Dorin Streinu, Prima stea boreală (aforisme, vol. 3, 1997) [3]

catapeteasma

*

Cele două fragmente anterioare…

***

Adevărul gol e cel mai neplăcut. Însă e singurul de care avem nevoie.

*

Am luat la cunoştinţă de foarte puţini oameni în cursul veacurilor care au ştiut ce e adevărul, dar n-am văzut niciun mincinos care să ştie ce înseamnă minciuna.

*

Un geniu nu poate să placă în întregime, după cum un navigator nu mai poate iubi orice mare sau orice zi a anului.

*

Ferice de naţiunea care nu are numai bătrâni la vârsta de douăzeci de ani. Dar vai de naţiunea care nu ştie să-i preţuiască.

*

Cred că trebuie să le spunem celor tineri să nu mai caute nimic. Dacă vor să fie fericiţi trebuie numai să privească.

*

Orice parvenit este calm.

*

Cine vrea să rămână intelectual de la 24 de ani nu mai trebuie să gândească.

*

Mai devreme sau mai târziu orice om înţelept îşi va da seama că face lucruri inutile pentru mulţi…dar absolut importante pentru puţini.

*

Adevărul înseamnă pericolul de a rămâne singur.

*

Când oamenii comuni ajung să cunoască oameni insoliţi se miră cum de nu au fost primii care au descoperit cuiul.

*

Când stai lângă soare crezi că ai devenit şi tu o rază.

*

Adevărata spiritualizare a omului este aceea în care pari tot un om comun, ordinar.

*

Gândim numai ce ne doare.

*

Orice mare gândire se repetă în mod organic.

*

Nu pot să suport manierismul în exprimare pentru că stilul o ia înaintea profunzimii şi a adevărurilor.

*

Trebuie să ne aducem aminte zilnic, că soarele pe care îl vedem noi…a fost văzut şi de cei care dorm în morminte.

*

Căutăm certitudini tocmai pentru că nu vrem să le acceptăm.

*

Orice iluzie vrea să fie veşnică.

*

Ca să fii un nebun veritabil trebuie să iubeşti neprevăzutul.

*

Oamenii mediocri îşi admiră laşitatea în Sfinţi, în genii, în eroi, în toţi cei care îi întrec.

*

Am întâlnit oameni cărora le era frică să-şi dea seama cine sunt. Pe aceştia nu i-am putut ierta niciodată.

*

Cred că orice geniu vrea să-şi lase contemporanii cu o mie de ani în urmă.

*

Esenţialismul s-a născut în momentul când lumea artei putea să moară. El s-a născut din propria bătrâneţe a umanităţii. Acum arta a devenit, din nou, una a copiilor maturi.

*

Orice cimitir e o lume paralelă.

*

Adevăraţii gânditori nu pot fi acceptaţi niciodată. Ca să îi accepţi trebuie să îţi schimbi paradigma existenţială.

*

Cărţile adevărate nu sunt logice. Logica e îngustă pentru supralogică.

*

În cele din urmă numai nebunii mai vor fi oameni.

*

Orice dictatură a murit de teama propriei sale naşteri.

*

Orice este mare este urât.

*

Tăcerea e cel mai etern sentiment.

*

Uneori poezia se desfiinţează pentru a rămâne numai o pură lumină interioară.

*
Un gânditor e un om care nu contemplă.

*

Uneori oamenii nu se bat cu claritatea adevărului ci cu fantomele sale. Tocmai de aceea, acest fel de lupte sunt momente de căscat interminabil.

*

Orice om e pus în faţa faptului de a regândi lumea de la început.

*

Ucenicul se luptă mai puţin cu perfecţiunea sa şi mai mult cu perfecţiunea maestrului. Pentru un ucenic genial, maestrul e cel mai mare rău posibil, dacă i-a învăţat lecţiile prea bine.

*

Un artist de geniu nu ştie să îşi aprecieze propriile sale lucrări, după cum nu te poţi bucura că eşti rănit şi nu teafăr.

*

Ajungi să ai un stil când nu mai ai niciunul.

*

Orice mare carte citită te face mai idiot şi mai puţin pertinent.

*

Cel care nu mai vrea nimic va avea totul.

*

Dacă am fi lucizi n-am râde niciodată.

*

Orice gândire adevărată vorbeşte în termeni absoluţi.

*

Găsesc delicateţea în lipsa de pasiuni.

*

Surprinderea este o exagerare.

*

Oamenii care ţin la ei se răstignesc.

*

Cel mai înţelept lucru este să ştii să pierzi când ai cea mai mare dreptate.

*

Consider o soţie înţeleaptă pe cea care ştie, că iubirea nu se cucereşte ci se dăruie.

