Etichetă: Dorin Streinu: Ucis dar nu omorât (vol. 6 de aforisme)

*

Primele 3 părţi

***

E ridicol să vezi oameni, care nu ştiu ce vor dar ştiu ce le trebuie.

*

A critica e tot una cu a pune în evidenţă.

*

Ai nevoie de singurătate când nu te înţelegi şi nu te înţelegi, decât dacă scapi de singurătate.

*

Poezia nu e altceva decât o urmărire.

*

Sufletele curate au o înţelepciune, pe care, de multe ori, nu o traduc în cuvinte.

*

Înţelepţii nu mai sunt creduli. Şi-au pierdut naivitatea clipei.

*

Curajul e cea mai mare frică a omului. Ai curaj pentru că ştii ce înseamnă să nu-l ai.

*

Cea mai mare dorinţă a mea este să văd pe oameni, cum cântă ca Îngerii din ceruri.

*

A încerca să ţii de partea ta adevărul înseamnă a-l uita.

*

Uneori trebuie să te lupţi cu neputinţele tale ca şi cum le-ai fi depăşit deja.

*

Orice obstacol este o nouă forţă.

*

Nu poţi să te dedici decât unui singur lucru.

*

Cel mai mare păcat al unui om înţelept este exclusivitatea.

*

Eu nu vreau să comunic. Eu vreau să-mi amestec sufletul cu ceilalţi.

*

Nu poţi să spui adevărul decât unor oameni care îl stăpânesc.

*

Marile lupte sunt micile victorii.

*

Adevărul e ceva de neînlăturat. De aceea, mai devreme sau mai târziu, îl găsim sau ne întoarcem la el.

*

Când adevărul devine lumină înţelepţii nu mai au cuvinte.

*

Sfârşitul înţelepciunii este epuizarea.

*

Oamenii care se cred invincibili nu cunosc nimic despre puterea smereniei.

*

Curajul de a înţelege este irevocabil.

*

Un prieten ţine loc de întreaga lume. Dacă ai un prieten, ai tot ce îţi trebuie.

*
Marea artă e formată şi din multe capricii.

*

Singura avere interioară a omului este inocenţa.

*

Dali era prea crud tocmai pentru că avea o infinită dragoste nedăruită.

*

Lucrurile care ne dor sunt lucrurile care nu ne aparţin.

***

Am redat fragmentar din acest volum, pe care l-am terminat pe data de 11. 09. 1998.

***

Primele două părţi

*

Adevărul trebuie să te facă cumpătat mai înainte de a te face înţelept.

*

Să nu speri niciodată în lucrurile pe care nu le-ai făcut! Altfel te paşte dezamăgirea.

*

Iubirea dăruită, care nu se întoarce înapoi, însingurează mai mult, decât ura pe care o primeşti, fără ca să o meriţi.

*

E foarte greu să fii un om fără caracter şi să poţi ascunde acest lucru mult timp.

*

Bădărănia nu ştie niciodată ce să facă.

*

Adevărata durere e aceea pentru care nu poţi să plângi.

*

Numai când eşti călcat în picioare simţi ce e măreţia.

*

Oamenii care au suferit nu pot să se răzbune.

*

Sunt rari oamenii pe care să-i cunosc şi pe care să nu-i găsesc meschini.

*

Unele din marile mele defecte: înţeleg mai mult decât simt şi gândesc mai mult decât îmi imaginez.

*

Îmi trăiesc foarte acut originalitatea.

*

Frica de naivitate e adevărata naivitate.

*

Adevărata valoare a marilor opere o constituie inefabilul lor.

*

E mai uşot să creezi decât să pui stavili creaţiei.

*

Singura tentaţie valabilă e aceea a rezistenţei.

*

Un proiect adevărat nu are detalii.

*

Văd romanul ca pe ceva care se explică.

***

*

Prima parte este…aici.

***

Pe mine exemplele rele m-au făcut virtuos.

*

Orice judecată de valoare e o aproximaţie.

*

Ceea ce eu vreau e să nu-mi strice liniştea nimeni.

*

Orice nou adevăr înseamnă o ură şi mai mare în jurul lui.

*

Numai oamenii care au inimă plâng şi niciodată invers.

*

Cultura cea mai nobilă e cultura care se naşte dintr-o îndelungată durere.

*

Capodopera e o luptă cu propriul tău crez.

*

Discuţiile cele mai prolifice sunt cele care nu au niciun scop.

*

O femeie rafinată e tot atât de înălţătoare pe cât e o poezie genială.

*

Viaţa nu se învaţă din romane dar se începe odată cu ele.

*

Când vom ajunge să iubim cu adevărat vom fi extenuaţi.

