Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [5]

atent ca o minunare

*

Primele 4 fragmente…aici.

***

Bucuria e singura expresie umană care are ochi luminoşi.

*

Când sunt prea lucid mă sperii de singurătatea cuvintelor şi  a oamenilor mai întâi.

*

Marile idei sunt ploi torenţiale, care cad deasupra liniştii tulburând-o la maximum.

*

Am înţeles, până la urmă, că nu găseşti niciun lucru cu totul simplu.

*

Un critic bun e un cititor rău.

*

Paradisul este singurul lucru pe care nu putem să-l uităm.

*

Dacă fascinez pe cineva înseamnă că cel din faţa mea e beat de admiraţie.

*

Când repet ceva spun de fapt altceva.

*

Cele mai emoţionante momente ale vieţii mele sunt clipele în care nu mai pot să exprim ceea ce simt. Acelea sunt stări dumnezeieşti.

*

Copiii ştiu să spună orice, chiar şi ceea ce nu ne convine.

*

Nemurirea e dată numai adevărului.

*

Inima e cunoscută de toţi şi neînţeleasă de nimeni.

*

Don Juan este ideea genială de a fi îndrăgostit de o femeie, care există în toate femeile, dar, în mod concret, în niciuna.

*

A căuta noul înseamnă să ai conştiinţa că el există.

*

Când l-am citit pe Cervantes la 19 ani am redevenit om. Bine că nu s-a întâmplat asta la 80 de ani.

*

Îngăduinţa este o subtilitate mult prea mare, pentru ca ea să fie înţeleasă de oamenii grosolani.

*

Şi strigarea unui câine e o lecţie de aşteptare şi de răbdare îndelungată.

*

Cititorul e întotdeauna un om care aşteaptă.

*

Am curajul să mă tem, chiar să mă înfior.

*

Răutatea sau greşeala fatidică a unui om de geniu este propria sa perseverenţă. Însă numai din aceasta cauză oamenii rămân în istorie.

*

Dacă un copil nu ar spera nu ar putea să trăiască frumos.

*

Oamenii care nu înţeleg prostia vorbesc dintre limitele ei.

*

Dumnezeu e cea mai mare nelinişte a celor aroganţi.

***

Finalul cărţii. Aici am redat doar fragmente din carte. Terminată în seara lui 27. 10. 1997.

Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [4]

pentru atentie

*

Aici…pentru primele 3 fragmente

***

În tablourile lui Tiţian trupul femii nu tresare. Ea trăieşte dragostea cu o mare stare de calm.

*

Când creez am vaga impresie că poemele vor să zboare.

*

Lumina e o transparenţă abisală.

*

Trecutul e frumos numai când admiri piscurile. În rest e o stare de greaţă continuă.

*

Cel mai greu într-o poezie e să ai cuvinte proprii.

*

Orice limbă a pământului, dacă ţi se face cunoscută, te face un geniu.

*

Sfat practic: să nu scrii când nu ai nevoie de tine.

*

În afară de linie m-au înşelat toţi, chiar şi eu însumi.

*

Cel mai mare defect al meu e că, întotdeauna, compar poemul cu fiinţa mea.

*

Germanii au prostul obicei de a pune prea multe în cuvinte iar francezii fac tocmai invers: se tem să spună prea multe.

*

Când începi să gândeşti inefabilul rămâne pe-afară.

*

Îmbrăţişezi numai atât cât îţi cuprinde sufletul.

*

Un răspuns nu poate fi niciodată util.

*

Când îţi imaginezi viaţa ai o părere foarte bună despre ceea ce nu e ea.

*

Preconcepţiile sunt lucrurile care nu ne-ar jena, dacă le-am fi putut învinge.

*

Un viciu e ruşinos numai pentru religie sau morală. Constatare practică.

*

Nu ştim multe lucruri pentru că le credem ştiute.

*

A deveni înseamnă să accepţi, chiar dacă, uneori, stângaci, necunoscutul.

*
O personalitate este un abuz, un abuz de forţă.

*

A discuta înseamnă să compromiţi ideea de spirit liber.

