Etichetă: complexe

1. Prolegomena

Probabil aţi întâlnit vreodată pe stradă oameni care…vorbesc singuri. Da, e o problemă dureroasă! Şi vorbesc singuri pentru că se simt insignifianţi, mici, părăsiţi, marginalizaţi. Uneori, dacă vor să fie văzuţi, ori te bruschează, ori te năucesc cu dă-mi şi mie un ban, ori te insultă, ori te scuipă etc. E o problemă complexă…

Faţa anonimă a internetului permite ca orice frustrat să zică ce vrea. După cum vă spuneam şi altă dată am avut parte de multe comentarii şocante pe blog de-a lungul timpului, nu atât pentru noi …ci pentru drama unor astfel de oameni. Ameninţări, drăcuituri la drumul mare, chestii de neîngurgitat…pe care nu ar fi avut tupeul prea mulţi să ţi le zică în faţă…pentru că insulta costă.

Dar, pentru că mulţi cred că nu ştim cine sunt, îşi permit să ne-o zică nu numai româneşte ci…abject de banal…

2. Comentatorul „special” Nicu Trică

Aveţi aici mesajul său de astăzi [ în original], căruia vom încerca să îi luminăm mesajul.

*

– Cine e?

– Răspuns oficial: I don’t know!

*

– De când nu am mai primit asemenea mesaje, cu un iz aparte…teologic?

– Aici avem un răspuns dureros şi mai complex…Pentru că astfel de mesaje au început odată cu disputa universaliilor şi cu lupta pentru rating eclesial, adică atunci când pastorul Cruceru a iniţiat stupida altercaţie cu noi şi a durat vreo două săptămâni de astfel de mesaje, pe care, din mare prostie dar şi durere, le-am şters. Nu insinuăm că le-a scris pastorul Cruceru, dar că susţinători fervenţi de-ai săi au făcut-o şi că…atacurile lor emailistice s-au terminat dintr-o dată, dintr-un foc, la sfârşitul celor două săptămâni de bălăcăriri religioase, aşa, cum, mai apoi, am văzut că se…practică în circuitul lor… dar nu numai al lor…

Dar, şi iarăşi e grav, am început să primim ceva asemenea, de la ortodocşii noştri de această dată, după recenzarea critică a episoadelor Dales 1 şi Dales 2 [ Dales 1 = Claudiu Târziu reacţionează pe blogul său pentru că un preot, adică noi, am spus în cadrul unei conferinţe publice că Sfântul Sinod nu şomează ci are în vizor, printre altele, şi canonizarea Sfinţilor români, pentru că acolo se spunea că Sfântul Sinod e împotriva canonizării Sfinţilor închisorilor comuniste şi Dales 2 = admiratorii colegului Danion Vasile reacţionează fulgerător de repede pe Orthoblog şi blogul lui Laurenţiu Dumitru, vizavi de articolul-recenzie, în care asemănam pregătirea lui Danion pentru conferinţe, munca sa de cercetare efectivă pentru a conferenţia odată…cu ştiinţa despre muzicologie a maneliştilor autohtoni, care zgândără coarda după ureche] emailuri ortodoxe cu o vehemenţă rar întâlnită, la trei zile după ambele evenimente.

E un cod cumva, nescris, între noi, ortodocşii, ca după trei zile să denigrezi pe cineva care îţi zice ceva, care face vreodată vreun comentariu critic la adresa ta sau la trei zile după moartea lui să vii să te răfuieşti cu posteritatea pe care o are?

Oare pe cine am deranjat atât de mult şi de greu, de unii ortodocşi nu mă pot ierta chiar dacă…nu le-am făcut nimic sau nu au nimic de împărţit cu mine sau eu cu ei….sau chiar dacă Dumnezeu este între noi şi ne priveşte extrem de atent? E dilematic…

În orice caz, după îndurerarea confraţilor mei a trecut o lună, o lună şi ceva, până au obosit să mai scrie [ doreau să le public ca şi domnul Trică ] şi, văzând că eu nu pun comentarii batjocoritoare sau nu las să scrie alţii lucruri denigratoare la adresa sa la articolul meu despre Danion Vasile ci, ceea ce am zis am zis, nu s-a făcut gaură în cer, şi am mers mai departe…emailurile au încetat ca prin minune. Omul dacă vrea să ia aminte frăţeşte, ia, dacă mă întâlnesc cu el pe stradă vorbim, ne rugăm pentru el, pentru alţi o mie, pentru toţi…şi nu trebuie să bat câmpii o lună cu un subiect.