*

Iubirea e starea de decadenţă a societăţii. Numai ura şi mândria duc la progresc. Dar tocmai ele şi distrug umanitatea.

*

Şiretlicurile femeilor sunt dovezi ale slăbiciunii lor.

*

Ura cea mai mare este dovada unei mari iubiri.

*

Marile decepţii ţin de planuri şi nu de exactitatea lor.

*

Sunt bărbaţi care au obosit din cauză că nu mai au pasiuni.

*

Arta se face când artistul nu e pregătit pentru ea.

*

M-au enervat întotdeauna cei care nu ştiu să tacă pe cât trăncăne.

*

Adevărata poezie e cea pe care nu o sperai niciodată a ta.

*

Cel care urlă a început să suporte viaţa.

*

Ca să fii un adevărat pedagog trebuie să scoţi din sistemul tău de educaţie enervarea.

*

Numesc pasiune voinţa de a dori.

*

Plăcerea adevărată e bucurie.

*

Întotdeauna dezamăgirea vrea pacea şi niciodată războiul.

*

Când eşti fericit uiţi că mai există morţi.

*

Nu eu sunt frumos! Frumos e Acela care mă face să cânt.

*

Eu cred într-o lume care nu plânge.

*
Artistul e o dăruire totală de sine.

*

Adevăratul singular e cel care cuprinde în sine pluralul.

*

Când scriu un vers îl primesc ca din mâna lui Dumnezeu.

*

Justiţia, ca să fie dreaptă, trebuie să ţină seama de slăbiciuni.

*

Vinovăţia e plânsul ascuns al libertăţii.

*

***

Viciile ne surâd de acolo de unde mintea plânge.

*

Nu poţi să fii om dacă nu ai ajuns să simţi frica. Aceasta e cea mai bună şcoală.

*

Când vreau să fac binele, fac răul pe care nu-l doresc.

*

Există momente când e bine să te laşi minţit.

*

Minciuna e întotdeauna perisabilă.

*

Devenim leneşi când nu mai credem în ceea ce am devenit.

*

Dacă am avea adevărul nu am şti ce să facem cu el.

*

Adevărul pur e prea grosolan pentru inimile fade, însă e singurul mântuitor.

*

O carte care te provoacă e o invidie care te stăpâneşte.

*

Prieteniile adevărate sunt nişte monotonii ieşite din comun.

*

Prostia e lecţia lucidă a celor care au sperat că sunt ceva pe această lume. Dacă privim înapoi, observăm că toţi oamenii mari au fost omorâţi de nişte proşti insignifianţi.

*

E mai uşor să te pronunţi decât să calmezi lucrurile.

*

Degeaba vorbeşti de bine un prieten, dacă nu-l iubeşti.

*

Omul, adesea, suferă, când nu mai e nevoie şi se bucură, când nu mai are timp să o facă.

*

Când vrei să fii impresionat nu mai impresionezi.

*

Orice mare cugetare e o traumă şi se naşte din una.

*

Când nu mai îţi e teamă de cuvinte atunci ştii ce preţ au tăcerea şi moartea.

*

Eu n-am putut să am decât planuri mari. Planurile mici mă condamnă la prea puţină muncă.

*

Fericirea nu ştie cât merită.

*

Numai când sentimentele se limpezesc simţi veşnicia.

*

Din oboseală am învăţat prudenţa iar din prudenţă aşteptarea momentului decisiv.

*

Dacă istoria ar fi o alegere n-ar mai avea cine s-o scrie.

*

Minciuna e o piatră fundamentală a gloriei iluzorii.

*

Deznădejdea e folositoare numai pentru cei care vor să se creadă singuri.

*

Numai singurătatea nu mai are loc în societate şi numai ea nu vrea să creadă în libertatea de expresie.

*

Dacă miocardul pune în evidenţă, neuronul vrea să nege acest lucru.

*

Exagerările noastre arată cât putem să greşim şi nu cât am vrea să greşim.

*

Oamenii mari, fără să-şi dea seama ceilalţi, îşi clădesc propria lor istorie viitoare, încă fiind în viaţă.

*

Există femei care nu trebuie iubite, pentru că iubirea lor te omoară.

*

Sunt prea puţini oamenii care au ştiut să privească urâtul şi mult mai puţini sunt cei care au ştiut să-l iubească.

*

Dacă pui preţ pe o patimă nu ştii ce înseamnă liniştea sufletului.

*

A fi brutal înseamnă a fi natural. Iar brutalitatea va reînvia întotdeauna arta.

*

Marile genii nu stau în foi.

*
Speranţa va suferi întotdeauna de teamă.

*

Când vom ajunge să credem în raţiunea inimii vom vrea să aflăm secretul neprevăzutului.

*

Cel mai mare adevăr al omului e neştiinţa.