσεις διαλογισμῶν][1]!

2. Unul crede să mănânce de toate, dar cel care este slab mănâncă legume [λάχανα].

3. Cel care mănâncă să nu disprețuiască pe cel care nu mănâncă! Iar cel care nu mănâncă să nu-l judece pe cel care mănâncă, căci Dumnezeu l-a primit pe el!

4. Tu cine ești, cel care-l judeci pe slujitorul cel străin? [Întru] Domnul său stă sau cade [Τῷ ἰδίῳ Κυρίῳ στήκει ἢ πίπτει][2]. Dar va fi stând [σταθήσεται δέ], căci puternic este Dumnezeu [ca să-l facă] să stea pe el [δυνατὸς γάρ ἐστιν ὁ Θεὸς στῆσαι αὐτόν].

5. Unul deosebește ziua de zi [Ὃς μὲν κρίνει ἡμέραν παρ᾽ ἡμέραν], iar altul judecă toată ziua [ὃς δὲ κρίνει πᾶσαν ἡμέραν][ca fiind la fel]. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea sa [Ἕκαστος ἐν τῷ ἰδίῳ νοῒ πληροφορείσθω]!

6. Cel care cinstește ziua, Domnului o cinstește, iar cel care nu o cinstește, Domnului nu o cinstește. Și cel care mănâncă Domnului mănâncă, căci Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel care nu mănâncă Domnului nu mănâncă și Îi mulțumește lui Dumnezeu.

7. Căci nimeni [dintre] noi [nu] trăiește lui [Οὐδεὶς γὰρ ἡμῶν ἑαυτῷ ζῇ] și nimeni [nu] moare lui [καὶ οὐδεὶς ἑαυτῷ ἀποθνῄσκει][3].

8. Căci și dacă avem să trăim, Domnului trăim, și dacă avem să murim, Domnului murim. Așadar, și dacă avem să trăim, și dacă avem să murim, ai Domnului suntem [τοῦ Κυρίου ἐσμέν].

9. Căci spre aceasta și Hristos a murit și a înviat și a trăit [Εἰς τοῦτο γὰρ Χριστὸς καὶ ἀπέθανεν καὶ ἀνέστη καὶ ἔζησεν], pentru ca să domnească și [peste] cei morți și [peste] cei vii [ἵνα καὶ νεκρῶν καὶ ζώντων κυριεύσῃ].

10. Dar tu de ce îl judeci pe fratele tău [Σὺ δὲ τί κρίνεις τὸν ἀδελφόν σου]? Sau și tu de ce îl disprețuiești pe fratele tău [Ἢ καὶ σὺ τί ἐξουθενεῖς τὸν ἀδελφόν σου]? Căci toți vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos [Πάντες γὰρ παραστησόμεθα τῷ βήματι τοῦ Χριστοῦ].

11. Căci a fost scris: „Eu trăiesc, zice Domnul! Că[ci] Mie Mi se va pleca tot genunchiul și toată limba I se va mărturisi lui Dumnezeu”.

12. Deci, așadar, fiecare [dintre] noi va da socoteală lui Dumnezeu pentru sine [ἕκαστος ἡμῶν περὶ ἑαυτοῦ λόγον δώσει τῷ Θεῷ][4].

13. Așadar, să nu ne mai judecăm unul pe altul, ci aceasta să judecați mai degrabă: a nu pune poticnire fratelui sau sminteală [τὸ μὴ τιθέναι πρόσκομμα τῷ ἀδελφῷ ἢ σκάνδαλον]!

14. Am cunoscut și am fost încredințat în Domnul Iisus [Οἶδα καὶ πέπεισμαι ἐν Κυρίῳ Ἰησοῦ], că nimic [nu este] necurat prin sine [ὅτι οὐδὲν κοινὸν δι᾽ αὐτοῦ]. Afară numai de cel care socotește a fi ceva necurat, [și] aceluia îi [este] necurat.