*

Uneori îmi zboară ideile înaintea cuvintelor. Atunci nu mai ştiu dacă limba română se scrie sau se mănâncă.

*

Perversiunea e o delicateţe egoistă.

*

Dacă vrei să mori trebuie să nu mai ai întrebări.

*
Uneori clarificarea unui vers îl obscurizează.

*

Oamenii care gândesc nu mai au nicio a doua şansă.

*

Aş fi mai bun decât o linie, dacă aş ştii cum se face cu corp de femeie în formă de linie.

*

După mine cel mai prelung sunet este tăcerea.

*

Oamenii care te plictisesc nu mai au ce să-ţi spună.

*

Eu mă pot regăsi în oameni în măsura în care ei se regăsesc în mine.

*

Un poem e mai rezistent decât un buncăr.

*

E important să cunoşti cât de lung este sentimentul. De fapt aceasta e Poezia.

*

Literele îşi ştiu locul mai înainte de a fi gândite.

*

Un gust subtil e întotdeauna un gust impur.

*

Ochiul unui geniu este ochiul unei păsări de pradă. El e mereu flămând…

*

Nu se ştie niciodată cât poate face un cuvânt scris.

*

O operă de artă este o lume închisă care se deschide.

*

Cuvintele, uneori, mi se par nişte prezenţe interminabile.

*

Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [3]

la munti suflete al meu

*

Aici, pentru primele două părţi.

*

Leonardo da Vinci e întruparea sublimă a păsării albastre.

*

Claude Monet e unul dintre marii contemplativi ai picturii. El mă lasă orb.

*

Monet a simţit prin culoare mistuirea lucrurilor în căutarea de noi forme, zbaterea moleculelor de aer în funcţie de vibraţia moleculelor de lumină.

*

Pictura lui Monet este expresia celui mai profund realism. El e cel mai liric dintre expresionişti. El se exprimă cu o bucurie surâzătoare şi amplă. Stăpân pe reveria sa, el nu îşi propune să descifreze enigme. Transa lucidă a pictorului ţine de perspectiva unui ideal de construcţie sincer exprimat şi înviorat de demnitatea unei participări totale.

*

În poezie am ajuns unde a ajuns şi Brâncuşi: acolo unde nu mai sunt forme, ci coborârea mea profundă în forme cât mai simple.

*

Nu mai trăieşti suferinţa atunci când ai văzut slava lui Dumnezeu. Nu mai există de atunci o suferinţă pur umană.

*

Perfecţiunea e linia orizontului care nu se lasă niciodată ajunsă.

*

Delacroix e un geniu care a exprimat forţa culorii. Cel mai bine despre el a vorbit Baudelaire.

*

Delacroix mă impresionează prin forţa, prin vitalitatea pe care el a dat-o culorii. Este sublimă impresia interioară a culorilor lui. Iar dacă simţi expresia interioară simţi şi culoarea.

El a ştiut să dea frâu liber interiorului, să-l lase să iasă afară prin intermediul culorii. E magnific prin faptul că a fost un om cinstit cu pictura lui.

*

Cea mai pură culoare pe care am văzut-o vreodată e a lui Ingres. El a atins perfecţiunea culorii şi a nuanţei. Pentru mine el are veselia culorii în care se priveşte spiritul. Picturile lui sunt pline de viaţă, sunt supraplinătăţi.

*

Dacă îmi respect şi-mi iubesc neamul meu românesc, atunci trebuie să o spun cu respect şi mare admiraţie, că Nicolae Grigorescu este şi va fi culoarea unică a românilor.

*

Picturile lui Grigorescu sunt ca bobocii de trandafiri: încă nedeschişi, încă neînfloriţi.

*

În natura lui Grigorescu este ceva gingaş, ceva natural, ceva voios, o viaţă care palpită de la sine. Aceste lucruri nu pot fi confundate.

*

Cel mai graţios moment coloristic al lui Grigorescu, pentru sufletul meu, e Luminiş. E un gram de eternitate românească.

