Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [42]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

20. 40 minute. Nu am astâmpăr. Așteptarea însă e cea mai bună momeală.

*

Sunt bandajat la ambele picioare, acolo unde am rănile de la cizme.

*

Bizantinul[1] însă mă favorizează. Vrea să intre în vorbă cu mine.

*

Predica însă despre „cunoaștere” a fost slabissimă. Nu m-a făcut deloc să transpir și nici să mă emoționez. Dimpotrivă…

*

Mă oftică diletanții, cei care dau mereu din mâini și explică de mama focului orice banalitate stupidoidă.

*

Am fost dat afară din corul facultății. O, ce eliberare! Bineînțeles că am falsat

Și am trăit un sentiment de mare consternare, când Franco[2] s-a manifestat aidoma dumnezeului meu, care mă pune la punct.

*

A început să se creeze în jurul meu o mitologie stranie. Mă spionează mai mulți…iar eu mă fac, că nu văd nimic.

*

8 decembrie 1998. 20. 35. Muzeul de istorie și de artă[3]. Icoane pe lemn impozante, sabia Sfântului Constantin Brâncoveanu[4], Biblia de la București[5], acte ale lui Țepeș[6], îmbrăcămintea jupânițelor etc.

*

Am scris 4 poeme în bibliotecă. Și, deja, mă bântuie rutina.

*

În metrou, copiii cerșesc spunând Tatăl nostru. În genunchi, se roagă pentru câțiva lei.

*

Am văzut o cățea cum îți încălzea bărbatul.

O, dacă ar ști și multe dintre femei acest lucru! Bărbații au nevoie de căldură și de atenție. Fără astea nu se poate.

*

Oboseala începe să îmi joace mari feste. Pentru că se apropie examenele iar eu încep să uit, să uit masiv lucruri arhiștiute.

*

9 decembrie 1998. E 15. 20 minute. O singură nuvelă.

*

Moldovenii din an mă enervează prin modul lor de a face clică. Aici nu toți suntem români, ci unii sunt moldoveni. De parcă regiunea Moldova a României ar fi în Tanzania[7].

*

Și un alt lucru enervant la ei: că vor, cu o obstinație nebună, să vorbească dialectic (deși sună aiurea cuvintele în gura lor, aici, la București) și nu limba română standard.

*

Nu am avut niciodată tendința să vorbesc precum țăranii mei din Teleorman și nici nu mă pot mândri cu asta, pentru că limba vorbită e o chestiune de înaintare în cultură și nu un știr care crește la marginea drumului.

Ei, sărmanii țărani, vorbesc un grai anume, graiul din regiunea lor, pentru că nu sunt duși la școală și cred că aia e limba română: cea pe care ei o vorbesc la nivel regional.

Eu ce ar trebui să fac acum: să vorbesc ca un semidoct, deși am un vocabular extins și elevat?

*

De aceea nu le permit moldovenilor și nici celor din Transilvania și nici celor din Olt ca să vorbească dialectic cu mine. Ori vorbesc româna cultă, ori nu mai vorbesc.

*

Gică a stat de vorbă cu mine. O ciocolată frugală.

*

10 decembrie 1998. Primul vis al sfințeniei. După 12 noaptea: apocrife. Ceaiul Dorei abia s-a făcut.

*

Citesc Catehezele Sfântului Simeon [Noul Teolog] de la Deisis[8]. Va mai edita și alte lucrări importante.

*

Trebuie să cumpărăm Geniul creștinismului a lui Chateaubriand[9]. Zi cu soare. Cursurile sunt pe negru.

*

O cafea dulce, care m-a scârbit…dar a trebuit să o beau, pentru că nu băusem alta.

*

Nu pot să suport zahărul în cafea. E o insultă adusă tăriei cafelei.

*

Sunt și lucruri despre care trebuie să tăcem.

*

Milostenia e bucurie și bucuria e harul lui Dumnezeu.

*

Trebuie să Îl vrei pe Dumnezeu și nimic altceva.

*

Sinceritatea inimii vine din faptul de a sta de vorbă, mult, continuu, zilnic, cu Hristos Dumnezeu, rugându-L, în taina inimii, să te miluiască.

*

Noi cărți de la bibliotecă. Apocrifele [biblice] și Sfântul Ioan de Kronstadt[10]. [Salvador] Dali stă pe patul meu.

*

Adevăratele rânduri sunt cele pe care tu le simți ca neapărate.

*

A gândi despre Dumnezeu înseamnă să-ți dai seama că Tu ai absolută nevoie de El și prin El cunoști tot ceea ce îți trebuie.

*

Mila Ta, care ne umple de dorul de Tine, Dumnezeul meu, e mai mare decât orice efort al vieții noastre!

*

Fără El nici nu am fi în stare să ne mișcăm gândul spre lucruri înalte, dumnezeiești.

Vreau să citesc Viețile Sfinților noștri, însă multe dintre ele au un limbaj inactual, care mă face să nu am tragere de inimă pentru a le citi.

E nevoie de o diortosire a lor, de o aducere a lor la zi. Dar făcută de oameni Sfinți și nu de scribi ai teologiei, care doar calchiază.

*

Noua manieră de redactare a Vieților Sfinților în română trebuie să fie una genială, care să nu te jeneze, să nu ți se pară aiurea pentru tine, cel de azi, ci să îți intre de-a dreptul în inimă.

*

Fără o aducere la zi a limbii liturgice a cărților noastre de cult și a Vieților Sfinților, acestea rămân distante și reci, ele, tocmai ele, cele mai sfinte lucruri ale lumii.

*

16. 08 minute. Și, surpriză nenorocită, tocmai mie: mi s-a sistat, în mod indirect, intrarea la bibliotecă!

Cu cine să te cerți, cu pereții?! De unde să înțeleagă bibliotecarele astea de la facultate, că eu am nevoie de cărți ca de aer?!!

Motivul: orice carte cer, ea lipsește cu desăvârșire, e împrumutată sau fișa nu coincide cu realitatea de la raft.

Asta înseamnă că s-a instaurat un embargou în ceea ce mă privește, pentru că nu cred că toate cărțile care mă interesează pe mine, așa, chiar toate, au început să zboare de la Facultatea de Teologie din București?

Cine însă mi-a făcut această „binecuvântare”?!…

*

Al doilea parc era gol. Au secat lacul. Am discutat îndelung cu Dora. Îmi spală câteva rufe. Sunt plin însă de indignare. Continui Bizanțul.

*

11 decembrie 1998. Ora 8. 52 minute. Vis: degetele de la mâinile ei arătau ciudat. A fost primul meu somn lung în ultimele două luni.

*

E foarte cald în apartament la Dora, pentru că administratorul blocului (o femeie) dă căldură la maximum și când e mai cald și când e mai rece. La ea căldura e la același nivel, indiferent de temperatura de afară. Adică merge ca trenul fără oprire.

*

Dora s-a dus să cumpere pâine. Eu citesc.

*

Cartea despre Preoție a Sfântului Ioan Gură de Aur[11], urcușul pe munte al Sfântului Grigorie de Nyssa[12], poemele Sfântului Grigorie de Nazianz[13] și multe ca ele, îți dau aripi, te fac să zbori.

Sunt scrise dintr-o suflare, fără elaborări, fără supoziții. Ele se apropie de sufletul meu și de ceea ce simt eu că e natural în scriitură, indiferent dacă e religioasă sau nu.

*

Te poți sminti citind și cele mai sfinte și smerite cărți sau poți găsi răul și poți cădea în erezii cu Sfintele Daruri în mână.

*

Sfințenia nu e o himeră! Ea e bucuria întâlnirii omului cu Dumnezeu și conștientizarea continuă a acestei întâlniri.

*

Ceea ce contează e să înțeleg adevărul și nu să-i categorisesc pe oameni în buni și răi.

*

Mă umplu de orice gând pe care nu l-am gândit niciodată și care îmi suscită interesul profund.

*

12 decembrie 1998. Ora 1. 20 minute dimineața. Lângă el nu am putut să fiu rob. Luciditatea e alături de ceilalți. M-au urmărit două femei până la librărie. Voi adormi cu gândul la libertate.

*

11. 5. O zi puturoasă, pentru că m-am trezit la ora 10. Dovada: puține dureri de cap.

*

Ebraica devine tot mai interesantă pe măsură ce înțeleg tot mai multe lucruri.

*

Sunt obsedat de solfegiile și partiturile pe care le-am văzut în anticariat. Cui or fi aparținut mai înainte?!

*

Deși iubesc misterul cuvintelor, descifrabilitatea ca pasiune nu mă pasionează.

*

Am citit prea mult și n-am desenat nimic. Afară e frig mare, chiar dacă bate soarele afară. E primul sfârșit de săptămână în care rămân la București. Travaliul ăsta cu căratul mâncării de acasă mă omoară.

*

Miercuri sau joi luăm vacanță și plec acasă. Am primit 50.000 de lei de la Dora.

*

Au început să mi se schimbe visele. Sunt mult mai populate și, de multe ori, mă surprind, pentru că nu mă gândesc mai deloc la lucrurile pe care le visez.

*

Numai suferința te minunează.

*

A vrea fără a face nu vă aduce liniște. Liniștea vine muncind și suportând chinurile și supărările de tot felul.

*

13. 03 minute. Aud cum un om se îneacă… De fapt e sunetul picăturilor de apă, care se scurg în cadă.

*

Imaginația mea se prinde de orice. Tocmai de aici și verosimilul scriiturii.

*

În A. am văzut durerea, degradarea, nebunia, mila, dezgustul.

În L. am cunoscut liniștea, ocrotirea, înțelegerea, inteligența, eliberarea, posacul.

În M. am înțeles frica, demonismul, rușinea, oribilul, paranoicul, magicul.

*

Ieri, Dora, m-a sunat la telefon și m-a întâmpinat cu apelativul de Maestre. Numai că la ea nu sună fals ca la D., unde invidia e plină de dezgust.

*

14. 03 minute. Gândirea e nevăzutul în care ne afundăm. E ca o plasă de pești, care prinde pești de toate mărimile. Depinde ce păstrezi pentru tine și ce livrezi celorlalți.

*

Însă de la un moment dat înveți să nu mai arunci peste bord nicio idee, niciun sentiment, nicio durere, nicio informație…pentru că orice amănunt ne poate salva la un moment dat.

*

Fiecare piatră rațională e bună pentru Biserica lui Dumnezeu și fiecare idee își are sfințenia ei.

*

19. 13 minute. Chipul lui Nichita [Stănescu] parcă dorea să îmi spună ceva. Numai Mihail [Eminescu] avea lumânări aprinse pe mormânt și lângă cruce.

*

Cel care vede în ascuns știe rugăciunile noastre. Nimic nu este uitat de către El.

*

Sfântul Afraat Persanul[14] mi-a vorbit despre zilele lui Iona[15]: de la Cina cea de Taină până în ziua Învierii.

*

Și Dumnezeu îi descoperă fiecăruia altceva, pentru ca să se vadă nesfârșita Lui bogăție.

*

Ceea ce nu faci atunci când vrei, nu vei mai face niciodată. Am înțeles acest mare adevăr cu vârf și îndesat.

*

Uneori și pe mine mă oftică pudicitatea mea, dar ea mă salvează de multe păcate.

*

Despre Sfintele care au fost mai înainte desfrânate. Despre Optina[16]. Convorbiri la Athos[17].

*

Banii chinezului. Unde stă V. Mâine am să mă duc la A.

*

Vroiam să mă duc cu colindul dar cred că e o idee proastă. Obositoare…și riscantă. Cine știe peste cine mai dau și cu ce nebuni mă mai pot întâlni, noaptea, pe străzile Bucureștiului?!

*

Zarathustra[18] îmi vorbește de două zile.

*

Mănânc numai pâine, pentru că mi-e greu să îmi încălzesc mâncarea. Nu am liniște, loc. Singurul lucru pe care aș vrea să îl am acum e acela de a fi liber să creez și…să alerg. Să alerg prin gândurile altora și prin cuvinte.

*

Copilașii din metrou mâncau napolitane cu lămâie și se uitau la mine.

*

13 decembrie 1998. Ora 9. 25 minute. Mă duc la Patriarhie la slujbă. E o zi de duminică cu mult soare. La mine însă e frig.

*

Greșeli de exprimare la predică. Un preot și un diacon.

*

O exegeză a Sfântului Chiril [al Alexandriei][19] la Matei[20] (26.000 de lei).

*

Am făcut pe bucătarul astăzi.

*

Astăzi am sărutat cu multă bucurie Sfintele Moaște ale Sfântului Dimitrie Basarabov[21] (s-a dus ispita cu sila, cu dezgustul) și mi-am adus aminte de Sfânta Maria Egipteanca[22], care a pățit și ea, la un moment dat, acest lucru.

Pe buze simt și acum lumina sfințeniei lui. M-am cutremurat!

*

Prin cele umile Dumnezeu face minuni negrăite.

*

Cel de aseară m-a salutat din nou. Rămăsese supărat crezând că nu l-am observat.

*

Spre sfințenia Domnului trebuie să merg cu și mai mult dor decât am mers spre genialitate. Voi cere crucea ca jugul cel bun.

*

Întotdeauna se poate și mai mult și mai bine. Iar Tu, Doamne, mă vei învăța (știu asta) cele de folos, cele de sfințire și de iertare.

*

Cine fuge de durere, fuge de măreția pe care Domnul vrea să ne-o dea.

*

A treia zi cu Zarathustra. Despre Nietzsche trebuie și tăcere.

*

Nichita [Stănescu] îi spunea lui Mihail [Eminescu]: Mișu iar el spunea la toți: Bătrâne.

*

Am vorbit despre Mihai [Eminescu] aseară. Kamadeva[23]. Două sticle de vin. Civilizație. Însă am plecat, pentru că prezentatoarea avea nevoie de altceva și nu de prezentare.

*

Soarele mă face să îmi arunc mantoul de pe mine. Însă e tot frig…

*

Maica lui Dumnezeu și toți Sfinții, rugați-vă pentru mine ca să îmi dau seama de calea cea strâmtă!

*

14 decembrie 1998. A. mi-a făcut cadouri de Sfântul Nicolae. Am mâncat struguri cu N.