15. Iar dacă fratele tău este întristat pentru mâncare, [atunci] nu mai umbli potrivit iubirii [οὐκέτι κατὰ ἀγάπην περιπατεῖς][5]. Nu pierde [cu] mâncarea ta pe acesta, pentru care Hristos a murit [ὑπὲρ οὗ Χριστὸς ἀπέθανεν]!

16. Așadar, să nu fie blasfemiat [lucrul] cel bun al vostru [μὴ βλασφημείσθω ὑμῶν τὸ ἀγαθόν]!

17. Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură [οὐ γάρ ἐστιν ἡ Βασιλεία τοῦ Θεοῦ βρῶσις καὶ πόσις], ci dreptate și pace și bucurie în[tru] Duhul Sfânt [ἀλλὰ δικαιοσύνη καὶ εἰρήνη καὶ χαρὰ ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ].

18. Căci cel care în[tru] acestea Îi slujește lui Hristos, bineplăcut Îi [este] lui Dumnezeu [εὐάρεστος τῷ Θεῷ] și cinstit le [este] oamenilor [δόκιμος τοῖς ἀνθρώποις].

19. Deci, așadar, să le căutăm pe cele ale păcii [τὰ τῆς εἰρήνης διώκωμεν] și pe cele ale zidirii unuia de către altul [καὶ τὰ τῆς οἰκοδομῆς τῆς εἰς ἀλλήλους].

20. Nu strica lucrul lui Dumnezeu pentru mâncare! Toate [sunt] curate [Πάντα μὲν καθαρά], dar rău îi [este] omului celui care mănâncă prin poticnire [ἀλλὰ κακὸν τῷ ἀνθρώπῳ τῷ διὰ προσκόμματος ἐσθίοντι].

21. Bine [este] să nu mănânci cărnuri [Καλὸν τὸ μὴ φαγεῖν κρέα], nici să bei vin [μηδὲ πιεῖν οἶνον], nici [să faci ceva] prin care fratele tău se poticnește sau se smintește sau slăbește [în credința sa].

22. Ai tu credință? Ai pentru tine înaintea lui Dumnezeu! Fericit [este] cel care nu se judecă pe sine în [ceea] ce încuviințează [Μακάριος ὁ μὴ κρίνων ἑαυτὸν ἐν ᾧ δοκιμάζει]!

23. Iar cel care se îndoiește, dacă are să mănânce, a fost osândit[6], că[ci] nu [a fost] din credință[7]. Iar tot ce nu [este] din credință [πᾶν δὲ ὃ οὐκ ἐκ πίστεως] este păcat [ἁμαρτία ἐστίν].

24. Iar Celui care poate pe voi să vă întărească după Evanghelia mea și [după] propovăduirea lui Iisus Hristos, potrivit descoperirii tainei [celei din] veacurile cele veșnice tăcută [κατὰ ἀποκάλυψιν μυστηρίου χρόνοις αἰωνίοις σεσιγημένου],

25.iar care acum a fost arătată și prin Scripturile cele profetice [διά τε Γραφῶν προφητικῶν], după porunca Dumnezeului Celui veșnic, care a fost cunoscută, spre ascultarea credinței, întru toate neamurile,

26. singurului înțeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, a Căruia [este] slava întru veci. Amin.


[1] Primiți-l fără a-l lua la rost pentru tot ceea ce crede și face! Primi-l așa cum este, cu toate că vedeți că e slab în credință, că e nestatornic!

[2] După voia lui Dumnezeu cu el, acesta stă în har și virtute sau cade în păcat. Pentru că Dumnezeu îl lasă să cadă în păcat spre smerirea lui.

[3] Se referă la creștini, la viața creștinilor, care trăiesc și mor pentru Domnul.

[4] Pentru ca Îi va răspunde Domnului în cuvânt la Judecata Lui.