*

Mattise a mers spre abstracţiune până nu a mai înţeles nici el nimic. De aceea puţinul lui exprimă multul.

*

Devitalizarea culorii la Mattise înseamnă o maturizare a vitalităţii. El ne spune că artistul nu copiază natura ci el creează o altă lume.

*

A sta prea mult în durere înseamnă a te dezumaniza.

*

Ca să ai ochii frumoşi trebuie să ai suflet de copil.

*

N-am dorit războiul dar am luptat întotdeauna.

*

Alexandru cel Mare a fost împăratul care şi-a savurat entuziasmul propriului său vis.

*

Existenţa mea împlineşte opera mea.

*

Dacă o persoană este înţeleasă în întregime înseamnă că nu există.

*

Poetul e cel care pătimeşte în cuvinte.

*

Picasso e o noutate făcută din vechituri.

*

Dali a fost un îngâmfat de geniu.

*

Versurile simple sunt cele mai grele versuri.

*

Timpul poeziei e cel al recitirii. O poezie trebuie citită mereu, adică recitită. De fiecare dată ea va suna altfel. De fiecare dată ea te va umili sau te va bucura.

*

Caricatura e modelul artei explicative. Tragi anumite linii şi surâzi pentru anumite lucruri.

*

Nebunii veritabili sunt aceia care simt o atracţie matură spre moarte.

*

Sângele îşi cere uneori drepturi pe care nu le cunoaşte.

*

Ca doi oameni să se înţeleagă trebuie să fie prea nebuni sau prea sfinţi.

*

Un înţelept nu gândeşte lucrurile sale ci pe ale altora.

*

Ignoranţa şi infidelitatea: două cuvinte detestabile.

*

Oamenii geniali sunt cu adevărat iubiţi numai dacă sunt văzuţi de foarte aproape.

*

Cine n-a ascultat o doină nu ştie ce înseamnă să plângă de dor.

*

Marea artă cere să fii una cu ceea ce faci.

*

Pe mine unii clovni mă fac să plâng. Şi asta, pentru că aceştia nu ştiu ce înseamnă să plângă.

*

Atât cât va dura neştiinţa va domni şi teama.

*

Citindu-l pe Shakespeare m-am îmbolnăvit de figurile stranii ale actorilor şi de noapte.

*

Pe Beethoven îl iubeşti de frică. Îl iubeşti pentru că Simfonia a 9-a a fost scrisă fără auz şi pentru că te înfioară prin sublimitatea ei.

*

Uneori am impresia că privesc totul pentru ultima oară.

*

Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [2]

o casa intre mult verde

*

Prima parte…aici.

***

Cea mai mare teamă e autodescurajarea.

*

Un om de geniu nu-şi poate idealiza viaţa.

*

Un om face cât un cuvânt. Depinde care e cuvântul care-l reprezintă.

*

Miturile apar când se vorbeşte prea mult despre ele.

*

Sunt sigur de faptul, că Eminescu n-ar fi fost nimic pentru intelectualii noştri, dacă se explica sau îşi explica opera.

*

O speculaţie bună, uneori, face mai mult decât adevărul, dar nu poate să-l înlocuiască niciodată. Iar, fără adevăr, nicio minte speculativă nu are să ne spună nimic.

*

Opera stearpă e o operă culeasă şi, mai ales, imaginată.

*

Nebunia e forma de-a fi insuportabil: o lume aşezată cu susul în jos.

*

Dacă ne vom da seama, într-un viitor, nu prea îndepărtat, că nebunia e o stare de conştienţă intensivă?

*

A fi singur pentru mine e sinonim cu a fi singular.

*

Marii comici sunt marile noastre plânsuri.

*

Marile romane sunt propria noastră copilărie.

*

Cuvintele limbii române îmi spun, din ce în ce mai mult, amintirile naţiunii mele.

*

Ca român sunt un sfâşiat de vioara dorului.

*

Numai laşii aplaudă pe cei care au învins.

