Documentul final al Celui de al IV-lea Colocviu al dogmatiștilor români
AL IV-LEA COLOCVIU NAȚIONAL
DE TEOLOGIE DOGMATICĂ ORTODOXĂ
CONSTANȚA 4-6.09.2012
DOCUMENT FINAL
Cel de al IV-lea colocviu de teologie dogmatică ortodoxă care tocmai s-a încheiat la Constanța vine în siajul unei – de acum – adevărate tradiții.
Primul colocviu de teologie dogmatică a avut loc la Arad, între 30-31 martie 2006 și a fost organizat de „Centrul de Studii Teologice – Istorice și de Prognoză Pastoral – Misionară” al Facultății de Teologie din acest oraș, care a fost și inițiatorul acestor întâlniri a dogmatiștilor ortodocși universitari din România.
Tema abordată cu ocazia acestui prim colocviu a fost Teologia dogmatică ortodoxă la începutul celui de al III-lea mileniu.
Lucrările acestui prim colocviu au fost un adevărat succes, ba chiar un triumf al ideii de a perpetua întâlnirile între dogmatiști pentru a se cunoaște reciproc și pentru a putea menține prin dialogul lor constant menținerea teologiei dogmatice românești în actualitatea problemelor cu care se confruntă Biserica Ortodoxă Română pe linie pastorală și misionară atât în interiorul țării cât și în comunitățile românești din diaspora.
Pentru acest motiv s-a dorit atunci o continuare a acestei importante inițiative a dogmatiștilor de la Arad.
Astfel, cel de al doilea colocviu a fost organizat doi ani mai târziu de Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, între 22-23 mai 2008, și consacrat Metodelor de cercetare în teologia dogmatică. Organizarea celui de al treilea colocviu a revenit apoi Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
El a avut loc între 25-26 mai 2010, tema fiind de data aceasta Revelație, dogmă și spiritualitate în perspectiva misiunii Bisericii. În urma consensului unanim la Cluj-Napoca s-a stabilit ca formulă organizatorică regula ca organizarea viitoarelor colocvii să revină, pe rând, celorlalte facultăți în ordine alfabetică, pentru a evita discuțiile despre iluzorii priorități.
În baza acestei reguli agreată de toată lumea ca fiind cea mai echitabilă organizarea celui de al IV-lea colocviu a revenit Facultății de Teologie din Constanța, care a decis să-l organizeze între 4-6 septembrie 2012.
La colocviul de la Cluj-Napoca s-a căutat apoi și o temă care să împlinească așteptările majorității. În dorința lor de a menține dezbaterea dogmatică din cadrul acestor colocvii în actualitatea ecumenică, participanții de atunci au agreat în final ideea de a ține seama de împlinirea în acest an, 2012, a jubileului a 30 de ani de la lansarea oficială la Lima (Peru) în 1982 a importantului document ecumenic „Botez, Euharistie, Minister”.
În consecință tema care a revenit celui de al IV-lea colocviu a fost Constituția sacramentală a Bisericii. 30 de ani de la lansarea documentului BEM la Lima (1982-2012).
Problema fundamentală a mișcării ecumenice este, în mod evident, ecleziologia. În limitele acesteia ținta principală a preocupărilor pare să fie atingerea „unității vizibile” a tuturor creștinilor pentru a reface vechea „ecumenă” de dinaintea Marii Schisme de la 1054.
Calea în vederea atingerii acestui scop nu poate fi în nici un caz și pentru nici una din marile confesiuni care alcătuiesc astăzi creștinismul „negocierea” unui acord de suprafață, realizat de așa-ziși „reprezentanți” ai Bisericilor, fără nici o legătură cu viața sacramentală, cu canoanele și mai ales cu învățătura de credință a începuturilor creștine.
Colocviul care tocmai s-a încheiat și-a propus astfel să ia în dezbatere rolul vieții sacramentale, în special al Tainelor (Sacramentelor) atât în „constituirea” Bisericii însăși cât mai ales în atingerea marelui obiectiv ecumenic actual, care este refacerea „unității vizibile” a creștinătății.
