Etichetă: Facerea

Facerea (cap. 10)

Leave a comment

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

 

Cap. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

 

***

Capitolul 10

1. Și acestea sunt nașterile [e ghenesis] fiilor lui Noe: Sim, Ham [și] Iafet. Și lor li s-au născut fii după potop.

2. Fiii lui Iafet: Gamer  și Magog şi Made  și Iovan și Tovel  și Mosoh  și Tiras [1].

3. Și fiii lui Gamer: Ashanaz  și Rifat  și Torgama [2].

4. Și fiii lui Iovan: Elisa și Tarsis, chitii și rodii [3].

5. Din aceştia s-au separat/ împărțit[4] insulele/ ostroavele[5] neamurilor [nisi ton etnon] în pământul lor, fiecare după limba [sa] în triburile lor și în neamurile lor.

6. Și fiii lui Ham: Hus şi Mesraim, Psud și Hanaan[6].

7. Și fiii lui Hus: Sava şi Evila şi Savata și Regma și Savacata. Și fiii lui Regma: Sava şi Dadan[7].

8. Și Hus a născut pe Nevrod [8] [și] acesta a început a fi uriaș [gigas] pe pământ[9].

9. Acesta a fost uriaș vânător[10] [gigas chinigos] înaintea Domnului Dumnezeu. Pentru aceea vor zice: „uriaș vânător ca Nevrod înaintea Domnului”.

10. Și a fost începătura împărăției lui Babilonul și Orehul [11] și Arhadul [12] şi Halanniul[13] în pământul Sennaar [14].

11. Din pământul acela a ieșit Assur [15] şi a zidit Ninevi [16] și cetatea Roovot[17] şi Halahul [18].

12. Și Dasemul, între mijlocul Nineviei și între mijlocul Halahului: aceasta este cetatea cea mare[19].

13. Şi Mesraim a născut ludiimii [Loudiim] şi enemettimii [Enemettim] şi laviimii [Laviim] și neftaliimii [Neftaliim][20].

14. Şi patrosoniimii [Patrosoniim], şi hasloniimii [Hasloniim] – de unde au ieșit, de acolo, filistiimii [Filistiim] – și caftoriimii [Caftoriim][21].

 15. Și Hanaan a născut pe Sidon [ton Sidona], întâiul-născut, și pe Hetteos [ton Hetteon][22],

16. Și pe Iebuseos [ton Iebuseon], și pe Amorreos [ton Amorreon], şi pe Ghergheseos [ton Ghergheseon][23],

17. Şi pe Eveos [ton Eveon], şi pe Arucheos [ton Arucheon], şi pe Asenneos [ton Asenneon][24],

18. Şi pe Aradios [ton Aradion], şi pe Samareos  [ton Samareon], şi pe Amati [ton Amati]. Și după aceasta s-au împrăștiat neamurile hananeonilor [Hananeon][25].

19. Și s-au făcut hotarele hananeonilor de la Sidon [Sidonos] până au ajuns întru Gherara și Gaza[26], până au ajuns la Sodoma și Gomorra, Adama și Sevoim, până la Lasa [27].

20. Aceștia sunt fiii lui Ham în triburile lor, după limbile lor, în țările lor și în neamurile lor.

21. Şi lui Sim i s-a născut și lui, [acesta fiind] tată tuturor fiilor lui Eber [28], frate lui Iafet celui mai mare.

22. Fiii lui Sim: Elam și Assur şi Arfaxad  și Lud și Aram şi Chenan [29].

23. Și fiii lui Aram: Os  și Ul  şi Gater și Mosoh[30].

24. Și Arfaxad a născut pe Chenan, şi Chenan a născut pe Sala, şi Sala a născut pe Eber[31].

25. Şi lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Falec, căci în zilele lui s-a împărțit pământul și numele fratelui său era Iectan[32].

26. Și lui Iectan i s-a născut Elmodad  şi Salef și Asarmot și Iarah[33]

27. și Odorra şi Ezil  și Decla[34]

28. și Avimeil și Safev [35]

29. și Ufir  și Evila şi Iovav [36]. Toţi aceştia sunt fiii lui Iectan.

30. Și s-a făcut sălaşul lor de la Massi până a ajuns întru Sofira [37], la muntele răsăriturilor [oros anatolon][38].

31. Aceştia sunt fiii lui Sim în triburile lor, după limbile lor, în țările lor și în neamurile lor.

32. Acestea sunt neamurile fiilor lui Noe după nașterile lor, după neamurile lor. Din acestea s-au împrăștiat [diesparisan][39] insulele neamurilor [nisi ton etnon][40] pe pământ, după potop.

[1] În ed. BOR 1988: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşeh, Tiras. În ed. BOR 2001: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.

[2] Ed. BOR 1988: Aşchenaz, Rifat şi Togarma. Ed. BOR 2001 dă aceleaşi nume.

[3] Ed. BOR 1988: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim. Ed. BOR 2001 are nume identice.

[4] În Biblia de la 1688.

[5] Ibidem.

[6] Ed. BOR 1988: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. Ed. BOR 2001: identice.

[7] Ed. BOR 1988: Seba, Havila, Savta, Rama şi Sabteca, Şeba şi Dedan. Ed. BOR 2001: identice.

[8] Nimrod, în ed. BOR 1988 și 2001.

[9] În LXX nu apare ideea că a fost primul sau cel dintâi conducător al pământului, cum apare în ambele ediţii româneşti.

[10] În ed. BOR 1988: vânător vestit / ed. BOR 2001: vânător puternic.

[11] Ed. BOR 1988: Ereh / ed. BOR 2001: Ibidem.

[12] Ambele ed. rom: Acad.

[13] Idem: Calne.

[14] Ed. BOR 1988: Senaar/ ed. BOR 2001: Şinear.

[15] În ambele ed. rom: Asur.

[16] Idem: Ninive.

[17] În ed. BOR 1988: Rehebot-Ir/ ed. BOR 2001: Rehobot-Ir.

[18] În ambele ed. rom: Calah.

[19] Ed. BOR 1988: Resen, Ninive, Calah/ Ed. BOR 2001: Ibidem.

[20] Idem: Miţraim are fii pe Ludim, Ananim, Lehabim şi Naftuhim/ Idem: Din Miţraim s-au născut Ludiţii, Anamiţii, Lehabiţii, Naftuhiţii.

[21] Idem: Patrusim, Casluhim, Filistenii şi Caftorim/ Idem: Patrusiţii, Casluhiţii, Filistenii şi Caftoriţii.

[22] Idem: Canaan, Sidon, Het/ Idem: Canaan, Sidon şi Heteul.

[23] Idem: Iebuseu, Amoreu, Ghergheseu/ Idem: Iebuseul, Amoreul, Ghergheseul.

[24] Idem: Heveu, Archeu, Sineu / Idem: Heveul, Archeul, Sineul.

[25] Idem: Arvadeu, Ţemareu, Hamateu/ Idem: Arvadeul, Ţemareul, Hamateul.

[26] Ca substantiv comun, numele localităţii Gaza, din sud-vestul Palestinei înseamnă: comoară [regală] [i gaza, -is]. Se pare că este un nume de provenienţă persană, cf. BLM Morphology + Gingrich, apud BW 07.

[27] Ed. BOR 1988: Sidon, Gherara, Gaza, Sodoma, Gomora, Adma, Ţeboim, Lasa / Ed. BOR 2001: Sidon, Gherara, Gaza, Sodoma, Gomora, Adma, Ţeboim, Laşa.