*

Geniul lui Goya aduce lumii urâtul ca expresie estetică. El pictează pe oameni în schelete, le arată viciile şi păcatele pe faţă. Feţele oamenilor lui Goya sunt extraordinar de sinistre. El pune oamenilor carnea şi aceasta, pe scheletele lui, arată mai rău ca dracu sau ca moartea.

El prezintă o lume urâtă, care, privită, devine şi mai urâtă. De aceea cred că e singurul geniu, care te face să-ţi fie frică de tine însuţi.

*

Goya e geniul care a învins mai târziu.

*

Picturile lui Vincent van Gogh mă entuziasmează foarte mult şi le consider unele dintre cele mai dramatice picturi ale umanităţii.

*

Culoarea lui van Gogh exprimă putere, viaţă, iubire şi le exprimă la un nivel foarte înalt.

*

Sufletul lui van Gogh se traduce printr-o culoare dramatică: culoarea care se roteşte.

*

De van Gogh să te apropii numai dacă nu ai simţit nebunia culorii.

*

Regăsesc la Pοë singurătatea şi tristeţea romanticilor, scârba lor profundă faţă de realitatea crudă şi meschină.

*

Romantismul a spus ceva şi a spus-o cu putere.

*

Poezia mea e un fapt de a fi al omului pus faţă în faţă cu universul. Atunci când am ceva de spus, spun. Acesta este, cred eu, destinul poeziei viitorului. Poezia trebuie să tindă spre a spune toate sentimentele şi sforţările umane, rămânând, totuşi, poezie.

*

Romanul e o tehnică, care cere voinţă, contemplaţie şi precizie.

*

Frica e numai pentru oameni naivi.

*

Charles Baudelaire e geniul care şi-a răzvrătit inima peste urâţenia interioară a omului, devenind el însuşi un om urât şi care a simţit, din plin, veninul sinucigaş al iubirii perverse. A murit mut şi paralitic. Însă simt că prin inima lui a trecut fiorul nemuririi, dar pe care nu l-a acceptat din prea multă durere devenită blasfemie.

*

Epopeele lui Kālidāsa se deosebesc de toate celelalte de mai târziu prin simplitatea limbii şi prin evitarea artificiilor prea subtile.

*

Ceea ce în gura duşmanului e un reproş, în gura prietenului este o glumă, una delicată.

*

Când vor să fie îndrăgite femeile sunt imposibile sau inaccesibile.

*

Cei mai mulţi oameni nu mor din cauza morţii ci a vieţii.

*

Marii cugetători se impun cu voia şi fără voia noastră.

*

Nietzsche e cel mai hazliu filosof pentru că e cel mai hazliu dintre cugetători. Apropo: nu îmi place cuvântul hazliu.

*

Poemele lui Byron sunt lungi şi ritmate cum n-am mai întâlnit la niciun alt romantic. Pentru el lungimea poeziilor e literă de lege. E un mare satir social, un satir de geniu, de la care poţi învăţa cum se mânuie cuvântul  „ca să râdă şi să-njure”.

*

Byron are un umor cerebral.

*

Byron are poeme lungi pentru că are dureri interminabile.

*

Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [1]

te descopar

Volumul are 30 de foi manuscriptice şi a fost finalizat pe data de 27. 10. 1997.

*

Motoul volumului:

„Sunt totdeauna prost dispus”
(Charles Baudelaire)

*

Nu mi-e teamă să aleg. Mi-e teamă să aleg, atunci când nu ştiu că fac acest lucru.

*

Pe mine aparenţele nu mă înşeală, ci mă fac optimist.

*

O discuţie, cel mai adesea, e o ceartă mascată.

*

Când ajungi să te doară orice nu mai poţi să afirmi nimic pe gratis. Totul te costă viaţa.

*

Trebuie să fii respectat numai şi numai pentru prezent. Trecutul e un lucru trecut.

*

Oamenii bolnavi cred că cei sănătoşi au nevoie de doctor.

*

Poţi să ierţi pe oricine dacă te ierţi pe tine.

*

Mi-a fost teamă întotdeauna de adevărul care devine o exagerare.

*

De multe ori mi-e teamă să fiu ceea ce sunt. Nu credeam să ajung la această performanţă.

