Etichetă: Dorin Streinu: Un continent fără Dumnezeu (vol. 5 de aforisme)

*

Primele trei fragmente

***

Pervertiţii spiritual mă tem că nu pot înţelege decât reziduurile spirituale. De aceea există şi atâtea secte pe faţa pământului.

*

Un sentiment rămâne pur numai gândit şi simţit ca unul pur.

*

Ceea ce am înţeles cel mai bine nu se află în cărţile mele.

*

O linie sugerează întotdeauna un amănunt semnificativ.

*

Nu trebuie ridicat vălul de pe o femeie.

*

Culoarea completează lumina acolo unde lumina este vagă.

*

Când ajungi la tine însuţi nu mai ştii nimic.

*

Ceea ce este ascuns există prin ceea ce este văzut.

*

Ne aducem prea puţine lucruri aminte din cele pe care le ştim.

*

Tradiţia este o schimbare aptă de schimbare.

*

Originalitatea este pentru mine cel mai traumatizant concept.

*

Dacă vrei să foloseşti trecutul artei savurează-i praful şi nu măreţia. Acesta e singurul lucru pe care putem să-l învăţăm de la înaintaşii noştri.

*

E o minciună faptul de a avea un singur stil de lucru.

*

Eu cred că nu înţelegem, cu adevărat, nimic din ceea ce spunem.

*

Nu mai pot fi cuprins în două rânduri. Ştiu asta…

*

Eu nu am căutat ceva anume. Eu am vrut pur şi simplu să iubesc.

*

Cele mai crâncene lupte le-am avut cu propria mea voinţă.

*

Dacă smerenia nu ne-ar linişti am crede că orice pierdere este irepetabilă.

*

Dacă poţi să compătimeşti înţelegi de ce Dumnezeu S-a lăsat ucis de propria Sa creatură.

*

Un habotnic religios nu poate să înţeleagă, că eu mă pot ruga chiar şi când rugăciunea nu mai îşi ştie rostul.

*

Un Dumnezeu banal ar fi un Dumnezeu pe care L-ar înţelege oricine. Tocmai de aceea Dumnezeul nostru treimic nu este uşor pentru nimeni.

*

Cei care au vrut să schimbe lumea au aflat ce înseamnă greutatea pietrei de moară pe proprii lor umeri.

*

Cea mai mare blasfemie e să spui că nu ai ce regreta.

*

Dacă înveţi să gândeşti eşti un om ratat. Numai că cel care se va bucura de acest enunţ e, cu siguranţă, un om ratat.

****

Finalul cărţii. Am redat din ea fragmentar. A fost terminată pe data de 26.11. 1997.

*

Primele două fragmente din carte.

*****

Micile anecdote au vitalitatea marilor erori.

*

Un bărbat devine impotent când nu mai are spre ce să privească.

*

Imprevizibilii sunt cei mai arţăgoşi dar şi cei mai spânzuraţi prieteni ai istoriei.

*

Confortul e loja dezertorilor.

*

În natură un gram de fericire e cât unul de neuitare.

*

Adevărata durere nu are niciun refugiu.

*

Dacă pizmuiesc nu mă pot bucura nici de mine însumi.

*

Pe mine lucrurile pe care nu le-am făcut m-au chinuit mai amarnic decât cele pe care le-am făcut greşit.

*

Când nu mai avem în noi fericirea avem nevoie de iluzia ei. Această iluzie e numită de Biserica noastră păcat.

*

Oamenii mari înspăimântă printr-o banalitate cât alţii printr-o mie.

*

O mare furie este o imensă limpezire de sine.

*

Civilizaţii sunt oamenii care nu mai cred în propriile lor supoziţii dar  şi le admiră.

*

Oamenii delicaţi sunt sceptici la reclama vanităţii.

*

Când ştii ce este răul nu mai poţi să fii decât un om bun.

*

Verva predicatorului e competenta lipsă de tact a predicii.

*

Politica e un sentiment atractiv pentru solipsişti şi o escrocherie amabilă pentru oamenii activi. Primii o practică ca să iasă din starea de greaţă, pe când a doua partidă o practică ca să atenueze riscul culpabilităţii.