[28] Idem: Eber /Idem: Ever.

[29] Idem: Sem, Elam, Aşur, Arfaxad, Lud, Aram/ Idem: Sem, Elam, Asur, Arfaxad, Lud, Aram. Din ambele liste lipseşte Chenan.

[30] Idem: Aram, Uţ, Hul, Gheter, Maş / Idem.

[31] Idem: Arfaxad, Cainan, Şelah, Eber / Idem: Arfaxad, Cainan, Şelah, Ever.

[32] Idem: Eber, Peleg, Ioctan / Idem: Ever, Peleg, Ioctan.

[33] Idem: Ioctan, Almodad, Şalef, Haţarmavet, Ierah/ Ibidem.

[34] Idem: Hadoram, Uzal, Dicla/ Idem.

[35] Idem: Obal, Abimael, Şeba/ Idem.

[36] Idem: Ofir, Havila, Iobab / Idem.

[37] Idem: Meşa, Sefar / Idem.

[38] Idem: Muntele Răsăritului/ Idem: muntele răsăritului. Însă în LXX avem muntele răsăriturilor. Expresia aceasta, muntele răsăriturilor, este una dintre cele mai duhovniceşti definiţii ale omului duhovnicesc. Căci ce este omul duhovnicesc decât muntele care a răsărit din multele răsărituri ale luminii dumnezeieşti în viaţa lui? Ce este omul duhovnicesc decât cel care răsare pentru mulţi ca un soare sau răsare în viaţa multora ca un soare? Sfântul este muntele răsăriturilor. Sfântul este cel întru care răsare lumina şi din care răsare lumina.

[39] În Biblia de la 1688: s-au rășchirat.

[40] Expresie care apare de două ori în acest capitol: 10, 5 și 10, 32.

Facerea (cap. 9)

Leave a comment

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

Cap. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.

***

Capitolul 9

1. Și a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis lor: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și stăpâniți-l [catachiriefsate] pe el!

2. Și tremurul vostru [o tromos imon] și teama/ frica [o fovos] vor fi peste toate fiarele sălbatice ale pământului și peste toate păsările cerului și peste toate cele care se mișcă pe pământ și peste toți peștii mării. Sub mâinile voastre le-am dat.

3. Și toată reptila [pan erpeton] care este vie [zon] vă voi da-o vouă întru mâncare [is vrosin], [după] cum [și] legumele ierbii [lahana hortu], [care] pe toate vi le-am dat vouă.

4. Numai carne în sângele sufletului [emati psihis][1] nu veți mânca [u fagheste].

5. Pentru [că] și sângele vostru, al sufletelor voastre, îl voi cere din mâna tuturor fiarelor sălbatice. Îl voi cere pe el și din mâna omului, a fratelui [adelfu][2]. Voi cere sufletul omului.

6. Cel care varsă sângele omului, pentru [el] sângele lui va fi vărsat [echitisete]. Căci în chipul [en iconi] lui Dumnezeu l-am făcut pe om.

7. Iar voi creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi stăpâniți-l pe el!”.

8. Și a zis Dumnezeu lui Noe și fiilor lui [dimpreună] cu el, zicând:

9. „Iată, Eu înalț/ ridic [anistimi][3] făgăduința/ legământul Meu [tin diatichin Mu] vouă și urmașilor voștri [de] după voi!

10. Și [cu] tot sufletul viu [care este] cu voi, de la păsări și de la animalele domestice și [de la] toate fiarele sălbatice ale pământului câte sunt cu voi, de la toate care au ieșit din chivot.

11. Și voi pune făgăduința/ legământul Meu către voi și [vă spun că] nu va mai muri [uc apotanite] tot trupul iarăși de apa potopului și nu va mai fi iarăși potop de apă, [care] să strice [tu cataftire] tot pământul”[4].

12. Și a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Acesta este semnul făgăduinței/ legământului [to simion tis diatichis] pe care Eu îl dau între Mine și voi și între tot sufletul viu, care este cu voi, întru neamuri/ veacuri veșnice[5]:

13. Eu pun curcubeul Meu [to toxon Mu] în nor şi va fi întru semnul făgăduinței/ legământului între Mine și pământ.

14. Și va fi în [ziua în care] Îmi voi aduna [sinnefin] norii pe pământ, [că] voi vedea curcubeul Meu în nor.

15. Și-Mi voi aminti de făgăduința Mea [tis diatichis Mu] pe care am făcut-o între Mine și voi și între tot sufletul viu, [care se află] în tot trupul și nu va mai fi iarăși apă întru potop, care să șteargă/ să nimicească [exalipse] tot trupul.

16. Și va fi curcubeul Meu în nor și îl voi vedea, ca să-Mi amintesc făgăduința veșnică [diatichin eonion] între Mine și între tot sufletul viu, [care se află] în tot trupul care este pe pământ”.

17. Și a zis Dumnezeu lui Noe: „Acesta este semnul făgăduinței pe care l-am încuviințat [dietemin] între Mine și între tot trupul care este pe pământ”.

18. Și fiii lui Noe care au ieşit din chivot/ arcă erau: Sim, Ham și Iafet. [Iar] Ham era tatăl lui Hanaan[6].

19. Aceștia trei sunt fiii lui Noe. Din aceștia s-au împrăștiat/ răspândit [diesparisan] [oamenii] pe tot pământul.

20. Și a început Noe, om lucrător al pământului [antropos gheorgos ghis], și a sădit vie.

21. Și a băut din vin și s-a îmbătat și s-a dezbrăcat în casa lui.

22. Și a văzut Ham, tatăl lui Hanaan, dezbrăcarea tatălui său. Și ieșind, le-a vestit [aninghilen] afară celor doi frați ai lui.

23. Și luând Sim și Iafet o haină, au pus-o pe cei doi umeri ai lor și au mers cu spatele și au acoperit dezbrăcarea tatălui lor. Și fața lor a căutat în spate [opistofanes] și n-au văzut dezbrăcarea tatălui lor.

24. Și s-a trezit Noe din vin[7] și a cunoscut ce îi făcuse lui fiul lui mai tânăr.

25. [Și Noe] a zis: „Blestemat este Hanaan, fiul. Slujitor va fi fraților lui”.

26. Și [Noe] a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Sim și Hanaan îi va fi slujitor acestuia.

27. Să lărgească [platine] Dumnezeu lui Iafet și să locuiască [acesta] în casele lui Sim iar Hanaan să se facă slujitorul lor”.

28. Și a trăit Noe după potop 350 de ani.

29. Și s-au făcut toate zilele lui Noe 950 de ani și a murit.

[1] În ed. BOR 1988: „Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi”. În ed. BOR 2001: „Numai carne cu viaţa ei – sângele – să nu mâncaţi”.

[2] Domnul arătând prin aceasta unitatea de ființă a neamului omenesc. Că toți suntem frați unii cu alții și că toți suntem responsabili pentru viața celorlalți.

[3] În ambele ediţii românești avem de-a face cu verbul a încheia.

[4] Pentru că potopul descris de cartea Facerea a fost unul general, planetar, a cuprins întregul pământ şi nu a fost unul local.

[5] BOR 1988: „Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi  şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi”. Ed. BOR 2001: „Iată semnul legământului pe care Eu îl fac cu voi şi cu toată fiinţa vie care este cu voi, din neam în neam şi de-a pururi”.

