Vă dăm cuvinte în loc de colaci!

Acum se merge cu colindul, după bolindeți! După obol, după daruri. Covrigi, mere, nuci, colăcei, eventual bani… Am sunat-o pe mamaia…și ea le dă nuci, mere și bani, că nu a apucat să ia covrigi. A fost prea frig afară…

Noi vă dăm cuvinte! Cuvinte din inima noastră…și înțeleg pe fiecare zi mai mult cât de important e faptul de …a da cuvinte oamenilor, atunci când trebuie, adică a le dărui din experiența ta.

Nu contează cine ești, câți ani ai, unde ești, ce culoare ai la piele, de unde vii…când e vorba să fii liniștit. Să te simți al cuiva. Să știi că contezi pentru cineva.

Și cuvintele te fac să contezi. Te fac să te simți aproape. Te fac să te simți viu.

Cei care au nevoie de cuvinte mai mult decât orice altceva așteaptă cuvântul care împrietenește, cuvântul care bucură, cuvântul care ocrotește.

Veniți ca să ne găsim cuvintele unii față de alții!

Veniți să simțim împreună ce binecuvântare măreață e să împarți din cuvintele tale cu un altul!

Noi vă dăm cuvintele pe care ni le rupem din suflet, din conștiință.

Cuvintele pe care le-am primit din sufletele altora și toți, deopotrivă, de la Dumnezeu.

Dumnezeu să ne binecuvinteze și să ne bucure cu iubirea Sa cea prea mare și întăritoare!

Dumnezeu să ne înfrățească cu bucuria Sa de oameni!

Dumnezeu să ne zidească într-o singură arhitectură a Bisericii Sale celei vii acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!