*

Boala nu te face sensibil. Ea te ajută să înţelegi cum ar trebui să fie un om sensibil.

*

Când ajungi la concluzia, că nu a ştii e lucrul important, ajungi să nu mai pui întrebări deranjante.

*

E foarte mult diletantism în întrebări.

*

Când vreau să fiu un farsor îmi dau seama că sunt un om care îşi plânge de milă degeaba.

*

Când nu mai vrei nimic, de ce eşti atât de fericit?

*

Când încep o carte nu ştiu dacă am s-o  mai termin. Însă ştiu că am început ceva. Este extraordinar! Înseamnă că nu am terminat, că mai am ceva de spus.

*

Cuvântul adevărat e cel care spune lucruri infinite fără spaţii infinite.

*

Artiştii nu ştiu nimic. Ei doar ştiu să înveţe. Când nu mai vor să ştie să înveţe despre oameni şi viaţă se ratează.

*

Poţi să îl minţi numai pe altul, dar niciodată pe tine.

*

Dacă o carte nu e o necesitate e o sinucidere.

*

Eu ştiu ce e aceea o idee pentru că trăiesc cu ea.

*

Indiferenţa este un motiv de suspans. Indiferenţii sunt pentru mine nişte momente melodramatice.

*

Adevăraţii mei profesori au fost oameni cu posteritate.

*

Când retorica tinde să devină adevăr, adevărul se numeşte minciună.

*

A sări peste tipare înseamnă a fi, în sfârşit, un om cu cap, adică un om şi nimic mai mult.

*

Ceea ce interesează cu adevărat sunt lucrurile pe care nu le ştim.

*

Fiecare geniu a fost un esenţialist. A fost ceva care nu a mai fost şi nu va mai fi. Eu sunt un esenţialist, care nu nasc esenţialişti (pentru că naşterea e o alegere), ci moduri de prezentare ale esenţelor.

*

Oamenii care ştiu să facă complimente acide nu sunt omorâţi cu ranga (cel mai adesea), ci sunt sfâşiaţi cu colţi sensibili.Rezultatul e acelaşi, din păcate.

*

Adevăraţii mimi sunt oamenii civilizaţi. Cei care par civilizaţi sunt adevăraţii impostori sau adevăraţii aspiranţi la această nobilă calitate de farsor.

*

Cel mai rafinat blestem e cel spus în glumă, cu ochi veseli. Dar el doare cel mai rău.

*

Poezia e un fulger. Romanul e ceva neaşteptat. Teatrul e o enervare cel mai adesea, chiar şi când se râde. Aforistica e o bătaie de joc inteligentă. Eseistica e o părută chibzuinţă. Nuvela e ceva care vrem să ni se întâmple. Jurnalul e o minciună curativă, când nu e sfinţenie. Iar scrisul, în general, e o interpretare particulară a ceea ce s-ar fi dorit să fie scrisul.

*

Dacă nu aş crede în curăţie m-aş plictisi la culme în această lume, plină de exemple de murdărie terifiantă.

*

A cugeta înseamnă, în cele din urmă, doar a-ţi da seama.

*

Un artist trebuie să nu-şi uite rolul pe care l-a învăţat.

Un mare artist trebuie să impresioneze aşa cum a fost învăţat.

Un artist de geniu trebuie să nu ştie ce înseamnă a impresiona, dar să obţină acest lucru de fiecare dată când şi-o doreşte.

*

Măreţia e ceva accesibil. Cine vorbeşte de lucruri inaccesibile nu ştie ce rost au cuvintele în limba română.

*

A simţi e tot una cu a fi zdrobit, de fiecare dată zdrobit.

*

Tristeţea unui om de geniu nu e formată din ceea ce el n-a avut, ci din ceea ce putea să aibă şi nu i s-a oferit. Tristeţea lui dureroasă e formată din prostia, răutatea şi indelicateţea nerecunoscătoare a celor din jurul lui.

*

O capodoperă şi-a atins scopul odată cu terminarea ei.

*