[6] În ed. BOR 1988 și 2001: Canaan.

[7] Pentru că beția te face să fii plin de urmările alcoolului și nu de rațiune. Ești plin de vin, vin care îți înlocuie gândirea dreaptă.

Facerea (cap. 8)

One comment

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

Cap. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.

***

 Capitolul 8

1. Și Și-a adus aminte Dumnezeu de Noe şi de toate fiarele sălbatice și de toate animalele domestice și de toate păsările și de toate reptilele care erau cu el în arcă. Și a adus Dumnezeu duh/ suflare/ vânt [pnevma] pe pământ și a încetat apa.

2. Și s-au acoperit izvoarele abisului și cataractele[1] cerului și s-a oprit ploaia din cer.

3. Și i s-a dat apei să meargă/ să înainteze [ilattonuto] pe pământ, [aceasta] i s-a dat. Și s-a împuținat apa după 150 de zile.

4. Și a stat chivotul/ arca pe munții[2] Ararat  în luna a 7-a, [în] a 27-a  [zi] a lunii.

5. Iar apa mergând [pe pământ] s-a împuținat până în luna a 10-a. Iar în luna a 11-a[3], în prima zi a lunii, s-au văzut capetele munților [e chefale ton oreon].

6. Şi s-a făcut după 40 de zile, [că] Noe a deschis fereastra [tin tirida] chivotului/ arcei pe care o făcuse.

7. Și a trimis corbul [ton coraca] ca să vadă dacă apa a încetat. Și [acesta] plecând nu s-a mai întors, până [ce nu] s-a uscat [xirantine] apa de pe pământ.

8. Și a trimis o porumbiță [tin peristeran] după el, [ca] să vadă dacă a încetat apa de la fața pământului.

9. Și neaflând porumbița odihnă [anapafsin] picioarelor ei, s-a întors către el[4], întru chivot/ arcă. Căci apa era peste toată fața a tot pământul. Și [Noe] întinzând mâna lui a luat-o pe ea[5] și a băgat-o pe ea către sine, întru chivot.

10. Și așteptând încă alte 7 zile, iarăşi a trimis porumbița din chivot.

11. Și porumbița s-a întors către el, spre seară, şi avea în gura ei o mică frunză de măslin [fillon eleas carfos][6]. Și [prin aceasta] Noe a cunoscut că a încetat apa[7] de pe pământ.

12. Și așteptând încă alte 7 zile, iarăși a trimis porumbița [afară din chivot]. Și [ea] nu a mai adăugat [u proseteto] a se întoarce iarăși către el.

13. Și s-a făcut în anul 601, în [zilele] vieții lui Noe, în prima zi a lunii întâi,

că a încetat [exelipen] apa de pe pământ.

Și a descoperit [apecalipsen][8] Noe acoperișul chivotului pe care îl făcuse și a văzut că apa a încetat [exelipen] de pe fața pământului.

14. Iar în luna a doua, în a 27-a [zi] a lunii, s-a uscat [exiranti] pământul.

15. Și a zis Domnul Dumnezeu către Noe, zicând:

16. „Ieși din chivot, tu şi femeia ta și fiii tăi şi femeile fiilor tăi, [care sunt] cu tine!

17. Și toate fiarele sălbatice care sunt cu tine și tot trupul, de la păsări [și] până la animale domestice, și tot târâtorul care se mișcă pe pământ, scoate-le afară [exagaghe] [pe toate dimpreună] cu tine!

Și creșteți și vă înmulțiți pe pământ!”.

18. Și a ieşit Noe și femeia lui și fiii lui și femeile fiilor lui [dimpreună] cu el.

19 Și toate fiarele sălbatice şi toate animalele domestice şi toată pasărea[9] și tot [ce e] reptilă, care se mișcă pe pământ[10], după felul lor, au ieșit din chivot/ arcă.

20. Și a zidit Noe jertfelnic/ altar [tisiastirion] lui Dumnezeu. Și a luat din toate animalele domestice curate [ton cataron] [11] și din toate păsările curate și le-a adus ardere de tot [olocarposis] pe jertfelnic.

21. Și a mirosit Domnul Dumnezeu mirosul bunei-miresme [osmin efodias].

Și a zis Domnul Dumnezeu: „Cuget [dianoitis][12] [că] nu voi mai adăuga iarăși a blestema pământul din cauza faptelor oamenilor  [ta erga ton antropon]. Căci mintea [i diania] omului se pleacă repede spre rele din tinerețea [lui].

De aceea nu voi mai adăuga iarăși a lovi [pataxe] tot trupul viu, după cum am făcut.

22. [Ci în] toate zilele pământului semănatul şi seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea nu vor mai înceta [u catapafsusin]”.

[1] În ambele ediţii româneşti: jgheaburile.

[2] În ed. BOR 1988 există pluralul, lucru care nu apare în ediţia BOR 2001. În ed. BOR 1988 se spune că corabia s-a oprit pe munţi. În ediţia BOR 2001, corabia s-a odihnit pe muntele Ararat. Cf. n. a, p. 33 din ediţia ultimă citată, munții Ararat sunt în Armenia, la sud de Caucaz.

[3] În ambele ediţii româneşti e vorba despre luna a 10 şi nu a 11-a.

[4] Către Sfântul Noe.

[5] Pe porumbiță.

[6] În edițiile BOR 1988  și 2001 apare adjectivul verde în acest context, faptul că ramura era verde, lucru inexistent însă în LXX. Însă verdele [virentibus] apare în VUL.

[7] Ed. BOR 2001 foloseşte pluralul când vorbeşte de apă şi intercalează în finalul versetului  substantivul faţă, în expresia: de pe faţa pământului, urmând întocmai ediţiei BOR 1988 în ambele lucruri semnalate de către noi.

[8] Este interesantă folosirea acestui verb aici…pentru că aceasta e uzanța normală. Și știm cu toții, că datorită unei exegeze eterodoxe, apocalipsa/ descoperirea e văzută azi defectuos, atâta timp cât se prezintă apocalipsa numai în manieră negativă. Legându-se de ea tot ceea ce este dezastruos, macabru, terifiant.

Însă apocalipsa/ descoperirea arată ce este, ce va fi, ce va face Dumnezeu cu lumea, fără conotații peiorative. Ea este exprimarea voii lui Dumnezeu cu lumea Sa și nu o sperietoare.

În ediţia BOR 1988 ni se vorbește despre ridicarea acoperişului, lucru repetat şi în ediţia BOR 2001.

[9] În ambele ediţii româneşti citate s-a folosit pluralul şi nu singularul în ceea ce priveşte expresia „toată pasărea”.

[10] Ibidem.

[11] Se subliniază faptul că animalele erau curate. Sfântul Noe aduce animale domestice curate în primul rând, pentru a prefigura faptul că cei care Îi vor sluji lui Dumnezeu și se vor curăţi vor fi mai întâi evreii, care au fost curățiți de către Dumnezeu şi apoi cei dintre neamuri.

[12] În ed. Biblia 1688: „Cugetându-Mă” iar în ed. Biblia de la Blaj 1795: „Am socotit”. Pentru că LXX vorbește despre gândirea lui Dumnezeu, despre modul în care El a luat o decizie pentru viitorul creației Sale.

WTT, în schimb, vorbește despre „întru inima Lui”, după cum găsim și în ed. BOR 1988 și 2001.