*

La degetul inelar simt locul unei verighete…pe care n-am purtat-o însă niciodată.

*

Extremele ne învață ce trebuie să facem în liniște.

*

Orice rău e o binecuvântare mai devreme sau mai târziu.

*

Mă las cu totul Ție, Dumnezeul meu! Du-mă unde Tu vrei.

*

Fericirea nu mă lasă să dorm.

*

Ora 11. Am un șampon care îmi mărește volumul părului și îi dă o culoare aparte. Însă asta mi-l face rebel și nu îmi place.

*

Mă îngrozește faptul că oricând îmi poate fi furat jurnalul.

*

Nu am găsit Arheologie biblică. Vreau exegeze de un firesc îmbietor. E soare. Din nou soare.

*

17. 15. M-a exasperat Vespucio[24]. Am lăsat-o la librărie și am plecat. Deasupra cântă corul.

*

E un timp lejer, pentru că toată lumea e la cor. Iar cum eu am fost exclus, am parte de timp berechet.

*

Inamicul mi-a spus: „Ești un Shakespeare pus în umbră!”. Numai că el nu a știut că umbra mea e plină de lumină.

*

Simt din nou Nașterea Domnului. Simt cum se apropie praznicul și cum mă umple.

Numai că la București praznicele sunt festiviste și nu naturale.

*

La sala 11 se va ține Concertul de Crăciun.

*

Cum mai pot fi fericiți oamenii, cu atâta nefericire și suferință în jur?!

*

15 decembrie 1998. Ora 12. 46. Nu am fost la Liturghie, pentru că m-am pregătit pentru testul de la Greacă. M-am luat cu învățatul și m-a prins studiul. Apoi mi-am dat seama că trebuia să fiu la Sfânta Liturghie.

*

Dimineață apăruse soarele. Acum e înnorat. Din nou Zarathustra. E singura carte pe care, în ultimul timp, am citit-o cu atâta atenție.

*

23. 10. Testul a fost teribilist. Fluierul din metrou. Primul colind de la ușă: doi țigănuși.

*

Individul meu însă vrea chiria cu trei săptămâni înainte + vin de la țară. Până nu vezi avariția bucureșteană în materie de stat cu chirie, nu înțelegi nimic din realitatea lui Hagi Tudose[25]. Avari până la cutremurare.

*

Nu cere, părinte profesor, ceea ce nu poți da! M-am lecuit și cu spațiul academic. Am pierdut timp angro, mi-am îndurerat inima cu unul și altul și am aflat lucruri rudimentare despre mărețiile la care eu aspir. E ca și când aș învăța tabla înmulțirii la facultate. Așa mă simt!

*

I-am cerut Marietei 20.000 de lei. Mă întâlnesc cu ea la ora 12, la chioșcul din parc. În Cișmigiu[26].

*

Muzicanta e prietena Bețivanului cum e șoarecele cu avionul. Însă stau la taclale de te minunezi. Însă cred că Bețivanul se culcă cu Grăsana, adică cu sora soției lui. Acum moartă…

*

Păianjenul avar. Când voi pleca de aici, nu mă voi mai uita nicio clipă înapoi.

*

16 decembrie 1998. 14. 30 minute. O fază de prost gust din partea Patrologului. După care a trebuit să fug să mă omor până în Cișmigiu. Greață mare. Oboseală multă.

*

A trebuit să lipsesc de la VT pentru ca să nu mai aibă ce să îmi mai zică. Mâine plec acasă. Bineînțeles că nu mă duc la concert. Intru în vacanță, că am înnebunit de atâta pierderea a timpului.

*

Trebuia să cumpăr opera Sfântului Dionisie Areopagitul (5000 de lei) și, pentru că nu am mai găsit niciun volum de la Paideia[27], am cumpărat jurnalul lui Stendhal[28].

*

Trebuie să iau și jurnalul lui Dostoievski. Habar am de ce nu l-am cumpărat până acum.

*

Nu îmi plac opiniile mioape ale majorității.

*

Orice mare scriere e o parafrază la opera lui Dumnezeu.

*

Extremele frumoase în sfințenie și artă au fost, sunt și vor fi pentru cei foarte puțini. Sunt puțini Sfinți nebuni pentru Hristos, după cum sunt puțini oamenii de geniu, care au avut o deschidere creativă enormă.

*

Eu nu mă tem de truisme, pentru că, în definitiv, suntem o sumă a lor.

*

17 decembrie 1998. E ora 5. 6 minute dimineața. M-am trezit la ora 3, pentru că m-au năpădit visele. Ciorba bunicii mele a ieșit în evidență.

*

Am discutat și cu G. de curând, adică cu poetul homosexual, care a fost impresionat de mine la un cenaclu și care tocmai mi-a spus ce orientări are.

Puțin mă interesează ce face și cu cine. Eu mă raportez la el ca și până acum: ca la un poet. S-a mirat de faptul că nu m-am îngrozit la auzul că e homosexual. De ce m-aș fi îngrozit?!

Însă, bineînțeles, că nu mă voi împăca niciodată cu această patimă, căruia el îi slujește.

*

În tramvaiul 12 (pentru că am uitat ieri să îmi iau bilet și casa nu era deschisă), am fost prins acum câteva minute fără bilet de către doi controlori și mi-au dat amendă: 75.000 de lei.

Din acest motiv, mâine trebuie să mă întorc la București, ca să plătesc amenda.

*

Citesc din jurnalul lui Stendhal, care e plin de gust. Sunt în tren.

*

Sper să am bani acasă pentru amendă. Însă, mai degrabă, cred că n-am.

*

18 decembrie 1998. Ora 8. 46 minute. Zi de pomină. Tăiem porcul și febra e în mare febră.

*

Ieri însă m-am plimbat de nu mi-am văzut capul. M-am întors la București, am plătit amenda și i-am dat lui Caracudă al meu 6 litri de vin. La ora 17 plăteam amenda…oră la care a început și concertul la facultate.

*

M-am întors în gară la Basarab, frica de hoți, singurătate cumplită…și am venit pe jos, peste câmp, de la Roșiori, cu Picu, pe care l-am găsit în gară.

Și mi-a povestit ăsta de cele două surori curve, cu cine se culcă și de ce, ce le-a făcut el, ce va face el, ce nu va face…de m-a înnebunit de cap.

Un limbaj plin de trivialități și mojicii…dar a trebuit să îl înghit și să merg!

*

A fost frig mare. În tren: o sticlă de suc, o pâine și 3 rahate. Tot ce am mâncat după ce m-am întors, a doua oară într-o zi, de la București. Când am ajuns acasă nu am mai putut să mănânc…pentru că eram sigur că vomit tot.

*

Îmi pare rău că nu îmi pot cumpăra și eu brăduț. Mi-ar trebui unul mic, ca să îmi încălzească inima.

*

Nu, nu sunt nostalgic după copilărie (pentru că fiecare vârstă își are bucuriile ei, ca și neîmplinirile ei), ci am o duioșie care nu trebuie să îi lipsească niciunei vârste!

*

A reînceput războiul în Irak[29]. Mă neliniștește acest lucru.

*

Am visat că m-am îndrăgostit de o profesoară a mea și ea de mine. Un vis foarte complex.

*

Timp de două ore am învățat pentru examene.

*

Auzită aseară: Să ai poftă la somn!

*

Azi dimineață, la televizor: „o bucată de Retezat pentru fiecare”. Se referea, desigur, la Munții Retezat[30].

*

Cadourile și Crăciunul în familia K.[afka]. Era atent până la dunga hainei și la forma nasului.

Kafka îmi place tocmai pentru răbdarea lui fenomenală de a vorbi despre tot felul de evenimente halucinante, insolite și banale în același timp.

*

Stendhal, în schimb, are grijă tot timpul să se îndrăgostească.

*

Întrebări și răspunsuri indiscrete. Sculptez în frig.

*

Satul ăsta al meu nu e interesant dar te șochează întotdeauna.

*

Oamenii se nasc foarte bine acolo unde se nasc.

*

Port în mine relieful de aici. Și gustul apei, mirosul aerului, al ierbii, al strugurilor, al merelor, al pământului reavăn după ploaie, al pământului după dezgheț…

*

15.00. Mi-a scăpat din mână sare mai multă și am sărat prea mult anumite bucăți de carne. Apoi m-am dus la doctorul veterinar ca să controleze carnea, dacă poate produce sau nu trichineloză[31].

*

Tataie stă în pat și sughite. A băut prea multă țuică, cât și vin, și de aceea cred că o să-i vină din nou rău.

*

Mai avem 746.000 de lei. Iau eu, prin amenda mea, am pierdut deja 74 de mii de lei.

*

Nu mă pot concentra prea bine, pentru că de la învățat îmi zboară mintea în o mie de părți.

*

Mai cald. Mult mai cald. O poemă și două desene.

*

Am 25 de cărți începute, la care scriu…și pe care trebuie să le termin.

*

În 1998 am creat doar 4 luni în mod masiv. 7 luni a fost pentru chinul învățării, prin care am intrat la facultate.

*

Cea mai mare bucurie e aceea, că după 16 ani am început să pictez la modul dedicat.

*

Și, după pictură, m-am bucurat că anul ăsta am sculptat în lemn și piatră (cele în piatră au fost marea încercare), dar am și creat obiecte esențialiste din tot felul de lucruri comerciale.

*

Curajul pe care îl am e dragostea, o infinită dragoste și un dor nespus de Dumnezeu.

*

La mulți ani! Cele mai frumoase lucruri rămân încă nespuse


[1] E vorba de Părintele Marin Cojoc, asistentul de la Istoria Bizanțului. A se vedea:

http://www.ziarullumina.ro/articole;639;1;13110;0;Parohia-Sapientei-din-Capitala-se-implica-in-ajutorarea-persoanelor-aflate-in-suferinta.html.

[2] E vorba despre Pr. Lect. Dr. Victor Frangulea, pe atunci asistentul de la Muzică Psaltică.

[3] A se vedea: http://museum.ici.ro/mbucur/romanian/muzeu.htm.

[4] O puteți vedea în această fotografie:

http://museum.ici.ro/mbucur/images/sabia_brincoveanu.jpg.

[5] A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biblia_de_la_Bucure%C8%99ti.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_%C8%9Aepe%C8%99.

[7] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tanzania.

[8] Idem: http://www.edituradeisis.ro/opencart/.

[9] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois-Ren%C3%A9_de_Chateaubriand.

[10] Idem: http://ioandekronstadt.wordpress.com/.

[11] Idem: http://www.ioanguradeaur.com/.

[12] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa.

[13] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul.

[14] Un podcast audio:

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/09/25/eshatologia-sfantului-afraat-persanul-audio/.

[15] Despre cum trebuie să numărăm cele trei 3 zile ale morții Domnului după Evanghelii.

[16] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Optina.

[17] Idem:

http://www.muntele-athos.ro/poze-informatii-pelerinaje/Pelerinaje.

[18] Aluzie la cartea lui Friedrich Nietzsche: Also sprach Zarathustra [1885]/ Așa grăit-a Zarathustra.

[19] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei.

[20] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Matei.

[21] Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/26/predica-la-pomenirea-sfantului-dimitrie-basarabov-27-octombrie-2010/.

[22] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca.

[23] Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Kamadeva.

[24] Idem: http://es.wikipedia.org/wiki/Am%C3%A9rico_Vespucio.

[25] Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose.

[26] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Ci%C8%99migiu.

[27] Idem: http://www.paideia.ro/.

[28] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Stendhal.

[29] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Golf.

[30] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Retezat.

[31] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Trichineloz%C4%83.

Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [41]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

24 noiembrie 1998. O zi de marți. Marieta mi-a dat milostenie, pentru sufletul lui Mitică, 40.000 de lei. Poveștile picante ale lui Balzac.

*

Lapoviță. Scriu din bibliotecă.

*

Oameni vii nu mai există?! Numai morți?!!!

*

Am cumpărat cursul de Ebraică (26.000 de lei) și m-am întâlnit cu colegul Achim (mai mic decât mine, acum crescut mare), cel care mi-a făcut cadou, la seminar, micul dicționar Englez-Român pe care îl păstrez cu bucurie. E la Craiova la facultate.

*

Părintele C. se distanțează de mine și eu slăbesc fizic tot mai mult.

*

20. 10 minute. Obosit, slăbit, dar continui cursul de Bizanț. E frig la mine. O singură zi fără foc mi-a geruit pereții. Am mâncat ușor și mă simt bine la stomac. Nu vreau să îmi rad mica barbă pe care o am.

*

A fost o aglomerație nebună în 232. Un liceean a leșinat.

*

S-a dat mare la mine unul, care a făcut Institutul de Arte Frumoase dar care nu părea deloc inițiat în viețile marilor pictori ai lumii. După ce m-am despărțit de el, am desenat un copac ca să îmi treacă nervii.

*

Doream să iau hârtie sau un carton albit, dar am păstrat banii. Mai am 90.000 de lei și vreau să fiu cât se poate de econom cu ei. Mă îngrozește chiria pentru lunile viitoare. De unde?!, mă întreb în fiecare zi.

*

23 fără 5. O viziune puternică m-a străfulgerat. Citeam Sfântul Isaac Sirul și am avut o vedere înspăimântătoare. Toată puterea sfințeniei mi s-a pus pe umerii mei. Am simțit muntele, muntele înalt al îndumnezeirii și am început să tremur.

Tremur și acum și nu știu de ce Dumnezeu mi-a dat să îl văd. Acum știu în ce întuneric sunt, Dumnezeul meu, și în ce rătăcire!

*

Bucuria acestei viziuni mă îndatorează veșnic. O, Doamne, Sfinții Tăi sunt atât de plini de lumină și eu atât de slab! Nu mai pot să mă văd decât în Iad, în cel mai adânc Iad.

*

Dumnezeu mi-a descoperit o taină adâncă. Îți mulțumesc, Doamne! Și mă înspăimânt și tremur în continuare.

*

25 noiembrie 1998. Ora 14. 35 minute. Pictura în ulei care mă interesa era foarte neglijent pictată pe pânză. Abia am mâncat două plăcinte super calde.

PS Teodosie a condus slujba la hramul de la Sfânta Ecaterina însă eu n-am fost. Când am ajuns, Biserica era arhiplină și n-am putut să mai intru.

