Evanghelia după Matei (cap. 28)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 28

1. Iar după a sâmbetelor, [când] se lumina întru întâia [zi] a sâmbetelor[1], a venit Maria Magdalini și cealaltă Marie [pentru] a vedea mormântul.

2. Și, iată, s-a făcut cutremur mare! Iar Îngerul Domnului a coborât din cer și venind a rostogolit/ a prăvălit piatra[2] și a stat deasupra ei.

3. Iar înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

4. Și de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau[3] și s-au făcut ca morți.

5. Iar Îngerul a răspuns [și] a spus femeilor: „Nu vă temeți, căci știu că pe Iisus, Cel răstignit, Îl căutați! Nu este aici, căci S-a sculat/ a înviat, după cum a spus! Veniți [și] vedeți locul unde a stat culcat/ a zăcut!

6. Și mergeți degrabă [și] spuneți Ucenicilor Lui că «S-a sculat/ a înviat dintre [cei] morți și, iată!, va merge înaintea voastră întru Galilea, [și] acolo Îl veți vedea pe El». Iată, v-am spus vouă![4]”.

7. Și [femeile] plecând în grabă de la mormânt, cu frică[5] și [cu] bucurie mare [meta fovu che haras megalis] au alergat să vestească [acestea] Ucenicilor Lui.

8. [Dar pe când mergeau ele să vestească (acestea) către Ucenicii Lui, iată! Iisus…][6] Și, iată!, Iisus, le-a întâmpinat pe ele, spunând: „Bucurați-vă [Herete]!”. Iar ele, apropiindu-se, I-au apucat/ cuprins picioarele Lui și I s-au închinat Lui.

10. Atunci Iisus a spus lor: „Nu vă temeți! Duceți-vă [și] vestiți fraților Mei ca să meargă întru Galilea și acolo Mă vor vedea!”.

11. Și plecând ele[7], iată!, unii din strajă au mers întru cetate[8] [și] au vestit arhiereilor pe toate cele care s-au făcut[9].

12. Iar [arhiereii] adunându-se împreună cu bătrânii și ținând/ luând sfat, au dat arginți destui/ mulți [arghiria icana] soldaților,

13. zicând: „Spuneți [tuturor] că «Ucenicii Lui au venit noaptea [și] L-au furat pe El[10], [pe când] noi dormeam».

14. Și dacă aceasta se va auzi de către guvernator[11], noi îl vom convinge [pe el] și pe voi vă vom face fără grijă”.

15. Iar ei luând arginții au făcut precum fuseseră învățați. Și s-a răspândit/ s-a împrăștiat cuvântul acesta[12] printre iudei până în [ziua] de astăzi.

16. Iar [cei] unsprezece Ucenici au mers întru Galilea, întru muntele unde le rânduise [etaxato] lor Iisus,

17. și văzându-L pe El I s-au închinat, iar [unii][13] s-au îndoit [i edistasan].

18. Și Iisus, apropiindu-Se, le-a vorbit lor, spunând: „Mi-a fost dată toată puterea [exusia] în cer și pe pământ.

19. De aceea, mergând, învățați [matitefsate][14] toate neamurile, botezându-le [baptizontes] pe ele în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,

20.  învățându-le [didascontes] pe ele să păzească/ să țină pe toate câte v-am poruncit vouă! Și, iată!, Eu sunt cu voi în toate zilele până la desăvârșirea/ împlinirea/ sfârșitul veacului [tis sintelias tu eonos]”. [Amin!][15].


[1] Și întâia a sâmbetelor pentru evrei era a doua zi după sâmbătă/ sabat, adică ziua de duminică.

[2] De la ușa mormântului Domnului, piatra pecetluită.

[3] Cei care formau straja/ garda militară, care fusese adusă ca să păzească mormântul Domnului.

[4] Cu sensul: „Iată, acestea erau lucrurile pe care trebuia să vi le spun și pe care vi le-am spus vouă! Acesta e mesajul pe care Domnul mi l-a dat să vi-l spun vouă”.

[5] O frică evlavioasă, adică frica de Dumnezeu, frica născută din credința întru El. Pentru că de aceea era amestecată această frică de Dumnezeu cu bucurie duhovnicească multă, pentru că ele văzuseră extatic pe un Înger al Domnului. Ele erau pline de teama evlavioasă și de bucuria multă a extazului, a vederii dumnezeiești a unui Înger al Său dar, mai întâi de toate, de vestea preaminunată a învierii Domnului dintre cei morți.

[6] Fragment din MGK, care se regăsește și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795]. El nu se regăsește în VUL, VUO, TOB, R60, NRS, NAB, LUT, LUO, LEI, L45, ESV, DRA dar se regăsește în WEB, PNT, SCR, STE, KJV, KJG.

[7] De la mormântul Său.

[8] În Ierusalim.

[9] În mod minunat, la mormântul Domnului.

[10] Au furat din mormânt trupul Lui.

[11] De către Pilat.

[12] Adică: minciuna aceea incalificabilă.

[13] Cuvântul tines, unii, apare în MGK dar și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 2001. Numai în ed. BOR 1988 avem expresia: „ei care se îndoiseră”, cu sensul că acum I se închină cu toții, deși, până acum, se îndoiseră cu toții de învierea Lui.

VUL susține varianta MGK: „quidam autem dubitaverunt” [dar unii s-au îndoit]. Avem același conținut textual și în WEB (but some doubted), LBA (mas algunos dudaron), NJB (though some hesitated), TNT (But some of them douted), RVA (pero algunos dudaron), NRV (alcuni però dubitarono), NIB (but some doubted).

[14] În ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795] s-a folosit învățați. Însă acest învățați de aici are o finalitate sigură: „pentru ca să-Mi faceți ucenici din toate neamurile pământului”. De fapt sensul plin al verbului e acesta: „faceți ucenici!”. De aceea se regăsește în GBV 2001, NT 2002, TOB (faites des disciples), SCH (machet zu Jüngern), SRV (doctrinad), NRV (fate Miei discepoli), NAB (make disciples). Însă pe învățați! îl regăsim și în VUL (docete), KJG (teach), KJV (teach), L45 (lehret).

[15] Amin-ul apare în MGK dar și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001, SCR, R60, SVV, LND. Nu apare însă în GNT, NT 2002, TIS, SCH, VUL, S17, RVA, NRS, NEG, NLT, NJB, NBK, MNT, LSG, L45.

Evanghelia după Matei (cap. 27)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 27

1. Și făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, [pentru] ca să Îl omoare pe El.

2. Și L-au legat pe El, ducându-L și dându-L ighemonului/ procuratorului/ guvernatorului Pilatos[1] [Pilato to ighemoni].

3. Atunci a văzut Iudas, cel care L-a vândut pe El, că [Iisus] a fost condamnat/ găsit vinovat, s-a căit [și] a întors cei treizeci de arginți arhiereilor și bătrânilor,

4. spunând: „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat [ema atoon]”. Iar ei i-au spus: „Ce ne privește pe noi? Tu vei vedea”.

5. Și [Iudas] aruncând arginții întru templu a plecat, și s-a dus [și] s-a spânzurat.

6. Iar arhiereii luând arginții au spus: „Nu se cuvine a-i pune pe aceștia întru vistieria templului [ton corvanan], fiindcă sunt preț de sânge [timi ematos]”.

7. Și ținând sfat au cumpărat cu ei Țarina Olarului [ton Agron tu Cherameos] întru/ pentru înmormântarea/ îngroparea străinilor [tafin tis xenis].