Facerea (cap. 7)

One comment

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

Cap. 1, 2, 3, 4, 5, 6.

***

Capitolul 7

1. Şi a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Intră tu și toată casa ta întru arcă, căci pe tine te-am văzut drept înaintea Mea în neamul acesta.

2. Şi din[1] animalele curate adu înăuntru [isagaghe], către tine, [câte] șapte. Șapte de parte bărbătească și de parte femeiască. Și din animalele necurate [câte] două. Două de parte bărbătească și de parte femeiască.

3. Şi din[2] păsările cerului [care sunt] curate [să iei câte] şapte. Șapte de parte bărbătească și de parte femeiască. Și din păsările necurate câte două. Două de parte bărbătească și de parte femeiască. [Ca astfel] să le păstrezi sămânţa[3] [lor] pe tot pământul.

4. Căci [mai sunt] încă șapte zile [și] Eu voi aduce ploaie pe pământ 40 de zile şi 40 de nopţi și voi șterge/ nimici [exalipso] toată învierea [pasan tin exanastasin][4] pe care am făcut-o de la fața pământului”.

5. Și a făcut Noe toate după cum i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu.

6. Și Noe era de 600 de ani. Și potopul [o cataclismos] a făcut [să fie] apă pe pământ[5].

7. Şi a intrat Noe și fiii lui și femeia lui și femeile fiilor lui cu el întru chivot/ arcă, din cauza apei potopului.

8. Și din păsări şi din animalele curate şi din animalele necurate și din toate reptilele/ târâtoarele de pe pământ

9. [au intrat câte] două. [Câte] două au intrat către Noe întru chivot/ arcă, parte bărbătească și parte femeiască, după cum i-a poruncit lui Dumnezeu.

10. Și [potopul] a venit după 7 zile. Și apa potopului a venit pe pământ,

11. în al 600-lea an în viaţa lui Noe, în luna a 2-a, în a 27-a [zi] a lunii. [În] ziua aceea s-au desfăcut/ au izbucnit [erraghisan] toate izvoarele abisului [e pighe tis abissu] şi cataractele [i catarracte][6] cerului s-au deschis.

12. Și a fost ploaie pe pământ 40 de zile şi 40 de nopți.

13. În ziua aceea a intrat Noe, [cât și] Sim, Ham [și] Iafet, fiii lui Noe şi femeia lui Noe și cele trei femei ale fiilor lui, cu el, întru chivot/ arcă.

14. Și toate fiarele sălbatice după felul lor şi toate animalele după felul lor și tot șarpele care se mişcă pe pământ după felul lui și tot [ce] e pasăre după felul ei[7].

15. [Toate] au intrat către Noe întru chivot/ arcă, două [câte] două, din tot trupul în care este duhul vieții [pnevma zois].

16. Şi [cele care] au intrat înăuntru, parte bărbătească și parte femeiască, din tot trupul au intrat, după porunca lui Dumnezeu către Noe şi Domnul Dumnezeu a închis [eclisen] pe dinafară chivotul/ arca lui.

17. Și a fost potop 40 de zile şi 40 de nopți pe pământ și s-a înmulțit apa și chivotul/ arca s-a ridicat și s-a înălțat de la pământ.

18. Și apa s-a înstăpânit [epecrati][8] și s-a înmulțit foarte pe pământ şi chivotul/ arca se purta [epefereto] pe deasupra apei[9].

19. Iar apa s-a înstăpânit foarte, foarte [mult] pe pământ și a acoperit toți munții înalți care erau sub cer.

20. [Și] apa s-a înălțat [cu] 15 coţi deasupra [munților] și acoperea toți munții înalți.

21. Și a murit tot trupul care se mișca pe pământ, al păsărilor și al animalelor și al fiarelor sălbatice și a tot târâtorul care se mișca pe pământ și a tot omul[10].

22. Și toate câte au suflarea vieții [pnoin zois] și tot cel care era pe uscat au murit.

23. Și a șters/ a nimicit toată înălțarea/ ridicarea [to anastima], care era pe fața a tot pământul, de la om până la animal și reptile/ târâtoare și păsările cerului. Și s-au șters [toate] de pe pământ și a rămas numai Noe și cei care erau cu el în chivot/ arcă.

24. Și s-a înălțat [ipsoti] apa pe pământ 150 de zile.

[1] Cu sensul de: dintre.

[2] Ibidem.

[3]  Se referă la posibilitatea de perpetuare, de înmulţire. Sămânța desemnează tot genul unei specii sau neamul ei. Sămânţa e înmulţirea în potență dar trebuie sămânță atât de la mascul cât şi de la femelă pentru reproducere, pentru continuitatea speciei ca atare.

Vorbirea Sfintei Scripturi e una concentrată dar ea poate fi observată până în ultimele ei consecinţe. Animalul provine din copulaţia celor două sexe distincte dar el e văzut atât ca formă seminală, cât şi ca rezultatul final, în speţă animalul matur. Dar cu toate că animalul nu mai poate să se reîntoarcă la starea primară, de făt sau de oocit, totuşi Dumnezeu ne aminteşte că el nu e decât sămânţă şi că nu trebuie să uităm acest amănunt.

[4] Ed. BOR 1988: „toate făpturile”. Ed. BOR 2001: „toate fiinţele”. Dar textul Septuagintei se referă la învierea vieţii pe pământ, la apariţia forfotei vieţii pe pământ. Omenirea e o mare de persoane, de fiinţe pline de viaţă raţională. Dar şi animalele şi plantele au într-un anume fel, specific fiecăruia, un anume fel de viaţă. Murmurul existenţei pământeşti e un murmur al vieţii.

Naşterea e o venire la viaţă. Dar naşterea e şi o „înviere”. Pentru că apare cineva care nu a mai fost şi care începe să devină, să fie de la un moment dat.

Este ștearsă departe de viață această omenire plină de viaţă rea, de o bucurie păcătoasă pentru viaţă, care și-a negat bucuria frumoasă de Dumnezeu.

De fapt, Dumnezeu nu distruge viaţa – căci ar fi un non-sens să lupte împotriva Sa – ci Se dispensează de acei oameni care nu mai vor să trăiască plenar viaţa, ci au eliminat din viaţa lor tocmai ce era cel mai frumos: o viaţă curată, sfântă. Pentru că își creaseră un mod de viaţă care amăra fiinţa lor, care o îmbolnăvea continuu. Căci ei erau de fapt morţi interior.

Nu potopul a omorât omenirea! Potopul nu a făcut decât să spele pământul de o lume deja moartă, dar care încă mai bântuia pe faţa lui. Din acest unghi,  dacă e privit potopul, el este o icoană a lumii ce va veni, unde lumea va avea o altă faţă, îndumnezeită şi unde prefacerea lumii va însemna o spiritualizare a ei şi nu o distrugere.

[5] Trebuie să vedem aici o indicare discretă a totalităţii pământului şi nu numai a unei anumite părţi afectate de diluviu.

[6] Cascadele.

[7] În ceea ce priveşte amintirea şerpilor şi a păsărilor ediţiile româneşti folosesc pluralul şi nu singularul ca în LXX. Însă singularul de aici conţine dimensiunea pluralului, pentru că se referă la soiurile de târâtoare şi  de păsări care au intrat în corabie.

[8] Ed. BOR 2001 a fost cea mai aproape de LXX în această situație, de unde am preluat verbul folosit.