Acum îmi dau seama că am fost prea sincer cu el şi cu alţi o mie online…şi că nu am exhibat aceeaşi nesimţire online [ adică să mă fac că nu îi văd] de la început…dacă ei se fac că plouă şi sunt singurii teologi ai României. Să facem…final acestei discuţii…pentru că mă dezgustă rău de tot…N-am crezut vreodată să întâlnesc ortodocşi cu atâtea studii care să poarte un resentiment atât de penibil pe cineva, pentru câteva remarci. Păcat…

3. Ce zice comentatorul Nicu Trică ?

Nu crede că eu vorbesc, la cafeaua de dimineaţă, cu soţia mea, despre Mihail Eminescu…Asta e! Vorba Domnului Pleşu: nu ai organ pentru credinţă! Însă, noi vorbim şi la cafea, şi în pat, şi pe stradă, şi pe unde mai mergem noi…despre Eminescu, Scriptură, oximoron, întreţinere, sănătate, politică, Sfinţi Părinţi, păcate personale, despre cât de nemernici sunt unii cu noi, despre oamenii frumoşi pe care îi întâlnim, despre logică, filosofie, istorie, filme, ultimele lucruri pe care trebuie să le scriem, ce am mai tradus peste zi, ce trebuie să facem în următoarele zile, despre stres, oboseală, cer, vreme, vestimentaţie, mâncare, arheologie, plurisemantism…şi, ca să fiu în ton cu domnul Trică: despre ce mai vrea muşchiul nostru, domnule cititor bădăran!

Deci e un om care ne citeşte [ pentru că se referă la un podcast al nostru în urmă cu două luni], care are internet acasă sau la serviciu, care a scris mesajul când a plecat de la serviciu sau când s-a întors acasă sau când nu a avut ce face pentru că nu a avut ce face…

E un om care ne citeşte, care bombăne, care e invidios. Tot ce se poate să fie singur sau să aibă o familie aidoma sieşi.

Mă ia cu „dumitale”…pentru că e mai mic de vârstă. Când stai faţă în faţă cu unul, cum a stat el cu mine ca să îmi scrie, s-a referit la mine ca şi când aş fi în faţa lui şi şi-a declinat prin asta starea de vizavi de vârsta mea.

A cunoscut mulţi preoţi la vârsta lui…E grandoman. A cunoaşte pe cineva e lucru mare şi se petrece în zeci de ani de zile. Dânsul a vrut să ne spună că a văzut câţiva preoţi pe unde s-a dus el pe la biserică şi ei nu l-au băgat niciodată în seamă, cum îmi pierd eu timpul acum, dar nu pentru el, ci pentru oamenii atenţi şi de bun simţ care ne citesc ( şi nu cred că sunt puţini aceşti oameni…).

Îmi mărturiseşte ce crede despre mine: sunt fariseu, bigot şi idiot. Ca să fii fariseu însă trebuie să te ducă capul, să ştii să distingi între bine şi rău şi să faci numai ce …îţi măreşte buzunarul. Dar cum eu nu iau nimic în buzunar, ci doar în cer, din munca mea online, aşa că treaba asta cu fariseismul cade.

Să fiu …bigot?! Păi bigotul e ăla care nu are deschidere spre cultură, ştiinţă, societatea actuală, problemele ei şi …vorbeşte numai din Scriptură şi Sfinţi. Dacă priveşti ceva bloguri în jur, ortodoxe, s-ar putea ca acolo să vezi ceva asemănător…ceea ce aici nu e cazul. Noi vorbim de prea multe lucruri şocante pentru omul, care crede că Scriptura e numai în limba română sau că Sfinţii Părinţi sunt…numai într-o singură carte. Vorbim despre probleme ale lumii postmoderne foarte spinoase, pentru că sunt reale, ţipător de reale, ca pornografia, imbecilizarea prin sisteme media high tech, ideologiile plurale ale postmodernităţii, despre satanism, demonizare, moduri sofisticate de contaminare psihologică, despre secularizare, despre obiectualizarea oamenilor, despre nevoia stringentă de viaţă duhovnicească reală, despre singurătatea care te face să te sinucizi, despre tot felul de forme de deznădejde…

Ca să fii idiot, în adevăratul sens al cuvântului…îţi doresc şi dumitale! Pentru că idiot la origine nu înseamnă tâmpit, imbecil, dar…pe dumneata nu cred că te interesează asta. Dacă credeţi că sunt imbecil, stupid, alienat mintal…înseamnă că nu puteţi să distingeţi între oamenii care scriu dezorganizat şi oamenii cu exces de logică şi atenţie.

A râs de fotografia mea din pagina CV-ului, sunt gras şi jignesc postul prin înfăţişarea mea. Aici avem de-a face cu românul tipic spălat la creier, denucleat de valori pe timpul comunismului, care vorbea în termenii discriminării. Militanţii anti-discriminare de astăzi, cu care noi empatizăm în mod firesc, se luptă cu astfel de tipuri de mentalitate în România europeană, în care omul, fizionomia, biografia lui se discută, după cum discutau gardienii semidocţi de la penitenciar pe marile somităţi, pe care un regim dement le pusese …sub ei.

