Viața și experiența Fericitului Timotei Țanis [3]

Mănăstirea Sfinții Teodori, Părintele Timotei Țanis Duhovnicul. O floare frumos-mirositoare a Bisericii, trad. din lb. gr. de Pr. Ion Andrei Țârlescu, ed. Bunavestire, Bacău, 2010, 224 p.

*

Prima parte și a doua.

*

Fericitul Timotei declara că monahii sunt victime ale păcatelor oamenilor, 111. Hristos Se luptă pentru noi, dacă Îl chemăm în rugăciune și El biruie păcatele noastre, p. 115. Ajunsese să se raporteze la sufletele oamenilor și nu la sexul persoanelor, 115. Unei maici, care se plângea de suferințele ei, Fericitul Timotei i-a spus că monahismul înseamnă o continuă tristețe, p. 116.

Împărăția lui Dumnezeu se câștigă „prin multe supărări”, p. 116.

Demonii îl atacă pe un bărbat care asistase la ședințe de spiritism. Niște mâini nevăzute îl strângeau cu putere. Dar când a pomenit de Dumnezeul Fericitului Timotei, demonii au fugit, p. 119.

Îi apare în vis, unei femei care era pe cale de a muri din cauza intoxicării cu fum, și o trezește, p. 123.

El vorbea despre tristețea care ne înnoiește. Despre tristețea pe care o suferim datorită păcatelor și a patimilor noastre, p. 129.

Dorind să știe ce înseamnă „multele locașuri” ale Împărăției lui Dumnezeu, a avut o vedenie, în care a fost dus de doi Îngeri în Rai și a văzut cum se construiesc casele fiecărui membru al Împărăției lui Dumnezeu, p. 130-131.

Dumnezeu răsplătește truda/ nevoința noastră, p. 139. Pe Dumnezeu Îl interesează, dacă noi ne-am luptat cu patimile noastre, p. 140. Putem lupta cu orice ispită, pentru că harul lui Dumnezeu ne întărește, p. 141.

Dumnezeiescul Timotei ne învață să Îi lăsăm lui Dumnezeu grija noastră, p. 142. Să o punem înaintea Lui. Să Îl lăsăm pe El să decidă în ceea ce ne privește.

Numai prezentul ne aparține, p. 143. Demonii ne ispitesc cu simțăminte și boli false, p. 146. De aceea, el ne îndeamnă să fim atenți la sănătatea noastră, p. 146. În p. 148, el afirmă că orice păcat pentru care nu ne pocăim este un păcat de moarte.

„Uneori, Dumnezeu, chiar și Sfinților le permite să aibă defecte, chiar până la sfârșitul vieții lor, pentru a se smeri”, p. 151. Judecarea altora îndepărtează de la noi harul lui Dumnezeu, p. 152. Păcatele trebuie mărturisite punctual și nu povestite pe zeci de minute. Spui păcatul și nu contextul, p. 159.

Noi nu putem să biruim nicio patimă…dar Domnul e Cel care biruie în noi patimile, p. 176. Trebuie să mâncăm cu măsură, p. 181. Hainele de rugăciune, de acasă, trebuie să fie smerite și vechi,  pentru ca să ne împingă spre umilință, p. 181. Pe când cele cu care mergem la Biserică trebuie să fie cuviincioase, p. 181.

Unei monahii, la parastasul său de 3 zile, în vis, Fericitul Timotei îi confirmă că el a strâns-o de mână, pe când era prohodit în coșciug, p. 204. Rodiile binecuvântate de el, ajută un cuplu să aibă copii, p. 205-206. Ajută pe cineva să elimine pietrele de la rinichi, p. 208.

Viața și experiența Fericitului Timotei Țanis [2]

Mănăstirea Sfinții Teodori, Părintele Timotei Țanis Duhovnicul. O floare frumos-mirositoare a Bisericii, trad. din lb. gr. de Pr. Ion Andrei Țârlescu, ed. Bunavestire, Bacău, 2010, 224 p.

*

Prima parte…

*

Părintele Vasile Gontikaki îi propune Fericitului Timotei să rămână în Iraklion, ca să îngrijească de Mănăstirea întemeiată de el. Acceptă acest lucru și nu merge în Athos, p. 67. Mănăstirea sa e recunoscută canonic în ziua de 11 noiembrie 1981, p. 67.

Pe 24 iunie 1983 se fac primele trei tunderi în monahism la noua Mănăstire, de către Arhiepiscopul Timotei al Cretei, p. 67.

Fericitul Timotei Țanis postea mult, aproape tot anul, mâncând doar rahat și fistic, bea apă și folosea ulei în alimentația sa doar sâmbăta și duminica. Dormea doar 2-3 ore pe zi, p. 70.