[9] Aceeași purtare pe deasupra apei ca la Fac. 1, 2. Acolo Sfântul Duh Se purta pe deasupra apei iar aici chivotul, arca, corabia lui Noe, tip al Bisericii, se poartă pe deasupra apelor, izbăvind de moarte pe cei care se află în ea. Pentru că Biserica este plină de harul Prea Sfintei Treimi și ne poartă spre limanul mântuirii.

[10] Și prin această enumerare, în care omul e în finalul expunerii, Domnul ne arată că omul a murit pentru că s-a comportat mai prejos de demnitatea lui. S-a făcut ceea ce nu a fost: pătimaș.

Facerea (cap. 6)

2 comments

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

Capitolul 6

1. Şi când au început a se face[1] oamenii, mulţi s-au făcut pe pământ şi fiice [tigateres] li s-au făcut lor.

2. Şi fiii lui Dumnezeu [i ii tu Teu] văzând că fiicele oamenilor [tas tigateras ton atropon] sunt frumoase [cale][2], şi-au luat femei dintre toate pe care şi le-au ales.

3. Şi Domnul Dumnezeu a spus: „Nu, nicidecum nu va sta/ rămâne [u mi catamini] Duhul Meu [to Pnefma Mu] în oamenii aceştia întru veac[3], pentru că ei sunt trupuri [sarcas]. Și le vor fi zilele lor 120 de ani”[4].

4. Şi giganţi [i gigantes]/ uriași[5] erau pe pământ în zilele acelea, şi după aceea. Căci au intrat fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor. Şi acestea năşteau pe cei care erau[6] giganţii din veac [i gigantes i ap’ eonos], oamenii numiţi [astfel].

5. Dar Domnul Dumnezeu a văzut că se înmulţesc relele oamenilor pe pământ şi [că omul, prin] tot ce gândeşte/ cugetă în inima lui, e atent[7] la rele [epimelos epi ta ponira][8]  în toate zilele.

6. Și Dumnezeu S-a gândit/ a cugetat [enetimiti] că l-a făcut pe om pe pământ, [și iarăși] S-a gândit/ a cugetat [dienoiti][9].

7. Şi Dumnezeu a spus: „Voi șterge/ nimici [analipso] pe omul pe care l-am făcut de pe faţa  pământului, de la om până la animal şi de la reptile până la păsările cerului, căci M-am mâniat [etimotin] că le-am făcut pe acelea”.

8. Dar Noe a aflat har [efren harin] înaintea Domnului Dumnezeu.

9. Şi acestea sunt nașterile [e ghenesis] lui Noe. [Căci] Noe era om drept [antropos dicheos], fiind desăvârşit [telios][10] în neamul lui.  [Și] Noe era plăcut [efirestisen] lui Dumnezeu.

10. Şi Noe a născut trei fii: pe Sim, pe Ham [şi] pe Iafet.

11. Dar se stricase[11] [eftari] pământul înaintea lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de nedreptăţi [adichias].

12. Şi Domnul Dumnezeu a văzut pământul şi [el] era stricat, căci tot trupul[12] și-a stricat calea lui pe pământ.

13. Şi Dumnezeu a spus către Noe: „Timpul/ vremea a tot omul vine înaintea Mea[13], căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor. Şi, iată, Eu îi stric pe ei și pământul!

14. Însă [tu] să-ţi faci o arcă [chivoton] din lemne [în] patru muchii [xilon tetragonon]! Vei face cuiburi/ cămăruțe [nossias] arcei și o vei smoli [asfaltosis] pe ea, pe dinăuntru și pe dinafară, [cu] smoală [ti asfalto]/ asfalt/ bitum.

15. Şi astfel vei face arca: 300 de coţi [piheon][14]  lungimea arcei şi 50 de coţi lăţimea şi 30 de coţi înălţimea ei.

16. Adunând[15] vei face arca şi deasupra, într-un cot, o vei termina pe ea. Iar ușa arcei o vei face în părți. [Cu cămări] dedesubt, [și] cu două și trei etaje o vei face pe ea.

17. Căci, iată!, Eu aduc cataclism/ potop de apă [ton cataclismon idor] peste pământ, [pentru] a strica, de sub cer, tot trupul în care este duh de viaţă [pnefma zois]. Și toate câte sunt pe pământ vor muri.

18. Şi voi pune legământul [tin diatichin] Meu către tine. Și vei intra întru arcă tu și fiii tăi și femeia ta și femeile fiilor tăi cu tine.

19. Şi [vor intra împreună cu tine] câte două din toate animalele și din toate reptilele și din toate fiarele sălbatice și din tot trupul. Câte două din toate să bagi întru arcă, ca să le hrănești [împreună] cu tine. Parte bărbătească [arsen] și parte femeiască [tili] vor fi [acestea].

20. Câte două din toate păsările zburătoare după felul [lor] şi din toate animalele după felul [lor] şi din toate reptilele care se târăsc pe pământ după felul lor. Câte două din toate vor intra cu tine, [spre] a se hrăni [împreună] cu tine, [fiind ele] parte bărbătească şi parte femeiască.

21. Iar tu îți vei lua din toate mâncărurile pe care le vei mânca și le vei aduna [sinaxis][16] către tine și vor fi ale tale și ale acelora [spre] mâncare”.

22. Şi Noe a făcut toate câte i s-a poruncit lui de Domnul Dumnezeu. Astfel a făcut.

[1] A se înmulţii oamenii.

[2] Substantiv care are și sensul de bune, bune de măritat.

[3] Sintagma întru veac [is ton eona] nu apare în ed. Biblia 1688 dar apare în ed. BOR 1914 și Biblia de la Blaj [1795]. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001, în loc de sintagma întru veac avem adverbul pururea.

Însă sintagma întru veac apare în VUL [in aeternum], WTT [le olam], YLT [to the age], pe când adverbul pururea apare în KJV [always], MGK [pantote], WEB, TOB [toujours], CNS [pururea], GNV.

[4] Putem înţelege de aici că vor mai fi 120 de ani până la potop, până la moartea lor, a oamenilor acestei generații sau că viaţa unei persoane, de aici încolo, va fi de cel mult 120 de ani.

[5] S-a folosit în ed. Biblia 1688, Biblia de la Blaj [1795], BOR 1914, 1939, 1988 2001, LXX-Polirom.

[6] În ed. BOR 1939, 1988 și 2001 s-a tradus imperfectul lui a fi cu prezentul său cf. MGK.

[7] Omul era atent, cu grijă, prudent, minuţios, meticulos în lucrurile rele.

Însă Domnul ne spune aici că mintea gândeşte în inimă și acesta e, de fapt, întregul fundament al isihasmului. Adevărata gândire a omului se produce atunci când mintea se coboară în inimă și gândește în inimă.

Mântuitorul va sublinia acest lucru în propovăduirea Sa, faptul că din inimă ies gânduri rele. Oamenii gândesc în inima lor binele sau răul. Ceea ce nu văd toţi oamenii vede Dumnezeu: gândurile inimii. Şi gândul lor, ca şi al nostru de fapt, era atent numai la rele.

Minuţiozitatea cu care gândim răul e înspăimântătoare. Suntem atenţi la rău, îl facem cu migală. Tocmai de aceea suntem înspăimântători: pentru că nu facem binele decât puţin şi în fugă, pe când răul îl facem cu multă atenţie, cu migală satanică.