8. De aceea, până astăzi s-a chemat țarina aceea: Țarina Sângelui [Agros Ematos].

9. Atunci s-a împlinit [ce] s-a spus prin Ieremias Profetul, care spune: „Și au luat treizeci de arginți, prețul Celui care a fost prețuit, pe care l-au prețuit [cei] dintre fiii lui Israil,

10. și i-au dat pe aceștia[2] întru/ pentru țarina olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul”[3].

11. Iar Iisus stătea înaintea ighemonului/ a guvernatorului [Pilatos]! Și L-a întrebat pe El guvernatorul, spunând: „Tu ești împăratul iudeilor?”. Iar Iisus a spus: „Tu zici”.

12. Și la învinuirile/ acuzele aduse împotriva Lui de către arhierei și bătrâni nimic nu a răspuns.

13. Atunci Pilatos i-a spus Lui: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?”.

14.  Și [Iisus] nu a răspuns lui prin niciun cuvânt [pros ude en rima], încât guvernatorul se minuna foarte [mult].

15. Iar de sărbătoare[4], guvernatorul avea obiceiul să elibereze mulțimii pe un întemnițat, pe care îl voiau [aceștia].

16. Și atunci aveau un întemnițat foarte cunoscut [desmion episimon], care se numea [Iisus] Varavvas [[Iisun] Varavvan][5].

17. Atunci, fiind adunați ei, Pilatos a spus lor: „Pe cine vreți să vi-l eliberez vouă: pe [Iisus] Varavvas sau pe Iisus, care se zice Hristos?”.

18.  Căci [Pilatos] știa că din invidie [dia ftonon] i L-au dat pe El.

19. Și [pe când] sta el[6] pe scaunul de judecată [tu vimatos] a trimis către el femeia lui, spunând: „Nimic ție și Dreptului Aceluia![7] Căci multe am pătimit/ suferit/ îndurat [epaton]  astăzi, în vis, din cauza Lui”.

20. Dar arhiereii și bătrânii au convins mulțimile ca să-l ceară pe Varavvas și pe Iisus să-L piardă.

21. Iar guvernatorul a răspuns [și] a spus lor: „Pe cine vreți, dintre cei doi, să vi-l eliberez vouă?”. Și ei au spus: „Pe Varavvas”.

22. Și Pilatos a spus lor: „Însă ce voi face cu Iisus, care se zice Hristos?”. [Cu] toții au spus: „Să fie răstignit [Stavrotito]!”.

23.  Și [Pilatos] a spus: „Dar ce rău [cacon] a făcut?”. Dar ei strigau și mai tare, spunând: „Să fie răstignit!”.

24. Și văzând Pilatos că la nimic nu folosește[8] ci [și] mai mare gălăgie/ zarvă/ tulburare [torivos] se face, luând apă și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, spunând: „Nevinovat sunt de sângele [Dreptului][9] Acestuia! Voi veți vedea”.

25. Și a răspuns tot poporul [și] a spus: „Sângele Lui [să fie] peste noi și peste copiii noștri!”.

26. Atunci le-a eliberat lor pe Varavvas, iar pe Iisus L-a biciuit cu putere/ L-a flagelat [fragellosas][10] [și] L-a dat ca să fie răstignit.

27. Atunci soldații/ ostașii guvernatorului L-au luat pe Iisus întru pretorion [to pretorion][11] [și] au adunat împotriva Lui toată cohorta [tin spiran][12].

28. Și dezbrăcându-L pe El, L-au înveșmântat pe El [cu] hlamis[13] stacojiu/ mantie de un roșu aprins [hlamida cocchinin],

29. și I-au împletit o cunună de spini [stefanon ex acanton], i-au pus-o pe capul Lui și [i-au dat] trestie [calamon] în dreapta Lui[14], și îngenuncheau înaintea Lui bătându-și joc/ râzând [enepexan] de El [și] spunând: „Bucură-Te, împăratul iudeilor!”.

30. Și au scuipat spre El [și] au luat trestia și L-au bătut [cu ea] peste capul Lui.

31. Și după ce L-au batjocorit/ au râs de El, L-au dezbrăcat pe El de hlamis/ mantie și L-au îmbrăcat pe El [cu] veșmintele Lui și L-au dus pe El spre a fi răstignit.

32. Și ieșind au găsit pe un om cirineos[15]/ cirenean, care se numea Simon[16], pe care l-au obligat/ constrâns/ silit ca să ridice/ să care/ să poarte/ să ducă [ari] crucea Lui.

33. Și venind întru locul, care se cheamă Golgota [Golgotã][17], care se zice: Locul Căpățânii [Craniu Topos][18],

34. i-au dat Lui să bea vin amestecat cu fiere! Și [Iisus] gustând nu a vrut a bea.

35. Și L-au răstignit pe El [și] au împărțit veșmintele Lui aruncând sorț[19], [pentru ca să se împlinească ce s-a spus prin Profetul: „Au împărțit hainele Mele între ei și pentru veșmântul Meu au aruncat sorț[20]][21].

36. Și [soldații] stăteau [și] Îl păzeau acolo pe El.

37. Și au pus deasupra capului Lui vina/ acuzarea Lui, care a fost scrisă: „Acesta este Iisus, împăratul iudeilor”.

38. Atunci au fost răstigniți împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga.

39. Iar trecătorii Îl blasfemiau/ Îl huleau/ Îl insultau [evlasfimun] pe El, clătinându-și capetele lor

40. și spuneau: „Cel care dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, [și] coboară de pe cruce!”.

41. Asemenea și arhiereii își băteau joc [de El], împreună cu cărturarii și bătrânii,  spunând:

42. „Pe alții i-a mântuit, [dar] pe Sine nu poate a Se mântui! [Dacă] ești împăratul lui Israel, coboară-Te acum de pe cruce și vom crede în El!

43. [Dacă] s-a încrezut/ a nădăjduit în Dumnezeu, să-L scape acum, dacă Îl vrea pe El! Căci a spus, că „Sunt Fiul lui Dumnezeu”.

44. Și în același [fel] Îl ocărau pe El și tâlharii răstigniți împreună cu El.

45. Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus [cu] glas mare, spunând: „Ilí, Ilí, lemá sabahtáni!”[22], adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai lăsat/ părăsit/ lepădat?”.

47. Iar unii dintre cei care stăteau acolo, auzind au spus, că: „Pe Ilias[23] îl cheamă Acesta!”.

48. Și îndată a alergat unul dintre ei și a luat un burete [și] l-a umplut cu oțet și punându-l într-o trestie, I-a dat Lui să bea.

49. Dar restul/ ceilalți au spus: „Lasă, să vedem dacă vine Ilias să-L mântuiască pe El!”.

50. Iar Iisus strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul.

51. Și, iată!, catapétasma [to catapetasma]/ catapeteásma templului s-a rupt, de sus și până jos, în două, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat,

52. și mormintele s-au deschis și multe trupuri ale Sfinților, care erau adormiți, s-au sculat/ au înviat.

53. Și au ieșit din morminte după învierea Lui, și au intrat întru cetatea sfântă și s-au arătat multora.

54. Iar ecatontarhosul/ centurionul/ sutașul și cei dimpreună cu el, care-L păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și [pe] cele care s-au făcut[24], s-au înfricoșat foarte [mult], spunând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”.

55. Și erau acolo multe femei, care priveau de departe, [și] care Îi urmaseră lui Iisus din Galilea, slujindu-I Lui!