[5] Nu mai te comporți cu el ca unul care îl iubești, dacă tu îl întristezi. Căci nu te comporți față de el potrivit iubirii frățești.

[6] Osândit de către conștiința sa.

[7] Pentru că fapta lui nu a fost făcută din credință, din încredințarea că e voia lui Dumnezeu să o facă.

Epistola către Romei, cap. 13, cf. BYZ

1. Tot sufletul să se supună stăpânirilor care au putere asupra [noastră] [Πᾶσα ψυχὴ ἐξουσίαις ὑπερεχούσαις ὑποτασσέσθω]! Căci nu este stăpânire dacă nu [este] de la Dumnezeu [οὐ γάρ ἐστιν ἐξουσία εἰ μὴ ὑπὸ Θεοῦ], iar cele care sunt stăpâniri de la Dumnezeu sunt rânduite [αἱ δὲ οὖσαι ἐξουσίαι ὑπὸ τοῦ Θεοῦ τεταγμέναι εἰσίν].

2. Astfel încât, cel care se împotrivește stăpânirii, hotărârii lui Dumnezeu i s-a împotrivit [τῇ τοῦ Θεοῦ διαταγῇ ἀνθέστηκεν]; iar cei care i s-au împotrivit, judecată își vor lua lor înșiși.

3. Căci stăpânitorii nu sunt frica faptelor celor bune [Οἱ γὰρ ἄρχοντες οὐκ εἰσὶν φόβος τῶν ἀγαθῶν ἔργων], ci a celor rele [ἀλλὰ τῶν κακῶν]. Dar voiești a nu te teme de stăpânire? [Lucrul] cel bun fă [Τὸ ἀγαθὸν ποίει] și vei avea laudă din ea [καὶ ἕξεις ἔπαινον ἐξ αὐτῆς][el][1]!

4. Căci slujitorul lui Dumnezeu îți este ție spre [lucrul] cel bun. Iar dacă [lucrul] cel rău ai să faci, teme-te! Căci nu în zadar poartă sabie. Căci este slujitorul lui Dumnezeu [Θεοῦ γὰρ διάκονός ἐστιν], răzbunător întru urgie celui care face [lucrul] cel rău [ἔκδικος εἰς ὀργὴν τῷ τὸ κακὸν πράσσοντι].

5. De aceea, nevoie [este] a te supune [ἀνάγκη ὑποτάσσεσθαι], nu numai pentru urgie [οὐ μόνον διὰ τὴν ὀργήν][2], ci și pentru conștiință [ἀλλὰ καὶ διὰ τὴν συνείδησιν][3].

6. Căci pentru aceasta și biruri [φόρους] plătiți. Căci slujitorii lui Dumnezeu sunt, spre însăși aceasta stăruind.

7. Așadar, dați [la] toți datoriile: celui [cu] birul, birul, celui [cu] vama, vamă, celui [cu] frica, frică, celui [cu] cinstea, cinste!

8. Nimănui [cu] nimic [nu] fiți datori, afară de a ne iubi unul pe altul! Căci cel care îl iubește pe altul [ὁ γὰρ ἀγαπῶν τὸν ἕτερον], legea a împlinit [νόμον πεπλήρωκεν].

9. Căci Cel care [zice]: „Nu vei preacurvi, nu vei omorî, nu vei fura, nu vei pofti!” și oricare altă poruncă, în acest cuvânt este adunat, în [cuvântul]: „Vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți [Ἀγαπήσεις τὸν πλησίον σου ὡς σεαυτόν]!”.

10. Iubirea aproapelui rău nu face [Ἡ ἀγάπη τῷ πλησίον κακὸν οὐκ ἐργάζεται]. Așadar, plinirea legii [este] iubirea [πλήρωμα οὖν νόμου ἡ ἀγάπη].