[8] În ed. Biblia 1688 avem: „fieștecarele cugetă întru inima lui cu nevoință spre răutăți”.  În ed. BOR 1914, în loc de cu nevoință avem cu deadinsul. În ed. BOR 2001: „fără’ncetare”.

[9] Avem aici ideea de gândire a lui Dumnezeu vizavia de istoria lumii. Dumnezeu S-a gândit dacă trebuie să îi pedepsească, adică a aşteptat o întoarcere spre bine a omenirii de dinainte de potop. Nu s-a pronunţat imediat. S-a gândit că omul e din pământ şi de aceea a mai aşteptat.

Însă în ed. Biblia 1688 apare ideea de mâhnire a lui Dumnezeu vizavi de actul facerii omului: „Și Să mâhni Dumnezău căci făcu pre om pre pământ și cugetă”.

În ed. BOR 1914 se vorbește despre părerea de rău și căința lui Dumnezeu vizavi de facerea omului: „I-au părut rău lui Dumnezeu că au făcut pre om pre pământ, și s’au căit”.

Aceeași raportare negativă a lui Dumnezeu față de om reiese și din textele ed. BOR 1939, 1988 și 2001.

Însă LXX nu vorbește despre părerea de rău a lui Dumnezeu față de crearea omului ci despre așteptarea omului să vină la pocăință, pentru că El a gândit/ a cugetat îndelung la condiția omului, aceea de făcut din pământ și de aceea l-a așteptat.

Ed. LXX-Polirom vorbește despre îngrijorarea lui Dumnezeu față de creația Sa, omul și despre chibzuirea lui Dumnezeu. Însă atât enetimiti cât și dienoiti vorbesc despre faptul că Dumnezeu S-a gândit, a cugetat, a meditat la condiția omului și la viața lui pe pământ.

Numai că această raportare negativă a lui Dumnezeu la om e regăsibilă în WTT, de unde a fost preluată de edițiile românești: „Și Iehova a regretat/ i-a părut rău că a făcut pe om în/ pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui”, cât și în VUL: „Și a regretat [paenituit] că a a făcut pe om în/ pe pământ și durerea [dolore] a atins inima Lui”.

[10] Prima și singura apariție textuală în Facerea.

[11] Pământul desemnează inima oamenilor. Ea se stricase: simţirea, viaţa oamenilor. Când se strică viaţa omului şi pământul suferă, se urâţeşte.

[12] Tot omul își stricase calea/ viața lui pământească.

[13] Pentru că toată vremea vieții noastre este mereu înaintea Lui, căci e darul Lui pentru noi.

[14] Un cot are circa 45 de centimetri.

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cubit.

[15] Dimensiunile ei.

[16] Prima și singura apariție textuală în Facerea.

Sinaxa e adunarea credincioşilor în Sfânta Biserică pentru slujbă. Însă sinaxa euharistică nu e numai o simplă adunare, un fel de colectivism religios sau un fel de asociativism sacramental ci o adunare înţelegătoare, o adunare care se strânge în jurul lui Hristos, pentru că Îl cunosc și Îl iubesc pe El.

Credincioşii au murit şi au înviat cu Hristos. Ei s-au spălat prin El în Sfântul Botez şi s-au pecetluit cu Duhul Sfânt, primind apoi întreaga unire cu Trupul şi Sângele Domnului.

Credincioşi nu sunt nişte oameni care au fost adunaţi în urma unui anunţ sau a unui apel mediatizat. Ci ei au venit pentru că sunt ai Domnului. Ei au venit de bunăvoie, pentru că ei Îl cunosc și Îl iubesc și Îl caută cu dor nespus pe Cel care S-a răstignit pentru ei. Ei îşi recunosc Stăpânul. Ei vin acasă la Sfânta Biserică, căci aici e adevărata lor casă pe pământ.

Facerea (cap. 5)

2 comments

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

Capitolul 5

1. Aceasta este cartea facerii oamenilor [i biblos gheneseos antropon]. [Întru] care zi, Dumnezeu a făcut pe Adam. După chipul lui Dumnezeu [icona Teu] l-a făcut pe el.

2. Bărbat şi femeie i-a făcut pe ei şi i-a binecuvântat pe ei şi a chemat numele lor Adam [Adam][1], [întru] care zi i-a făcut pe ei.

3. Şi Adam a trăit 230 de ani şi a născut după înfățișarea [tin idean] lui şi după chipul [icona] lui şi a chemat numele lui Sit.

4. Şi zilele lui Adam s-au făcut, după ce a născut el pe Sit, 700 de ani şi a născut fii şi fiice.

5. Şi s-au făcut[2] toate zilele lui Adam, care a trăit 930 de ani şi a murit.

6. Şi a trăit Sit 205 ani şi l-a născut pe Enos.

7. Şi Sit a trăit, după naşterea lui Enos, 707 ani şi a născut fii şi fiice[3].

8. Şi s-au făcut toate zilele lui Sit 912 ani şi a murit.

9. Şi Enos a trăit 190 de ani şi l-a născut pe Cainan [Cainan].

10. Şi Enos a trăit, după naşterea lui Cainan, 715 ani şi a născut fii şi fiice.

11. Şi s-au făcut toate zilele lui Enos 905 ani şi a murit.

12. Şi Cainan a trăit 117 ani şi l-a născut pe Maleleil [Maleleil].

13. Şi Cainan a trăit, după naşterea lui Maleleil, 740 de ani şi a născut fii şi fiice.

14. Şi s-au făcut toate zilele lui Cainan 910 ani şi a murit.

15. Şi Maleleil a trăit 165 de ani şi l-a născut pe Iared [Iared].

16. Şi Maleleil a trăit, după naşterea lui Iared, 730 de ani şi a născut fii şi fiice.

17. Şi s-a făcut toate zilele lui Maleleil 895 de ani şi a murit.

18. Şi Iared a trăit 162 de ani şi l-a născut pe Enoh [Enoh].

19. Şi Iared a trăit, după naşterea lui Enoh, 800 de ani şi a născut fii şi fiice.

20. Şi s-au făcut toate zilele lui Iared 962 de ani şi a murit.

21. Şi Enoh a trăit 165 de ani şi l-a născut pe Matusala [Matusala[4]].

22. Iar Enoh a bineplăcut [efirestisen] lui Dumnezeu. După naşterea lui Matusala [a trăit] 200 de ani şi a născut fii şi fiice.

23. Şi s-au făcut toate zilele lui Enoh 365 de ani.

24. Şi Enoh a bineplăcut lui Dumnezeu. Și nu s-a mai aflat [pe pământ], căci el a fost luat/ mutat [metetichen] de Dumnezeu.

25. Şi Matusala a trăit 167 de ani [ecaton che exiconta epta eti][5] şi l-a născut pe Lameh [Lameh].

26. Şi Matusala a trăit, după naşterea lui Lameh, 802 ani [optacosia dio eti][6] şi a născut fii şi fiice.

27. Şi s-au făcut[7] toate zilele lui Matusala, care a trăit 969[8] de ani şi a murit.

28. Şi Lameh a trăit 188 de ani şi a născut fiu

29. și a chemat numele lui Noe [Noe], zicând: „Acesta ne va odihni [dianapafsi][9] pe noi de faptele noastre şi din durerile/ necazurile mâinilor noastre şi de pământul pe care Domnul Dumnezeu l-a blestemat [catirasato][10]”.

30. Şi Lameh a trăit, după naşterea lui Noe, 565 de ani şi a născut fii şi fiice.