56. Între care era Maria Magdalini [Maria i Magdalini][25] și Maria, mama lui Iacovos și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zevedeos.

57. Și făcându-se târziu, a venit un om bogat din Arimatea[26], al cărui nume era Iosif, care și acesta era ucenic al lui Iisus.

58. [Și] acesta s-a dus la Pilatos [și] a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilatos a poruncit a-i fi dat.

59. Și luând trupul [lui Iisus], Iosif l-a învăluit/ înfășurat pe el [în] sindon[27]/ giulgiu/ pânză de in curată [sindoni catara]

60 și L-a pus pe El în noul lui mormânt[28], pe care îl cioplise/ tăiase/ săpase în piatră și rostogolind/ prăvălind o piatră mare la ușa mormântului s-a dus.

61. Iar acolo era Maria Magdalini și cealaltă Marie, care stăteau înaintea mormântului.

62. Iar dimineața/ a doua zi, care este după ziua pregătirii[29]/ după ziua de vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilatos,

63. spunând: „Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul/ amăgitorul/ mincinosul [o planos] Acela a spus, pe când era viu: «După trei zile Mă voi scula/ voi învia».

64. De aceea poruncește ca să fie păzit mormântul până a treia zi, ca nu cumva venind Ucenicii Lui [noaptea][30], să-L fure pe El și să spună poporului: «S-a sculat/ a înviat din morți», căci [astfel] va fi rătăcirea de pe/din urmă [i eshati plani] mai rea decât cea dintâi”.

65. [Iar] Pilatos a spus lor: „Aveți custodie/ strajă/ gardă [custodian][31]! Mergeți și păziți cum știți!”.

66. Iar ei ducându-se au întărit paza mormântului cu strajă/ gardă [și] au pecetluit piatra [de la ușa lui].


[1] Transliterare a N. sg.: Pilatos.

[2] Au dat arginții…

[3] Profeția mesianică de la Zah. 11, 13, cf. LXX: „Și a spus Domnul către mine: «Pune-i pe ei întru cuptorul de topire [to honeftirion] și gândește, dacă este prețuit în ce chip M-am prețuit pentru ei!». Și am luat treizeci de arginți și i-am aruncat pe ei întru casa Domnului, întru cuptorul de topire”.

[4] În GNT nu apare ideea de Paști, ci doar de sărbătoare. Acesta e motivul pentru care ed. Biblia 1688 traduce prin: „Iară la praznic aveau obiceaiul [obiceiul]”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] avem forma de plural dar tot fără referire la Paști: „Iară deregătoriul [dregătorul] avea rânduială în toate sărbătorile”. În ed. BOR 1914: „Iar la praznic avea obiceiu”.

Numai începând cu ed. BOR 1939 regăsim ideea că doar la Paști se făceau eliberări de deținuți și nu în orice sărbătoare: „La sărbătoarea Paștilor, procuratorul avea obiceiul”. Această reducere a sărbătorilor în care se făcea amnistie doar la Paști s-a perpetuat și în ed. BOR 1988 și 2001.

VUL și VUO vorbesc despre „diem sollemnem”, zi de sărbătoare. În WHO, TIS, SCR, BNT avem tot sărbătoare [eortin], ca și în GNT. Același lucru găsim și în NAS (the feast), MNT (Fest), NJB (at festival time), FBJ (à chaque Fête), DRA (the solemn day), Biblia de la Blaj [1795] (la praznic), GBV 2001 (la sărbătoare), NT 2002 [ediția romano-catolică de la Iași] (la fiecare sărbătoare).

[5] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Barabbas. Iisus era al doilea nume al lui Varavvas și el este menționat în GNT, BNT, NAB, MNT, NRS, NT 2002 (ed. romano-catolică) [nu în text ci la nota a, p. 79: „Unele manuscrise vechi au: Isus Baraba. Este posibil ca Baraba să fi avut acest nume, de altfel foarte frecvent în acel timp la evrei”] dar nu și în VUL, SCR, NKJ, Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001, RWB, MGK, NJB, PNT, DRB, IEP, L45, NAS, R60, R95, NLT, FBJ.

[6] Guvernatorul Pilatos.

[7] Ed. Biblia 1688 e fidelă GNT: „Nemica [Nimic] ție și direptului [dreptului] aceluia”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „Să nu te ameasteci [amesteci] în lucrul acestui derept [drept]”. În ed. BOR 1914: „nimic ție și dreptului acestuia”. În ed. BOR 1939: „Nimic să nu aibi cu dreptul acela”. În ed. BOR 1988: „Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia”. În ed. BOR 2001: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia”.

[8] Dialogul cu mulțimile.

[9] Cuvânt existent în MGK cât și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001, NT 2002, VUL, TNT, R95.

[10] Același lucru lasă să se înțeleagă și edițiile Biblia 1688 și Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], când vorbesc despre faptul că ei L-au izbit pe Domnul, că L-au lovit cu putere, cu violență mare. VUL susține GNT, pentru că vorbește despre: „flagellatum”. L-a flagelat, L-a bătut cu biciul fără milă.

[11] Reședința guvernatorului cât și a armatei sale. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Praetorian_Guard.

[12] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cohort_%28military_unit%29.

[13] Transliterare a N. sg: hlamis. În ed. BOR 1988 s-a transliterat la Mat. 27, 31 Ac. singular, tin hlamida, de aceea avem „hlamidă”.

[14] În mâna Lui cea dreaptă.

[15] Transliterare a N. sg: Cirineos.

[16] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Simon_of_Cyrene.

[17] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Calvary.

[18] Unde era capul Sfântului Adam, Protopărintele nostru.

[19] În GNT, ca și în MGK, se folosește singularul. În ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001 se folosește pluralul: sorți.

[20] Profeția mesianică de la Ps. 21, 19, cf. LXX: „Au împărțit hainele Mele loruși și pentru veșmântul Meu au aruncat sorț”.

[21] Textul dintre paranteze aparține MGK și el nu e regăsibil în GNT. Însă apare în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001.

[22] Primele două cuvinte sunt în limba ebraică, următoarele două în limba aramaică. Ilí = Dumnezeul meu. Lemá = de ce? Sabahtáni = ai lăsat/ ai părăsit/ ai lepădat.

[23] Pe Sfântul Ilie Tesviteanul.

[24] După moartea Sa.

[25] În ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914 și 1939: Maria Magdalina. În ed. BOR 1988 și 2001: Maria Magdalena.

[26] Transliterare a N. sg: Arimatea.

[27] Ibidem: sindon.

[28] În mormântul pe care Sfântul Iosif din Arimatea și-l făcuse pentru sine.

[29] Pentru sabat.

[30] Cuvânt existent în MGK și prezent și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914.

[31] Aveți de la mine pază militară.

Evanghelia după Matei (cap. 26)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 26

1. Și a fost, când Iisus a sfârșit toate aceste cuvinte, [că] a spus Ucenicilor Lui:

2. „Știți că peste două zile este Paștile [to Pasha], și Fiul omului este dat întru a fi răstignit”.

3. Atunci, arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat întru curtea arhiereului, care se numea Caiafa [Caiafa],

4. și s-au sfătuit ca, [prin] înșelăciune/ viclenie [dolo], să-L prindă pe Iisus și să-L omoare!

5. Dar spuneau [aceștia]: „Nu în sărbătoare, ca să nu fie tulburare/ neliniște/ dezordine [torivos] în popor!”.

6. Iar Iisus fiind în Bitania, în casa lui Simon leprosul,

7. s-a apropiat de El o femeie având un alabastron [alabastron][1] cu mir foarte scump [miru varitimu] și l-a turnat pe capul Lui, [pe când Iisus] stătea la masă.

