Cum vă văd, domnilor și doamnelor!

Mai am spus-o și o repet: la nivel online fiecare lucru e monitorizat, e ușor de știut, de depistat, de aflat. Chiar și cei care cred că pot să treacă pe sub nivelele de securitate, anonimizându-și prezența  în chip și fel, sunt detectabili. Intențiile cititorilor reali sunt evidente și pe acestea le binecuvântăm…cât și lipsa de intenție serioasă, care ne umple de dezgust. Și asist, din partea unui  anume segment de public online, la aceleași tertipuri puerile de manipulare a ratingului sau a intrărilor pe articolele noastre de vreo 3 ani de zile.

Pentru cei care cred că ne interesează ratingul sau dacă se citește sau nu se citește ceva anume dintre creațiile noastre  le spunem: că nu ne interesează! Pentru că pe cei  pe care îi interesează numai acest lucru…nu îi interesează să ne citească, pentru că ne invidiază foarte mult. Medicamentul pentru invidie: faceți și voi ceea ce vedeți că facem noi și asta…tot timpul! Așa vă va trece invidia, pentru că nu mai tăiați frunze la câini.

Sunt decepționante căutările de sine ale unora, despre care am scris sau ale altora, despre care n-am scris. Sunt decepționante pentru noi încercările tâmpite de ridicare a unui subiect, articol sau persoane la noi pe blog…când oamenii ridicați la noi pe platformă au platformă sau sunt persoane atât de publice, încât nu le trebuie prezența la noi pe platformă.

Așa cum e de necrezut pentru mine și pentru mulți, că Elena Udrea poate să nege că a fost Elena Udrea la telefon…atât de necrezut ar fi fost pentru mine faptul, dacă nu mi se întâmpla, ca membrii ai ierarhiei și ai elitei românești să vină  și să se caute la noi pe platformă…și nimeni să nu afirme explicit că dorește să fie aici…sau că a trecut pe aici vreodată.

Da, suntem deschiși colaborării, însă faceți acest pas în mod explicit!

E rușinos ca să faceți numai aluzii, eu să știu cine sunteți …și dumneavoastră să vă faceți că nu mă știți!

Da, știm cine intră și de ce!

Știm când, pentru cât timp și cum!

Știm, simțim, observăm, spre ce tărâmuri suntem împinși sau ce ni se indică că ar trebui să facem…Însă nu e frumos să ne indicați  în mod subcutanat și să credeți că ne bucurăm de această duplicitate urât mirositoare.

De aceea îndemnul meu e următorul: în loc să elimin, în mod sistematic, orice articol publicitar la adresa cuiva, care, se dovedește că nu merită atenția noastră, nu mai ne manipulați ratingul! Fără veste le vom arunca la un moment dat și nu rezolvați nimic. Prin aceste mașinațiuni ne spuneți numai ce fel de caractere de oameni sunteți…și nu că sunteți niște Sfinți.

Vă rog, deci, insist chiar: nu mai încercați să ne insinuați subiecte, persoane sau evenimente!

Dacă credeți că aveți un mesaj pentru noi: spuneți-l pe scurt!

Dacă doriți să aveți colaborări cu noi verbalizați această dorință și e un lucru rezolvabil!

Însă mi-e rușine mie de neobrăzarea dv., a celor care încercați aceste tertipuri, să ne prezentați găina cu ouă de aur…când ea e de bronz.

Mai multă decență…pentru că am înțeles cine sunteți!

Blogroll-ul nostru s-a subțiat și se subțiază continuu…tocmai pentru că am înțeles cu cine avem de-a face. Și, cum în Ortodoxia  noastră singura împăcare e părerea de rău…și recunoașterea mârlăniei, care ne țin în schismă…orice tertip pe dedesubtul blogului îmi aduce în față…nu reverență față de dv….ci doar compătimire și scârbă.

Îmi cer scuze pentru confesiune, dar e ceea ce simt!

Cititorii noștri sunt cititorii lor

Cititorii noștri sunt cititorii care citesc orice, dar și pe noi. Sunt cititori care știu ce vor. Sunt cititori care vor să fe serviți omenește, uneori și dumnezeiește, care vor să vadă inima noastră, să ne simtă vii.

De acee se duc și îi citesc și pe alții, îi citesc pe toți, pentru că știu să tragă concluzii. Sunt cititori, tocmai pentru că refuză să fie cobai. Nu le place să faci experiențe pe ei.

Cititorii noștri nu sunt prieteni de facultate plătiți să dea clicuri. Nici enoriași, cărora le-am dat bani sau le-am sugerat să ne facă rating.

Cititorii noștri nu sunt părinți, bunici, frați, surori și rude.

Nu îi plătim să ne citească, ci vin ca să ne citească.

De fapt Dumnezeu îi aduce, pentru că noi nu umblăm prin țară ca să ne vindem cărțile. Nu facem conferințe. Nici mitinguri. De fapt, noi nu umblăm nici să ne edităm cărțile și am trecut de 100 cu numărul cărților scrise, într-o viață de nici 32 de ani.

Însă știi de unde vine…imprevizibilul?! Dar toate…la timpul lor…

Cititorii noștri știu să citească, pe bune.

Au studii, au inimă, au bogăție duhovnicească, au dor după Dumnezeu și după sfințenie.

Cititorii noștri au stat însă prea mult în tăcere și ei trebuie să vorbească!

Îi rugăm să vorbească.

Îi rugăm să spună cine sunt ei și de ce ne consideră prieteni de conștiință…și cum i-a purtat Dumnezeu spre noi…și de ce nu vor să se mai îndepărteze de noi…

Pentru că simt că aici se petrec lucruri…reale. Și noi simțim că ei simt, că îi simțim…

De ce să nu trecem spre ceva și mai frumos? Spre un alt nivel, spre o altă revoluție a comunicării? De ce să nu vină cititorii noștri și să vorbească despre ei, despre cum arată, despre cum arată cei, care pot dinamiza schimbarea la față a României?

De ce să taci, când vrei să vorbești?

De ce să taci, când toată lumea tace?

De ce să nu taci, când faci binele?

Cititorii noștri sunt cititorii lor, sunt cititorii tuturor, pentru că ei știu să aleagă, pentru că nimeni nu îi forțează ce să facă.