*

Fanfara militară și trupele aliniate mi-au dat un sentiment măreț de patriotism. Parcă eram gata să plec pe front!

*

O domnișoară blondă, pe care am întâlnit-o în tren prima dată, mi-a tăiat calea a treia oară de atunci până acum. Era cu cineva de la noi de la facultate.

*

Ceormoleașca[1] de afară îmi intră în cizme. Oboseala mă împinge la fund. Uneori îmi vine să țip de atâta greutate interioară. Nu mai am răbdare. Mii de chipuri mă bântuie…încât nu aș mai vrea să văd oameni. Sebastian m-a provocat dar nu ține.

*

26 noiembrie 1998. Ora 7. 12 dimineața. Visul. Eram pe o mare corabie, care se transformă într-o mare casă. O nuntă și o mireasă care mânca mici. Mulți invitați. Casa se transformă în metrou.

Apoi metroul devine o gură de pădure…și noapte. Am vrut să trec un râu dar am văzut un lemn care plutea pe râu. Am vrut să îl scot din apă…dar apele râului s-au retras. Lemnul a ajuns la mal și, luându-l în brațe, mi-am dat seama că e mult mai ușor decât credeam.

Trei câini, pe care îi vedeam ca prin ceață, doreau să mă mănânce. Unuia i-am prins botul cu palmele pentru puțin timp.

Apoi am fost într-o Biserică. Din care am ieșit, fără ca cineva să mă bage în seamă.

*

Calea cea strâmtă și cu chinuri, Dumnezeul meu! Nimic nu e mai înțelept ca ea și Sfinții au iubit-o mult. Îndeamnă-mă la amintirea păcatelor mele și la post. Acestea două mă fac treaz și îmi pregătesc rugăciunea.

*

13. 15 minute. Din nou PS Calinic[2] m-a străfulgerat cu declarațiile lui. A făcut slujbă pentru alungarea răului și ne-a amintit că suntem temple ale Duhului Sfânt.

*

Tânărul înalt de la Galați[3] mi-a promis niște cărți pe care eu nu le am. Mentorul său spiritual are în jur de 40 de ani și pe el îl crede un adevărat părinte.

*

Timpul e mai călduț dar îmbulzeala din mașină e aceeași.

*

Merg încet și sprijinindu-mă de cuvintele Domnului. Dulceața sufletească pe care o simt în inimă iradiază în tot trupul meu. Pentru că bune și drepte sunt cuvintele Domnului și de am sta să cugetăm la ele nu am mai dormi deloc.

*

Am desenat vreo patru persoane astăzi.

*

27 noiembrie 1998. Ora 7 și 8 minute. Mă simt mai bine. E vineri și am doar două cursuri. Plec acasă. Trebuie să îmi păzesc inima. Ieri: elicopterele.

*

28 noiembrie 1998. E sâmbătă noaptea și mă simt liniștit. Am pictat și m-am rugat Domnului. Am făcut un tablou mare și două mititele și am terminat o carte a Sfântului Ignatie Briancianinov[4].

Voi citi din Cuvintele despre nevoință ale Sfântului Isaac Sirul și apoi mă voi pune în pat slăvind puterea lui Dumnezeu.

*

Amintirea Iadului alungă orice plictis. „Cu frică și cu cutremur” reprezintă mântuirea noastră, grija de mântuirea noastră. Mândria și părerea de sine mă bântuie. Liniștea Domnului e însă în inima mea.

*

Încep să îmi dau seama că nu mai sunt bun pentru artă. Amintirea păcatelor mele mă cuprinde și rugăciunea pentru ele. Nu știu ce voi face de aici încolo.

*

Doamne, Tu știi ce e mai bine să fac!

*

Valentin II mi-a promis și el cărți. Mâine mă duc la Biserică și luni voi face cerul. Pregătirile pentru ziua României sunt în toi. Frații Karamazov: filmul secolului.

*

Florin Piersic, în mod vizibil, se pierde alături de actorii mici.

*

Câinele doarme pe scară. I-a pus mamaia un sac. I s-a zburlit părul și pare mai gras decât este. S-a făcut și mai frig și mă simt slăbit. Mâine voi încerca să mănânc mai mult.

*

Uneori îmi simt viața fugindu-mi de sub picioare. E un sentiment depersonalizant.

*

Am venit aseară peste câmp. Se mai ia lumina la Scrioaștea din cauza vremii și trebuie să folosesc lumânări. Bate vântul. Cred că e aproape 24.

*

Doamne, miluiește-i pe cei goi, pe cei necăjiți, pe cei în ispite și în neliniști! Pe vii și pe morți îi miluiește. Pentru rugăciunile întregii lumi, miluiește, Dumnezeul meu, și sufletul meu cel necurat!

*

29 noiembrie 1998. E ora nouă dimineața…și a început să ningă lin și liniștitor. Am uitat ce am visat.

*

Lui tataie i s-au umflat mâinile și au început să-i supureze. Nu mai are circulația bună. Și, cu toate astea, se chinuie, pe scăunel, și curăță la porumbi cu mâna. Beau un ceai de lămâie.

*

Mi-am adus aminte visul: o gară. Am întâlnit oameni necunoscuți într-un tren.

*

Seara. Am început primul tablou de concepție și nu l-am putut termina. Am cântat la Biserică cu John și cu părintele Cătălin. Mă simt bine. Nu vreau însă să fiu comparat cu Picasso și Chagall.

*

30 noiembrie 1998. Am terminat tabloul: Visul unei nopți de iarnă. E primul meu tablou cu multe personaje.

*

Liniște. Fără ninsoare. Aud păsările afară și oameni trecând pe la poartă…

*

Să nu intri la nuntă cu haina murdară! Doamne, miluiește sufletul meu! Sfântul Simeon [Noul Teolog] a avut prima vedere a luminii la 20 de ani.

*

Citesc din Sfântul Isaac Sirul. Pagina 151. Am să mai rescriu.

*

2 decembrie 1998. Cap. 15. Herma. Sunt așteptat să vorbesc despre cer la Sfântul Vasile.

*

Jurnalele intelectualiste îmi produc greață. Pentru că nu mai mă pot minții farsorii cu dureri imaginare.

*

După ce am citit articolul despre cer la seminar, am fost făcut, din senin și fără explicații: ereziarh.  Asistentul și-a notat „lucruri umoristice” din perorația mea. Habar am unde a învățat ăsta că așa se face teologie.

*

Am fost cu Dora la biblioteca de la [Facultatea de] Litere. Trakl[5] (3 cărți), Gorki[6], Cehov, Esenin. Mi-a dăruit pentru a doua oară poemele Sfântului Efrem Sirul[7]. Primul volum primit i l-am dat Fericitului Ilie.

*

Pe El Greco[8], Vermeer și Gauguin + 47.000 de lei. Un adevărat cadou de Crăciun.

*

Au apărut pe piață Catehezele Sfântului Simeon [Noul Teolog] traduse de părintele Ică jr. și sunt 38.000 de lei.

*

Și trebuie să dau anunț în ziar pentru ca să anulez legimitația de student pierdută, pentru că altfel nu îmi face alta.

*

Beau un ceai de mușețel și mă simt bine. Biletul de mașină și zâmbetul secretarei.

*

3 decembrie 1998. O, mă plictisește și mă dezgustă puținătatea inimii! S-a chinuit 4 ore ca să îi dea un telefon de 3 minute prietenei lui…pe care, de fapt, nici n-o iubește.

*

Anunțul la ziar a costat 3500 de lei. Sper ca mâine să ridic noua legitimație.

*

A murit Părintele Cleopa[9] [Ilie]. S-a arborat la facultate steagul negru. Era duhovnicul Prea Fericitului Teoctist[10]. Cred că pelerinajul o să fie uluitor.

*

Dora și Ioana se duc duminică la Biserica Luterană pentru un concert de orgă.

*

E 21. 15. Joi. M-a fascinat sinceritatea unei fetițe, care mi-a cerut bani.

*

4 decembrie 1998. 15. 30. Sfântul Niceta de Remesiana. [Cătălin] Păunescu a citit prima lucrare.

*

17. 45. Urăsc competiția. Nu îmi place să mă întrec cu nimeni decât cu mine însumi.

*

Când cânt aici la Biserică, îmi obosește parcă sufletul. Nu mă simt în largul meu, pentru că știu că nimeni nu se gândește la din ce inimă cânți ci la cum cânți, la execuția melodică.

*

Poleiul, artificialitatea în gesturi și cuvinte sunt minciuni, lucruri bolnave.

*

Îmi place cel de IBU[11] pentru că o spune pe aia dreaptă. După spusele lui, Catedrala neamului va fi un colos.

*

Examenele s-au fixat deja.

*

20. 37 minute. M-am liniștit. Vítězslav Nezval[12]: un geniu cehoslovac.

*

Marele polei de afară, pe care am luat deja o căzătură.

*

M-a fixat o excentrică în metrou (la nebuni le plac unicitățile) și a coborât după mine la Eroii Revoluției. Avea buze roșii, mâini lungi și bărbătești și un mers de barză.

*

Îmi fac bagajul. Mâine plec acasă la ora 7. Mi-am luat noua legitimație. Odată cu ea am scăpat de biletele integrale de la tren.

*

5 decembrie 1998. Obosit. În trenul de dimineață. Am visat, pentru prima dată, o femeie care nu mă dorea.

*

Poezia merită să fie mare și unică.

*

Am început să apropii cărțile de ochi când sunt obosit. Poleiul continuă. Mă interesează ce crede un orb despre ceea ce nu vede.

*

Mi se ușurează povara tinereții.

*

Uitându-mă în urmă nu mă mai pot regăsi. Parcă nu am existat niciodată. Am uitat cum gândeam, ce făceam, ce mâncam, ce credeam.

*

Nu mă mai sperie graba vieții, ci mă las dus de ea.

*

De la geamul trenului văd câmpuri pline de zăpadă. Îmi dau sentimentul liniștii și niciodată al curăției.

*

Mi-au înghețat gambele și îmi degeră. În curând voi fi acasă și voi mulțumi Domnului.

*

Seară. Hristosul din icoana mea are o altă privire. E una plină de milă, care mă înspăimântă. De fapt e ceea ce îmi trebuie: mila Lui preafrumoasă.

*

Am sculptat în ciuda nervilor și a uneltelor mele proaste, care nu mă ajută prea mult…dar îmi fac treaba cu ele.

*

Înălțimea Sfântului Simeon [Noul Teolog] m-a făcut să văd și mai sus. Suferințele și neînțelegerea lui de către oameni îmi măresc drama.

*

Am transcris o nuvelă jumate și n-am mai putut. Mă voi odihni, pentru că sunt foarte obosit.

*

6 decembrie 1998. De Sfântul Nicolae a început să ningă. Un ceai cald. Am primit două perechi de ciorapi de la mamaia, pe care i-am încălțat imediat. E tare frig la mine. Mă duc la slujbă.

*

Profesoara Ileana [Cojocaru] m-a pupat și mi-a urat tot binele din lume. M-a bucurat gestul ei.

*

Florina mi-a dat salată gata pregătită.

*

A încetat fulguiala și ghețușul a început să piară. Cățelul meu m-a primit bine. E mai cald în comparație cu de dimineață. Un cer închis.

*

7 decembrie 1998. Mamaia a căzut, când m-a dus la gară cu gențile, și i s-a umflat mâna. Tocmai la scări, la urcatul spre liniile ferate.

I-am cerut lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pe mine în locul ei și El a făcut-o. Am două răni la picioare, pentru că mi-am uitat banii acasă și am venit pe jos de la facultate.

Doamne, iartă-mă că Ți-am cerut acest lucru! Sunt prea mic pentru ca să car legăturile și sarcinile altora.

*

Beau cafeaua…și mi-am făcut mai multă, pentru ca să nu mai fac cu țârâita. Am zece examene în prima sesiune: 4 scrise și 6 orale.

*

În vechime, românii pășteau oi, capre, vaci etc. Acum, în parc, urmașii lor, domni și doamne, ies la păscut…cu câinii.

*

Orașele românești sunt niște sate deformate, cu gust puturos și cu suspansuri.

*

Cel mai enervant la examenele de la facultate e că ți se cere în trei minute ceea ce ei ți-au predat în câteva luni. Mi se pare ridicol.

*

Observ că mulți dintre noi au pierdut sensul adânc al vieții, modul de a fi capabili de fapte mari și minunate. Iar cei care îl regăsesc sunt fericiți.

*

Am să scriu muzică! După pictură și sculptură, încep și muzica. Vreau să fac și colaje și voi face. Vreau să citesc, să memorez, să încerc să simt viețile Sfinților. Voi căuta mereu, mereu, mereu…


[1] Zăpada murdară, spre topire, de pe străzi și trotuare.

[2] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Calinic_Argatu.

[3] E vorba de Protos. Maxim Vlad, pe atunci Marian Vlad, colegul meu de an la facultate. A se vedea: http://www.youtube.com/watch?v=3pZ6LO-pvPs.

[4] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov.

[5] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Maxim_Gorki.

[7] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Efrem_Sirul.

[8] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/El_Greco.

[9] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cleopa_Ilie.

[10] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u.

[11] Părintele Profesor Adrian Gabor:

http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=25:pr-prof-dr-adrian-gabor&option=com_content&Itemid=273.

[12] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/V%C3%ADt%C4%9Bzslav_Nezval.

Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [40]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

12 noiembrie 1998. Ora 1. 15 dimineața. Jurnalul lui Strindberg mi-a atins sufletul. Am să adorm rugându-mă.

*

7. 20. Am visat ceva rău, dar nu mai țin minte ce. E frig. Zi de joi. Și aștept să mi se încălzească ciorba pe aragaz. De ce nu pot să zbor până acolo unde vreau?

*

11. 20. Am făcut numai Practică liturgică. Și a plouat din nou…Însă am să pictez pâinea de 1300 de lei pe care abia am cumpărat-o.

*

Mâine am un curs de la 10 și restul pauză. Greva a paralizat totul. Diseară mă duc la A.

*

11. 45. Amănuntul în desen. Orice desen e o povară a atenției.

*

Seriozitatea constantă e succesul genialității.

