Din discursurile lui Caragiale. Ce înseamnă „Românica”
De la o vreme încoace auziţi tot mai des de Românica. Până n-am citit discursurile politice ale lui Caragiale (membru al Partidului Conservator de atunci), n-am ştiut de unde vine cuvântul. Vă reproduc pasajul în cauză:
„Domnilor, dumnavoastră toţi trebuie să ştiţi o anecdotă: un român pe care îl cicălise un ţigan bătrân i-a tras două palme ţiganului. Ţiganul zice: ia mai dă o dată!… I-a mai tras încă o dată. S-a dus ţiganul bătrân la fiu-său: Uite, mă, tateo, m-a bătut rumânica! – Care e ala? Tu l-ai bătut pă tetea? ia mai dă-i o dată!… Îi trage acela încă una. Băiatul zice: Haide, tată, că ăsta e nebun!”
În concluzie, rumânica sau Românica înseamnă ţara ţiganilor sau a românilor ţiganizaţi. Ceva asemănător descria Eminescu aici, numai că Eminescu nu încerca să fie comic, ci era exasperat de starea contemporanilor lui.
Mă miră că figuri cu pretenţii, ca CTP, aduc în decor acest termen, până la saturaţie, ba chiar cu ostentaţie şi cu plăcere sadică. Acelaşi CTP care, după depunerea jurământului lui Obama, era îndurerat, laolaltă cu Hurezeanu, că nu sunt şi românii patrioţi.