Etichetă: Dan Puric începe să se autoflateze

↑↑↑

Numai acesta e Dan Puric…autentic: adică actorul.

***

În  ianuarie 2007 se năştea mitul: Dan Puric, apologet ortodox. El s-a născut împreună cu mitul: Cristian Gava, tânăr intelectual cu mari potenţe. Şi s-au născut ambele mituri la televizor, în aceeaşi emisiune, ca un film postmodern exploziv şi, când i-am văzut la televizor…am scris aceste lucruri. La data aceea am crezut că vor rămâne, ambii, oameni modeşti, adică ei înşişi…însă vedetizarea lor a devenit enervantă la culme. Şi, cea mai enervantă este a lui Dan Puric, actorul care a devenit o pompă financiară pentru ortodocşi sau o emblemă teologică dubioasă, ba chiar teolog peste noapte, deşi dumnealui nu are nici în clin şi nici în mânecă cu teologia.

Da, dumnealui nu e teolog, după cum nici eu nu sunt Maia Morgenstern şi nici Mel Gibson. Iar dacă mâine voi înnebuni şi voi merge la Dan Puric ca să îl învăţ dans mimico-expresiv, tehnici actoriceşti şi să mă cred actor…bineînţeles că mă poate privi, cu un zâmbet ironic în colţul buzelor şi cu o expresie firească de…lehamite. Pentru că, monitorizând ( pentru uz personal) câteva alocuţiuni, conferinţe, luări de poziţie publice ale d-lui Dan Puric eu am avut şi am un zâmbet ironic în colţul buzelor, când un actor spoliază vocaţia de teolog cu lucruri învăţate în grabă de la teologi şi de la oamenii duhovniceşti.

Însă zâmbetul meu a fost şi este unul dureros. Dureros, pentru că parabola găinii de curte a devenit starea de spirit a d-lui Dan Puric, care este un actor briliant, o fiinţă paradoxală şi cu alură actoricească profundă…dar un caricaturizant al teologiei până la greaţă. Îmi permit această sinceritate online faţă de dumnealui, o sinceritate sinucigaşă ( ştim asta prea bine: adevărul, mereu, se plăteşte) pentru că încă mai e timp să aibă conştiinţă şi să se retragă din acest maraton stresant de evanghelizare, în care l-au integrat alţii…dar în care nu-şi află vocaţia.

Pentru că, dacă prima sa mărturie personală a fost un aer reconfortant  pentru mine, erijarea  sa de acum într-un Avvă al poporului, într-un nou Pavel, într-un Stăniloae fără experienţă nu-l face să fie decât comic. Şi nu e comic pentru că ar propovădui mai prost decât un preot de ţară sau decât unul de oraş mai fără studii – dimpotrivă puţinele sale cunoştinţe le zice cu multă artă teatrală  – ci pentru că dă impresia tinerilor de acum, că teologia e ceva de care şi actorii, şi brutarii, şi ofiţerii în retragere sunt capabili. Aici vedem noi marea bubă, care produce… ridicolul de situaţie… Dumnealui ştie foarte bine cum acţionează râsul dar şi cum se…naşte râsul din două mişcări şi o grimasă. Şi, e mirabil pentru noi, pentru că nu observă că a încălcat o limită inadmisibilă: limita evidenţei.

Iar limita evidenţei spune aşa: pr. Dorin Picioruş e un teolog în formare, care a intuit cât de greu e povârnişul spre Teologie şi se încumetă să privească spre el iar actorul Dan Puric e un actor în plină maturizare a talentului său, care trebuie să rămână la ce ştie dumnealui cel mai bine, pentru că acolo nu pare ridicol…dar aici, da. Dacă călcăm limitele de demarcaţie între teologie şi actorie, atunci Dan Puric, care nu are nimic de-a face cu profunzimea şi logica interioară a teologiei…este teolog şi atunci oricine a citit 50 de cărţi de teologie e teolog…iar pr. Dorin Picioruş e actor, pentru că îi place şi lui să se facă de râs jucând pe Hamlet.

Articolul de faţă nu e…plătit. Asta ca…mijloc de atenţionare prealabilă, mai înainte ca să vină un admirator zelos…şi să se agite haotic la noi pe blog. Articolul de faţă nu e o revanşă, nu e nicio bătaie de joc, nu e nicio minimalizare a bunelor dorinţe/intenţii/sentimente ale actorului Puric. Ci e o opinie realistă, echidistantă şi…mai ales, de bun gust. Însă, mai presus de toate, cred că e o datorie de conştiinţă faţă de Teologie dar şi faţă de admiraţia pe care o avem faţă de domnul Puric. Dacă cineva te iubeşte…îţi spune adevărul. Iar dacă adevărul e crud, dar e adevăr şi nu maimuţăreală…atunci domnul Puric o să ne mulţumească pentru faptul, că un tânăr teolog în formare, a avut tupeul/nesimţirea/bădărănia sau bunul simţ, să îi spună adevărul despre Dan Puric 2007-2008, care a devenit…ceea ce nu e.

Domnule Puric,

rămâneţi un vultur –  ceea ce şi sunteţi – în actorie, vă rugăm mult, vă implorăm!,

şi nu mai pozaţi în găină de gostat…în domeniul Teologiei!

Aici, ca şi în actorie, ca să fii vultur, trebuie să ştii să explici

fărâmă cu fărâmă tot ceea ce se petrece…şi nu să survolezi peste

hectare întregi de Teologie şi să crezi că asta e Teologie!

Nu, ca şi în actorie, teologul se vede în amănunt…nu în glosolalii fără fundament!

Reveniţi la matca actoriei, pentru ca să nu mai mă cred nici eu…Maia Morgenstern.

Pr. Dorin