*

14. 40. Am terminat cu jurnalul lui Strindberg și acum sunt la a doua parte a scrisorilor lui Vincent [van Gogh]. Și lectura și ceaiul băut m-au moleșit.

*

Deși soba e caldă, mie mi-e frig. Sentimentele îmi sunt înfrigurate.

*

Mănânc puțin. Nu mai am nici 10.000  de lei de mâncare și transport. Trebuie să împrumut. Și bătăile ceasului mă exasperează…

*

Desenele de azi sunt foarte diferite de tot ceea ce am făcut până acum. Am început să intuiesc adevărul desenului și să îmi găsesc răbdare și să mă concentrez.

*

Amănuntele desenului mă duc la întreg. Până acum credeam invers: că întregul mă duce la amănunte.

*

Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate darurile Tale, pe care le reverși în mine!

*

16.00. De o jumătate de oră m-au apucat frigurile și mai rău și mintea îmi e foarte obosită și am tendința să aiurez. Citesc însă, cu mari eforturi, Sfântul Simeon [Noul Teolog] și în fața sa îmi vine să intru în pământ. El e prea minunat, pe când eu nu sunt vrednic de numele de ortodox.

*

Visele lui Swedenborg mi-au făcut rău cu aerul lor protestant. Protestanții au distrus aerul, frumusețea, cuvioșia universului nostru, după exemplul  catolicilor.

*

16. 20. Harul dumnezeiesc a coborât în mine și mi-a făcut mintea unitară. Însă eu nu știu să păstrez această mare taină și bucurie și frumusețe.

*

O, Doamne, eliberează-mă de patimile mele și mă iartă!

*

20. 55. D. și A. m-au primit bine și mi-au dat de toate. Nu îi credeam în stare de atâta bunăvoință.

*

Sunt două grade afară și burnițează. Liniștea harului mă umple. O, Doamne, condu viața mea acolo unde Tu vrei!

*

Am înțeles de ce se smeresc Sfinții lui Dumnezeu și de ce nu mai vor să dea sfaturi sau să spună lucruri prea multe despre experiențele lor dumnezeiești. Harul lui Dumnezeu m-a învățat această taină.

*

Văd în mine multe păcate și niciun lucru bun. O adâncă luare aminte. Când cred însă că am ajuns undeva, pierd totul. Cel nevinovat nu caută nimic și se supune Lui.

*

O, Doamne, lasă-mă să îmi văd păcatele și să mi le plâng cu lacrimi multe și prin ele să îmi spăl sufletul! Nu mă mai suport în halul în care sunt. Lasă-mă să mă pocăiesc cu totul, pe deplin, pentru ca să mă pot smeri după marea Ta milostivire!

*

Încep să mă integrez și să îmi formez un sistem de repere. Va fi bine până la urmă.

*

Ard tămâie într-o lingură…și mă bucur de mirosul ei. Pentru că gazele din sobă, cu care încălzesc soba, au ceva în ele, câteodată, care mă face să amețesc.

*

Mă culc la 10. Mâine trebuie să fiu la Botez.

*

În scaunul Spovedaniei se pune la cale viitorul și veșnicia.

*

Mă îmbolnăvește suferința pe care o trăiește acum Fericitul Ilie [văzătorul de Dumnezeu].

*

Momentele mari mă prind întotdeauna nepregătit.

*

Al 15-lea caiet manuscriptic are un motou care îmi aparține: „Cei care au răbdare vor ști să minuneze prin forța lor”.

*

13 noiembrie 1998. Ora 8.00. M-am trezit obosit, pentru că visele m-au alergat toată noaptea.

*

Aici, în chilia mea de la etajul 1, mă simt departe de lume, însingurat. Aici e multă liniște și fac multă muncă, iar când ies afară dau numai peste dezordine, peste neorânduială. Aici cerul coboară la mine, în inima mea.

*

Mă simt bine pentru că Dumnezeul meu mă cercetează. În fiecare cuvânt al lui Hristos văd umilința și dăruirea supremă.

*

Cel mai mare dar e să trăiești în harul lui Dumnezeu.

*

Mă duc la facultate numai pentru IBU. Apoi mă întorc.

*

13. 58. Nu am făcut cursul. La întoarcere am desenat în parc, deși îmi era frig și foame. Sunt răcit cobză. Frunze moarte. Și pâinea miroase foarte bine.

*

Am găsit jurnalul lui Kafka (42.000 de lei).

*

Deși mi-e frig, îmi vine să desenez tot ce văd. Am nevoie de detalii, de detalii surprinse la fața locului.

*

Nici nu îmi dau seama câte progrese face Dumnezeu cu mine în tot ceea ce fac.

*

Când o să ajung la luciditatea și la măreția culorii lui Dali, care este amețitoare?

*

Dali picta pe pânză foarte mare. Eu nu am încercat niciodată asta.

*

O soră înaltă a promis că mă va duce la Plumbuita la atelierul lor de pictură bisericească. Ei fac icoane. Și au nevoie de modele. M-am oferit spre a-i fi model.

*

Am început partea a doua din Confesiuni lirice.

*

Yeats[1] spunea că mori bătrân ca o nălucă dacă ești poet.

*

Trebuie să-i pictăm și pe muncitorii de la salubrizare. Trebuie să stăm în frig și ploaie și să ne urmăm arta. Altfel vom fi vechi și nefolositori pentru cei care vin după noi.

*

22. 45 minute. Am vizitat galeriile de la Dominus și Apollo. Ca vânzător de arta mi-au plăcut prețurile nu și ca cel care aș fi pus în situația să cumpăr artă. Am venit cu o minte stimulată de exponatele pe care le-am privit.

*

I-am pictat de două ori mâinile și odată inelul G.

*

De ce o femeie vrea să se sinucidă, dacă se urăște pe sine? E un motiv destul de temeinic pentru o asemenea nerozie?

*

M-am închinat la Sfântul Antim la Sfintele Moaște. Liniștea era desăvârșită în Biserică.

*

Câinii care se iau după noi prin oraș…

*

Mă duc la Botezul micuțului Adrian.

*

M-am privit în oglindă: cu ochiul stâng râd și cu cel drept plâng.

*

Cel mai mult cred că astăzi, din România, lipsește măreția. Măreția gândurilor și a vieții.

*

14 noiembrie 1998. 9. 33. Sâmbătă…și am măseaua umflată. Am visat că eram un câine alb și…alergam. Am fost introdus într-o încăpere de sticlă, împreună cu alții.

*

Peste două ore mă duc la Sfântul Gheorghe Vechi. Iau 4 cărți manuscrise la mine ca să i le arăt părintelui Ion Buga. Nu mă aștept însă ca să înțeleagă mare lucru din arta mea.

*

7 și ceva. Botezul…și părintele Claudiu mi-a dat 10.000 și m-a invitat acasă, la masă. Părintele Ion Buga a fost în centrul atenției, invitatul de onoare…și acum îmi pare rău că i-am dat manuscrisele, pentru că presimt că o să ne contrăm pe marginea recenziei la ele. Mă doare stomacul pentru că am mâncat prea mult.

*

22. 15. Mă doare inima, pentru că efluvii de sentimente coboară în mine. Îmi citește manuscrisele?

Acum mi s-a făcut iarăși foame, dar nu mai vreau să mănânc. Mă voi trezi la ora 5 dimineață, pentru ca să plec la gară.

*

15 noiembrie 1998. 7. 25. Sunt în personalul de 6. 35. Deși am pus ceasul să sune la 5, m-am trezit la 4. 25. Somn cu obsesii. O nuntă cu invitați excentrici.

*

Sunt obosit dar o bucurie mare mă împinge înainte. Sper să fie cald acasă.

*

12. 00. Discuții pe seama banilor. Iau de acasă 750.000 de lei (gazdă + încălțăminte de iarnă + bani   de buzunar). Marieta vrea să mă ajute.

*

16 noiembrie 1998. 20. 20 minute. Zi obositoare. M-am trezit la ora două azi de dimineață și nu m-am culcat nici până acum.

*

Mâine trebuie să iau manuscrisele. A fost și este frig. Bate vântul. Am primit 30.000 de la Dora. Vinul alb de la părintele Claudiu a fost foarte bun. Mamaia m-a adus cu gențile până la gară, înfruntând, cu stoicism, toate noroaiele din cale.

*

Am sentimentul neputinței acum: nu pot schimba nimic în mine și nici în alții. Însă nu îmi place deloc acest sentiment enervant.

*

17 noiembrie 1998. Un vis șocant și interesant în același timp. Anca se roagă pentru sufletul ei și e urmărită. Mai mulți profesori vin și se îmbată la mine acasă. Niște oameni necunoscuți mă vizitează și vor să afle mai multe lucruri despre mine.

Văd cum se lățește propria-mi casă, fără ca nimic să se fărâme. Se rotește și casa și pământul. Bunicii mei sunt înspăimântați. Gazele de la aragaz amenință cu o explozie.

Eram uluit că se mișcă casa cu mine.

O femeie a venit și mi-a vorbit frumos.

*

18 noiembrie 1998. 9. 05 minute. Sunt la Sfânta Ecaterina și stau jos, în fața unei icoane și soarele mi se proiectează în față din geamul facultății.

*

Slujbă arhierească. Însă unde sunt cei care plâng de prea multă sfințenie?!

*

Cei care merg după Dumnezeu nu pot concepe nimic în afară de dragostea Lui. Cei care pot împăca pământul cu cerul nu vor să învețe pe nimeni nimic. Ei nu mai știu nimic…

*

Am nevoie de lumină, de mărirea lui Dumnezeu și de golătate de patimi. Suntem la sfințirea Cinstitelor Daruri.

*

20. 50 minute. Am chiulit pentru prima dată în viața mea de student: de la Latină și Greacă. Ultimele două cursuri. Nu mai puteam să fac față foamei…și trebuia să stau până la ora 20 la școală.

*

Însă, în timp ce mâncam, a venit cineva și m-a dus în căminul Pallady, într-o cameră, unde, pentru vreo două-trei ore am făcut un cenaclu literar.

Prezenți: un profesor de Latină, un pictor, un viitorul model și eu. Am citit din scrierile mele, am fost lăudat pentru asta, s-au discutat citirile.

*

Părintele Ion Buga mi-a returnat manuscrisele și m-a lăudat pentru scrisul meu și m-a îndemnat spre mai bine.

*

Însă, la ieșire, portărița căminului mi-a spus că mi-a pierdut legimitația de student. Și abia o primisem! Trebuie să mă ploconesc și să mă scuz acum pe la secretariat pentru alta.

*

Observ cu stupoare: oamenilor le place să fie mințiți! De unde atâta îndobitocire recentă în nația română?

*

18 noiembrie 1998. 17. 40 minute. O zi care a trecut repede. În modul în care ne-a predat, fără să se uite la public, n-am prea înțeles mare lucru din cursul de Ebraică.

*

La Vechiul Testament, la seminar, am avut iarăși discuții brutale (fără voia mea) pe marginea textului Sfântului Vasile [cel Mare]. L-am redus la tăcere…

Fapt pentru care, crezând că e o răzbunare la adresa mea, asistentul mi-a dat un articol despre cer în viziunea Sfântului Vasile.

*

I-am plătit găzdoiului meu pe luna decembrie.

*

Până pe 20 decembrie scriu și citesc ce îmi place. După aceea voi învăța petru prima sesiune.

*

Ordinea în care voi face articolele pentru seminarii: Patrologie, Bizanț și IBOR.

*

Scrisorile lui Vincent și ce se mai poate. Noapte liniștită!

*

19 noiembrie 1998. Ora 7. 06 minute. Am visat două femei de o frumusețe desăvârșită ambele îmbrăcate în veșminte de diacon.

*

Am barba mare, mi-e foame, afară e brumă și frig. În cameră e frig și febrilitate.

*

Voi mânca în fugă și voi pleca la cursuri. Am Engleză și IBOR.

*

13. 29 minute. Bucătăreasa mea e în cură de slăbire. Am făcut trei desene în stilou și nu mai am avut foaie pentru un câine aproape putrezit, pe care l-am găsit în parc. Cum însă acum e frig…nu mirosea deloc a cadavru…și puteam să îl desenez și pe el…dacă mai aveam foaie.

*

Răbdare, muncă, rugăciune, încredere în viitor: astea îmi vor aduce evidența.

*

Până diseară, citesc. Vreau să rămân viu și să simt nemurirea cu cea mai lucidă minte.

*

16. 10 minute. Picturile mele redau adevăratele forme, cele care nu se văd. Sfântul Simeon [Noul Teolog] e iubirea mea. Îl citesc pe Ingres[2].

*

20 noiembrie 1998. Ora 11. 30. Viața Sfântului Constantin cel Mare, afară ninge și un manuscris al meu e citit de V.

*

12. 55 minute. Trebuie să mă îmbrac în mantou de aici încolo. O, dacă aș avea și eu la îndemână cărțile profesorilor mei!…

*

Am desenat câinele mort din parc, chiar dacă mi-au înghețat mâinile rău de tot. L-am desenat…acasă la el.

*

Am de citit Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Paisie Velicikovski (două) și Balzac.

*

Mă duc la gară. Voi plăti prețul integral pentru că nu mai am legitimație de student…chiar dacă sunt student.

*

21 noiembrie 1998. Ora 9. 45 minute. A nins toată noaptea și îmi intră tot bocancul în zăpadă. Aseară n-am avut lumină (din cauza zăpezii care a rupt firele), dar acum am și lumină și căldură. Nu pot să merg la Vecernie.

*

Întotdeauna m-a liniștit zăpada…deși nu suport prea bine frigul iernii. Natura e cea care mă impresionează și mă calmează.

*

Scrisoarea părintelui Valentin m-a lăsat rece. Nu știu de ce dorește să mă mintă cu obstinație.

*

Mi-am luat pulovăr și mânuși (170.000 de lei).

*

Durerea care îți zâmbește este durerea care-ți face bine.

*

Trebuie să scriu despre cer și să aranjez unele cărți. Plec cu 16.

*

15.00. În mantoul meu în care pot să respir, cizme, blugi, căciulă și fular. Nu mă prea reprezintă toate…dar nu am altele. Sunt în sala de așteptare.