Din nou mărturii despre faptul că era isihast, p. 70, iar prietenii săi erau Fericitul Efrem Katunakiotul, Sfântul Porfirie, Fericitul Paisie, p. 71. Când au venit bolile peste el putea să mai mănânce doar orez, p. 72.

Din p. 77 încep să fie narate multiplele sale boli, care l-au mucenicit cumplit. În primul rând, el avea o circulație a sângelui foarte proastă, fapt pentru care picioarele îi erau umflate și supurau. Din 1982 s-a îmbolnăvit de diabet, p. 77. Probleme la stomac, de unde vărsăturile frecvente. Probleme la esofag. Tije metalice în picioare…însă îngenunchea, făcea metanii și se ruga nopți întregi, p. 77.

Din 14 septembrie 1985 încep crizele de plămâni…adesea întorcându-se din morți datorită lor. Până în vara lui 1987 a avut…102 crize mari și dureroase de plămâni. Apar și durerile de fiere, p. 78.

Nu mai poate lua medicamente pentru că trupul său nu le mai suporta. Era prea sensibil pentru ele, p. 78-79.

După 7 ani de suferință, boala îl țintuiește în scaun. Dureri de inimă și probleme de respirație, p. 79.

În 1988 a slujit ultima sa Dumnezeiască Liturghie, p. 79. În afară de aceasta, el a mai slujit 3 Sfinte Liturghii ale Darurilor mai înainte sfințite, p. 79.

Boala aduce adevărata smerenie omului, p. 80. Avea telefon în chilie dar nu îl folosea, pentru ca să nu îi deranjeze pe cei din jur, p. 81. Însă spovedea oamenii la chilia sa, p. 82. Maicile și diverși mireni simțeau „o mireasmă îmbietoare” când avea suferințe puternice și nu miros urât, p. 82.

Pe 3 martie 1988 e dus la Atena, la spital, pentru că, din cauza funcționării incorecte a inimii, i se strânsese lichid în plămâni, p. 83.

Intră în comă pentru două ore. Și în timp ce era în comă „a vorbit [în] continuu, ca și când s-ar fi aflat în extaz. Spunea diferite tropare din Duminica lăsatului sec de brânză, care vorbeau despre a doua venire a Domnului”, p. 83.

Doi fii duhovnicești ai săi îi fac Sfântul Maslu și își revine, p. 83. După ce iese din boală îl apucă o durere puternică de dinte…până i s-a umflat gingia și ochiul. Antibioticele nu îl ajutau. Și atunci a cerut mânecuțele și crucea Sfântului Nectarie al Pentapolei, p. 83. Și când i-au fost puse pe față…„nu a trecut mult timp și dintele s-a vindecat, dezumflându-se și eliminând puroiul”, p. 84.

S-a simțit părăsit…și le-a spus, în rugăciune, Maicii Domnului și Sfinților, p. 84. Însă a auzit de 3 ori glasul Domnului, Care i-a spus cu asprime: „Este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune”, p. 84.

Din cauza diabetului face cataractă la ochi. Orbise aproape complet și avea dureri mari, p. 84. Era să se rănească…însă pisicul mănăstirii l-a ajutat să nu cadă pe trepte, p. 85. A făcut operație la ochi, tratamente cu laser, a purtat ochelari cu dioptrii foarte mari dar și-a recăpătat vederea, p. 85.

În vara lui 1989 i s-a depistat tumoarea la stomac. Nu mai putea să mănânce și vomita foarte des. Din august 1990 începe să sufere de gastrită. Nu mai putea să meargă și era purtat pe brațe ca un copil, p. 85.

Pe 31 decembrie 1990, cu un an înainte să moară, Domnul i-a spus de trei ori cu glas: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră în bucuria Domnului tău!”, p. 86.

Necazurile sunt soteriologice, p. 87. Și a învățat să nu cârtească, când e vorba de voia lui Dumnezeu, p. 87.

Fără frică în fața morții, p. 93. A rămas în viață pentru ucenicii săi, p. 93-94. Își vestește adormirea, p. 95. Știa clipa morții, p. 97.

Începe să vadă lumina dumnezeiască în mod extins dar și demoni, p. 97.

Pe 11 decembrie 1991 a mărturisit că vede o lumină albă, de câteva seri, care îi dă bucurie, pace…dar și că demonii nu îi dau pace, p. 97. Vorbind despre demoni, pe care îi vedea duhovnicește, el a spus: „unul îmi stă la picioare, altul îmi stă pe genunchi, altul bate în geam, altul în ușă, mă amenință că nu mă vor lăsa să mă împărtășesc, pentru că mă vor face să vomit din cauza fierii”, p. 97.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul († 2 decembrie) i-a promis că vor muri în aceeași perioadă. Și lucrul s-a petrecut întocmai, p. 98.