31. Şi s-au făcut toate zilele lui Lameh 753 de ani şi a murit.

32. Şi Noe era[11] de 500 de ani. Și Noe a născut trei fii: Sim [Sim], Ham [Ham] [şi] Iafet [Iafet].

[1] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914 avem Adam. În ed. BOR 1939 și 1989: Om. În ed. BOR 2001: om. Și aceasta, pentru că în limba ebraică Adam are și sensul de om sau umanitate, cf. WTT.

[2] Cu sensul de: s-au împlinit.

[3] În tot acest capitol sunt anunţaţi mai întâi băieţii şi apoi fetele.

[4] În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: Matusalem.

[5] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914, 1939, 1988 și 2001: 187 de ani, cf. WTT. În ed. LXX-Polirom: 167 de ani, cf. LXX.

[6] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914, 1939, 1988 și 2001: 782 de ani, cf. WTT. În ed. LXX-Polirom: 802 ani, cf. LXX.

[7] Cu sensul de: s-au împlinit.

[8] Toate edițiile românești citate anterior sunt de acord cu 969, și atât 187+ 782, cât și 167+ 802 = 969.

[9] Un cuvânt profetic. Sfântul Noe e cel care va odihni neamul său.

[10] Singura apariție a acestei forme verbale în Facerea.

[11] Avea/ era în vârstă de…

Facerea (cap. 4)

2 comments

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

Capitolul 4

1. Şi Adam a cunoscut-o pe Eva[1], femeia lui, şi [aceasta] zămislind a născut pe Cain [Cain]. Și a spus: „Am căpătat om prin Dumnezeu”.

2. Şi [apoi] s-a adăugat naşterea fratelui său, Abel [Abel]. Şi s-a făcut Abel păstorul oilor[2] iar Cain era cel care lucra pământul.

3. Şi a fost după [câteva] zile, [că] a adus Cain jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.

4. Şi Abel a adus şi el din [cele] întâi-născute ale oilor lui şi din grăsimile lor. Şi Dumnezeu a privit [epiden][3] peste Abel şi peste darurile [tis doris[4]] lui.

5. Dar peste Cain şi peste darurile lui nu a luat aminte [u proseshen]. Şi Cain s-a întristat foarte şi faţa lui era prăbuşită/ căzută.

6. Şi Domnul Dumnezeu a spus lui Cain: „De ce ai devenit foarte trist şi de ce s-a prăbuşit/ a căzut faţa ta?

7. Dacă nu e drept să aduci [prosenengchis] și [dacă] nu e drept să împarți [dielis], păcătuiești[5]. Liniștește-te [isihason[6]]! Către tine e întoarcerea [i apostrofi] lui și tu vei stăpâni [peste] el”[7].

8. Şi Cain a spus către Abel, fratele lui: „Să mergem întru câmp!”. Şi a fost în [acesta], au fost ei în câmp. Și s-a ridicat Cain asupra lui Abel, fratele lui şi l-a omorât pe el.

9. Şi Domnul Dumnezeu a spus către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?”. Dar el a spus: „Nu ştiu! Nu sunt eu păzitorul [filax] fratelui meu[8]”.

10. Şi Dumnezeu a spus: „Ce ai făcut? Glasul sângelui [foni ematos][9] fratelui tău strigă către Mine din pământ.

11. Şi acum, blestemat eşti tu de pământul care şi-a deschis gura sa[10], ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta.

12. Căci vei munci pământul, [și] nu ți se va mai adăuga puterea[11] lui datorată ţie. Suspinând/ gemând și tremurând vei fi pe pământ”.

13. Şi Cain a spus către Domnul: „Mai mare este vina mea, [decât] a mi se ierta mie.

14. Dacă mă izgoneşti astăzi de pe faţa pământului şi mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi suspinând/ gemând şi tremurând pe pământ şi va fi [să fiu găsit] de tot cel care mă află, [atunci] mă va ucide”.

15. Şi Domnul Dumnezeu a spus lui: „Nu va fi astfel! Tot cel care va ucide pe Cain va fi pedepsit ca de şapte ori să fie [mai] slab”.

Şi Domnul Dumnezeu a pus semn [simion][12] lui Cain, ca să nu fie omorât el de tot cel care îl va afla pe el.

16. Şi Cain a plecat de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în pământul Naid[13] [Naid], dinaintea Edemului.

17. Şi Cain a cunoscut pe femeia sa şi [aceasta] zămislind a născut pe Enoh [Enoh]. Şi [el][14] a ridicat cetate şi a numit cetatea [aceea] după numele fiului său, Enoh.

18. Şi s-a născut lui Enoh, Gaidad [Gaidad][15]. Şi Gaidad a născut pe Maiil [Maiil][16] şi Maiil a născut pe Matusala [Matusala][17] şi Matusala a născut pe Lameh [Lameh].

19. Şi Lameh şi-a luat sieşi două femei: numele uneia era Ada [Ada] şi numele celei de-a doua era Sella [Sella][18].

20. Şi Ada a născut pe Iovel/ Iobel [Iobel][19]. Acesta era tatăl locuitorilor în corturi păstoreşti.

21. Şi numele fratelui său era Iuval/ Iubal [Iubal][20]. Acesta era descoperitorul psaltirionului/ a harpei şi a chitarei/ a lăutei [psaltirion che chitaron[21]].

22. Şi Sella a născut şi ea pe Tovel/ Tobel [Tobel][22]. Şi [acesta] era bătător cu ciocanul [sfirocopos][23], lucrător al aramei şi al fierului. Iar sora lui Tovel era Noema[24].

23. Şi Lameh a spus femeilor sale: „Ada şi Sella, ascultaţi glasul meu! Femeile lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele! Căci bărbat am ucis întru rana [trafma] mea şi tânăr întru vătămarea [molopa] mea.

24. Căci [dacă] de şapte ori a fost pedepsit [păcatul] lui Cain, atunci al lui Lameh de şaptezeci de ori câte şapte”[25].

25. Şi Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia lui şi [aceasta] zămislind a născut un fiu şi a chemat numele lui Sit [Sit][26]. [Căci ea] a spus: „Pentru că Dumnezeu mi-a ridicat mie alt urmaş în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain”.

26. Şi lui Sit i s-a născut fiu şi a chemat numele lui Enos[27]. Acesta a nădăjduit [ilpisen][28] chemând numele Domnului Dumnezeu[29].

[1] Transliterare a N. sg.: Eva.

[2] Un tip evident al lui Hristos, adevăratul Păstor al întregii umanităţi.

[3] Privind la starea interioară a Sfântului Abel – care se exprima prin jertfa sa – Dumnezeu a început să se îngrijească de el şi de ale sale.

În ed. BOR 1914, 1988 și 2001 epiden s-a tradus prin „a căutat”. Şi acest „a căutat” e rezultatul final al acestei griji a lui Dumnezeu, pe de o parte, dar se poate vorbi, pe de altă parte, şi de începutul unei relaţii speciale a lui Dumnezeu  cu Sfântul Abel.

Când cineva caută spre tine, la tine înseamnă că începe să înţeleagă că meriţi să fii iubit, că vrei să fii iubit şi ajutat. Căutăm, adică consimţim în noi înşine că cineva e aidoma noastră sau că putem să facem casă bună cu el.

Dumnezeu a privit/ a căutat spre Sfântul Abel, a început să fie într-o relaţie personală, de mare intimitate cu el. A văzut că el e credincios Sieşi.