*

Pe 23 tăiem porcul. Voi face revelionul acasă. Ninge în continuare…

*

Mamaia a comparat niște păsărele mici și zglobii, care zburau pe afară, cu dumicații. O comparație extrem de poetică.

*

22 noiembrie 1998. Ora 7. 10 minute. În chilia mea e frig. Mănânc gogoși reci. Trebuie să merg la Biserică. Mă simt însă toropit de oboseală, slăbit.

*

Singura mea portiță de scăpare: Hristos! Doar El mă alină în singurătatea mea.

*

Am visat două incendii. Am stat de vorbă cu un bărbat și lui i-am vorbit despre un adevăr dogmatic. De ce foc, când zăpada mă bântuie în aceste zile?!

*

14. 10. M-am simțit bine cu Otomega la strană. Episcopul în roșu a fost din nou prezent. Father B. m-a ajutat cu „sfaturi duhovnicești”, adică cu ceva de care el are nevoie.

*

Lupta cu Dali. Frig și multă zăpadă. 30 de pagini la Bizanț. Un curs la Engleză. Lucru la cer și la câteva cărți.

*

16. 50 minute. M-a impresionat cortegiul mortuar al Sfântului Constantin cel Mare, după cum m-a impresionat și martirajul celui care dorea să fie mâncat de lei, pentru ca să primească Cerul[3].

*

Sfinții mor pentru ca să cutremure lumea. Sfârșitul lor e înspăimântăror, plin de lumină și de cutremurare sfântă.

*

Trecerea Sfinților la viața veșnică e o nouă palmă adusă necurăției.

*

Simt cum îmi bate inima și mă cutremur. E ca și cum aș fi acolo…

*

Să gust din zaț pentru Tine! Numai Tu mă poți înțelege. Numai Tu poți înțelege ceea ce nimeni nu poate înțelege. Alături de Tine va fi inima mea și Tu vei auzi mereu inima mea răstignită pentru Tine.

*

22. 15 minute. Știu, Doamne, fac încă lucruri pe jumătate! Nu mă dau cu totul Ție. Și asta pentru că nu Te iubesc după cum mă iubești Tu.

*

A lupta cu tine înseamnă a te învinge cu toate armele pe care le ai la dispoziție.

*

Voi adormi, mulțumind și rugându-mă Domnului. Noapte bună, iubiților! Rugați-vă pentru sufletul meu cel neîngrijit!

*

23 noiembrie 1998. 7. 26 minute. Am mâncat mâncare de cartofi și am băut două pahare de vin.

*

Postul e cel mai bun mijloc de a-mi înfrunta patima desfrânării și mânia.

*

Nu mai ninge dar e frig. O zi de luni. Și nu îmi mai vine să mai plec nicăieri din cauza oboselii. N-am încotro însă. Doamne, al Tău sunt și Ție m-am dăruit. Facă-se voia Ta cu mine și mă iartă!

*

10. 15 minute. V. s-a îndrăgostit de mine numai din aceea că mi-a citit o carte. E ceva…

*

13. 05 minute. Cel mai mult mă enervează faptul, că anul meu, colegii mei, par o masă compactă, care nu scoate pe gură nimic special.

Și tot la fel de enervant este predatul profesorilor în masă și în fugă, fără atenție la detalii.

Uneori mă plictisește la culme ritmul dormitant al cursurilor și de aceea foile mele sunt tapetate cu desenuțe.

Dar pentru examene volumul de învățare e imens.

*

Aici nimeni nu te uită…deși toți par să facă abstracție de tine.

*


[1] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/William_Butler_Yeats.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres.

[3] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Teoforul.

Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [39]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

31 octombrie 1998. Ora 9.00. Am visat stiletul de lemn.

*

Consider scrisoarea o parte din sufletul meu. Pentru mine confesiunea ei e ceva sacru.

*

O zi înnorată dar calmă. Cât de așteptat sunt acasă?

*

Ora 13.00. Fredonez tot felul de arii când sunt singur. Mă eliberez de presiunea interioară prin cântec. Cântece neduse niciodată până la capăt…

*

Îl citesc pe Balzac și credința lui în puritate mă umple și pe mine. Ne facem un bine reciproc.

*

E seară. Sunt lângă Patriarhie. Nu am putut săruta trupul Sfântului Dimitrie Basarabov. Ceva m-a oprit. Mi s-a făcut silă deodată, fără să vreau…ca atunci când i-am văzut picioarele părintelui Nicolae. O să rămân totuși la Vecernie

*

Anunțurile erotice sunt nelipsite din ziare și din programele TV de după miezul nopții. Inflație de desfrânare…care aduce bani mulți.

*

Slăbiciunea feminină: din prea multă melancolie și încântare.

*

O tăcere exasperantă…și cei câțiva, care, crezând că sunt interesanți dacă sunt proști…îmi spun: Maestre! La modul ironic…

*

Am învățat trei cursuri. Eram singurul călător prin parc astăzi dimineață. Câinii și mizeria de aici, paradoxal, mă fac să mă simt bine.

*

Țipetele înalte ale femeilor sunt exasperante pentru timpanul meu foarte fin.

*

Ce ne-ar spune câinii…dacă ar putea să vorbească?!

*

Nu îmi plac jumătățile de măsură. Mă enervează repetițiile sterile. La fel: refuzurile.

*

Cine se roagă pentru mine în fiecare zi?

*

Grija banilor îmi ia libertatea și liniștea.

*

Picioarele împachetate în ciorapi transparenți…

*

Cum să tai cu foarfeca un măr.

*

23 fără 25. Până acum am vorbit cu Balzac. Am trecut pe lângă templul evreiesc…și portarul mi-a stat împotrivă.

*

1 noiembrie 1998. E ziua mea și o bucurie îngerească mă copleșește. Din senin mă simt împăcat și fericit deși, de multe ori în această zi m-am simțit cel mai singur.

*

Și astăzi am visat-o pe mamaia, care mi-a spus în vis: „Cu prima femeie pe care o iubești trebuie să te căsătorești!”.

*

Astăzi a căzut prima brumă a toamnei. Cârduri de ciori se aud pe cerul meu…și mă liniștește croncănitul lor. Va apărea soarele și va fi o zi frumoasă.

*

Mă schimb de la o zi la alta. Când mă privesc în oglindă, de fiecare dată, văd un alt bărbat. Așa că trebuie să învăț zilnic cine sunt.

*

Doamne, Dumnezeul meu, Îți mulțumesc pentru că am văzut minuni și lucruri unice! Îți mulțumesc pentru că pot spera, pot iubi, pot ierta și pot înțelege lumea. Mi-ai dat o inimă mare și dorul de Tine e mai prezent în mine ca oricare alt lucru. În tăcere mă rog Ție și Îți mulțumesc pentru toate!

*

11. 30. Nu s-a făcut prezența. O bere și o pâine intermediară. I-am smintit pe cuvioșiile lor și am ascultat o predică fariseică. Plec acasă și acest lucru mă bucură.

*

12. 05. Privesc gunoaiele din parc…din punct de vedere estetic. Adică ce aș putea să fac din ele? Cum le-aș transforma într-o creație artistică?

*

13. 57. Am mers fără bilet compostat în autobuz…și mi-a fost teamă. Un câine șchiop…de care mi-e milă…

*

Sunt în gară. Stau pe un pietroi. Și aceste pietroaie pot deveni…purtătoare de sens.

*

Cred că voi visa întotdeauna trenuri, aceste trenuri care mi-au mâncat adolescența prin mizerabilul lor.

*

14. 40. Un câine tăiat estetic lângă peron. Scârbă și milă. Un alt câine nu se mai despărțea de o domnișoară, pentru că îl învățase la biscuiți.

Am mâncat o pungă de semințe, de 500 de lei, în așteptarea plecării trenului.

*

Cineva ne-a spart geamul cu pietroiul. A trebuit să mă mut. Era să lovească persoana de la geam.

*

2 noiembrie 1998. Am ajuns cu trenul muncii într-un stres binefăcător și plin de transpirație.

*

În stație la [autobuzul] 232, plin de frig, îți scriu ție. Viața mea e o continuă improvizație. Și nu mai știu să vorbesc limba română de obosit ce sunt.

*

3 noiembrie 1998. Mă duc la Sfânta Liturghie. Părintele Claudiu are de câteva zile un băiețel.

*

2 fără ceva. Am ascultat exorcismele la el, apoi am fost împreună la un internet cafe.

*

Am găsit un nou geniu, un geniu ungur și…jurnalul lui Strindberg.

*

Mă dor ochii de atâtea cărți proaste pe care le-am văzut la târgul de carte.

*

4 noiembrie 1998. La Gianina. Un vin bun și discuții interminabile. Am dormit la ea. Însă doar 3 ore și jumătate.

*

[Adrian] Păunescu[1], [Grigore] Vieru[2], Tudor Gheorghe[3] și Gheorghe Zamfir[4] au dat un regal de zile mari.

*

Aseară am făcut o baie bună și mă simt excelent. Am terminat Ezra Pound[5] și scrisorile lui Van Gogh. Încă 50.000. Comentarii la Hexaimeron cu Dora și, probabil, vor continua și la cursuri.

*

Ora 9. 00. Aș fi vrut să mă înscriu în liga studenților dar nu cred că am timp pentru așa ceva.

*

19. 12. Cu încă 50.000 am cumpărat scrisorile lui Ingres[6] și Rodin[7]. Plus visele lui Swedenborg.

*

Dacă lipești afișe publicitare prin oraș primești 200.000 de lei.

*

5 noiembrie 1998. Ora 7. 13 minute. Am visat un autobuz…și același lac…

*

Am mâncat un aperitiv și 3 sarmale și am băut două pahare de vin și o cafea. Trebuie să rescriu câteva poeme. Doamne, ajută-mă să nu mă opresc din drumul meu!

*

Am văzut fotografiile de la nuntă și de la hirotonia lui Valentin. Nu pot pizmui fericirea altuia însă dincolo de bucuria pe care o afișează, văd dezamăgirea din el și nu pot să mă bucur.

*

Astăzi dimineață am citit admirația cât și obrăznicia crescândă a lui Rilke față de Rodin.

*

Creațiile mele sunt niște rugăciuni indirecte către Dumnezeu. Eu le arăt oamenilor pentru ca oamenii, în inimile lor, să I le arate lui Dumnezeu.

*

18.00. În mijlocul drumului: un bărbat îmbrăcat în plapumă. Singura imagine originală a zilei…numai că e dramatică.

O oră colectivă de limba engleză. Am cumpărat 4 cărți geniale și mai am 12.000 de lei.

Mă plimb puțin, apoi mă duc să citesc și să creez.

*

20. 45. Rilke, Rodin și Vincent Van Gogh m-au liniștit prin cuvintele lor. Afară a plouat puțin și eu am trecut la o altă vârstă a artei mele.

*

Mâine ar trebui să mi se găsească la bibliotecă Iulian Apostatul. Am găsit trei referințe despre el, trei cărți…dar nu e de găsit niciuna în bibliotecă. Chiar așa?! Birocrație sau stupoare

*

Întotdeauna ești mai puțin decât vrei să fii.

*

22. 30. Trebuie să îmi împlinesc făgăduințele făcute lui Dumnezeu. Neîmplinirea lor îmi dă lacrimi de amărăciune.

*

6 noiembrie 1998. 13. 04 minute. Am luat Veniamin Costache[8] la IBOR. Însă „domnișoara” bibliotecară nu mi-a găsit nici acum pe Iulian.

*

Îl citesc pe József Attila[9], pe noul geniu ungur pe care l-am descoperit recent. E un amestec de pucioasă și nervi, adică: un om suferind.

*

Peste o oră plec la tren. E o zi de vineri și e cald, foarte cald pentru luna noiembrie. Transpir în geacă și mă enervez.

*

22 fără 10. Am mâncat bine, am băut vin și un ibric de cafea. Rescriu câteva poeme și cred că am un șoarece în sobă, care mă enervează.

*

Whitman[10]agasează ca și Maiakovski, dar stilurile lor poetice mă ajută. Prévert[11]îmbunează dar e simplist.

*

7 noiembrie 1998. Ora 13. 50. De trei ore și jumătate am lucrat la un tablou pe fond albastru și tocmai acum l-am terminat. L-am pictat cu lumina aprinsă, pentru că afară e înnorat. O adevărată liniște și rugăciune. Aranjamentul floral e al bunicii mele.

*

Am mai multe idei picturale decât aș putea să pictez în nouă vieți.

Chagall mă incită în continuare și e un lucru minunat. Culorile lui mă acomodează. Dumnezeu trebuie sfințit întru noi.

*

Am mâncat puțin pentru ca să gândesc mult. În sâmbăta aceasta mor caprele care nu au coadă.

*

20. 04 minute. Am lucrat toată ziua la întregirea cărților mele și mă simt mulțumit. Afară burnițează și câinele e slobod. Casetofonul îmi cântă un cântec de of și dor.

*

Te îmbrățișez, umanitate, și mă rog Dreptului Judecător pentru tine ca să fii iertată!

*

Trebuie să îmi pun scrisorile într-o carte. Inclusiv pe cele pe care…nu am mai dorit să le trimit.

*

8 noiembrie 1998. Pentru că m-am culcat la ora 3 azi dimineață, m-am trezit la 10 fără 10. Un bărbat s-a luptat cu mine în vis. Din nou: ultimul etaj al unui bloc înalt.

*

E ziua lui finu Mihai. Doamne, așează-l pe el în casa Ta! Și, la fel, pe iubitul meu Mihail Eminescu!

*

Trebuie să îmi tai unghiile și să mă spăl pe cap astăzi. E duminică și afară nor. Câinele vrea mâncare. Mă duc totuși la Biserică.

*

E 1 fără 25. În pictură, acum, trăiesc starea pe care o aveam în fața primelor mele cărți de poeme: în fața a ceva virgin, fecioresc. Bucurii dar și traume și insatisfacții față de ceea ce creez.

*

Trebuie să mă lupt cu faptul de a intra în imagini, de a creea în interiorul a ceea ce simt să pictez.

*

Am să îmi aleg și am să-mi cumpăr materiale cu foarte multă grijă. Însă o să fac și niște culori proprii.

*

Pietrele mi le aleg singur și am să cumpăr ghips.