O maică l-a văzut plin de lumină dumnezeiască pe Fericitul Timotei Țanis și a căzut la picioarele lui. Dar el i-a spus: „Nu, nu copila mea, nu mi te închina mie, ci lui Hristos să te închini!”, p. 98. I-a prevestit că va veni la mormântul lui și că el o va ajuta, p. 98.

Pe 29 decembrie 1991, zi de duminică, s-a împărtășit, știa că va muri…și le-a chemat pe maici să le vorbească. Le-a vorbit între 20.30 și 22. 45. Le-a îndemnat să trăiască duhovnicește, p. 102.

A adormit la 23. 45, pe 29 decembrie 1991, p. 103.

A murit…fiindu-i alături doar Maica lui Dumnezeu, p. 104.

El, cel mort…avea mâinile calde, p. 105. Cineva vede lumina dumnezeiască la adormirea sa, p. 105. Arhiepiscopul Cretei, Timotei, vine și îngenunchează la sicriul său și plânge. Alături de mulți preoți și fii duhovnicești ai săi, p. 105.

Înmormântarea sa se transformă în zi de praznic, p. 106-107.

Viața și experiența Fericitului Timotei Țanis [1]

Fericitul Timotei Tanis 1

Mănăstirea Sfinții Teodori, Părintele Timotei Țanis Duhovnicul. O floare frumos-mirositoare a Bisericii, trad. din lb. gr. de Pr. Ion Andrei Țârlescu, ed. Bunavestire, Bacău, 2010, 224 p.

*

Fericitul Timotei Tanis 2

Fericitul Timotei Țanis s-a născut în ziua de 16 noiembrie 1928, într-o zi de duminică, în satul Keramuți, din Malevi-Iraklion, în insula Creta, p. 16.

Numele său de mirean: Constantin. Era slab la trup, sensibil, liniștit, blând, p. 16.

Mama lui: Irina, p. 17.

La 13 ani a vrut să plece de-acasă și să se facă monah, p. 17.

Cel mai bun elev la școală, p. 17. Milostiv de copil. Și față de oameni și față de animale, p. 18.

În 1940 termină școala primară în satul lui natal, p. 18. Învață să cânte și să citească bisericește la Mănăstirea savatienilor, unde ajunge în 1945, p. 19. E luat de părinți acasă, p. 19. În 1946 intră primul la Seminarul Teologic din Hania, p. 19.

E luat în armată, lucrează aici ca radiotelegrafist, timp de 11 luni, p. 25. Își rupe o mână, timp de doi ani e lăsat la vatră și mai face apoi încă 9 luni de armată, p. 25. Când se eliberează din armată avea vârsta de 26 de ani, p. 25.

Devine student…doar după 3 zile de studiu. Student în Atena și plin de sărăcie, p. 26. Singur și fără loc de muncă, p. 26. Locuiește în foișorul mătușii Pelaghia, unde ea ținea toate vechiturile, p. 26. Cânta foarte frumos la strană, p. 27. Primește mâncare în dar, p. 27. Nu a putut să intre la Teologie, pentru că a vărsat, din greșeală…călimara de cerneală pe foaia de examen, p. 28.

În 1957 era student în anul al 2-lea…și „toate ușile [îi] erau închise”, p. 31.

Se căsătorește cu Maria Vasiliu Kefalogianni, p. 31. Nu au avut copii, p. 32.

Până în 1961 va lucra ca funcționar la un centru de asigurări medicale. În Iraklion, p. 32. În 1961 devine student la Agronomie, intrând între primii 12. Din 14 octombrie 1961 este inginer agronom pentru 6 ani și 6 luni, p. 32.

Toți îl vedeau nu numai ca pe un om bun, ci ca pe un Sfânt, p. 32.

În 1964 are un accident de mașină. El conducea o motocicletă…și a fost lovit de un taxi. Accident foarte grav, p. 33. A stat 6 luni în spital…spitalizarea fiindu-i plătită de soacra lui, p. 33.

Aici, la spital, în urma accidentului de mașină, a ajuns în situația de a…i se amputa picioarele. Și atunci s-a rugat Sfântului Nectarie de la Eghina să îi ajute, făgăduind că se va face preot. Sfântul i s-a arătat în vedenie și i-a spus că se va vindeca, p. 33.

Are un vis-vedenie, în care Îl vede pe Domnul…Care îi spune că trebuie să treacă prin via „plină de mărăcini mari și țepoși” pentru a se odihni în Împărăția lui Dumnezeu, p. 34.

După vindecare, el are prima vedere extatică, p. 34.