*

Coerenţa gândirii este cel mai mare blestem pentru cineva, care vrea să cunoască adevărul unei persoane.

*

Geniul este actorul care joacă un rol nescris.

*

Ca să faci un lucru mare trebuie, ca de cele mai multe ori, să te uiţi pe tine însuţi.

*

Ca să fii actor nu trebuie să ai suflet, ci trebuie să ai expresie. Actorii cu suflet sunt creatori de teatru şi nu jucători de teatru. Ca să joci, trebuie să imiţi ceea ce nu înţelegi prea bine. Dacă înţelegi ceva, atunci îţi joci propria ta dramă.

*

Orice amintire e responsabilă ca propria ta uluire.

*

Omul care poate fi atent la orice gest al său e omul care a făcut primul pas în mântuirea sa.

*

Un îndrăgostit nu poate fi niciodată un amant. Cu atât mai puţin un om înţelept…

*

Dacă am ierta din toată inima n-ar mai exista literatură. Cărţile au un destin meschin. Mă refer la cărţile mari.

*
Măreţia e fotografia celor care ştiu că nu mai pot fi întrecuţi.

*

Seninătatea e dorinţa celor tineri şi ipocrizia celor în vârstă.

*

Un om care dă sfaturi e un şarlatan. Şi se întâmplă acest lucru fără ca cineva să şi-l dorească.

*

La Dumnezeu se merge numai pe căi ocolite.

*

Cartea a fost terminată pe data de 2 septembrie 1997. Aici aveţi numai fragmente din carte…

*******

Dorin Streinu, Prima stea boreală (aforisme, vol. 3, 1997) [2]

te urmareste

***

Primul fragment.

*

Lucrurile mari se nasc când nu ai rivali.

*

Lucrul cel mai urât pe care îl trăiesc este acela de a vedea oameni, pe care i-a întrecut propriul lor timp.

*

Geniile ţi se par că sunt mai mici sau ca tine numai când, în mintea ta, îi acomodezi cu normalitatea. Mai trebuie să spun, că această acomodare este  doar o searbădă  iluzie a minţii tale?

*

Oamenii proşti se bucură să sunt înţelepţi, pe când oamenii înţelepţi se tem că ştiu prea puţin.

*

Pe mine prostia mă face să-mi plâng de milă. Când îmi dau seama, că numai eu îmi dau seama, atunci mă plâng de milă că sunt oameni.

*

Există oameni, care pot muri numai ca să spună un adevăr ce nu s-a mai spus.

*

Oamenii l-au văzut pe Shakespeare sau pe Beethoven şi cred că ei reprezintă ultima barieră a omului de geniu. O eroare mai mare nici nu se putea. Oricând se poate ajunge la cote de genialitate, care nici măcar nu au fost sperate, darămite aşteptate.

*

Epoca în care trăim ne limitează la pasiunile ei minore.

*

Există o categorie de prieteni care vor să vadă în tine ceea ce sunt ei. Acest gen de prietenie e cel mai uşor de găsit. Însă, mai rară sau extrem de rară, e categoria prietenilor, care vor să vadă în tine ceea ce nu sunt ei şi nu pot fi niciodată. În raportarea mea la ceilalţi eu am căutat întotdeauna să găsesc prieteni maeştri, prieteni care să mă facă să contemplu o alteritate incredibil de frumoasă. Nu mă întrebaţi…cât de multe alterităţi ucigător de frumoase am întâlnit…

*

Entuziasmul nu poate clădi un geniu. Geniul se poate entuziasma, dar asta nu explică nimic din el, ci mai mult complică lucrurile.

*

Deşi admitem că nu ştim adevărul în totalitate, totuşi facem statistici foarte dure în ceea ce priveşte valoarea unui om sau a creaţiei sale. Eu văd în asta un semn de mare decadenţă.

*

Numai oamenii care au ce spune pot semăna adevărata discordie.

*

Românii respiră prea multă transcendentalitate în arta şi folclorul lor. Tocmai de aceea au rămas o naţiune cu potenţe infinite. În sus se poate zbura, până când zborul nu mai poate fi văzut decât de foarte puţini.

*

Ceea ce mai rămâne din oamenii geniali în sufletul meu sunt numai câteva imagini, dar atât de solide, încât, dacă ar pierii întreaga lume aceste imagini mi-ar fi de ajuns, ca să mi-o reamintesc mai deplin.

*

Omul devine simpatic nu pentru faptul că poate avea umor, ci pentru faptul că poate avea greşeli.

*

Oricât am măslui adevărul eroarea ne va arăta foarte bine ce stă în umbră.

