Cateheza a 3-a

Avem ochi și nu putem vedea,
iubiții mei?!
Urechi și nu putem auzi?!

De ce nu am putea vedea
și de ce nu am putea auzi,
dacă vedem și auzim?

Și totuși Domnul ne spune,
a vedea…înseamnă a vedea
mai profund

și a auzi înseamnă a auzi mai profund,
pentru că înseamnă să Îl vedem
și să Îl auzim pe El.

Sau să Îl vedem și să Îl
îmbrățișăm în alții,
pe care nu mulți îi văd,
nu mulți îi aud,
ci sunt rebutul,
deșeul,
urâciunea lumii.

Cum să facem
însă să avem ochi mai mari
și inimă mai mare?

Niște ochi mai mari
ar ieși din orbite, nu?
O inimă mai mare
înseamnă atac de cord.

Însă Domnul nu se referă la
dimensiuni…ci la cuprinderea
duhovnicească
,
la iubirea noastră pentru alții.

În duhul nostru putem
să fim foarte cuprinzători,
cum nu putem fi
astfel în inima noastră fizică.

Pentru că în inimă nu e decât
sânge
și oxigen.

Pe când în duhul nostru,
în adâncul nostru,
în lăuntrul nostru e
Dumnezeu cu tot
cerul,
pământul
și iadul,
îmbrățișate de către noi.

Atât de mici suntem, ca niște mici
benzi electronice
care stochează informație…
dar câtă informație înmagazinăm,
Dumnezeule mare?!

Atât de mici
că ne strivește un virus
ultraminuscul
și atât de mari
de încape în noi și
Dumnezeu și întreaga creație.

Cum de suntem
atât de minunați?!!!

Și Domnul ne spune:
sunteți făpturi atât de minunate,
pentru că sunteți
creația mâinilor Mele!

Domnul ne spune…

El ne spune…

Ne repetă acest lucru:
sunteți bucuria Mea!

Domnul ne spune
aceste lucruri…

El ni le tot repetă…

Atunci aceasta este explicația:
pentru că nu ne putem
explica singuri,
trebuie să acceptăm
explicațiile Lui
ultraprofunde
despre noi!

El ne știe din toate
bucățile
și ca un întreg în același timp.

El vrea ca să I ne rugăm Lui
pentru ca să fim cu El,
nu că nu știe
ce ne trebuie,
că ne doare capul,
că avem o săgetare la inimă,
că nu avem bani pentru lumină…

El ne vrea
numai pentru Sine,
pentru că așa e iubirea:
exclusivistă în bine.

Iubirea în bine exlude răul.

Dumnezeu ne vrea pentru Sine,
pentru ca să ne facă o inimă
pentru toți.

Adică să ne facă un radar
care sesizăm imediat viteza iubirii.

Când mașina lui vine spre tine,
tu, radarul,
simți tot.

Simți ce are în inima lui
și îl ajuți cu iubirea ta,
care e benzina pentru
mașina lui.

Fiecare avem nevoie de benzină
și de ulei: de cuvinte sfințitoare,
prietenoase,
candide.

Oprești, faci alimentarea, ai și ulei,
piese de schimb…
și mergi mai departe.

Și mergi pe drumul îngust,
nu pe drumul cu denivelări!

Poți să cazi într-o groapă,
în multe gropi
și atunci e problemă mare.

Dumnezeu ne-a făcut
pentru că El
vrea să mergem spre Sine cu
Sine,
chiar dacă nu înțelegem toate lucrurile,
dar să mergem.

A merge înseamnă
a nu sta niciodată.