8. Dar Ucenicii văzând s-au mâniat/ indignat [și] au spus: „Pentru ce pierderea [i apolia][2] aceasta?

9. Căci acesta[3] se putea vinde cu mult și s-ar fi dat săracilor”.

10. Dar Iisus cunoscând [ce gândeau] a spus lor: „Ce dați osteneli [copus] femeii? Căci lucru bun a făcut pentru Mine!

11. Căci pe săraci întotdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu mă aveți întotdeauna [pantote]!

12. Căci ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.

13. Adevărat vă spun vouă, căci unde se va propovădui Evanghelia aceasta, în întreaga lume, se va spune și ce a făcut ea, întru pomenirea ei”.

14. Atunci s-a dus unul dintre cei doisprezece, care s-a numit Iudas Iscariotis [Iudas Iscariotis]/ Iscarioteanul[4], către arhierei

15. [și] a spus: „Ce vreți să-mi dați, și eu Îl voi da pe El vouă?”. Iar ei i-au pus lui [în mână] treizeci de arginți [triaconta arghiria].

16. Și de atunci, [Iudas] căuta timp bun/ potrivit/ nimerit [efcherian][5] ca să-L dea pe El.

17. Și în prima [zi] a azimilor [proti ton azimon], Ucenicii au venit la Iisus [și] I-au spus: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștile?”.

18. Și [Iisus] a spus: „Mergeți întru cetate, către cutare [om] și spuneți-i lui: «Învățătorul spune: Timpul Meu [O cheros Mu] este aproape, la tine fac Paștile cu Ucenicii Mei!»”.

19. Și Ucenicii au făcut cum le-a poruncit lor Iisus și au pregătit Paștile.

20. Și, târziu, [Iisus] a stat la masă cu cei doisprezece [Ucenici ai Săi].

21. Și mâncând ei, [Iisus] a spus: „Adevărat vă spun vouă, că unul dintre voi Mă va vinde/ trăda/ înșela”.

22. Și [Ucenicii] întristându-se/ mâhnindu-se foarte [mult], au început a-I spune Lui, unul [sau] altul: „Nu cumva eu sunt, Doamne?”.

23. Și [Iisus] a răspuns [și] a spus: „Cel care a băgat cu Mine mâna în vas/ blid, acela Mă va vinde/ trăda/ înșela”.

24. Căci Fiul omului merge după cum a fost scris despre El[6], dar, vai, omului aceluia prin care Fiul omului va fi vândut! Bine era lui, dacă omul acela nu s-ar fi născut”.

25. Și a răspuns Iudas, cel care L-a vândut pe El, și a spus: „Nu cumva eu sunt, Învățătorule?”. Și [Iisus] a spus lui: „Tu ai zis”.

26. Și mâncând ei, Iisus a luat pâinea și binecuvântând a frânt și a dat Ucenicilor [Lui], spunând: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu [to Soma Mu]!”.

27. Și luând paharul și mulțumind le-a dat lor, spunând: „Beți dintru acesta toți,

28. căci acesta este Sângele Meu [to Ema Mu], al Legământului [tis Diatichis] [celui nou][7], care pentru mulți se varsă întru iertarea păcatelor [afesin amartion].

29. Și vă spun vouă, că nu mai beau de acum din acest rod al viței până în ziua aceea, când pe acesta îl beau cu voi, nou [chenon], în Împărăția Tatălui Meu”.

30. Și au cântat imne/ laude [imnisantes], [după care] au ieșit întru Muntele Măslinilor.

31. Atunci Iisus a spus lor: „Toți vă veți scandaliza/ sminti în Mine [scandalistiseste en Emi][8], în noaptea aceasta, căci a fost scris/ s-a scris: «Voi bate păstorul și se vor risipi/ împrăștia oile turmei»[9].

32. Dar după ridicarea Mea [dintre cei morți]/ învierea Mea, voi merge înaintea voastră întru Galilea”.

33. Și Petros răspunzând a spus Lui: „Dacă toți se vor scandaliza/ sminti în Tine, eu niciodată nu mă voi scandaliza/ sminti”.

34. [Și] Iisus i-a spus lui: „Adevărat îți spun ție că în această noapte, înainte [de] a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda[10] de Mine”.

35. [Și] Petros a spus Lui: „Și dacă îmi trebuie cu Tine a muri, nu mă voi lepăda de Tine”. Și la fel au spus toți Ucenicii [Lui].

36. Atunci Iisus a venit cu ei întru locul care se cheamă Ghetsimani [Ghetsimani] și a spus Ucenicilor [Lui]: „Ședeți aici, până [ce] Mă duc acolo să Mă rog!”.

37. Și luând pe Petros și pe cei doi fii ai lui Zevedeos, [Iisus] a început a Se întrista și a Se mâhni.

38. Atunci [Iisus] a spus lor[11]: „Foarte întristat [perilipos] este sufletul Meu până la moarte[12]! Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine!”.

39. Și mergând puțin [mai încolo], a căzut pe fața Lui, rugându-Se și spunând: „Tatăl Meu, dacă este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Dar nu după cum Eu vreau, ci după cum [vrei] Tu”.

40. Și a venit către Ucenicii [Lui] și i-a găsit pe ei dormind, și i-a spus lui Petros: „Astfel, nu ați putut [nici] un ceas a priveghea împreună cu Mine?

41. Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați întru ispită [pirasmon]! Căci duhul este râvnitor/ înflăcărat/ zelos/ ardent/ osârduitor [protimon][13] dar trupul este slab/ neputincios [astenis]”.

42. [Și] iarăși, pentru a doua oară S-a dus, rugându-Se și spunând: „Tatăl Meu, dacă nu este cu putință să treacă [paharul][14] acesta, ca să nu îl beau pe el, să se facă voia Ta!”.

43. Și venind iarăși, i-a găsit pe ei dormind, căci ochii lor erau îngreuiați [afton i oftalmi vevarimeni].

44. Și lăsându-i pe ei, S-a dus iarăși să Se roage, pentru a treia oară, spunând iarăși același cuvânt.

45. Atunci a venit către Ucenici și a spus lor: „Dormiți de acum și vă odihniți! Iată, s-a apropiat ceasul și Fiul omului va fi dat întru mâinile păcătoșilor!

46. Sculați-vă [și] să mergem! Iată, s-a apropiat cel care Mă vinde!”.

47. Și încă spunând [El] aceasta, iată!, Iudas, unul dintre cei doisprezece, a venit, și cu el mulțime multă, cu săbii și lemne [xilon][15], de la arhierei și de la bătrânii poporului.

48. Și vânzătorul acela a dat lor semn, spunând: „Pe care-L sărut Acela este, prindeți-l pe El!”.

49. Și îndată apropiindu-se de Iisus, a spus: „Bucură-Te, Învățătorule!”, și L-a sărutat pe El.

50. Și Iisus a spus lui: „Prietene, pentru ce ai venit?”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins pe El.

51. Și, iată!, unul dintre cei care erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia lui și, lovind pe slujitorul arhiereului, i-a tăiat urechea lui.

52. Atunci Iisus a spus lui: „Întoarce sabia ta întru locul ei! Căci toți cei care scot sabia în sabie [en maheri] vor pieri.

53. Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu, și Îmi va trimite Mie acum mai mult de doisprezece legiuni de Îngeri [legionas Anghelon]?