*

Când scriu ceva nu ştiu niciodată cum se va sfârşi ceea ce fac, dar acest lucru nu m-a decepţionat niciodată.

*

Oamenii care nu se mulţumesc cu nimic facil fac multe descoperiri, dar prea puţini fac şi descoperirea liniştii lor. Un astfel de om sunt eu.

*

La mine procesele de conştiinţă se măsoară cu eternitatea.

*

Dacă sunt pus să aleg între două drumuri îl voi alege pe cel mai puţin real.

*

Consider dreptatea o măsură a sufletului. Sufletele mari trebuie să fie respectate cu ceea ce e mai bun.

*

Eu m-am pus în mijlocul operei mele. De aceea nu pot fi judecat decât ca o parte din ea şi doar ca cea mai puţină parte din mine.

*

Orice idee mare este un moft.

*

Orice geniu este un dor de nebunie ultimă.

*

Iubesc frumuseţea dar ştiu să renunţ la ea când mă trădează.

*

Dacă nu am înţeles că suntem nemuritori degeaba mai trăim.

*

Prin orice modalitate a artei pe care am exersat-o am demonstrat sublimitatea vieţii şi că ea nu poate fi cuprinsă în nicio operă.

*

Poate numai urmaşii mei spirituali îşi vor da mai bine seama de cât am putut să gândesc într-o viaţă şi de cât m-am epuizat în munca aceasta titanică de creaţie. Eu nu mai pot să fiu conştient de acest lucru.

*

Când le privesc pe celelalte genii ştiu foarte bine ce nu mai trebuie să fac ca ei. Când scriu mă bucur de ceea ce fac. Când recitesc ceea ce am scris însă, îmi dau seama că am făcut multe dintre greşelile pe care le-au făcut şi ei.

*

Intensitatea înţelepciunii este întotdeauna o exprimare clară. Astfel se despart oile de capre.

*

O mare bucurie bucură până şi pe un mort.

*

Viaţa există ca să te apere de adevăruri.

*

N-am înţeles niciodată de ce nu pot lua o decizie, de care, mai apoi, să nu-mi pară rău.

*

Am gândit întotdeauna în limita contradicţiilor. Ele au fost motivele în plus pentru a depăşi toate limitele.

*

De la un timp începi să-ţi respecţi lucrările. Le găseşti extraordinare, chiar dacă nu vrei să crezi cu totul acest lucru.

*

Sunt omul căruia nu-i ajung niciodată toate lucrurile câte i se întâmplă.

*

Ca să asimilezi în mod natural o operă de geniu şi să ajungi la înţelegerea persoanei care i-a dat viaţă trebuie să duci înţelesul cuvintelor la înţelesul universal al lucrurilor. Adică trebuie să  universalizezi particularul, pentru că opera de geniu este o particularizare a universalului.

*

Nu se pot unii două momente ale timpului. Ele sunt cu totul şi cu totul separate.

*

Nu trebuie numai să faci, ci să ştii şi ce faci.

*

Ca să-mi fii profesor adevărat, spune-mi, te rog:  cum citeşti măreţia?

*

Îmi displace cu totul fariseismul şi cred că pseudo-religioşii sunt cei mai elocvenţi în acest sens.

*

Timpul schimbă rochia artei, dar nu şi trupul cald, uneori prea fierbinte al acesteia.

*

Cred că orice om care ştie să vorbească frumos a trăit durerea şi vrea ca să o preschimbe în calm şi linişte melodioasă.

*

Exigenţa creaţiei e un blestem pentru viaţă şi o binecuvântare pentru posteritate.

*

Oamenii adevăraţi ştiu să spună prea puţine lucruri despre ceea ce sunt ei.

*

Freneticii uită că viaţa e prea scurtă pentru a fi risipită oricum.

*

Laşitatea poate ridica contraforturi însă nu poate preciza ce duritate au.

*

Oamenii plictisiţi de viaţă sunt cei mai paşnici oameni.

*

Scriitorul de geniu este cel care uită ce a scris şi păstrează în memorie numai faptul, că viaţa lui este o memorie a altora.

*

Posteritatea se interesează uneori de geniu mai mult decât s-a interesat el însuşi.

*

Nu mi-au plăcut niciodată oamenii, care cred în tine numai pentru ca să nu-i dezamăgeşti pe ei şi nu pe tine.

*

Simt că prietenii mei îşi arogă prea mult prestanţa că mă au şi mai puţin privilegiu că mă cunosc.

*

Noi nu facem altceva decât să Îl căutăm toată viaţa pe Dumnezeu şi nu să-L acceptăm în viaţa noastră. De aceea foarte puţini dintre noi ajung Sfinţi.

*

Adevărata artă se termină în pacea eternă.