*

Trebuie să fiu responsabil și ascet.

*

Am mâncat anafură, m-am miruit și am gustat puțină colivă. Acum mă odihnesc pe pătura caldă și pufoasă de sub mine. Sunt liniștit și, mai ales, destins.

*

9 noiembrie 1998. Obosit și plictisit. Am dormit doar trei ore în această noapte și am venit cu trenul de dimineață, suportând un frig aprig. Am o mică nevralgie. După cursuri…

*

Scriu în camera Dorei. Am vorbit îndelung. Tâmplele și obrajii îmi iau foc, semn că sunt și răcit. Trebuie să mă duc și la Vecernie, apoi mă voi duce să mă odihnesc.

*

20. 25 minute. Viața, acest cuvânt pe care nu îl înțelegem deși îl trăim! Sunt singur acasă și vreau să-mi forțez trupul și mintea să fie treze. Simt că trebuie să mă rog, să citesc și să creez.

*

10-11 noiembrie 1998. 7. 02 minute. Cred că am visat ceva frumos, pentru că m-am trezit liniștit. Brumă, frig și câini care latră. Trebuie să fiu la Sfânta Liturghie peste o oră.

*

Îi voi da fotografiile…și Dora trebuie să plece la Turnu din cauza grevei.

*

Omul: această ființă atât de rară!

*

Ora 5. 10. Am fost la Cina cu G. (70.000) și am cumpărat un poet român care m-a fascinat. Acum mănânc înghețată de căpșuni cu frișcă. Mai am 30.000 până duminică.

*

Părintele B. mă primește sâmbătă. Trebuia să fiu la o înmormântare dar cu părintele C. am intrat în sfera confesiunilor.

*

21. 50. Am vorbit cu G. 7 ore și am sporovăit multe și de toate.

*

Singurele realizări ale zilei: un crochiu și 3 aforisme. Dar m-am relaxat mental în oraș.

*

Mai citesc vreo două ore. E un cald trăsnet în mica mea chilie.

*

Sâmbătă, părintele Claudiu, își botează copilul.

*

11 noiembrie 1998. Aștept 232. Un soare cu dinți. Frunze uscate. Am terminat de citit pe Fericitul Ioan de la Valaam.

*

10. 40. Pe mine mă epuizează adevărul.

*

Greva studenților continuă. După ce îmi iau legitimația mă întorc în chilia mea. Fericitul Ioan de la Valaam spunea, că rugăciunea te învață să te rogi.

*

Sunt obositori pentru mine oamenii pisălogi și cei obsedați să te prindă în cuvânt. Adică obsedați în a-ți da replica și nu în a discuta cu tine, în a afla ceva esențial despre tine.

*

Tristețea unor oameni nu vine din rău, ci din prea mult bine. Dintr-un bine care îi face neoameni.

*

Iubiți-L pe Dumnezeu cu cutremur, cu iubire cutremurătoare! Numai așa aflați cât de imens este El în fiecare lucru pe care Îl face.

*

Mă doare inima când gândesc cât de mult se poate iubi.

*

17. 54. Pentru că Dumitrescu nu a fost acasă a trebuit să îl aștept 3 ore, timp suficient pentru violonista de la parter ca să mă descoase.

*

Am fost din nou la cimitir la Mihail și Nichita și m-am rugat. Apoi am fost și în cimitirul protestanților, unde, printre crucile lor negre, simțeam că mă astup. Pentru că dracii lor nu m-au lăsat deloc în pace…

*

Trebuia să mă duc la cenaclu. Însă am considerat că e mai bine cu cafeaua în față și în șezlongul meu, pentru ca să citesc și să mă rog.

*

A burnițat. I-am dat pachețelul meu de mâncare câinelui din fața porții. L-am mângâiat și mi-a devenit prieten.

*

N-am făcut niciun curs astăzi. Poate că nici mâine.

*

Nu îmi mai pot scoate din minte chipurile anumitor oameni.


[1] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vieru.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Gheorghe.

[4] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Zamfir.

[5] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Ezra_Pound.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres.

[7] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Auguste_Rodin.

[8] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Veniamin_Costache.

[9] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Attila_J%C3%B3zsef.

[10] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Walt_Whitman.

[11] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Pr%C3%A9vert.

Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [38]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

22 octombrie 1998. Un vis cu un bloc înalt și cu 4 scriitori care mă cunoșteau. Deși cei 4 știau că eu nu sunt încă publicat, știau unele dintre lucrările mele.

*

Dacă aș putea să cumpăr câțiva litri de bun simț, cu siguranță că aș da la mai mulți inși de prin zonă.

*

După cursuri îmi place să hălăduiesc pe tot felul de străzi, prin tot felul de cotloane ale orașului, fără să mă intereseze numele străzilor. Merg așa, aiurea…și văd, aud, înregistrez tot felul de amănunte.

*

Ora 10. Într-o oră și ceva am făcut imposibilul și mi-am cumpărat 4 culori: A, G, V, O.

*

Privind la gura unui călător mi-am dat seama că există o senzualitate grasă la unii și una uscată la alții.

*

De la 12 mă duc la o pictură. Mă enervează muzica pe care o aud acum…

*

Ora 11. Multe picturi și sculpturi. Văzute azi. M-a obosit multul. Sunt la anticariatul de la Teatrul Național, în care arta ronțăie semințe. Am ajuns mai devreme…

*

Ora 18. Ca să fii unic trebuie să înveți să iubești cu conștiință, să fii bun și cu cei care nu sunt bun cu tine și să te dărui necondiționat.

*

În acest oraș încă nu pot crea. Nu mă simt bine și nu pot să gândesc la ceea ce mă interesează. Când îmi voi găsi liniștea?!

*

M-am închinat Sfintelor Moaște ale Sfântului Constantin Brâncoveanu și celor ale Sfântului Nicolae al Mirelor Lichiei. Am simțit harul lor și am fost copleșit.

*

Prima și a doua omilie din Hexaemeronul Sfântului Vasile [cel Mare]. Mănânc mere, că doar din astea îmi permit. N-am găsit pictorul cu afișe, dar cei 5 balerini mi-au dat o nouă lecție.

*

Nu știu de unde să cumpăr lemn pentru șevalet.

*

Ora 22. Spre seară m-am umplut de poezie și am scris patru foi și jumătate. Mă neliniștește însă faptul că Dora nu a ajuns nici acum acasă.

*

Am mers în autobuz cu un bărbat cu care m-am întâlnit și ieri. În cartierul acesta lumea pare mai omenoasă, cu toate că e mai puțin cultivată.

*

Nenea Dumitrescu (gazda mea, care s-a mai domesticit) mi-a făcut cadou o blană mai tare ca șevaletul pe care îl căutam, mi-a legat-o cu sfori…și o să o car la Scrioaștea. O să pictez pe ea și e fix cât un tablou, dacă pun pânza pe ea gata preparată.

*

Încep să mă simt mai bine. Văd casele din jur și lumini de la mica mea fereastră, care dă spre apusul soarelui. Nu latră niciun câine iar eu mănânc mere.

*

Mă împlinește studiul biblic și cel patristic. Și dusul la bibliotecă. Acum îmi dau seama cât de apt sunt pentru acest tip de viață academică, pentru că eu sunt numai gând, numai dorință de creație, de nou.

*

Am tendința să scriu mult, să scriu până mă epuizez cu totul. Caut mereu liniștea în scris.

*

Încep să îmi cunosc profesorii, colegii, oamenii din jurul facultății, oamenii de pe strada mea, oamenii din mașini…Și încep să îi revăd tot mai mult…

*

Acum îmi dau seama, că în București sufăr de aceleași dureri ca în primii doi ani la Turnu Măgurele: de lipsă de naturalețe și de prieteni autentici. Mă obișnuiesc greu…dar definitiv.

*

N-am găsit încă ghips.

*

Mi-e dor de rugăciunile interminabile.

*

Când te rogi pentru toți, când stai de vorbă cu Dumnezeu, atunci te simți cu adevărat om.

Rugăciunea scoate la suprafață omul, adâncimile și scăpările lui.

Dacă Îl iubești pe Dumnezeu nu trebuie să-ți fie teamă de nimic. Nimic nu e atât de rău pe cât se vrea.

*

23 octombrie 1998. După atâtea dureri, în sfârșit, mi-am simțit sufletul îndulcindu-se la cursul de IBU[1], pe când mă rugam.

*

N-am găsit-o însă acasă pe Dora, am mâncat 6 covrigi (covrigul săracului costă 500 de lei) și acum  sunt în gară.

Stau pe un pietroi, în singurătatea unui soare care alterează vântul. Părul îmi cade pe pleoape și sănătatea faptului de a mă întoarce acasă mă fortifică.

*

Realitatea nu se luptă, ci se completează. Pe orice cale ai fi trebuie să mergi spre unicul adevăr.

*

Am văzut aici în gară o domnișoară, care își nota ceva, la fel ca mine, într-un carnețel alb.

*

Voi continua să mă duc la bibliotecă, cu toate că pe acolo sunt un unicat. Bibliotecarele însă sunt experte în a-mi băga nod în papură, lăsându-mă să aștept minute în șir pentru o carte…sau, în cele din urmă, să îmi spună că nu mai au cartea.

*

Rugăciunea e minunea care te face să vezi dincolo de timp. Mă simt minunat…deși, în tren, stau lângă veceu…și miroase…iar pe jos sunt coji de semințe… Nu din cauza veceului sau a semințelor însă mă simt bine!

*

24 octombrie 1998. Un somn reconfortant până la ora 12 și apoi 7 ore de rescris la manuscrise. Am terminat un volum de poezie, două note la o carte și am pregătit o pânză, la care sper să lucrez mâine.

*

Mă apuc acum de un obiect din lemn și de tot ce mai pot să fac după acest maraton al muncii.

*

Trăiesc o oboseală regală dar mă simt împlinit ca în zilele mele bune.

*

A început să fie frig în casă, dar nu îmi mai pasă. Voi pleca luni la București. Până atunci mă bucur de idei cu tâlc.

*

După masa de seară:

O frumusețe feminină fără un glas și un zâmbet plăcute e o eleganță căreia îi lipsește cel mai scump lucru: rafinamentul.

*

Simplitatea e o recunoaștere a eternului din noi.

*

Orice zâmbet de îndrăgostită e un sadism pentru singuratici.

*

Ora 21. Până și pe mine mă enervează sensibilitatea mea mereu iritată. Însă ea vine dintr-o intensă luciditate.

*

Am să mă duc din ce în ce mai mult la Moaștele Sfinților. Harul lor mă întărește mult. Am să mă rog și mai mult pentru mine, pentru fiecare și pentru liniștea întregii lumi.

*

Doamne, deschide-mi larg ochii, ca să văd tot ceea ce trebuie să văd!

*

Roagă-te pentru mine, cititorule drag! Îmi simt sufletul rănit de amăgire și amărăciune. Cu rugăciunile tale mă pot vindeca.

*

Doamne, dă-mi harul de a-mi îndrepta viața și voi lăuda numele Tău în toți vecii!

*

25 octombrie 1998. Duminică. Voi picta. Voi picta după natură. Voi ieși afară. Acesta va fi primul tablou în care voi folosi numai culori pure.

*

Ora 19. Am muncit toată ziua. Am făcut 6 tablouri și am preparat două pânze. Îmi vine să țip de bucurie…și chiar am țipat! Ce bucurie sfântă, Doamne, să creezi!

*

Soarele mi-a răsărit pe pânză la primul tablou și mi-a apus pe pânză la ultimul. Ora de iarnă…și trebuie să fac baie.

*

Am rescris puțin, spre seară, și am făcut două obiecte esențialiste.

*

Cine va putea înțelege viața mea fără ca să se înșele în vreo privință? Cred că nimeni!

*

Alegeri pentru primarul Bucureștiului. Voi pleca mâine cu trenul de patru după amiază. Mâine dimineață mă duc la Roșiori ca să mă tund, să iau becuri, detergent și un dosar.

*

Povestea pianistului și a fotografului religios.

*

Să nu vă speriați decât de voi înșivă!

*

Vă cunoașteți toată sălbăticia, toată ura, toată răzbunarea, toată iubirea care stă în voi? Căutați-vă mai întâi pe voi înșivă, mai înainte de a vedea pe celălalt!

*

Veți scăpa de propriile voastre obsesii numai trecând prin ele, nu evitându-le!

*

Shakespeare e mare în comparație cu el însuși și nu cu adevăratul om.

*

Ce simțeau Sfinții nebuni pentru Hristos când erau goniți de către toți? Cum e să nu ai pernă sub cap?

*

Cine știe să își pună întrebări, știe să reziste.

*

Iubesc curăția, liniștea și tandrețea.

*

26 octombrie 1998. M-am trezit la 7, mănânc gogoși și ascult Mozart. Zi înnorată. Însă sonoritățile lui Mozart nu mai sunt actuale…

*

Lucid până la insomnie…

*

Nu-mi vine să cred că mai e doar puțin și intrăm în al 3-lea mileniu creștin.

*

Ce a simțit Sfântul Dimitrie [Izvorâtorul de mir], când a fost străpuns cu sulițe? Cum se ruga el pentru lume?

Numai Tu, Tată, poți să-mi spui, să mă înveți acestea! Omul e mut la astfel de întrebări și eu doar spre ele tind.

*

12. 45. Am citit Apostolul la slujbă. Gelozie din partea celorlalți…

*

După o mâncare bună și un vin bun, mai rescriu câteva pagini. Plec cu trenul de 4 și 10, care va fi trenul vieții mele în următoarele luni.

*

Natura a fost ucisă de toamnă. Mă simt bine…

*

Sunt în tren. Cel mai frumos mod de a cere un ajutor: oferă două iconițe și un text tras la xerox pentru 10.000 de lei. I-am dat ce a dorit…numai pentru originalitate.

*

Lui Hristos Îi plac darurile cu gust.

*

Văd natura altfel după ce am pictat o zi întreagă.

*

10. 45 seara. S-au scos Sfintele Moaște ale Sfântului Dimitrie Basarabov. Beau o cafea, sunt obosit dar îmi țin de urât Beaumarchais[2] și Balzac.

*

Poate mâine, după amiază, mă duc la umor negru și la o piesă de teatru.