Ia decizia să se facă preot și să trăiască în curăție dumnezeiască cu soția sa, p. 39-40. În vedenia visului i se confirmă faptul că trebuie să se preoțească, p. 40-41.

Toți îl i-au în râs pentru că renunță la inginerie…pentru că, în Creta, poporul nedus la Biserică spunea că numai „puturoșii și mincinoșii se fac popi”, p. 41.

Se face preot împotriva tuturor, p. 42. E sprijinit de Părintele Manole, care înțelege viața lui printr-un vis dumnezeiesc, p. 42.

Pe 10 martie 1968 e hirotonit diacon de către ÎPS Evghenie, Arhiepiscopul Cretei. Era Duminica lăsatului sec de brânză. Iar pe 16 martie 1968, în Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron, în care avem minunea colivelor și pomenirea morților, e hirotonit preot, p. 42.

Merge în parohia Sfânta Varvara, care avea Biserica neterminată, p. 43. Părintele Manole Stratakis devine duhovnicul Fericitului Părinte Constantin Țanis, p. 43. Timotei e numele său de monah.

Încep diverse acuze la adresa sa, pentru ca să îl facă să renunțe la preoție, p. 43. Părintele Manole, duhovnicul său, are o vedenie, de mai multe ori în aceeași noapte, în care Domnul i-a spus: „Nu-l împiedica [să fie preot], [ca] să nu fii opreliște unui om pe care Eu îl vreau, care este vas ales al Meu!”, p. 43.

În urma acestei vedenii, duhovnicul său alege să slujească împreună cu Fericitul Constantin. Ba, mai mult decât atât, duhovnicul începe să se spovedească la el, la cel pe care îl spovedise până atunci, p. 43-44.

Părintele Manole, duhovnicul devenit ucenic, vede chipul Fericitului Constantin plin de lumină dumnezeiască. Și încă de atunci el primise harisma de a cunoaște păcatele oamenilor, p. 44.

Simțea mirosul păcatelor oamenilor, starea lor sufletească, p. 48. În p. 48-49 avem date despre harisma vederii-înainte pe care o avea.

Începe să-i alunge pe demoni din oameni, p. 51.

Slujește la Sfânta Varvara un an și 6 luni, p. 51. Părintele Manole îl cinstea ca pe un Sfânt, p. 51. Ajunge să slujească în Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, p. 52. Are o vedenie în urma căreia primește harisma predicării, p. 52. După predicile sale, oamenii simțeau să vină la el și să se spovedească, p. 52.

Introducea în predicile sale experiența sa mistică, p. 53. Predica din operele Sfinților Părinți, era un isihast, spovedea și împărtășea des cu Sfânta Euharistie, p. 53. La îndemnul său, credincioșii Bisericii sale „dăruiau săracilor o zecime din câștigurile lor” în așa fel încât filantropia parohiei a crescut la un alt nivel, p. 53.

Vizita des spitale, cămine de bătrâni, închisori și toți banii strânși la slujbe îi dăruia, p. 53. Deși el nu avea copii, prin rugăciunile sale multe femei au născut prunci, p. 54.

Și-a disprețuit neputința trupului în mod continuu, p. 57. Era grijuliu cu cei pe care îi spovedea, uneori aspru dar dădea dovadă de înțelegere, p. 57. Când oamenii ieșeau de la el, de la Spovedanie, simțeau că zboară, pentru că erau plini de bucurie dumnezeiască, p. 58.

Avea marele har de a se coborî la nivelul duhovnicesc al celui care se spovedea”, p. 58. Lucrurile care îl caracterizau în mod marcant: „sinceritatea adâncă și smerenia adevărată”, p. 60.

Încep bolile imense în viața lui, p. 60 și se formează, în jurul său, „primul grup de fiice duhovnicești”, p. 62.

Zidește o Biserică pe proprietatea doamnei preotese, care devine o Mănăstire de maici pentru ucenicele sale, p. 65. Piatra de temelie a Mănăstirii a pus-o în ziua de 20 mai 1976. Însă doamna preoteasă se îmbolnăvește de cancer, p. 65. Suferința ei a fost de 4 ani. Nu era geloasă pe iubirea monahiilor față de soțul ei, p. 66. Pe 22 mai 1979, preoteasa Maria primește schima mare și adoarme pe 18 iulie 1979, p. 66.

În septembrie 1979, Fericitul Constantin pleacă în Sfântul Munte Athos și pe 1 martie 1980 e tuns monah, cu numele de Timotei, de către Părintele Vasile Gontikaki, egumen al Mănăstirii Stavronikita. De ce Timotei? Pentru a-l cinstit pe ÎPS Timotei, Arhiepiscopul Cretei, p. 66.

Fericitul Timotei Tanis 3