De ce nu observ durerea fiului meu?

pe-valuri.jpg

Am ţinut să redăm acest schimb de scrisori, cu durere în inimă, pentru ca să ridicăm semne de întrebare în inimile taţilor care nu au ochi pentru fiii lor. Dacă Andrei va vedea această scrisoare publicată aici, cred că va înţelege pentru ce am postat scrisoarea lui spre citirea tuturor : pentru ca să învăţăm cât de dureros e să nu fii iubit de cel care ar fi trebuit să te iubească necondiţionat.

El nu este singurul tânăr care nu e înţeles şi apreciat de către tatăl său. El este una din miile de drame nejustificate de nimic, ale incoerenţei interioare a părinţilor noştri. Cei care citiţi aceste rânduri chinuiţi-vă să nu repetaţi această dramă cu copiii dv!

*

Este gresit ce gandesc?

Sunt Andrei din Deva.V-am mai scris si am fost multumit de raspunsurile dvs si acesta este motivul pt care o fac din nou. V-am mai spus probabil ca am probleme cu tatal meu, ca nu ma inteleg cu el si ca nu este acel tata pe care mi l-as dori.

Astazi am avut o altercatie din nou cu el si nu numai eu dar si mama mea. Era atat de nervos cum nu l-am mai vazut niciodata. Problema este ca, cu parere de rau spun asta, el are probleme psihice. Si nu doar eu o spun. Pana si fratele meu cat si multi dintre cunoscutii lui.

Nu are nici o sansa sa faca un tratament medical deoarece el nu-si da seama de asta.Eu si mama mea deja ne-am obisnuit cu asta dar ne este frica de unele”porniri”ale sale in care isi iese din fire si ii in stare sa faca o prostie. Doamne fereste! Nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar putea intampla.

Dar va scriu pt alt motiv legat de cele scrise mai sus. A plecat de acasa nervos nu stiu unde …dar in adancul inimi mele nici nu-mi pasa cand ma gandesc ca vine inapoi si va incepe din nou scandalul. Ma simt vinovat din aceasta cauza. Stiu ca este tatal meu si trebuie cel putin sa-l respect pt cum este dar nu pot face asta…Pur si simplu ma gandesc ca nu-mi pasa nici daca moare (Doamne fereste!) pentru ca astfel nu se mai poate cu el.

STIU CA ESTE GRESIT CE GANDESC. Dar ce sa fac nu ma pot intelege deloc cu el.Tatal meu pt mine este pur si simplu un om care sta cu mine in casa imi da bani si incearca sa-mi omoare intimitatea.

Imi este rusine sa merg cu el pe undeva pt ca se poarta ca un nebun … Daca prietenii mei il saluta el nici macar nu-i baga in seama…Imi este si rusine sa vin cu o fata in casa, ca sa nu-l vada cum se comporta cu mine si mama. Se certa in continuu cu mama …

De exemplu, astazi mama mea i-a bagat la spalat o geaca si el urla in continuu, facand chiar spume la gura pe acest motiv, spunand ca el nu are cu ce se imbraca, ceea ce nu e deloc adevarat. El astazi a intrat peste mine in baie cand faceam dus si dupa ce am iesit din baie i-am spus sa nu mai faca asta si el a inceput sa-mi spuna „ca ce ma comanzi tu pe mine”si a sarit la mine la bataie dar am reusit cu calm sa aplanez situatia.

Dar asta este doar un exemplu ceea ce a facut astazi.El a facut multe prostii in viata si nu-si da seama de asta. De multe ori nici nu-l mai consider tatal meu ci doar o persoana pe care o vad zilnic si imi mai da bani, ca in rest altceva nu face decat numai sa urle si sa se certe cu mama mea.

Stiu ca nu-mi vrea raul … Sttiu asta….Dar nici asa nu se mai poate. Singurul lucru bun care il face pt mine ii ca imi mai da vreo 50, 60 de lei pe luna, sa am si eu bani de buzunar. In rest altceva nu face decat numai rau.

A ajuns sa creada ca eu si mama mea complotam impotriva lui sa-l furam sau cine stie ce sa-i facem. Tot repeta asta in casa. Imi este extrem de greu sa mai stau cu el in casa dar nu am ce sa fac: trebuie sa-l suport asa.

Este gresit ce gandesc despre tatal meu dar nu stiu ce sa mai cred.Va rog spuneti-mi ce sa fac.

Cu mult respect

al dvs Andrei.

*

Nu e gresit ce ganditi!

Dragul meu Andrei,

va inteleg drama, rabufnirea interioara impotriva tatalui dv. si cred ca e normala, atata timp cat el nu va vede, va ignora, va maltrateaza direct si prin prezenta sa. Nu aveti unde fugi; stiu asta. Insa la un moment dat va trebui sa plecati din casa dv. de acum. Viata va va indemna sa faceti asta.

Noi ne rugam pentru dv. zilnic, de cand ne-ati scris prima scrisoare. Sa va spun sa fiti calm, stiu ca nu se poate, pentru ca nu aveti liniste in casa dv. Sa va luati cu tatal dv. la bataie nu e nici asta o solutie: de aici ies omorurile si schilodirea unuia sau a altuia. Ce putem face decat sa avem rabdare si sa … nu ne pierdem nadejdea?!

Va inteleg drama foarte bine, mai mult decat va puteti inchipui. E drama multor familii, in care tatal e necredincios, violent, betiv iar mama si copiii sunt oameni linistiti.

Trebuie sa cautati in dv. puterea de a rabda si de a nu va pierde increderea tineretii dv. Trebuie sa fiti omul acela curajos, despre care mi-ati spus atatea si care are puterea, mereu, sa stea tare.

Nu sunteti singur, dragul meu! Stiu, simt, ca Dumnezeu va gasi o solutie la durerile dv. si ne vom auzi mai senini. Sa aveti grija de dv. si sa nu va lasati prada maniei sau unor aventuri paguboase.

Stiu multi tineri ca dv., care, din cauza parintilor lor, s-au apucat de furat, de droguri, de baut sau au intrat in grupuri sataniste si huliganice.

Continuati-va hobbyurile dv., concentrati-va asupra vietii dv. personale…si faceti abstractie de neoranduiala pe care o provoaca tatal dv.

Trebuie sa scapati cu cat mai putine sechele din tot acest derapaj al vietii tatalui dv.

Va doresc sa fiti tare, sa fiti increzator si sa nu va bateti joc de viata dv. pentru altii!

Preotul Dorin,
prietenul dv. întru Domnul,
Bucuresti,
15 oct. 2007.