*

27 octombrie 1998. După slujbă, părintele David[3] ne-a vorbit despre Sfântul Dimitrie Basarabov.

*

O coadă imensă de credincioși. PS Teodosie[4] a fost în veșminte roșii.

*

Am sărutat Sfintele Moaște însă prin efracție. Adică nestând la rând.

*

După care o țigancă dorea să îmi ghicească. Schilozii și vânzătorii de cărți sunt și ei prezenți. Televiziunea, vorbe…și multă ipocrizie.

*

Acum stau pe o bancă albastră, în parcul de la Unirii. Afluență. Mă duc să mănânc ceva.

*

17.00. Cum e să pierzi totul într-o secundă?!

*

Voi lupta împotriva patimilor mele și am să le înving, cu ajutorul lui Dumnezeu.

*

Îmi pare rău că nu am luat jurnalul lui Strindberg. Era 20.000 de lei. Am renunțat și la umorul negru. Prețurile tablourilor sunt exorbitante. Am mers peste 10 kilometri pe jos și nu îmi mai simt picioarele. O aștept pe Gianina…

*

Becuri roșii. Campania electorală continuă.

*

„Poezii pentru copii” a lui [Marin] Sorescu costă 1500 de lei.

*

O galerie cu sculptură mică. Vizavi de Dominus.

*

Mai am doar 30.000 de lei pentru 5 zile.

*

Vreau să fiu, să fiu din ce în ce mai mult. Mai mare așteptare nu văd și nici nu cred că există.

*

28 octombrie 1998. Am primit 85.000 de lei.

*

Am luat parte la un cenaclu scârbos, infect, la Facultatea de Litere, sub conducerea lui [Mircea] Cărtărescu[5].

A venit o poetă, care, pe lângă alte scârboșenii verbale, a spus într-un poem, că îi intră în vagin…tramvaiul 13.

Se vedea de la o poștă că avea doar sexualitate lingvistică, pentru că de bărbați avea parte doar în vis.

Oricât de bărbat sunt eu, n-am auzit atâtea scârbe poetice din gura unei femei de când mama m-a făcut.

Așa că, de aici încolo, mă voi feri ca de dracu de poetese care gândesc cu sexul.

*

Am fost cu Dora la cenaclul ăsta mizerabil și acolo m-am întâlnit și cu Ioana [Băețica]. Dora mi-a dăruit tablourile lui Chagall[6]. Am dormit la ea, pentru că ne-am reîntors târziu din oraș.

*

Baudelaire: „Cine se plictisește în mijlocul mulțimii e un prost, un prost și îl disprețuiesc”.

*

Renoir: „Există în pictură ceva în plus, care nu poate fi explicat și care este esențialul”.

*

Folosirea calcului[7].

*

29 octombrie 1998. Ora 12. 15. Harul și rugăciunile acestor doi Sfinți [Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu și Sfântul Arhiepiscop Nicolae al Mirei Lichiei] mă invadează și mă întăresc.

Lângă Sfintele lor Moaște prind viață și mă încred în ziua de mâine.

*

Aseară m-am simțit rău în cercul literaților. Sunt încă invadat și obosit de gândurile lor negre.

*

Sexualitatea e plaga zilei de azi, ca și banii. Pentru acestea două ne omorâm și ne bârfim și, mai ales, ne pierdem lumina și sufletul.

*

Dora m-a ajutat mult și mă ajută necontenit. Mi-am luat culori și pensule foarte fine. Au costat 65.000 de lei.

*

Extremele mă omoară: multa muncă…și multa oboseală. De multe ori mă simt fad, șters, fără viață.

*

4 fără 10. Sunt la mormântul lui [Mihail] Eminescu și al lui Nichita [Stănescu]. Flori și lumânări stau pe mormântul lor. Le simt parcă sufletul aici…

Cine nu știe să vină aici, la mormintele lor, nu știe să-i citească și nici să-i înțeleagă. La mormântul lor doarme inima României.

*

6 fără 20. Englezul mi-a spus că m-ar costa 2 milioane 300 de exemplare de tiraj. Dar și: „poezia nu se vinde”…în România. Și dacă nu se vinde poezia, se vinde țuica, curul și sufletul

*

Simplitatea și culorile vii ale lui Chagall mă înspăimântă.

*

Mi-am pus manuscrisele în dosarele de la Dora. Cred că e mai bine așa…

*

Nu mă pot concentra…dar sunt insomniac. Beau vin și scriu sau scriu și beau vin. Și somnul tot nu vine…

*

Eu m-aș simți asocial…dacă aș știi, cu adevărat, că îi încurc pe oameni. Însă încurcarea altora e o ocupație pentru unii.

*

În mine se schimbă ceva. Se naște un om nou. Văd ieșind la lumină o nouă parte a vieții mele. Fapt pentru care mă bucur cu aceeași putere cu care mă înspăimânt de ceea ce văd că se petrece cu mine.

*

Librăria romano-catolică în care am intrat avea și exponate ortodoxe. Prețuri mici. Aerul greu mă înăbușea.

*

Ce ar fi făcut Hristos astăzi? Ar fi mers cu mașina, ar fi intrat în baruri după cei pierduți, ar fi mers cu avionul și metroul?

*

Cea mai mare febră și agitație o trăiesc cei care trăiesc lângă Sfinți.

*

Balzac: „Cu toată viața lină pe care o ducea, suferea în tăcere”.

*

De ce se exagerează atâta în cadrul unei discuții la București?! Se ascunde adevărata față

*

Voi picta mult și convingător. Pentru că sentimente vii dorm încă în mine.

*

Nu am găsit despre Iulian Apostatul[8] nicio carte, deși am cerut mai multe la două biblioteci. O să mă adresez profesorului.

*

La Sfântul Simeon [Noul Teolog][9] îmi trebuie mult har și multă epuizare.

*

Mormintele lor m-au înghețat. Ce tainică reculegere!

*

De ce le găsim femeilor defecte prea mari?

*

Mă simt urmărit. E un sentiment care mă obsedează și mă sperie. De aceea dorm puțin în ultimul timp.

*

Ideea perfecțiunii la mine salvează, pe când la Balzac ea ucide. El o pune în materie, pe când eu în spirit și de aici și câștigul meu.

*

Întotdeauna vreau să văd scrise paginile albe.

Deja trăiesc marginalizarea mea de către colegi și profesori. Toți au sentimentul îngrozitor că mă cunosc…când habar au cine sunt. Și nici n-am chef să spun cine sunt…dacă nimeni nu înțelege de la sine.

*

Urăsc poemul lui Macedonski[10] în care a spus că îl adoră pe Satana. Poeme de acest fel sunt doar teribilisme și nimic mai mult.

*

Trebuie să îmi creez pensule și mai fine. Poate din păr de cal, de porc, din peria de pantofi, din păr de om…pentru că am nevoie de ele în unele spații foarte înguste pe care le pictez.

*

Televiziunea a venit ca să îi filmeze pe săracii care mănâncă la cantina facultății de Teologie. Erau printre ei și figuranți dar și actori.

*

Mi-e poftă de struguri din senin. Mă enervează statul la trecerea de pietoni. Îmi trebuie o rachetă ca să călătoresc mai repede.

*

30 octombrie 1998. O cafea tare (în fața mea), e 8 fără 20 și am visat că pictam. Tabloul era în negru și alb și fețele erau șterse într-un mod curios.

*

Am un singur curs astăzi. Vinerea e cea mai relaxantă zi a studentului. Aici a locuit fiica lui…

*

Nu am cărți de citit și nici prea multă mâncare. Sunt obosit. Mâine vreau să învăț câteva cursuri…

*

Descoperirea zilei: am nevoie de o nouă stilistică pentru scrierile mele, în ton cu cel care sunt acum.

*

Ora 13. M-au dus de două ori la Sfântul Mina[11] pentru că m-am umplut de har. E ca o răcoare ce îmi dă aripi.

Aș vrea să o revăd pe femeia care mi-a dat bani, pentru că vreau să îi mulțumesc din nou pentru gestul ei neașteptat. Liniștea de aici îmi răcorește inima.

*

E o mare afluență aici și toți se închină icoanei sale îmbrăcată în metal.

*

Am cumpărat scrisorile lui Degas[12] (20.000 de lei) și pe ale lui Van Gogh[13] (25.000 de lei).

*

Baudelaire a scris și poeme în proză (13.000 de lei).

*

Sfârșit de săptămână în București. Mai am puțini bani și vreau să citesc dar nu am ce.

*

15. 25. Îmi plac desenele lui Degas. Plin de teamă și de mizantropie. În jurnalele noastre devenim goi pentru că suntem goi.

*

Voi scrie o carte în care îmi voi înșira toate proiectele pe care le gândesc neîncetat (literatură, pictură, sculptură, grafică, muzică, dans, compoziție).

Ele vor arăta nu numai ceea ce am făcut ci și ceea ce puteam să fac și nu am mai apucat

*

Tind spre nemărginire și îmi plânge inima.

*

Voi putea să pictez cu ouă?!

*

Vreau să sculptez în diverse materiale industriale.

*

Am făcut un obiect esențialist din sârmă de cupru.

*

22. 15. Am desenat compoziția din parcul Carol sub ochii curioși ai unei polițiste.

*

Apoi am fost la Vecernia de la Sfântul Gheorghe Vechi. Ideea predicii: cei care păcătuiesc împotriva Sfântului Duh sunt cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu și apoi s-au lepădat de El.

*

Am văzut tablourile lui Dali (200.000 de lei). Finețea cu care el a ajuns să picteze mă fascinează la culme. Nu cred că am nervi și răbdare pentru o asemenea subtilitate.

*

Încep să mă aplec de spate și să fac chelie.

*

Poezia din inimă se face în sărăcie și umilință.

*

Reclamele ne învăluie, ne amețesc. Predica suna prost. Ascultătorii păreau absenți. La poartă mă așteaptă, de fiecare dată, o cățea neagră și puiul ei.

*

Am învățat să ajung pe jos de la facultate. Economisesc bani de mașină…și văd destule. Asta numai când am energie să fac acest drum pe jos și când nu mă grăbesc.


[1] Istoria Bisericii Universale.

[2] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Beaumarchais.

[3] Idem:

http://www.archive.org/details/ComemorareaArhidiac.Prof.Dr.PetruI.David27Mai2010.

[4] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodosie_Petrescu.

[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu.

[6] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Marc_Chagall.

[7] Mă refer la copia pe hârtia de calc a unui desen.

[8]A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Iulian_Apostatul.

[9] Ca să scriu un articol.

[10] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski.

[11] Idem: http://www.sfminavergu.ro/.

[12] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Edgar_Degas.

[13] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Vincent_van_Gogh.

Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [37]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1998

*

5 august 1998. E aproape ora 3 dimineața. Am scris, am citit și am învățat. Și am nevoie, în mod urgent, de 150.000 de lei.

*

Am văzut cum izvorăște apa în fântână. Sper ca fântânarii noștri să nu dea de humă și să sape un metru și ceva, pentru ca acela să fie, în mod constant, plin cu apă.

Le-am dat 550.000 de lei, pentru ca să le arăt că sunt domn, adică cu 75.000 de lei în plus. De mâine dimineață încep să sape la modul serios.

*

Am revăzut picturile lui [Corneliu] Baba și le-am simțit efectul percutant. Planșele de carton sunt mai maleabile dar pe pânză e mai multă lumină.

Petele de lumină de pe chipul lui Sadoveanu sunt sublime. Există o pată de lumină deasupra nasului, care e supragenială.

*

Reflecțiile lui Goethe mă vitalizează. De fiecare dată ele mă fac să înțeleg că sunt dator

*

Am început să scriu la cel de al 24-lea volum de poeme. Poemele sunt cu totul noi. Ideile sunt actuale și presante.

*

[Marin] Sorescu[1] și-a atins sufletul pentru că a privit în apropiere. Pentru că, dacă vrei să câștigi lumea trebuie să pleci de la ceea ce ai cel mai familiar. Și când a scris poemele despre satul său, Sorescu a devenit tot mai el.

*

Mă simt mai bine cu Gramatica. Substantivul are și concret, adjectival are terminații iar verbul tranzitivitate. Trebuie să fiu atent, concis și precis.

*

Îmi merge bine cu șpalturile făcute de mine.

*

Studiind plantele din laborator mi-am dat seama că noul iese din vechi. Suavele crenguțe ieșiseră pe un mormânt secular.

*

Îmi pare rău că Florica nu mai aude. E o femeie simpatică și naturală.

*

Nu pot să scriu prea bine acum pentru că năvălesc în mine prea multe idei. Voi căuta mai mult să desenez…și apoi să pictez.

*

Desenul nu are nevoie de elaborări finale.

*

Ora 12. 30. Am căutat, prin sat, ca să împrumut 100.000 de lei. M-am dus la rude, cunoscuți…Am fost la 10 familii și niciuna nu m-a ajutat…Cam așa arată: lumea mea!

*

Au săpat o jumătate de metru în fântână.

*

Paul [Neblea] uda varza, când am trecut pe acolo. Nu l-au luat în armată. Ionuț și-a cheltuit mărcile. Viorel [Dincă] și Sonia sunt la Costinești. Gabi își i-a permisul. Și nimeni nu m-au ajutat în niciun fel…

Mi-e silă de invidia și indiferența cu care mă tratează. Știu că o să vină un timp când ei o să aibă nevoie de mine…Însă, oricât de generos aș fi eu…prost crescuții rămân la fel. Păcat!

*

Prima schiță pentru Autoportret. Mi-au ieșit foarte bine alunițele, sprâncenele, perciunii, părul din cap. Îmi trebuie concentrare mai multă și scrupulozitate. Pictura e plină de atenția la detaliu.

*

Sunt deplorabil la ochi, nas, umbre și lumini, obraji, gene, barbă, raporturile normale dintre organe. Nu stăpânesc geometria obiectelor…pentru care îmi trebuie multe studii de caz.

*

Trebuie să învăț să fac cutele hainelor, să creez ambianța transparenței obiectelor într-un spațiu dat, să aproximez liniile.

*

Însă, deși nu îmi place să doresc un desen și să ajung, în cele din urmă, la altul, întotdeauna îmi place noutatea pe care n-o doresc.

