Despre iubirea căsătoriților

Multe cupluri căsătorite se destramă, paradoxal, pentru că nu știu că iubirea se dezvoltă, crește, se transformă. Ajung la divorț…pentru că iubirea nu mai e vâlvătaie ca la început.

Însă iubirea…nu a murit ci doar a ajuns la alt stadiu! Iubirea cu multă revărsare de sentimente, cu excese de tot felul…devine o albie a calmității, a încrederii reciproce, a sincerității abisale, a frumuseții simple și profunde.

Iubirea crește. Iubirea arată altcumva de la an la an de căsătorie.

Nu trebuie să vă temeți că vă simțiți foarte bine, liniștiți pentru că sunteți căsătoriți…pentru că asta e iubirea căsătoriților la o altă fază a ei!

Dacă ar înțelege chestiunea asta, de genetică a dragostei, cred că 60% dintre cuplurile care divorțează…nu ar mai face-o.

Însă cine să le spună cum arată dragostea, cum arată dragostea când crește, căsnicia când crește…dacă nu au modele de urmat?

Faptul că, la un moment dat, de oboseală și muncă, de nervi și de secetă spirituală, nu mai simți în tine iubire multă, liniște, ți se pare una sau alta etc. nu sunt motive de dezarmare, de divorț. Și acestea fac parte din căsătorie și ajută dragostea să se dezvolte!

Ploaia e vijelioasă, rupe cregi, produce inundații…dar fără ea pământul devine deșert. La fel e și cu dragostea: are avalanșele și retragerea ei înăuntru, aluviuni și suspiciuni…dar nu pentru ca să ieși dintre granițele căsătoriei, ci pentru ca să sapi și mai mult în pământul căsătoriei, ca să găsești dragostea, alinarea, desăvârșirea ta și a ei în cuplu.