54. Dar cum se vor împlini Scripturile, căci astfel trebuie să fie?”.

55. În ceasul acela, Iisus a spus mulțimilor: „Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și lemne, ca să Mă prindeți! În [fiecare] zi am stat în templu învățând și nu M-ați prins.

56. Dar toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească Scripturile Profeților”. Atunci, toți Ucenicii lăsându-L pe El au fugit.

57. Iar cei care L-au prins pe Iisus, L-au dus către Caiafas, arhiereul, unde erau adunați cărturarii și bătrânii.

58. Iar Petros Îi urma Lui de departe, până la curtea arhiereului, și a intrat înăuntru [și] a stat cu slujitorii, ca să vadă sfârșitul[16].

59. Iar arhiereii [și bătrânii][17] și tot sinedrionul [to sinedrion][18] căutau mărturie mincinoasă [psefdomartirian] împotriva lui Iisus, ca să-L omoare pe El,

60. și nu au găsit, [deși] veniseră mulți martori mincinoși [psefdomartiron]. Dar apoi au venit doi,

61. [care] au spus: „Acesta a spus: «Pot a dărâma templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l zidesc»”.

62. Și sculându-se arhiereul a spus Lui: „Nu răspunzi nimic la ce aceștia mărturisesc împotriva Ta?”.

63. Dar Iisus tăcea. Și arhiereul a spus Lui: „Te jur pe Dumnezeul Cel viu, ca să ne spui nouă dacă Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu”.

64. [Iar] Iisus a spus: „Tu ai zis! Căci vă spun vouă, [că] de acum veți vedea pe Fiul omului șezând de-a dreapta Puterii[19] și venind pe norii cerului”.

65. Atunci arhiereul și-a sfâșiat veșmintele lui, spunând: „A blasfemiat! Ce nevoie [mai] avem de încă [alți] martori? Iată, acum ați auzit blasfemia [Lui]!

66. Ce vi se pare vouă?”. Iar ei au răspuns [și] au spus: „Este vinovat de moarte”.

67. Atunci au scuipat întru fața Lui și L-au bătut pe El cu pumnii și L-au pălmuit,

68. spunând: „Profețește-ne nouă, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit!”.

69. Iar Petros sta afară, în curte! Și s-a apropiat de el o slujitoare, care a spus: „Și tu erai cu Iisus Galileosul[20]/ Galileanul”.

70. Iar [Petros] a negat/ s-a lepădat înaintea tuturor, spunând: „Nu cunosc ce spui”.

71. Și ieșind întru poartă, l-a văzut pe el altă [slujitoare] și a spus celor de acolo: „Acesta era cu Iisus Nazoreosul[21]/ Nazarineanul”.

72. Și, din nou, s-a lepădat cu jurământ [irnisato meta orcu], [spunând] că: „Nu cunosc omul [acesta]”.

73. Iar după puțin [timp], apropiindu-se cei care stăteau [acolo], i-au spus lui Petros: „[Cu] adevărat și tu ești dintre aceia[22], căci și vorbirea ta te vădește pe tine a fi [unul dintre ei]”.

74. Atunci [Petros] a început a se blestema și a se jura, [spunând] că: „Nu cunosc omul [acesta]”. Și îndată a cântat cocoșul.

75. Și Petros și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, că [Acesta] spusese: „Înainte [de] a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda[23] de Mine!”. Și ieșind afară a plâns cu amar [eclafsen picros].


[1] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Alabastron.

[2] VUL vorbește, la fel, despre perditio. Însă substantivul grecesc, ca și cel latin, de altfel, are conotații mult mai catastrofice în prim-plan: distrugere, nimicire, pieire. Sensul folosit de noi în traducere e unul ponderat.

[3] Mirul. În MGK apare sintagma „acest mir” [tuto to miron], pe care o regăsim în ed. Biblia 1688 [„acestu miru”], Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] [„aceasta unsoare”], ed. BOR 1914 [„acest mir”], 1939, 1988 și 2001 [„mirul acesta”].

[4] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Judas_Iscariot.

[5] Timp bun…pentru cea mai monstruoasă fărădelege a istoriei: vinderea și omorârea Fiului lui Dumnezeu întrupat.

[6] În Scriptura Vechiului Testament.

[7] În MGK avem sintagma: to tis chenis Diatichis [al Legământului celui nou], care apare în ed. Biblia 1688 [„al legii noao (al legii noi)”], Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] [„al Legii noao”, în n. b, p. 165: „Testament Nou”], BOR 1914 [„al legii celei noui (noi)”], 1939 [„al legii celei noi”], 1988 [„al Legii celei noi”], 2001 [„al Legii celei Noi”, ÎPS Bartolomeu Anania recunoscând în n. c, p. 1491, că din punct de vedere literal avem forma „al Legământului” sau „al Testamentului” celui Nou, dar că traduce textul prin „al Legii celei Noi”, pentru că aceasta e sintagma încetățenită în cultul nostru liturgic].

[8] Toți vă veți sminti din cauza Mea. Toți vei găsi motive în Mine de cădere.

[9] Profeția mesianică de la Zah. 13, 7.

În LXX apare sub forma: „Bateți păstorul și risipiți oile [Pataxate tus pimenas che ecspasate ta provata]!”.

[10] Mă vei tăgădui, Mă vei renega, vei renunța la Mine.

[11] Celor 3 Sfinți Apostoli.

[12] Până în clipa morții.

[13] În ed. Biblia 1688: osârdios. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „sufletul e gata”, cu sensul: e mereu pregătit pentru a face binele. În ed. BOR 1914, 1939, 1988 și 2001: osârduitor.

[14] Apare în MGK și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795].

[15] Ed. Biblia 1688 traduce varianta GNT: „leamne [lemne]”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] și ed. BOR 1914 și 1939: „fuști”, care înseamnă: sulițe de lemn cu vârf de fier, lănci. În ed. BOR 1988 și 2001: „ciomege”.

Dacă varianta fuști din edițiile sinodale românești provine din VUL, unde găsim pe fustibus, adică sulițe, varianta toiege/ ciomege e regăsibilă în WEB (staffs), SRV (palos), NRV (bastoni), NEG (de bâtons).

[16] Ce se va petrece cu Iisus.

[17] Fragment existent în MGK și prezent și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988 și 2001.

[18] A se vedea: http://www.thesanhedrin.org/en/index.php/Historical_Overview.

[19] A lui Dumnezeu Tatăl.

[20] Transliterare a N. masculin: Galileos.

[21] Ibidem: Nazoreos.

[22] Dintre Ucenicii Domnului.

[23] Mă vei tăgădui, Mă vei renega, vei renunța la Mine.

Evanghelia după Matei (cap. 25)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 25

1. „Astfel, va fi asemănată Împărăția Cerurilor cu zece fecioare [deca partenis], care luându-și făcliile[1]/ felinarele[2] [tas lampadas]/ candelele[3] lor au ieșit întru întâmpinarea mirelui.

2. Dar cinci dintre ele erau nebune/ proaste și cinci înțelepte.

3. Și cele nebune luându-și felinarele/ candelele lor nu au luat cu ele ulei/ untdelemn.

4. Iar  cele înțelepte au luat untdelemn în vase [odată] cu candelele lor.

5. Și mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit.

6. Dar la miezul nopții s-a făcut strigare: «Iată mirele [vine][4], veniți întru întâmpinarea [lui]!».

7. Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea și și-au împodobit candelele lor.