*

Întotdeauna e mirabil ceea ce răsare din ceea ce noi semănăm.

*

7 iulie 1998. Vis erotic. Visele astea sunt create de draci în mine tocmai pentru ca să mă neliniștească și să alunge din mine harul lui Dumnezeu. Pentru că fericirea aduce cu ea și nefericirea.

*

Cred că, până la sfârșitul anului, voi strânge și voi acumula tot ceea ce am nevoie în materie de unelte și de știință picturală. Și poate că mă apuc să pictez pe pânză…

*

8 iulie 1998. Am făcut țuica și au ieșit 12 litri. Și vișinata e bună.

*

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu…și schițe după picturi ale lui Gauguin[2], Cézanne[3], Géricault[4], Picasso și Pallady[5]. Îmi ies foarte bine.

*

Muzica lui Bach mă înveselește și, în același timp, mă face sobru. O ascult acum.

*

Trec la [Sfântul] Dosoftei [al Moldovei][6]. E ora 4 și e o zi de sâmbătă. O atmosferă liniștită.

*

Sunt la pagina a 71-a a ierbarului.

*

Vreau să văd viața ecranizată a lui Freud (joi seara). Uneori, ca în cazul său, e mai interesant omul decât opera lui.

*

Adevăratele desene, genialele desene sunt cele făcute cu multă febrilitate. Acesta e semnul adevăratei arte.

*

Uneori mă simt aproape de fericire tocmai când cred că moartea e tot mai prezentă.

*

Mâna mea intuiește, în grabă, desenul. Nu e minunat?! Poetul a devenit pictor și va deveni și sculptor și modelator, cât și muzician.

Îmi trebuie numai răbdare, autocontrol, autoconservare a intuițiilor, puțină tehnică și multă Providență.

Trebuie să risc. Până acum nu am folosit acest cuvânt…

*

E cald la mine în cameră. Patul e făcut și liniștea îmi sună în foarfece. Scriu și, uneori, destrămarea realului îmi sună a clinchet de lumină.

*

Îmi vine să plâng. Ochii mei, de când am început să pictez, au învățat o altă mobilitate. Văd mai mult și mai bine. Ochii mei devin clari și ficși. Îmi vine să plâng de atâta emoție. Când pictez văd viața în oameni și îmi vine să plâng.

*

12 iulie 1998. Uneori mi-e greu să scriu. Când mă lovește răul: tac și sufăr.

*

Mâine depun dosarul pentru încă un an de învățământ. Mă bucur că mamaia va merge cu mine atunci când îmi voi susține examenele la facultate. Îmi va ține moralul sus.

*

Azi se va termina lucrul la fântână. Am citit, între timp. din memoriile lui Goldoni. A creat din mare deznădejde, singurătate și orgoliu și asta: pentru că a avut geniu!

*

E interesant: când enervez pe unul…mai mulți se coalizează împotriva mea. Însă eu discut cu unul…și nu cu toți! Dar mulți au cuvinte rele (logic, nu?!) în inima lor și abia așteaptă momentul.

Însă ce le-am făcut eu lor…pentru ca să mă urască atât de acoperit?!

*

O, da, Dumnezeul meu, știu că niciodată oamenii aleși nu sunt primiți bine în patria lor! Sunt urât de oamenii mici la suflet și care își trăiesc viața ca pe o țigare, pentru că am virtuți, pentru că am caracter, pentru că am demnitate, pentru că îmi respect principiile…

Și toate acestea vor triumfa împotriva mojiciei lamentabile!

*

Am o depresie din cauza furiei. „Ce, crede că a ajuns ceva?!”, i-a spus bunicii mele, acum 10 minute, un boșorog, fost violator. Bineînțeles, despre mine…

Motivul: l-am deranjat cu o remarcă…adevărată

*

15 august 1998. O zi de sâmbătă. Ziua adormirii Maicii Domnului. Iar părintele Cătălin și-a dat arama pe față…în ceea ce mă privește. Păcat!

*

Am primit o sticlă de vin pelin și m-am bucurat. Mai am puțin din pepenele de 10 kg pe care l-am cumpărat ieri.

*

Într-o mică pauză…am început să șlefuiesc Capul de mort. Prima mea sculptură. E fascinantă munca sculptorului, pentru că ai timp să te rogi în cadrul ei, să iubești și, în același timp, să creezi.

Acum înțeleg de ce sculptorii sunt liniștiți…și scriitorii se enervează repede.

*

Sculptorii sunt mai răbdători fără să fie în vreun fel pasivi.

*

1. Cel mai vechi stat e statul în fund.

*

2. Nebunii lui Dumnezeu sunt preoții. Aceștia se roagă atunci când toată lumea plânge.

*

Cele două pozne de mai sus, notate cu 1 și 2, mi-au fost spuse de către cineva la Biserică. Început de poetică

*

Gloria e un lucru distrugător. De aceea nu îmi place să pierd timpul.

*

Despre Freud și pacienții lui. Un om fără liniște.

*

Ieri m-am spovedit. M-a spovedit părintele Ilie în altar. M-am simțit liber. A fost prea bun cu mine.

*

O carte a lui Balzac (ca să vedeți inechitatea!) costă 7500 de lei, pe când un manual de desen, pentru clasa a V-a, costă 19.000 de lei.

*

Tataie a luat împrumut de la bancă pentru banii mei de facultate iar ceea ce îmi rămâne din partea mea îi investesc în pensule și culori pentru pictură și în literatură.

Cinstind efortul și dragostea sa și a bunicii mele, voi fi foarte grijuliu și atent cu banii de aici încolo.

*

Am scris zeci de poeme într-o grabă uluitoare. Scriu mai ales când sunt foarte obosit sau foarte supărat. Fur câteva minute de la învățat și îmi vărs focul. Așa știu eu să fiu om.

*

Mă bucur că fântâna, acum, are multă apă. Mamaia a luat azi 2, 5 kg de lanț pentru ca să schimb lanțul de la fântână. Mai ne trebuie o găleată de aluminiu, care costă 20.000 de lei.

După ce a venit de la Roșiori a făcut roșii cu conservant. Azi am mâncat pui la grătar, ardei copt și vinete coapte.

*

Mesele frugale sunt cele mai odihnitoare pentru mine.

*

Bunicii mei vor să mă vadă căsătorit…Pe când eu vreau să fiu liniștit. Ambele cuvinte au aceeași terminație până la urmă.

*

Îmi trebuie: placaje, zăpadă artificială, rame pentru tablouri, pânză de in, aracet, vopsele, mine de creion, cuie, pioneze, pensule, dosare, cărți de istorie a artei.

*

Când văd un lucru îl înțeleg mai bine decât atunci când îmi este explicat. Iar pictura are nevoie de vedere…și de furarea/învățarea din mers a meseriei, a tehnicii de lucru.

*

16 august 1998. Azi-noapte, pe la ora două, am citit Vrăjitoarea lui Strindberg și această mică lucrarea a sa m-a bucurat enorm. Nu a avut o desfășurare extraordinară dar a avut o prospețime și o realitate impresionante.

M-am simțit bine când am citit acest text și mi-am dat seama, încă odată, cât îmi lipsește romanul. Mai ales tehnica, elaborarea narațiunii, care e foarte liniștitoare.

*

Am adormit cu greu, pe la ora 4 dimineața…deși eram în stare să scriu până în zori. M-am trezit bine, am băut o cafea și a trebuit să mă bat cu gânduri negre

*

Eu îmi găsesc liniștea creând și nu cred să existe ceva mai frumos ca rugăciunea.

*

Imaginile din Vrăjitoarea îmi sunt atât de vii de azi-noapte până acum, de parcă aș fi fost acolo și aș fi văzut totul.

*

Liniștea e lipsa oricărui zgomot dar și un cer plin de stele. Totul e nou de vechi. Câți oameni au văzut până acum steaua polară?

*

Calul mănâncă și, din când în când, mai nechează… Și tot, din când în când, și cei doi câini ai mei latră…Apoi liniște…Totul parcă moare, deși intră într-o liniște atotcuprinzătoare, și nimeni nu mai vrea să spună niciun cuvânt…

*

Ceea ce mă enervează pe mine cel mai mult: oamenii care își fac păreri în fugă despre mine și munca mea, când eu sunt creația a multă muncă și a mult har în primul rând.

*

Confesiunile, când nu au conștiință, devin cele mai perfide dedublări ale vanității și ale prostiei.

*

Să te lauzi cu virtuțile amantului…în fața soțului?!

*

Cel mai devastator lucru pentru o căsnicie e o femeie care își trăiește viața după sentimente de moment.

*

Banalități exasperante. Impudicități vomitive.

*

Când o mamă își asociază tandrețea cu sexualitatea în creșterea copiilor nu trebuie să ne mirăm că aceia vor învăța perversitatea ca pe ceva natural.

*

Nimfomania e un materialism grosier. E  un egoism al plăcerii căpătat prin intermediul unor parteneri față de care ești indiferentă. Sau: te iubești pe tine cu ajutorul altora.

*

O, nu, tandrețea față de o femeie nu are nimic mincinos în ea!

*

De ce femeile devin vrăjitoare? Pentru că curiozitatea lor, uneori, le întrece propria lor gândire.

*

17 august 1998. Aseară a venit Valeriu la noi și mi-a spus să stau liniștit, pentru că voi sta la el în gazdă, în garsoniera sa, când va trebui să dau examenele la facultate.

Anca m-a numit: „al doilea Nichita și teolog”.

Cred că merg la el. Prima dată dorisem să apelez la fiul lui Niță.

*

M-am certat pe seama cărbunilor…însă tataie tot a luat 2000 de kg.

*

Am fost la școală astăzi și am învățat despre Mănăstirile românești din sec. XIV-XV. După care am dormit două ore și jumătate.

*

Orice păcat pe care îl fac e o traumă pentru mine. Și pe fiecare îl spovedesc cu durere și rușine. De fiecare dată îmi pare rău, nespus de rău…

*

Izvoarele Revelației și probleme practice de gramatică.

*

Când spui „probleme teologice” spui un neadevăr. Adevărul nu e o problemă ci o realitate.

*

Arta e ceea ce vreau eu să fiu. Când am să mă opresc din șlefuirea de sine…înseamnă că am ajuns la opera de artă.

*

Când m-am trezit astăzi, m-am trezit cu o durere imensă pentru o nuvelă și un sfert de roman, pe care, nu mai știu când, le-am ars la nervi și suferință interioară.

*

O, mă bucur imens de un lucru: datorită acelora cărora le detest fariseismul…am scăpat de molima asta care tronează în mulți ca ceva elevat.

*

Au început să mă enerveze stereotipiile și fixismele lui Valeriu…însă știu că el, sărmanul, le-a căpătat în mod dramatic.

*

E o zi de luni. E soare. Inima mea vrea să îmi spună că e plictisită și vrea aventură.

*

M-am mutat de la secretariat, sus, la cabinetul de Română, pentru că au început să vină profesorii la școală și secretara.

*

Valentina Ciucă a rămas, prin picturile ei, în școală. Sper ca la liceu să își păstreze firea explozivă în artă. Ionela Nechitaru m-a frapat însă cu picturile ei pe pânză. Are o culoare vie.

*

Am recitit scrisori. Și am observat, deja, cuvinte cărora le-am uitat semnificația.

*

Câte idealuri pentru o istorie uitată?!

*

Nu știu (încă) dacă voi putea fi vreodată iubit fără să fiu interogat.

*

Ce s-ar întâmpla însă în istoria poeziei românești, dacă astăzi, aș găsi un sponsor, care să-mi publice, deodată, într-o zi, cele 25 de cărți de poeme pe care le am gata de publicat?!

Ca nimeni altul…Adică un debut epocal.

*

Cred că mi-ar trebui vreo 4 miliarde de lei pentru ca să public toate cărțile pe care le-am scris până acum, în tirajele pe care mi le-aș dori și la standardele pe care le visez.

Însă, pentru că oamenii nu gândesc în stil mare…probabil nu o să găsesc niciodată un om capabil să investească în artă atâția bani deodată.

*

20 august 1998. Ieri mi-am făcut înscrierea la facultate (120.000 de lei). Am trăit un vis demoniac.

*

E o zi de joi. Am să mă duc la școală. Ultima lecție la Dogmatică.

*

Comercianții de cărți ai Bucureștiului (cei stradali, cu cărțile în drum…) ori sunt nebuni ori sunt proști.

Pentru că un jurnal al unui muzician român era 60 de mii, pe când albumul lui Vermeer[7] era 10 mii. Am luat un Balzac cu 5000, dar n-am mai putut să iau un [Adrian] Păunescu[8], care era 80.000 de lei.

Discrepanțele astea la preț, care nu au nimic de-a face cu valoarea operelor sau a autorilor…mă fac să am dubii serioase asupra celor care le vând.

*

21 august 1998. Aseară a venit Valentin și m-am bucurat nespus. Mi-a făcut cadou Confesiunile Fericitului Augustin[9] și o vodcă terminabilă.

Am mâncat pui fript, mămăligă, cartofi prăjiți, pepene verde (unul la 5 kg) și am băut vișinată (din cea nouă), cafea și bere.

I-am arătat ce am scris și desenat și am vorbit mult.

A plecat dimineață cu rapidul de 7. 30.

*

La 8 și ceva am văzut tripletul prezentatorilor (TVR și Antena 1) și Teo[dora Trandafir][10] mi-a plăcut prin sinceritatea ei debordantă și pusă pe șotii.

*

Mai am trei lecții la IBOR și încep marea recapitulare.

*

Capul de mort nu trebuie finisat ci lovit cu izbituri crunte și dure în față. De aceea am trecut de la șlefuirea la rudimentarea lui.

*

Spre seară, ora 6, am desenat pe planșe mici. Apoi o baie generală…timp în care am cântat tot felul de ritmuri…

*

Când te întreb cât e ceasul mă apucă aglomerația.

*


[1] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu.

[2] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Gauguin.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_C%C3%A9zanne.

[4] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9odore_G%C3%A9ricault.

[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Pallady.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei.

[7] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Johannes_Vermeer.

[8] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu.

[9] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_de_Hipona.

[10] Idem: http://www.ziare.com/teo-trandafir/.