*

Ratarea e un sentiment sublim numai pentru oamenii care nu au nevoie să afle de la alţii cine sunt.

*

Cel care foloseşte metafore ştie ce e minciuna.

*

Când lucrurile mari devin probleme mici, atunci problemele mari desfinţează indexul.

*

Răul e cea mai mare invenţie a creaturilor dar şi prima lor mare prostie.

*

Oamenii care înţeleg universul nu îl cunosc ci îl admiră.

*

A fi în stare de cutremurare e un simptom al faptului că te-ai întors la viaţă.

*

Marile inimi sunt copilăria artei. Bătrâneţea artei nu există.

*

Cu timpul am ajuns să înţeleg cum m-au minţit sentimentele. Însă nu am înţeles până acum, cum de le-am putut face capabile să mă mintă.

*

Eu am fost iubit, mai ales, de cine n-am vrut. E unul dintre defectele mele.

*

Folclorul românesc a plâns dar nu a disperat niciodată.

*

Când nu mai poţi să ai cuvinte, atunci poţi să spui că eşti un om al spiritului.

*

Orice capodoperă poate fi negată dacă se caută absolutul în ea.

*

Eu nu scriu nimic nou. Scriu ceva autentic.

*****

*

Aici pentru prima parte

***

Oamenii ficşi sunt nesuferinzii.

*

Râsul e porţia noastră de autoînşelare.

*

Boala e o replică dură dată liniştii individuale. Şi asta când războiul e ceva colectiv.

*

Rafinamentul e o motivaţie a tuturor scrupulelor.

*

Eleganţa căutată e ceva grosolan.

*

O minte rafinată e un sumum de banalităţi.

*

Cei care câştigă sunt cei care nu ştiu ce pierd.

*

Singurul act responabil e nesiguranţa.

*

Un orator bun ştie să se pronunţe dar nu ştie să idealizeze.

*

Erezia e filosofia secolului în care se naşte.

*

Eu cred numai în istorii nescrise.

*

Siguranţa continuă naşte multă prostie.

*

Dacă ne e teamă să spunem adevărul înseamnă că nu-l avem.

*

Frumuseţea pură nu are nici în clin şi nici în mânecă cu inteligenţa.

*

Oamenii care gândesc sunt epuizanţi.

*

Unui gânditor nu îi e greu să gândească. Dar îi e greu să rămână logic.

*

A fi clasic e tot una cu a spune pe şleau.

*

Dacă nu greşeşti înseamnă că eşti trivial.

*

Admiratorii sunt cei care nu se admiră.

*

E o prostie să crezi că trebuie să fii înţeles. Sunt lucruri mult mai importante de trăit decât acest lucru.

*

Dacă nu am scris unele gânduri nu înseamnă că nu le-am şi gândit.

*

Fanaticii sunt exemplele comice sau dramatice, mai bine-zis, ale prostiei sau ale lipsei de măsură.

*

Într-o ţară în care limba a devenit o unealtă de consum orice cuvânt spus, oricât de important ar fi el, are aceeaşi valoare: adică niciuna.

*

Oamenii care înţeleg cuvintele ştiu că inima e cea mai poetică limbă a universului.

*

Gândurile care nu converg nu există.

*

Îmi iubesc ţara, pentru că nu ştiu dacă aş putea să o iubesc pe alta mai natural decât pe a mea.

*

A fi puternic înseamnă să ştii cum să foloseşti cuvintele.

*

Orice imitaţie miroase a sfoiag, fie el şi de aur.

*

Oamenii amabili nu pot fi niciodată naturali.

*

Manierele sunt elegante atâta timp cât omul vrea să pară neîngrijorat.

*

Mă îngrijorez numai de lucrurile care îmi ies foarte bine.

*

Logica nu e tot una cu ordinea. Ordinea complică atât de mult lucrurile, încât logica nu mai are niciun scop.

*

Oamenii serioşi sunt cei care nu vor să vorbească despre ei.

*

***

Motto

Nu cred în cele două ziceri de mai jos:

1. „Dumnezeu Însuşi nu poate exista fără oameni înţelepţi” (Martin Luther) şi

2. „Îl negăm pe Dumnezeu, negăm responsabilitatea în Dumnezeu, [şi] abia prin asta mântuim lumea” (Friedrich Nietzsche).