8. Iar cele nebune au spus celor înțelepte: «Dați-ne nouă din untdelemnul vostru, căci se sting candelele noastre!».

9. Și cele înțelepte le-au răspuns [și] le-au spus: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă! Mai degrabă mergeți către vânzători și cumpărați-vă vouă!».

10. Și ieșind ele ca să cumpere, a venit mirele și cele pregătite/ cele [care erau] gata au intrat cu el întru nunți [is tus gamus][5] și a fost închisă ușa.

11. Și mai pe urmă au venit și fecioarele nebune [și] au spus: «Doamne, Doamne, deschide nouă!».

12. Iar [el] a răspuns [și] a spus: «Adevărat vă spun vouă, nu vă cunosc pe voi!».

13. De aceea privegheați, căci nu știți ziua și nici ceasul [când vine Fiul omului][6]!

14. Iar [Împărăția Cerurilor mai este] asemenea omului, care, plecând departe[7], a chemat pe slujitorii lui și le-a dat lor avuțiile sale,

15. și unuia i-a dat cinci talanți, și altuia doi, și altuia unul, fiecăruia după puterea lui [ecasto cata din idian dinamin], și a plecat departe. Îndată,

16. mergând cel care luase cinci talanți, a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci!

17. În același fel a făcut și cel cu doi și a câștigat alți doi.

18. Iar cel care a luat unul, s-a dus [și] a săpat groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său.

19. Iar după multă vreme a venit stăpânul slujitorilor acelora și s-a socotit în cuvânt [sinere logon] cu ei.

20. Și s-a apropiat cel care luase cinci talanți [și] a adus alți cinci talanți, spunând: «Doamne, cinci talanți mi-ai dat! Iată, alți cinci talanți am câștigat!».

21. [Și] i-a spus lui stăpânul său: «Bine, slujitorule bun și credincios, peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune! Intră întru bucuria domnului tău!».

22. [Și] s-a apropiat și cel cu doi talanți [și] a spus: «Doamne, doi talanți mi-ai dat! Iată, alți doi talanți am câștigat!».

23. [Și] i-a spus lui stăpânul său: «Bine, slujitorule bun și credincios, peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune! Intră întru bucuria domnului tău!».

24. Și s-a apropiat și cel care primise un talant [și] a spus: «Doamne, te-am știut că ești om aspru, [care] seceri unde nu ai semănat și [care] aduni unde n-ai împrăștiat,

25. [și] temându-mă, m-am dus [și] am ascuns talantul tău în pământ! Iată [ce] ai al tău!».

26. Și a răspuns stăpânul lui [și] i-a spus lui: «Slujitor rău și leneș, știai că secer de unde nu am semănat și [că] adun de unde n-am împrăștiat?

27. De aceea, trebuia ca tu să pui argintul meu la schimbătorii de bani, și venind eu aș fi luat ce este al meu cu dobândă [sin toco]

28. Luați așadar de la el talantul și dați-l [celui] care are zece talanți!

29. Căci la tot care are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel care nu are și ce are i se va lua de la el.

30. Și pe slujitorul nevrednic aruncați-l întru întunericul cel mai din afară! Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților».

31. Iar când vine Fiul omului în slava Lui și toți Îngerii [împreună] cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Lui!

32. Și vor fi adunate înaintea Lui toate neamurile, și îi va despărți pe unii de alții, precum păstorul desparte oile de capre.

33. Și va pune oile de-a dreapta Lui, iar caprele de-a stânga.

34. Atunci va spune Împăratul celor de-a dreapta Lui: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, [și] moșteniți Împărăția pregătită vouă de la întemeierea/ fundarea lumii [apo catavolis cosmu]!

35. Căci am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și Mi-ați dat să beau, am fost străin și M-ați primit,

36. gol am fost și M-ați îmbrăcat, bolnav am fost și M-ați vizitat/ cercetat, în temniță am fost și ați venit către/ la Mine».

37. Atunci Drepții Îi vor răspunde Lui [și] vor spune: «Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit sau însetat și Ți-am dat să bei?

38. Și când Te-am văzut străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat?

39. Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit către/ la Tine?».

40. Și Împăratul răspunzând va spune lor: «Adevărat vă spun vouă, întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici/ neînsemnați [ton elahiston], Mie Mi-ați făcut».

41. Atunci va spune și celor de-a stânga: «Plecați de la Mine, blestemaților, întru focul cel veșnic [to pir to eonion], care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!

42. Căci am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau,

43. străin am fost și nu M-ați primit, gol am fost și nu M-ați îmbrăcat, bolnav și în temniță și nu M-ați vizitat/ cercetat».

44. Atunci vor răspunde și ei, spunând: «Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit Ție?».

45. Atunci le va răspunde lor, zicând: «Adevărat vă spun vouă, întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici/ neînsemnați, nici Mie nu Mi-ați făcut».

46. Și vor merge aceștia întru pedeapsa veșnică [colasin eonion], iar Drepții întru viața veșnică [zoin eonion]”.


[1] În ed. Biblia 1688.

[2] În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „lămpașăle” și în n. a, p. 162: fănărele. Iar lămpaș și fănăr înseamnă felinar.

[3] În ed. BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795] („candilele”), GBV 2001.

[4] Cuvânt existent în MGK și prezent în Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795].

[5] Aceeași formă de plural ca și la Mat. 22, 2, 3, 4, 9.

[6] Fragment din MGK, care există și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795], KJG, SCR, PNT, NKJ dar nu și în GNT, NAB, GBV 2001, VUL, WHO, NJB. În NLT găsim chiar forma: „because you do not know the day or hour of My return” [fiindcă voi nu cunoașteți ziua și ceasul reîntoarcerii Mele”].

[7] Cu sensul: care fiind pe punctul de a pleca departe de casă…și-a chemat slujitorii…

Evanghelia după Matei (cap. 24)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 24


1. Și Iisus a ieșit din templu [și] s-a dus, și s-au apropiat Ucenicii Lui [pentru] a-I arăta Lui zidirile templului.

2. Iar [Iisus] răspunzând a spus lor: „Nu vedeți [voi] acestea toate? Adevărat vă spun vouă, aici nu va fi lăsată/ îngăduită/ iertată piatră pe piatră, care să nu fie distrusă”.

3. Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El Ucenicii, deoparte, [și] au spus: „Spune-ne nouă, când vor fi acestea și care este semnul venirii [Tale][1] și al plinirii/ sfârșitului veacurilor?”.

4. Și Iisus a răspuns [și] a spus lor: „Vedeți să nu vă rătăcească/ înșele/ amăgească [planisi] cineva pe voi!

5. Căci mulți vor veni în numele Meu, spunând: «Eu sunt Hristos!», și pe mulți îi vor rătăci/ înșela/ amăgi.

6. Și veți auzi de războaie și de vești ale războaielor! Vedeți că nu [trebuie] să vă necăjiți/ temeți/ înspăimântați [mi troiste] [de acestea]! Căci [acestea] trebuie să fie, dar încă nu este sfârșitul [to telos].

7. Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi [vremuri] de foamete [limi][2] [și ciume][3] și cutremure pe alocuri![4]

8. Dar toate acestea sunt începutul durerilor/ al suferințelor [arhi odinon].

9. Atunci vă vor da pe voi întru necazuri și vă vor ucide pe voi, și veți fi urâți de toate neamurile pentru[5] numele Meu.

10. Și atunci mulți se vor scandaliza/ se vor sminti și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții!

11. Și mulți profeți falși/ mincinoși [psefdoprofite] se vor scula[6] și îi vor rătăci pe mulți!

