Din cauza singurătăţii

singuratatea e un desert

…un tânăr american, de 21 de ani, şi-a violat căţeaua. Însă nu pe cine sau ce a făcut contează în acest caz, dragii mei…ci: din ce cauză? Care e cauza acestui act de zoofilie? Răspunsul dat: singurătatea.

Ziarul românesc de cancan a preluat ştirea, mot a mot, de aici, adică de la o altă televiziune cu mărunţişuri cotidiene, prezentate fără prea multe explicaţii. Pentru că astea sunt televiziunile zilei: medii care îţi mănâncă timpul cu mărunţişuri exasperante, care dau imagini neexplicate, nepuse în adevărul lor.

Gata, l-au stigmatizat pe tânăr, l-au făcut zoofil, râde lumea de el, se vinde ştirea…dar rămâne singurătatea. Cine a făcut singurătatea acestui tânăr? Ce fel de familie, ce fel de prieteni, ce fel de societate, ce fel de comunităţi religioase falnice, ce fel de stat e acela…unde singurătatea e socială?

Acesta s-a dedat la un act de zoofilie…din cauza singurătăţii şi a neiubirii, pentru că se simţea nedorit şi neînţeles. Dar putea, tot la fel de bine, să se sinucidă, să ia o puşcă şi să mitralieze tot ce vedea în jur, să se drogheze, să se ia la bătaie, să înnebunească…să… o mie de lucruri.

Pentru că miezul problemei e neiubirea, singurătatea, neluarea lui în calcul. Şi acesta nu e singurul şi unicul singur al planetei, singurul şi unicul neiubit, neluat în seamă. Problema e că toţi, mai mult sau mai puţin, suntem singuri şi neînţeleşi.

Individualizarea unuia, care a făcut nu ştiu ce a făcut, e un râs ieftin. Problema e rezolvarea singurătăţii. Însă singurătatea se rezolvă cu comuniune şi cu har. Trebuie să ai oameni în jur, prieteni şi reala Biserică, să te simţi al Bisericii lui Dumnezeu. Altfel singurătatea…rămâne o povară reală, adevărată, colosală, care poate naşte…violuri, crime, incendii, cataclisme la foc continuu.