11. Și aceasta, [pentru că] am cunoscut vremea, că ceasul nostru [ὥρα ἡμᾶς][este], acum din somn să ne ridicăm! Căci acum mai aproape de noi [este] mântuirea decât [atunci] când am crezut [νῦν γὰρ ἐγγύτερον ἡμῶν ἡ σωτηρία ἢ ὅτε ἐπιστεύσαμεν].

12. Noaptea este pe sfârșite [Ἡ νὺξ προέκοψεν], iar ziua s-a apropiat [ἡ δὲ ἡμέρα ἤγγικεν]. Așadar, să ne dezbrăcăm de lucrurile întunericului [ἀποθώμεθα τὰ ἔργα τοῦ σκότους] și să ne îmbrăcăm [cu] armele luminii [καὶ ἐνδυσώμεθα τὰ ὅπλα τοῦ φωτός].

13. Ca în zi [Ὡς ἐν ἡμέρᾳ], cu cuviință să umblăm [εὐσχημόνως περιπατήσωμεν], nu [în] petreceri și [în] beții [μὴ κώμοις καὶ μέθαις], nu [în] amestecări[4] și [în] destrăbălări[5] [μὴ κοίταις καὶ ἀσελγείαις], nu [în] ceartă și [în] invidie [μὴ ἔριδι καὶ ζήλῳ],

14. ci îmbrăcați-vă [în] Domnul Iisus Hristos și grija trupului să nu o faceți spre pofte [καὶ τῆς σαρκὸς πρόνοιαν μὴ ποιεῖσθε εἰς ἐπιθυμίας]!


[1] Vei avea laudă din faptele tale cele bune.

[2] Nu numai de frica pentru pedeapsă.

[3] Pentru ca să fii împăcat în conștiința ta. Căci ceea ce contează e tocmai pacea ta interioară, liniștea vieții tale.

[4] În relații sexuale pasagere.

[5] Orgii sexuale.

Epistola către Romei, cap. 12, cf. BYZ

1. Așadar, vă rog pe voi, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu [διὰ τῶν οἰκτιρμῶν τοῦ Θεοῦ], să dăruiți trupurile voastre jertfă vie [παραστῆσαι τὰ σώματα ὑμῶν θυσίαν ζῶσαν], sfântă [ἁγίαν], bine-plăcută lui Dumnezeu [εὐάρεστον τῷ Θεῷ], slujirea voastră cea rațională [τὴν λογικὴν λατρείαν ὑμῶν],

2. și a nu vă conforma/ potrivi [să nu vă conformați/ potriviți] veacului acestuia [καὶ μὴ συσχηματίζεσθαι τῷ αἰῶνι τούτῳ], ci a vă transfigura/ schimba [să vă transfigurați/ schimbați cu] înnoirea minții voastre [ἀλλὰ μεταμορφοῦσθαι τῇ ἀνακαινώσει τοῦ νοὸς ὑμῶν], spre a cerca voi ce [este] voia lui Dumnezeu cea bună și bine-plăcută și deplină.

3. Căci zic, prin harul cel care mi-a fost dat mie [διὰ τῆς χάριτος τῆς δοθείσης μοι], [la] tot celui fiind în[tre] voi, a nu gândi prea înalt despre care trebuie a gândi [μὴ ὑπερφρονεῖν παρ᾽ ὃ δεῖ φρονεῖν], ci a gândi întru a fi cu mintea sănătoasă [ἀλλὰ φρονεῖν εἰς τὸ σωφρονεῖν], precum Dumnezeu i-a împărțit fiecăruia măsura credinței [ἑκάστῳ ὡς ὁ Θεὸς ἐμέρισεν μέτρον πίστεως].

4. Căci, precum într-un trup multe mădulare avem, iar toate mădularele nu au aceeași lucrare,

5. așa cei mulți un trup suntem în Hristos [οὕτως οἱ πολλοὶ ἓν σῶμά ἐσμεν ἐν Χριστῷ], iar fiecare mădulare unul altuia [ὁ δὲ καθ᾽ εἷς ἀλλήλων μέλη].

