„Informare”
Titlul postării noastre aparţine unui subcapitol din cartea Crâmpeie de viaţă. Din viaţa şi învăţătura Părintelui Epifanie I. Teodoropulos, ed. Schitul românesc Lacu, 2000, p. 18, din care cităm:
Într-o vreme, pe când era elev de gimnaziu, citea Ucigaşa lui Papadiamandi. Odată când el lipsea, mătuşa lui a găsit cartea şi a răsfoit-o puţin. Când s-a întors copilul, aceea i-a spus înfricoşată:
– Copilul meu, ce cărţi sunt acestea ce le citeşti? Am citit puţin şi m-am înfricoşat.
– Ascultă, mătuşă, îi spuse. Eu voi deveni lucrător al Evangheliei şi trebuie să citesc tot ce au citit ceilalţi oameni. Trebuie să le ştiu ca să pot discuta cu ei şi să le răspund.
Dacă Fericitul Epifanie citea asemenea cărţi şi avea o astfel de atitudine când era la gimnaziu, vă închipuiţi că mai târziu, ca stareţ şi duhovnic, nu numai că nu a părăsit o asemenea preocupare smintitoare, dar e cel mai probabil că a şi intensificat-o cu mult mai mult.
Pentru cei ce nu au aflat încă – pentru că citesc pe sărite, mult prea puţin, numai ce le poate cuprinde mintea şi ce au chef să înţeleagă, când nu sunt ocupaţi cu a sta degeaba pentru că sunt prea smeriţi – cei mai mari Sfinţi ai Bisericii, din toate veacurile, au provocat şi cele mai mari sminteli, atât necredincioşilor, cât şi credincioşilor, ba…chiar şi Sfinţilor.
Sfântul Chiril al Alexandriei l-a desconsiderat mult timp pe Sfântul Ioan Gură de Aur, iar Sfântul Teofan Zăvorâtul îl admonesta pe Sfântul Ioan de Kronstadt ca pe un mare înşelat, pentru că trăia în mijlocul lumii, petrecea împreună cu oamenii, era adesea înconjurat de femei frumoase şi făcea spovedanii publice.
Exemplele nu se opresc aici, dar ne oprim noi aici, pentru că nu ne-ar ajunge tot internetul să demonstrăm ceea ce se vede şi cu ochiul liber, numai prostie şi răutate şi invidie să nu ai ca să vezi.
Sminteala, de fapt, începe de mai de mult, de la „a venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor” (Mt. 11, 19).
Pe de altă parte, este adevărat că e vinovat cel ce sminteşte, dar sunt pline Patericele de învăţături despre cum nu trebuie judecaţi cei pe care îi vezi păcătuind la un moment dat sau ţi se pare doar că îi vezi păcătuind, şi cu atât mai puţin dacă sunt clerici. La fragmentele acestea însă, se pare că multora li s-au împăienjenit ochii.
Însă, în aceste zile ale noastre, că sunt ele cele de pe urmă sau nu (Mântuitorul nu le dădea voie nici Apostolilor să gândească lucrurile acestea), mult prea mulţi au început să dea vina pe sminteală şi să se preocupe prea puţin de faptul, dacă nu cumva sunt ei înşişi o mare sminteală pentru cei din jur şi pentru ei înşişi.
Şi dacă un preot se preocupă să explice oamenilor cum să înţeleagă pornografia contemporană, care e problema voastră, sfinţilor? Pe sfinţii mireni şi mirence chiar nu văd de ce îi arde focul, pentru că oricum nu ei sunt în situaţia de a spovedi oameni şi de a le trata şi vindeca rănile.
Nu în capul lor se varsă toate dejecţiile tuturor gândurilor murdare, care sunt cam ca groapa de gunoi de la Glina aruncată în apartamentul sau casa în care locuiţi, dacă vreţi să vă faceţi o idee.
Şi dacă totuşi sunteţi atât de sfinţi şi nu vă sunt de folos învăţăturile părintelui Dorin, de ce nu vă vedeţi mai departe de sfinţenia şi de dreptatea voastră şi nu îi lăsaţi pe cei care sunt în stare să recunoască faptul că sunt balnavi de cancerul păcatului, ca să se folosească ei, dacă voi n-aveţi nevoie de nimic şi sunteţi la fel de curaţi ca adventiştii, aşteptând sfârşitul lumii?
Sau n-aţi citit niciodată a treia rugăciune, către Sfântul Duh, din rugăciunile de seară? Sau n-aţi văzut, tocmai voi, care citiţi toată ziua numai Sfinţi Părinţi, că ei spun: Miluieşte-mă, Doamne, pe mine, păcătosul, curvarul, preacurvarul, sodomitul, îndulcitul cu gândurile…etc, etc. ? Stau şi mă întreb, totuşi, de unde ştiau Sfinţii de astfel de lucruri, că pe vremea unora din ei nici vorbă nu era de internet, de filme porno, nici… blogul părintelui Dorin de pe care să afle.
Dar, de, voi, sfinţii, n-aveţi de unde să ştiţi că filmele porno se derulează în capul oamenilor şi cu internet şi fără internet. Nici contemporanilor Sfântului Noe, nici sodomitenilor, nici romanilor nu le-a trebuit neapărat internetul sau cinematografia porno.
Oricum, pornografia zilelor noastre e un bun comercial mai mult decât unul în sine, un vector ideologic, o armă foarte abilă pentru implementarea a cu totul alte idei şi sentimente, cu mult mai satanice chiar şi decât hedonismul intrinsec.
Dar cine să aibă timp să urmărească până la capăt şi să înveţe ideologia patimilor? Sfinţii n-au nevoie de asemenea cunoaştere, o să stea ca stâlpii când o să vină Antihristul. Dar, până atunci, n-o să reuşească nici să ţină piept unei discuţii cu un eretic sau cu un ateu pătimaş… dar, iarăşi, ce nevoie au de o asemenea discuţie, când ei trăiesc în mijlocul belşugului duhovnicesc şi al fericirii… pe lună.
Cât de nesimţit şi impostor poţi să fii, cât de acru la ficaţi, ca să-ţi pui problema de ce îşi permite un preot să vorbească despre pornografie? Dar despre ce vrei să vorbească, dacă e una din pătimirile cele mai grele ale oamenilor, pentru care au nevoie de multă muncă de lămurire şi de mult ajutor? Despre virtuţile tale?
Scrie tu, care eşti deştept, moralist şi mama puritanismului, un blog în care să descrii cu lux de amănunte cât de virtuos eşti şi cum trăieşti virtutea cotidian, şi atunci îl scuteşti şi pe părintele Dorin de munca supraumană pe care o depune zilnic, pentru că o să te punem în icoană şi o să te dăm exemplu la tot mapamondul.
Sau crezi că părintele Dorin n-ar putea să se ducă la munte vara asta sau să se odihnească şi să vină la toamnă să spună tuturor: Iubiţi credincioşi, bine v-am regăsit…? Să mai pună câte-o poză, să mai copieze câte-un pasaj dintr-o carte… şi e sfântul sfinţilor, nu? Aşa, cu lenea, nu vă mai sminteşte, că o cunoaşteţi îndeaproape.