Rom. 1, 17 în Codex Claromontanus
În imaginea supra avem versetul luat în discuție[1]. Iar infra am transliterat textul și l-am despărțit în cuvinte, pentru ca să fie ușor de înțeles.
Căci dreptatea lui Dumnezeu
se descoperă în ea [însăși]
din credință întru credință,
precum [este] scris:
„Dar Dreptul va trăi din credință”.
Sfântul Pavlos începe versetul cu vorbirea despre dreptatea lui Dumnezeu. Dreptate a Lui care se revelează, se face cunoscută oamenilor. Iar dreptatea Lui este sinonimă cu tot ceea ce El ne-a revelat.
Și ne spune totodată Sfântul Pavlos, că revelația se înțelege interior, din interior, ca om al credinței. Ca om al Bisericii. Pe ea o înțelegi numai dacă crezi în Dumnezeul Care S-a revelat Bisericii Sale. Și o înțelegi „din credință întru credință”, pentru că trebuie să crești pe fiecare zi în credință ca să înțelegi voia lui Dumnezeu cu Biserica Sa și cu întreaga Sa creație.
Putem să credem pentru că ni se propovăduiește despre dreptatea lui Dumnezeu. Adică despre voia Lui cu noi. Însă credința în care credem trebuie să fie credința în care trăim. Trebuie să fie credința care devine una cu viața noastră.
Iar când Sfântul Pavlos apelează la Amv. 2, 4 pentru ca să ne vorbească despre credință, ne spune că Dreptul/ Sfântul trăiește în mod continuu din credință, pentru că credința e viața lui. Credința e integralistă, ea angajează întreaga ființă a celui credincios și nu doar partea rațională a sufletului. Credința e un mod de a fi și nu o filosofie religioasă.
Căci atunci când trăiești din credință, trăiești din împlinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu pe care le mărturisește cel care crede. Și omul credinței e omul care mărturisește tot ceea ce mărturisește Biserica despre Dumnezeu, atâta timp cât Biserica e cea care tezaurizează Revelația și o explicitează.
[1] Traducerea s-a făcut cf. http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b84683111/f12.image.r=Grec%20107.langEN. De unde este textul din imagine. Și unde găsim întregul Codex Claromontanus pentru download.