Etichetă: contactele dintre noi

Decadenţa miroase ca grătarul aprins, cu mici pe el: îţi intră până în străfundul nărilor. Decăderea morală miroase ca transpiraţia. Dacă ai inima în harul lui Dumnezeu nu poţi să suporţi scenele decadenţei cum nu poţi suporta veceurile nespălate. Atenţia la viaţa ta, umplerea ta de harul lui Dumnezeu îţi dă să trăieşti în mod dramatic în proximitatea patimilor vii.

O ţigancă, cu copil mic în braţe, se pune lângă mine împreună cu o alta ca să vorbească despre ce iese din ea când are… ciclu. Se uită la mine cu satisfacţie, vede că mă îngreţoşează povestirea ei şi când mă ridic şi plec râsul gâlgâie satanic în ea.

Da, există mulţi oameni care se bucură când te fac să suferi, când te văd suferind! Dacă văd că tu eşti liniştit, că tu nu ai căutările lor perverse, hulpave încearcă să te tragă în hora lor. Dar de ce el să fie liniştit, când noi suntem…groaznici?! Şi atunci încearcă să te facă şi pe tine cu nervi, cu draci pe lângă tine.

Te săgetează privirile sumbre sau languroase. Ţi se inculcă frică, teamă, docilitate. Unde vrei să te afirmi nu eşti lăsat. Unde vrei să spui ceva ţi se interzice. Nu eşti lăsat să fii tu. Întotdeauna ţi se cere să fii altcumva. Până când să fii altcumva, să joci dublu?

Însă, ce poţi face când duplicitatea e mai numeroasă ca… liniştea? Unde să găseşti prieteni, unde să găseşti linişte, ce să faci cu atâta bagaj de înţelepciune dacă nu există mediu de intercomunicare? Ce să faci cu o lume separată de mitocănie, de decadenţă, când, după ce ieşi tu din Biserică sau de la rugăciunea din casa ta sau de la o întâlnire cuvioasă dai nas în nas cu depravarea?

Pe de o parte te speli, te cureţi de infecţii iar pe de altă parte le reactivezi din plin. Nu, nu, nu contactul cu oamenii e răul sau îl provoacă ci contactul cu a fi om fără frâu, fără limite ale bunului simţ! Contactele cu oameni care în mod ostentativ te violentează, îţi violentează sufletul sunt molipsitoare, cangrenice!

Tocmai de aceea viaţa ortodoxului fervent e o reală dramă în societate, în mijlocul lumii şi în acelaşi timp e cea mai mare binefacere. Pe măsură ce împarţi exemplul bun pe atât suporţi represaliile contra-exemplului. Tu infuzezi linişte şi eşti asaltat de nelinişti. Ţi se nasc nelinişti. Eşti pus în faţa derapajelor pentru că ţi se cere de la tine totul fără ca să fii sprijinit.

Însă, decadenţa miroase urât când e îmbrăcată în impostură. Când ştii că e cine e nu pare chiar atât de rău. Dar, când în loc de sfat bun găseşti o mină în nisip, ascunsă, atunci durerea e groaznică. Duplicitatea e suportată foarte greu. Mirosul ei te dezgustă în limite greu de suportat.

Pr. Dorin.