*

Oamenii cărora le ajung numai lumea şi prezenţa eternităţii vor ajunge să-şi dea seama că au geniu, dar se vor teme, mai întotdeuna, să meargă pe calea sfinţeniei. Însă adevărata umilinţă şi împlinire înseamnă a renunţa la genialitate pentru împlinirea reală în comuniunea cu Dumnezeu.

*

A fi cu adevărat înţelept înseamnă să nu-ţi faci iluzii niciodată.

*

Când vom putea să spunem adevărul va fi prea târziu.

*

Oamenii se pierd în lucruri pentru că nu înţeleg că oamenii sunt simplii.

*

Celor cărora le e teamă să pară proşti au devenit uluitori în domeniu.

*

Dacă n-ar fi vorba despre viaţă n-aş mai scrie niciun rând.

*

Cel mai dureros lucru este să iubeşti şi să nu fii iubit cu aceeaşi intensitate.

*

Dacă nu am fi şi nu am gândi copilăros această lume nu ar mai exista.

*

O femeie, ca să fie senină, trebuie ca, din când în când, să se mai joace cu păpuşi. La fel şi bărbatul.

*

Adevăratele greşeli sunt cele care se fac din multă ştiinţă.

*****

Dorin Streinu, Prima stea boreală (aforisme, vol. 3, 1997) [1]

de la pamant pana in nori

***

Când un om se curăţeşte de patimi îşi găseşte propriile lucrări bune de aruncat. Însă nu îşi poate arunca şi trecutul, care merge împreună cu el.

*

Ca să ridici o Biserică îţi trebuie naivitatea să crezi, că numai din cauza ta ea prinde contururi.

*

Bunul gust e o realitate prea puţin găsită în natură şi artă. El se găseşte mai mult în inima omului, care nu vrea şi nici nu poate să schimbe ceva.

*

Când ai ieşit din infern, paradisul e mai frumos chiar şi decât el însuşi.

*

Eroare îşi asumă, incognito, o aspiraţie către sublim.

*

Poezia adevărată tinde spre un parfum nerarefiat.

*

Marea artă e o dovadă clară a particularităţii.

*

Şi urâtul te poate învăţa câte ceva despre frumuseţe.

*

Adevărul unei opere este un peşte de mare adâncime şi, de multe ori, e prea orb ca să ne poată vedea.

*

Adevăratul gânditor urăşte gândirea. El tinde spre un spaţiu, unde realitatea nu se mai gândeşte ci ea îi devine palpabilă, chiar înfiorător de palpabilă. De aceea tind să spun, că adevăratul gânditor este un aspirant la sfinţenie şi la viaţa împreună cu Dumnezeu.

*

Marile regrete vin numai dintr-o mare complexitate a omului.

*

Viaţa trebuie trăită chiar şi împotriva faptului, că viaţa te omoară de la sine.

*

Realitatea vieţii unui geniu este aceea de a fi surprins, de fiecare dată, nepregătit în faţa miracolului.

*

Oamenii care nu cred în ei înşişi nu vor să piardă niciodată. De aceea, cel care ştie să piardă are încredere că el nu a pierdut, pentru că a ştiut, că a pierde este ceva normal şi nu anormal.

*

Poţi să faci în mod sincer politică, până nu afli că politica nu e niciodată sinceră.

*

Orice regim politic trebuit huiduit de către mase. Astfel masele de alegători sau de răbdători sub regimurile politice învaţă cum e să-ţi huiduieşti propriile opţiuni sau lipsa de opţiune.

*

Pe cărările spiritului nimeni nu se poate pierde. Vorbesc de acela, care nu se opreşte niciodată la o anumită parte a adevărului.

*

O uşă închisă nu e decât un motiv de bucurie.

*

Ca să fii mare trebuie să cuprinzi în tine tot universul şi, mai ales, pe Dumnezeul tuturor.

*

Oamenii care ştiu să creeze sublimul nici nu ştiu ce este acesta.

*

Înfloriturile în scris sunt ca femeile care plâng haotic pe capacul sicriului.

*

Orice mare talent învaţă toată viaţa să dibuie. Orice geniu învaţă toată viaţa să explice. Primul dibuie viaţa iar al doilea o explică.

*

Orice originalitate este urâtă la început. Mai apoi ea îţi intră la inimă, tocmai prin faptul că e umană şi nouă.

*

Nu trebuie să ne temem că repetăm anumite lucruri. Repetiţia e singura formă de a fi original, când nu te interesează originalitatea.

*

Orice adevăr literar ne şochează prin faptul cum e spus şi nu pentru că el există. O nouă dovadă că omul nu se teme de lucruri noi.

*****