6. Și având harisme după harul cel care ne-a fost dat nouă [în multe] feluri [Ἔχοντες δὲ χαρίσματα κατὰ τὴν χάριν τὴν δοθεῖσαν ἡμῖν διάφορα], fie profeție, după mărimea credinței [κατὰ τὴν ἀναλογίαν τῆς πίστεως],

7. fie slujire, în[tru] slujire, fie cel care învață, în[tru] învățătură,

8. fie cel care încurajează, în[tru] încurajare, [fie] cel care împarte, în[tru] dărnicie, [fie] cel care este proistos [ὁ προϊστάμενος][1], în[tru] râvnă, [fie] cel care miluiește, în[tru] veselie.

9. Dragostea neipocrită/ nefățarnică [Ἡ ἀγάπη ἀνυπόκριτος][să vă fie], detestând/ urând [lucrul] cel rău [ἀποστυγοῦντες τὸ πονηρόν] [și] lipindu-vă [lucrului] celui bun [κολλώμενοι τῷ ἀγαθῷ]!

10. [Cu] iubire frățească unul spre altul [fiți] iubitori [Τῇ φιλαδελφίᾳ εἰς ἀλλήλους φιλόστοργοι], [cu] cinste unul pe altul considerați-vă mai buni [τῇ τιμῇ ἀλλήλους προηγούμενοι]!

11. [Cu] râvnă [fiți], nu leneși! [Cu] duhul fierbând [τῷ πνεύματι ζέοντες], Domnului slujindu-I,

12. în[tru] nădejde bucurându-vă, în[tru] necaz răbdând, în[tru] rugăciune stăruind,

13. nevoilor Sfinților fiind părtași, iubirea de străini urmând.

14. Binecuvântați pe cei care vă prigonesc pe voi! Binecuvântați și nu blestemați!

15. [Trebuie] a vă bucura cu cei care se bucură [Χαίρειν μετὰ χαιρόντων] și a plânge cu cei care plâng [καὶ κλαίειν μετὰ κλαιόντων]!

16. Aceeași unul spre altul gândind [Τὸ αὐτὸ εἰς ἀλλήλους φρονοῦντες], nu cele înalte gândind, ci [cu] cele smerite unindu-ne. Nu fiți înțelepți de la voi înșivă!

17. Nimănui rău pentru rău dând [Μηδενὶ κακὸν ἀντὶ κακοῦ ἀποδιδόντες], gândind mai înainte cele bune înaintea tuturor oamenilor [προνοούμενοι καλὰ ἐνώπιον πάντων ἀνθρώπων].

18. Dacă [este] posibil [Εἰ δυνατόν], [precum] cel [cu cei] dintre voi [τὸ ἐξ ὑμῶν], cu toți oamenii fiind în pace [μετὰ πάντων ἀνθρώπων εἰρηνεύοντες].

19. Nu răzbunându-vă pe voi înșivă, iubiților, ci dați loc urgiei [ἀλλὰ δότε τόπον τῇ ὀργῇ][2]! Căci a fost scris: „«A Mea [este] răzbunarea, Eu voi răsplăti», zice Domnul”.

20. Așadar, dacă are să flămânzească vrăjmașul tău, hrănește-l pe el! Dacă are să înseteze, adapă-l pe el! Căci, făcând aceasta, cărbuni de foc vei îngrămădi pe capul său [ἄνθρακας πυρὸς σωρεύσεις ἐπὶ τὴν κεφαλὴν αὐτοῦ].

21. Nu te birui de rău, ci biruie cu [lucrul] cel bun pe rău!


[1] Cel pus înaintea, în fruntea tuturor, cel care este mai marele unei Biserici.

[2] Nu vă răzbunați pe voi înșivă, ci lăsați urgia lui Dumnezeu să vă răzbune!

1 2 3 33