12. Iar din cauza înmulțirii fărădelegilor, se va răci dragostea [psighisete i agapi] multora.

13. Dar cel [care] va îndura/ răbda/ suporta/ suferi [o ipominas] [până] întru sfârșit [telos][7], acela se va mântui.

14. Și această Evanghelie[8] a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea [locuită] [ti icumeni], întru mărturie la toate neamurile, și atunci va veni sfârșitul [to telos].

15. De aceea, când veți vedea rușinea/ urâciunea/ scârba/ monstruozitatea pustiirii/ a părăsirii/ a singurătății   [to vdeligma tis erimoseos], care s-a spus prin Profetul Daniil [Daniil tu Profitu][9], stând în locul cel sfânt – cel care citește să înțeleagă! –,

16. atunci cei din Iudea [ti Iudea] să fugă întru munți,

17. cel de pe casă[10] să nu coboare ca să ia din casă pe ale lui,

18. și cel din țarină să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia veșmântul lui.

19. Și, vai, de cele care au luat în pântec[11] și de cele care alăptează în zilele acelea!

20. Și rugați-vă ca să nu fie fuga/ pribegia/ refugierea voastră [i foghi imon] iarna și nici sâmbăta.

21. Căci va fi atunci necaz/ supărare/ strâmtorare mare [tlipsis megali], care nu a mai fost de la începutul lumii [și] până acum, și nici nu va mai fi.

22. Și dacă nu s-ar fi scurtat acele zile, nu s-ar fi mântuit tot trupul! Dar pentru cei aleși vor fi scurtate zilele acelea[12].

23. Atunci, dacă cineva vă spune vouă: «Iată, aici e Mesia!» sau: «Acolo [este]!», să nu credeți!

24. Căci se vor scula hristoși falși/ mincinoși [pseufdohristi] și profeți falși/ mincinoși [psefdoprofite] și vor da[13] semne mari și minuni care să rătăcească/ să amăgească, dacă se poate, și pe cei aleși.

25. Iată, vă vestesc vouă de mai înainte [proirica]!

26. Astfel, dacă vă spun vouă: «Iată, este[14] în pustie!», să nu ieșiți[15]! [Iar dacă vă spun]: «Iată, este în cămări!», să nu credeți!

27. Căci precum fulgerul iese de la răsărit și luminează/ se arată până la apus, astfel va fi venirea [i parusia] Fiului omului!

28. Căci unde este trupul cel mort [to ptoma]/ stârvul, acolo se vor aduna [și] vulturii.

29. Și îndată după necazul/ durerea/ strâmtorarea acelor zile soarele se va întuneca, și luna nu își va mai da lumina ei, și stelele vor cădea din cer iar puterile cerurilor se vor clătina.

30. Și atunci va străluci/ se va arăta în cer semnul Fiului omului [to simion tu Iu tu antropu], și atunci vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și slavă multă!

31. Și va trimite pe Îngerii Lui cu sunet mare de trâmbiță, și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi[16], de la marginile cerurilor până la celelalte margini.

32.  Iar de la smochin învățați parabolă/ pildă! Când mlădița lui deja se face fragedă/ delicată și scoate/ odrăslește frunze, cunoașteți că vara este aproape!

33. La fel și voi, când vedeți toate acestea să cunoașteți că este aproape, la uși.

34. Adevărat vă spun vouă că nu va trece generația/ neamul acesta până nu vor fi toate acestea.

35. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

36. Iar despre ziua și ceasul acela nimeni nu știe, nici Îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

37. Căci precum a fost[17] în zilele lui Noe, astfel va fi venirea Fiului omului.

38. Căci după cum era în zilele [acelea] de dinainte de potop, [când oamenii] mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe întru arcă,

39. și nu au cunoscut[18] până a venit potopul și i-a luat pe toți, astfel va fi [și] venirea Fiului omului.

40. Atunci, [din] doi [care] vor fi în țarină, unul va fi luat și celălalt lăsat.

41. [Și din] doi [care] vor măcina în moară, unul va fi luat și celălalt lăsat.

42. De aceea privegheați, că nu știți în ce zi vine Domnul vostru!

43. Și cunoașteți aceasta, că dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă vine tâlharul/ hoțul/ furul, ar priveghea și nu ar da voie să i se spargă casa lui.

44. De aceea și voi fiți gata/ pregătiți, căci în ceasul în care nu gândiți va veni Fiul omului!

45. Cine este oare slujitorul credincios și înțelept, care a fost pus de stăpânul peste casnicii lui, [pentru] a le da lor hrană la timp?

46. Fericit este slujitorul acela, pe care venind stăpânul lui îl va afla făcând în acest fel!

47. Adevărat vă spun vouă că peste toate avuțiile lui îl va pune pe el.

48. Iar dacă acel slujitor, [fiind] rău, va spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie»,

49. și începe a-i bate pe cei împreună slujitori cu el, și să mănânce și să bea cu cei care beau[19],

50. va veni stăpânul slujitorului aceluia în ziua în care nu se așteaptă și în ceasul pe care nu îl cunoaște,

51. și îl va tăia pe el în două și partea lui o va pune[20] cu cei ipocriți/ fățarnici! Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților”.


[1] Pronumele nu e regăsibil în GNT ci în MGK, cât și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988 și 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001, VUL, SCR, TIS.

[2] În limba greacă veche foamete cunoștea forme de plural…și aici avem forma de nominativ, feminin, plural. De aceea am spus vremuri de foamete.

[3] Fragment din MKG.

[4] În ed. Biblia 1688: „și vor fi morți și foameț [formă de plural] și cutremure pre-alocurea”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „și vor fi ciume și foamete și cutremure pre toate locurele [prin toate locurile/ părțile lumii]”.

În ed. BOR 1914: „și vor fi foamete și ciumă și cutremure pre alocurea”. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001 se vorbește tot despre foamete, ciumă și cutremure.

În ed. Biblia de la Blaj [1795]: „și vor fi ciume și foameți și cutremuri pe alocurea”, respectându-se astfel formele de plural prezente în textul grecesc existent în GNT, MGK, BNT, SCR.

[5] Din cauza Mea.

[6] Vor începe să propovăduiască mărturia lor falsă, mincinoasă.

[7] Până la sfârșitul vieții lui pământești, până la moarte.

[8] Această carte e plină de vești bune, de noutățile mântuirii, potrivit morfemelor care compun cuvântul grecesc.

[9] La Dan. 9, 27 și 12, 11.

[10] Care se află pe acoperișul casei…

[11] Care sunt însărcinate.

[12] Vor fi mai puține zilele de chin, de suferință, din cauza rugăciunilor Sfinților.

[13] Oamenilor să vadă…

[14] Hristos este…

[15] În pustie.

[16] Din cele patru colțuri ale lumii/ din toată lumea.

[17] Potopul, care a venit deodată…

[18] Ce urmează să se petreacă cu viața lor.

[19] Adică cu bețivii.

[20] Și va fi socotit un ipocrit, un impostor.

Evanghelia după Matei (cap. 23)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 23

1. Atunci, Iisus a vorbit mulțimilor și Ucenicilor Lui,

2. spunând: „Pe scaunul lui Moisis au șezut cărturarii și fariseii.

3. De aceea, toate câte v-au spus vouă, faceți-le și țineți-le, dar după faptele lor nu faceți! Căci ei spun[1] însă nu fac[2].

4. Și leagă poveri grele [fortia varea] și greu de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul lor nu vor a le mișca pe ele.