Şi venea academicianul, fostul ministru, profesorul…. în faţa gardianului Costel şi Costel se uita la el… Se uita de sus…Gardianul Costel se credea buricul pământului atunci, când avea în faţă un om în vărgi şi el, marele cimpanzeu peste…nişte bieţi îmbolnăviţi de vitregiile temniţei. Şi chiar îi spunea academicianului că el, el, Costel Licurici, e dumnezeul academicianului, pentru că el îl poate torpila imediat.

Şi la ăla nu îi plăcea nasul, la celălalt că era gras, la ălalat că e tuberculos…Dacă doreşti, domnule anonim, să fii la fel de fair play ca şi mine, trimiteţi-mi poza dv., cea reală, să o punem pe blog, sub mârlănia dv, şi apoi chemaţi-o pe mama dv. ca să vă citească şi să se bucure de ce progenitură are…

Vreţi să aveţi muşchi de băiat mare şi să faceţi asta?

Oţi fi prost dacă nu o faceţi!

Nu aveţi vână deloc!

Băieţii care zic…frate, trebuie să aibă faţă! Şi eu prefer să veniţi în faţa mea şi să îmi spuneţi toate astea în faţă, dacă sunteţi bărbat…şi o să vedeţi cum reacţionez: cum nici nu v-aţi închipui!

Noi zicem să încercaţi…

Dacă tot sunteţi anonimul public acum…îmi trimiteţi şi poza dv. şi totul e…fain!

Continuare. Domnul Nicu Trică îl audiază pe părintele Savatie Baştovoi, pentru că face amintire despre el. Cred că părintele Savatie nu se prea bucură de astfel de audianţi.

Domnul Nicu Trică merge la mănăstire şi ascultă oameni înduhovniciţi, îi plac vorbele de Duh, dar, implacabil, rămâne tot…necioplit. Cred că şi ăsta e un paradox explicabil.

Noi, zice el, am scos din „prepuţul gândirii” prescurtarea Psa pentru preoteasă. Deci, un om evlavios, care nu merge cu blană de lup pe el la mănăstire, care nu e fariseu decât cu mine şi tot cu mine e prost crescut, crede că nu ştiu nici ce e prepuţul, că nici nu am sex şi că nu ştiu cum se drăcuie ca la uşa cortului. Prietene, eu ştiu cum se drăcuie, ca şi tine…numai că nu o practic, ci, mai ales, practic binecuvântarea şi a evlavioşilor şi a …mucoşilor. Da, îi binecuvintez şi îi iert şi pe unii şi pe alţii, cu bucurie!

Mă întreabă dacă am copii, dacă folosesc anumite organe etc.,etc., etc…adică crede că blogul se substituie intimităţii, şi eu trebuie să mă spovedesc în public pentru ca să îi satisfac dânsului curiozităţile.

4. Concluzii

Lucrurile frumoase pe care le aveţi la dispoziţie pe blogurile noastre s-au scris cu greu, cu sacrificii…nu bătându-ne cu mâna pe burtă, nu mergând pe stradă, ci asudând cu cartea în mână, în biblioteci, în rugăciune, post, nevoinţă, bun simţ… Cărţile pe care le-am scris sau la care lucrăm, pastoraţia noastră îşi va arăta roadele ei în timp, şi tot dv., cei care doriţi să vă bucuraţi de ele, vă veţi bucura.

Fiecare ne bucurăm de lucrurile bune ale altora şi nu de mojiciile lor. Studiul de caz de astăzi e un om care nu are nicio problemă…E alb ca varul…Îi dorim sănătate, spor în casă, să fie suplu, bogat, să ajungă preşedinte, să aibă copii, nevastă, familie mare şi deşteaptă, să meargă pe lună, să fie super geniu, să fie cel mai mare …din parcare.

Şi, să ne trimită o poză totuşi, şi să vrea să se întâlnească cu noi, că nu strică niciodată să ai…noi experienţe amiciţionale. Dv., celor care nu sunteţi Nicu Trică, vă doresc să nu aveţi copii aşa de bine crescuţi [ dacă sunteţi în vârstă] iar dacă sunteţi tineri ca noi sau mai tineri, să nu vă lăsaţi intimidaţi de orice lemn tănase care vă spune una, alta şi ailalta. Să vă vedeţi de treaba dv., să munciţi serios, să fiţi recunoscători celor care v-au iubit, v-au crescut, v-au ajutat în viaţă…pentru că bunul simţ, munca şi omenia nu rămân nevăzute şi nerăsplătite.

În rest…bucuraţi-vă de caldul de afară, că o să vină iarăşi întreţinerea mare la iarnă!

Numai bine tuturor!

Pr. Dorin