Marcând în același timp jubileul celor 30 de ani de la lansarea în 1982 la Lima (Peru) a celebrului document „Botez, Euharistie, Minister”, participanții la colocviu și-au propus, fiecare, să cerceteze din varii unghiuri de vedere modul, dar mai ales măsura în care Tainele (Sacramentele) Bisericii pot contribui astăzi, într-o nouă abordare, la realizarea marelui țel ecumenic care este „unitatea vizibilă” a confesiunilor creștine.
La sfârșitul lucrărilor participanții la colocviu au formulat următoarele concluzii rezultate atât din lucrările expuse cât și din discuțiile pe marginea lor:
1. Constituţia sacramentală a Bisericii, ca temă teologică cu profunde implicaţii misionare şi ecumenice, se fundamentează pe taina vieții trinitare împărtășită de Iisus Hristos prin Duhul Sfânt. Biserica noastră ortodoxă este singura propovăduitoare a adevărului și dăruitoare a harului dumnezeiesc ce coboară de la Tatăl peste Fiul întrupat om și preaslăvit și se împărtășește de Duhul Sfânt prin Sf. Taine.
2. Sfintele Taine în Ortodoxie au o bază hristologic – triadologică şi un profund caracter eclesial, personal-comunitar şi cosmic-eshatologic, acestea implicând, într-o perspectivă experimental-îndumnezeitoare dimensiunea doxologică a dogmei şi conţinutul biblic-dogmatic al doxologiei în cadrul cultului Bisericii.
Tainele Bisericii au o dimensiune ontologică prin care omul nu este numai integrat în modul de existenţă teandric al Bisericii dar i se dă şi posibilitatea asumării continue a unui dinamism personal-comunitar în vederea îndumnezeirii.
În acest sens este necesară o aprofundare a teologiei Tainelor printr-o înţelegere unitară a acestora cu practica şi teologia biblică şi patristică, precum şi printr-o integrare metodologică substanţială a teologiei palamite.
3. Mistagogia ortodoxă se fundamentează pe Revelaţia divină din care transpare relaţia interioară dintre Taina Sfintei Treimi, Taina creaţiei, Taina lui Hristos şi Taina Bisericii, precum şi modul sacramental al unirii dintre Dumnezeu şi om prin participarea omului la slava lui Dumnezeu, prezentă în Biserică.
4. Efortul teologilor s-a focalizat şi asupra identificării noilor paradigme de înţelegere a Tainelor în context ecumenic, în scopul identificării influenţelor filosofice şi tendinţelor confesionale în asumarea şi exprimarea teologică-practică a Tainelor, subliniindu-se constant nu numai o delimitare strictă vis-a-vis de aceste influenţe, ci şi necesitatea aprofundării punctelor comune şi reconsiderarea din perspectiva Tradiţiei Bisericii a eclesiologiei euharistice.
Din această perspectivă, documentul Botez, Euharistie, Preoţie (Lima 1982) – dincolo de insuficienţele structurale evidente, generate uneori de juxtapunerea poziţiilor confesionale – constituie un important pas înainte în eforturile contextuale ale ecumenismului şi un bun prilej de reflecţie asupra constituţiei sacramentale a Bisericii în context ecumenic.
5. Receptarea acestui document a fost realizată diversificat de la aprecieri până la poziţionări confesionale intransigente, aspect pe care îl putem identifica şi în teologia ortodoxă română.
Ecourile documentului Botez, Euharistie, Preoţie nu au încetat să marcheze întrunirile ecumenice posterioare până la recunoaşterea reciprocă a Botezului (Magdeburg 2007), fapt ce provoacă la o reflecţie profundă, teologică şi misionară asupra „limitelor” Bisericii, precum şi o dimensiune eshatologică, anticipând şi pregătind intrarea în Împărăţia Preasfintei Treimi.
6. Sfintele Taine prin care omul este integrat şi desăvârşit sinergic în Biserică ca Trup al lui Hristos, au profunde implicaţii soteriologice, reflecţia teologică asupra lor fiind fundamentată în experienţa şi asumarea ascetic-mistică a Tradiţiei Bisericii.
7. Următorul colocviu al teologilor dogmatişti români va avea loc la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu în 2014 având ca temă „Darul unităţii Bisericii şi al lumii, implicaţii teologic-dogmatice și culturale”.
