Etichetă: ce se întâmplă când îţi spargi falsa imagine

Motto:

Toţi suntem mai mult…decât suntem văzuţi de către cei mai mulţi!

Ultimul articol al d-nei Elena Udrea de pe blogul dumneaei e un contra-răspuns la vocea, tot mai neînţeleasă, tot mai altfel a Realităţii. Acesta e finalul:

Da: marea ipocrizie – la fel credem şi noi – e să crezi că poţi să reduci pe un om la o imagine despre el! D-na Udrea are dreptate să arate că ştie şi altceva să facă decât o vedem făcând deobicei la televizor sau în viaţa politică. Şi preşedintele ţării şi un profesor şi un tipograf şi un chelner fac acasă şi altceva decât la serviciu. A susţine însă că o femeie sau un bărbat trebuie să fie numai o imagine, adică să stea numai pe tocuri şi să zâmbească toată ziua sau numai în frac şi să fie mereu inteligent nu înseamnă să vrei să cunoşti tot ce este acea femei sau acel bărbat.

Mass-media în general o tabloidizează pe Elena Udrea cum tabloidizează pe fiecare persoană publică în parte. Dacă vrei ca cineva să fie în postură bună îl filmezi elegant. Dacă vrei să scoţi bani de pe urma lui, dintr-un scandal inventat din orice, bineînţeles că îi înscenezi ceva grosolan. Dar, dacă Elena Udrea tabloidizată, care e când amanta preşedintelui la Mondenii, când blonda cu haine albastre mulate pe ea de ziua Americii…arată că ştie să şi croşeteze sau să dea cu mătura, atunci presa contestă această imagine.

Cum să conteşti o imagine, dacă tu te ocupi numai de imagini aiurea? Dacă joacă teatru…pe cine interesează acest lucru, dacă până acum ai văzut-o o femei uşoară, o incapabilă sau o pată de culoare mondenă?

Articolul nostru a luat-o drept paradigmă pe Elena Udrea care face şi… lucruri normale, pentru că e un caz recent. Însă, în locul ei poate fi pus oricine. Mai ieri era Teodor Stolojan care ieşea din apă, ca să dea un interviu, fiind în chiloţi şi, chiar ieri, blogurile şi Cancanul vuiau că scenele cu sexul oral o au drept protagonistă pe …Ana Birchall.

Ca să demolezi un om la nivel imagologic trebuie doar să îi lipeşti o etichetă. Şi eticheta trebuie lipită în consens cu marea ipocrizie publică. Nu te interesează adevărul, ci tu lipeşti etichete! La rândul tău ţi se pun etichete. Toţi avem etichete puse pe frunte, care nu au nimic de-a face cu noi.

Tabloidizarea noastră înseamnă de fapt falsificarea noastră la nivel vizual şi al receptării personale, pentru că subţierea pe care ţi-o cer 30 de secunde de ştire sau două palme de articol…nu permite evocările şi nici dreptul la replică, ci tabloidizarea e o adjectivare a ta în grabă. El e prost, ciufut, dement…Ea este curvă, penibilă, oligofrenă…Ei sunt avari, corupţi, nenorociţi… Ai spus toate aceste adjective în grabă, fără explicaţii şi fiecare înţelege ce vrea sau ce poate.

Da, oamenii fac şi lucruri în afara profesiei lor sau în afara a ceea ce sunt văzuţi că fac de obicei! Şi, dacă tot nu ne interesează adevărul şi mestecăm numai imagini…de ce să nu credem că Elena Udrea, pe lângă politică şi profesorat, mai şi croşetează şi mai dă şi cu mopul sau că… a fost săracă?

Dacă avem curajul să ne omorâm imaginile sau etichetele proaste puse pe seama noastră…arătăm prin asta cât de puţin ne cunosc, cei care credeau că ne ştiu de la A la Z.

Update, 25 septembrie 2008.

Aici găsiţi fila video a emisiunii la care ne referim.

Pr. Dorin