[4] Prima apariţie textuală în LXX.

[5] Prima referință la păcat a Scripturii.

[6] Singura apariție textuală în LXX.

[7] Acest verset [în LXX: uc ean ortos prosenengchis ortos de mi dielis imartes isihason pros se i apostrofi aftu che si arxis aftu] a fost tradus diferit de la o ediție scripturală la alta.

În ed. Biblia 1688: „De nu dirept vei aduce, iară pre dirept nu vei împărți; greșit-ai, mâlcomeaște: cătră tine e întoarcerea lui și tu vei stăpâni pre dânsul”.

În ed. BOR 1914: „De ai fi adus drept și ai fi împărțit drept, n-ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce și tu îl vei stăpâni pre acela”.

În ed. BOR 1939 se traduce o altă variantă textuală: „Oare dacă ți-e bună inima, nu ții fruntea sus? Iar dacă ți-e inima haină, păcatul stă la pândă, la ușa ta. Și pofta lui dă năvală spre tine, dar tu pune stăpânire pe el!”.

Ed. BOR 1989 folosește varianta tradusă de ed. BOR 1939: „Când faci bine, oare nu-ți este fața senină? Iar dacă nu faci bine, păcatul bate la ușă și caută să te târască, dar tu biruiește-l!”.

Aceeași variantă tradusă de ed. BOR 1939 și 1988 traduce și ed. BOR 2001: „Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine primit? Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit la ușă: pe tine te poftește, dar tu cată să-i fii stăpân!”.

Varianta tradusă de BOR 1939, 1988 și 2001 e MGK: „an si prattis calos, den telis iste efprosdectos  che ean den prattis calos, is tin tiran chete i amartia. All′ is se teli iste i epitimia aftu, che si telis exusiazi ep aftu”.

Și GBV 2001 traduce MGK.

Biblia de la Blaj [1795] și LXX-Polirom traduc LXX. Însă traducerile lor diferă la nivel textual în prima parte a versetului, unde cele două verbe nu se traduc cu conjunctivul, cum nu se face nici în ed. Biblia 1688 și BOR 1914.

Verbul a mâlcomi la imperativ, folosit de ed. Biblia 1688, care are sensul de a (se) liniști, a tăcea e înlocuit cu taci în ed. BOR 1914, deși isihasmul/ liniștirea e amprenta definitorie a vieții ortodoxe. Și cum Însuși Dumnezeu îi spune lui Cain să se liniștească și acest verb e unic în LXX, cu atât mai mult ar fi trebuit să se folosească forma liniștește-te!, ca poruncă și soluție dumnezeiască pentru momentele când ești asuprit de gânduri demonice.

VUL însă susține varianta MGK. Și WTT, GNV, NAB, NKJ, R60, TOB, RWB, LUO, NEG, RST, TNK, SBP, WEB, NVI, NLT, NBK, NBG, NAU, LND oferă aceeași variantă, care diferă radical de varianta LXX. Și pentru noi e mirabil la culme cum toate edițiile scripturale la care am făcut referire aici au urmat WTT în cazul textului acestui verset și niciuna nu a folosit varianta textuală oferită de LXX.

Doar LXE (ediția LXX a lui Lancelot Charles Lee Brenton, a se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Sir_Lancelot_Charles_Lee_Brenton) oferă o variantă textuală apropiată dar nu fidelă LXX: „Hast thou not sinned if thou hast brought it rightly, but not rightly divided it? Be still, to thee shall be his submission, and thou shalt rule over him”.

[8] Expresie a unui mare egoism satanic.

[9] Sintagmă care se folosește astăzi pentru a exprima înrudirea de sânge cu cineva.

[10] Imaginea că pământul sau iadul își deschide gura pentru ca să mănânce/ să înghită pe cineva e foarte prezentă în imnografia ortodoxă și în tradiția patristică.

[11] Prima apariție textuală a lui ishin, a ideii de putere.

[12] Prima apariție textuală în LXX.

[13] În ed. BOR 1914: Neid. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: Nod.

[14] Cain.

[15] Irad apare pentru prima dată în ed. BOR 1939, pentru că în ed. Biblia 1688 și ed. BOR 1914 fusese Gaidad. Tot Irad și în ed. BOR 1988. Ed. BOR 2001 recunoaşte că LXX transcrie Gaidad, cf. nota f, p. 26 dar folosește în text Irad.

[16] În ed. Biblia 1688, BOR 1914, 1918 și 2001: Maleleil. În ed. BOR 1939: Mehuiael. În ed. LXX-Polirom: Maiel.

[17] În ed. Biblia 1688: Mathusala. În ed. BOR 1914: Matusala. În ed. BOR 1939: Metușael. În ed. BOR 1988 și 2001: Matusal.

[18] În ed. Biblia 1688, BOR 1988 și 2001: Sela. În ed. BOR 1939: Țila.

[19] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914: Iovil. În ed. BOR 1939: Iabel. În ed. BOR 1988 și 2001: Iabal.

[20] În ed. Biblia 1688 și ed. BOR 1914: Iuval. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: Iubal.

[21] În ed. Biblia 1688: „acesta era care au arătat canonul și cobuzul”. În ed. BOR 1914: „canonul și lăuta”. În ed. BOR 1939: „din chitară și din flaut”. În ed. BOR 1988: „din chitară şi din cimpoi”. În ed. BOR 2001: „din fluier şi ţiteră”. În ed. LXX-Polirom: „din psalterion și din citeră”. După cum observaţi traducerile ultime sunt adaptate spaţiului românesc.

[22] În ed. Biblia 1688: Thovel. În ed. BOR 1914: Tovel. În ed. BOR 1939 și 1988: Tubalcain. În ed. BOR 2001: Tubal-Cain.

[23] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914 se folosește pluralul: ciocane.

[24] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914, 1988 și 2001: Noema. În ed. BOR 1939: Naama.

[25] Apare pentru prima dată în textul Sfintei Scripturi expresia: de şaptezeci de ori câte şapte. Avem aici prima spovedanie, rostită cu glas mare, din Sfânta Scriptură.

[26] În ed. Biblia 1688: Sith. În ed. BOR 1914: Sit. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: Set.

[27] Doar în ed. BOR 1939 avem Enoș.

[28] Prima apariție textuală în LXX și prima subliniere a ideii de nădejde în Scriptură.

[29] Odată cu ed. BOR 1939 s-a renunțat la LXX în traducerea acestei ultime propoziții. În ed. BOR 1939 avem un text apropiat de VUL [iste coepit invocare nomen Domini/ acesta [Enos] a început a chema numele Domnului]: „Atunci au început oamenii să cheme numele Domnului”.

Însă oamenii nu fuseseră necredincioși până atunci, cum s-ar putea înțelege din VUL și ed. BOR 1939, 1988 și 2001, pentru că ei nădăjduiseră în Domnul în mod neîntrerupt.

În MGK însă găsim: „Tote eghinen arhi na onomazonte Me to onoma tu Chiriu/ Atunci s-a făcut început ca să Mă numească [cu] numele de Domnul”.

În WTT: „În acea vreme a început a fi chemat/ numit cu numele Iahve”. În TOB: „Au început de atunci a chema pe Dumnezeu sub numele de Domnul”, traducere despre care a vorbit și ÎPS Bartolomeu Anania în ed. BOR 2001, n. h, p. 26-27.

1 2