Răpitul copiilor
Pe timpul lui Ceauşescu exista un basm…care s-a dovedit, în unele cazuri, veridic: clanuri ţigăneşti de la oraş, veneau prin sate, furau copiii românilor, îi mutilau şi îi puneau la cerşit.
Peste timp, unii dintre părinţi, ai căror copii fuseseră răpiţi, se întâlneau, fără să se aştepte, cu copii şontorogi sau ciungi la colţ de stradă, prin marile oraşe, care semănau cu copiii lor…
Însă nu numai că semănau…dar erau chiar ei. Ce dramă imensă, pentru aceştia, nu?! Cine o poate explica mai bine, decât o familie în care s-a petrecut un asemenea cataclism?
Până la un moment dat totul e bine…şi, deodată, toate se întorc cu susul în jos. Iar dacă poliţia – o mai punem şi pe asta în calcul – e coruptă şi merge mână în mână cu clanul, nu e drama şi mai mare?
Un film american, pe care l-am văzut astăzi, teoretiza cazul copiilor răpiţi şi ne mai găsiţi. Au căutat pe mica fetiţă răpită ce au căutat-o şi cazul a fost clasat. A fost închis.
Unde o găseşte însă, un poliţist tânăr, care nu făcea parte din rândul celor corupţi? Acasă la superiorul său ierarhic, care fusese concediat de curând. Poliţistul îşi pierduse copilul, tot într-o răpire, şi acum dorea să aibă această copilă, a cărei mamă era denaturată.
Poliţistul pensionar, soţia lui şi…frumoasa copilă blondă răpită. Totul era perfect…până când nu sunt denunţaţi şi răpitorii închişi. Copila se întoarce la mama ei, care, deşi promisese că se schimbă, a rămas la aceleaşi moravuri.
Era bine cu mama ei sau cu răpitorii? Răspunsul normal: cu mama ei. Însă mama ei nu îşi face datoria de mamă. Se droga, ieşea cu diverşi bărbaţi, făcea trafic de stupefiante…
Prietena poliţistului, la rândul ei poliţistă, nu a dorit să dea în vileag tărăşenia. Poliţistul, care face cunoscută infracţiunea, înţelege şi el până la urmă, că, deşi fusese parolist faţă de mama denaturată şi i-a adus copila înapoi, totuşi Samantha nu avea o mamă ca lumea.
Adică, nu era mai bine să se producă o ilegalitate, în folosul copilei, decât o legalitate împotriva ei? Însă, în cazul prim, poate fi admisibilă mutilarea unui copil, pentru vreun considerent anume? Dacă gândeşti cu inima şi pentru copii, spui: Samantha trebuia să rămână cu răpitorii, care îi doreau binele iar, în al doilea caz, cei mutilaţi trebuie să fie luaţi imediat de pe stradă.