***

Numele volumului: Un continent fără Dumnezeu e o parodiere a falsei şi ostentativei inapetenţe a contemporaneităţii de a crede în Dumnezeu. Conţinutul volumului spune, dimpotrivă, că în om e o bogată credinţă şi putere de iubire şi înţelegere.

*

Între oamenii care râd sunt frumoşi cei care rânjesc. Ştiu că de la ei mă aştept sau mă pot aştepta la orice.

*

Oamenii grosolani au nevoie de cultură nu ca să gândească, ci pentru ca să redevină oameni.

*

Orice confesiune e o melodramă.

*

Orice adept al unei idei e mai periculos ca oricare dintre nehotărâţi.

*

Oamenii nesiguri sunt prea îndrăzneţi.

*

Uneori ne e ruşine să ne formulăm adevărul şi nouă înşine.

*

Suspansul e un refugiu al singuraticilor şi o bucurie a angoasaţilor.

*

Dacă geniile acced la putere orice naţiune civilizată ajunge o formă de expresie bizară.  Adică numai proştii pot conduce, pentru că nu au mari probleme de conştiinţă.

*

Conotaţiile profunde sunt sculptate dar stau în penumbră.

*

Când realitatea va trece de preconcepţia exagerării, exagerarea va părea un lucru absurd.

*

Nu-mi plac cititorii care se cred Dumnezeu, adică care cred că te-au înţeles ca în palmă. Nu sunt cititori reali.

*

O mare carte e o emoţie fără margini, dar cu toate cusururile posibile.

*

Ceea ce evităm sunt lucrurile pe care le-am memorat la perfecţie.

*

Prudenţa e cel mai mare risc al nostru. Când vrem să păstrăm ceva numai pentru noi, atunci ori îl pierdem ori îl uităm.

*

Răul nu atrage. El te convinge ca să fii slab.

*

În artă sunt trişti numai oamenii fericiţi.

*

Durerea e o protecţie naturală. Dacă nu ar fi ea am crede că suntem din piatră.

*

Lirismul nu are nimic de-a face cu ritmul sau cu rima. Aici e vorba de cum încep durerile să cânte.

*

Orice formă de artă e o colonizare forţată. Nimeni nu vrea ca să se schimbe, dar acest lucru, totuşi, se petrece.

*

Esenţial nu e să faci un lucru nou, ci să nu stai degeaba.

*

Gândirea e întotdeauna un exces.

*

Dacă nu ajungi să nu mai ştii nimic nu poţi fi un om religios.

*

Oamenii senini sunt cearcănele atenţiei de fiecare clipă.

*

Orice lucru genial e un strigăt de groază.

*

Până la urmă suntem destinaţi spre a fi irevocabili.

*

Dacă ţi-ai învăţat limba maternă până la geniu atunci ştii să faci greşeli de pronunţie epocale.

*

Rafinamentul operei tale nu e dat de gustul tău ci de viaţa ta.

*

Dacă suntem vrednici de ceva atunci nu merităm mare lucru.

*

Oamenii senzuali sunt faptul în sine. Restul îi depăşeşte.

*

Cine vrea ca să vorbească despre Dumnezeu trebuie să ştie, cu toată fiinţa lui, cât de penibil e să o faci pe ateul.

*

Ideile sensibile nu au inimă.

*

A filosofa despre viaţă e tot una cu a deveni o fiară.

*

Oamenii care nu mai plâng vor să pară tragici, când ei au nevoie de şiroaie de lacrimi de pocăinţă.

*

Măreţia e o insultă pentru insignifianţi.

*

Stilul e o finisare a felului de a stabili gândul în cuvinte, dar el nu creează nici experienţa şi nici gândurile. Tocmai de aceea scriitura doar cu stil e o nulitate stropită cu aur.

*

A lăuda o operă de geniu înseamnă a o nega.

*

E strigător la cer să explici lucruri cu care nu te-ai mânjit.

*

Dacă nu ai călcat strâmb niciodată lumea ţi se pare făcută dintr-o singură bucată.

***