5. Și toate faptele lor le fac pentru a fi văzuți de oameni! Și își lărgesc filactiriile [ta filactiria][3] lor și își măresc ciucurii [ta craspeda] [veșmintelor lor][4],

6. și iubesc locul de cinste [tin protoclisian] la ospețe și locurile de frunte [tas protocatedrias] în sinagogi,

7. și salutările/ întâmpinările [tus aspasmus] în piețe și a fi chemați de oameni: Ravvi! [, Ravvi!][5] [Ravvi]/ Învățătorule! [, Învățătorule!]

8. Dar voi să nu vă numiți Ravvi! Căci unul este Învățătorul vostru, [Hristos][6], și voi toți sunteți frați.

9. Și tată al vostru să nu numiți pe pământ, căci unul este Tatăl vostru, Cel din ceruri.

10. Nici să nu vă numiți învățători, căci Învățător al vostru este unul, Hristos.

11. Și cel care este mai mare [meizon] [între] voi va fi slujitorul [diaconos] vostru.

12. Iar cel [care] se va înălța pe sine [ipsosi eafton] va fi smerit și cel [care] se va smeri pe sine [tapinosi eafton] va fi înălțat.

13. Și vai vouă, cărturari și farisei ipocriți/ fățarnici, că închideți [cliete] Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor! Căci voi nu intrați și nici [pe cei ce] vor să intre nu îi lăsați să intre.

14. *[7] [Dar vai de voi, cărturari și farisei, ipocriților, că mâncați casele văduvelor și aceasta cu motivul/ pretextul că faceți cu greutate rugăciuni îndelungi [macras prosefhas]! Pentru aceasta veți lua mai multă pedeapsă [catadichin].][8]

15. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, că înconjurați marea și uscatul [spre] a face un prosilitos[9]/ un prozelit[10], și când l-ați făcut, îl faceți pe el, de două ori mai mult [decât] pe voi, fiu al gheennei [ion gheennis]!

16. Vai vouă, călăuze/ îndrumători/ povățuitori orbi [odighi tifli], care spuneți: «Cine se jură pe templu, nimic este[11]! Dar cine se jură pe aurul templului este legat[12]».

17. Proștilor/ nebunilor și orbilor, dar ce este mai mare: aurul [templului] sau templul care sfințește aurul?

18. Și [iarăși spuneți]: «Cine se jură pe altar, nimic este! Dar cine se jură pe darul de deasupra lui, este legat».

19. [Proștilor/ nebunilor][13] și orbilor, dar ce este mai mare: darul [altarului] sau altarul care sfințește darul?

20. Astfel, cel care se jură pe altar se jură pe el și pe toate [cele puse] deasupra lui!

21. Și cel care se jură pe templu se jură pe el și pe Cel care locuiește[14] în el,

22. și cel care se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel care șade deasupra lui[15].

23. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, că dați zeciuială din mentă/ izmă și din mărar și din chimion/ chimen[16], însă ați lăsat pe cele grele [ta varitera] ale Legii: judecata și mila și credința! Iar pe acestea trebuie a le face și pe acelea a nu le lăsa.

24. Povățuitori orbi, cei care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!

25. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, căci curățați partea din afară a paharului și a vasului/ a blidului[17], dar pe dinăuntru sunt pline de jefuire și neînfrânare.

26. Fariseule orb, curățește mai întâi interiorul paharului, ca să fie curată și partea lui din afară!

27. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, că sunteți asemenea mormintelor care au fost văruite [tafis checoniamenis], care pe afară se arată [a fi] frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de toată necurăția.

28. La fel și voi, pe afară vă arătați oamenilor [a fi] drepți, dar pe dinăuntru sunteți plini de ipocrizie/ fățărnicie/ nesinceritate și fărădelege.

29. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, că zidiți mormintele Profeților și împodobiți mormintele Drepților,

30. și spuneți: «Dacă eram în zilele părinților noștri, nu am fi fost părtașii lor la sângele Profeților».

31. Și astfel mărturisiți voi înșivă că sunteți fiii [acelora] care i-au ucis pe Profeți.

32.  Însă voi umpleți măsura părinților voștri.

33. Șerpilor, puilor de vipere, cum veți scăpa de judecata gheennei?

34.  De aceea, iată!, Eu trimit către voi Profeți și Înțelepți și Cărturari! [Și] dintre ei veți ucide și veți răstigni, dintre ei veți biciui în sinagogile voastre și îi veți urmări[18] din cetate în cetate!

35. Ca să vină peste voi tot sângele Dreptului, care a curs pe pământ, de la sângele Dreptului Abel și până la sângele Dreptului Zaharias, fiul lui Varahias, care a fost omorât între templu și altar.

36. Adevărat vă spun vouă, vor veni toate acestea peste generația aceasta.

37. Ierusalime, Ierusalime[19], care omori pe Profeți și ucizi cu pietre pe cei care au fost trimiși către tine, de câte ori am vrut a aduna pe fiii tăi, după cum adună cloșca puii ei sub aripi, și nu ați vrut.

38. Iată, casa voastră vi se va lăsa vouă pustie!

39. Adevărat vă spun vouă, nu Mă veți mai vedea, până ce veți spune: «Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!»”.


[1] Ce trebuie de făcut.

[2] Ceea ce spun că trebuie făcut.

[3] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Tefillin.

[4] Fragment existent în MGK și care lipsește din GNT. El apare în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939 și 1988 („de pe poale”), 2001 („de la poale”), Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001.

GNT prezintă același text cu VUL în această privință: „dilatant enim phylacteria sua et magnificant fimbrias”.

[5] În MGK, varianta pe care o traduce și ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] și BOR 1914, apare de două ori Ravvi. Începând cu ed. BOR 1939, în edițiile românești sinodale, găsim doar o singură dată forma de vocativ ca și în GNT.

[6] Apare în MGK dar și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1988, 2001. Doar în ed. BOR 1939 avem același text ca și în GNT.

[7] Întregul verset 14 lipsește din GNT.

[8] Varianta propusă de MGK drept versetul al 13-lea și regăsibilă în ed. Biblia 1688 (v. 13), Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] (v . 14), BOR 1914 (v. 13), 1939 (v. 14), 1988 (v. 14) și 2001 (v. 14).

Însă v. 14 nu apare nici în BNT, VUL, TOB, NJB, NAB dar apare în WEB, SCR și STE (în ambele ediții găsind pe crima, judecată, ca în ed. Biblia 1688), NRV, PNT (ed. din 1595: „Wo vnto you Scribes and Pharisees, hypocrites: for ye deuoure widdowes houses, and that vnder a pretence of long prayer: therfore ye shall receaue the greater dampnation”), RST (vorbește despre осуждение, pedeapsă/ condamnare, ca și în MGK), SVV, LUO (folosește pe Verdammnis, osândă/ blestem).

[9] Transliterare a N. sg: prosilitos.

[10] Un nou venit/ convertit la credința evreiască dintre neamurile păgâne.

[11] Cu sensul: nu face niciun păcat.

[12] Idem: face păcat.

[13] Cuvânt existent în MGK dar și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001.

[14] Se jură pe Dumnezeu.

[15] Pe Dumnezeu, Cel Care șade mai presus decât tot cerul, decât tot ce există.

[16] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Chimen.

[17] Idem: http://dexonline.ro/definitie/blid.

Substantivul paropsis a fost tradus prin blid în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988 și 2001, Biblia de la Blaj [1795].

[18] Veți merge după ei ca să îi omorâți.

[19] Pentru prima dată în Evanghelie avem forma de singular: Ierusalim.