Fundamentalismul non-religios

Atât Cristian Tudor Popescu, în timpul pelerinajului, și acum văd că și Florin Iaru…vorbesc despre pelerinaj în termenii lui pupat și lins.

Ca și când închinarea noastră la Sfinți ar fi cuprinsă numai din aspectul fizic…și nu și din cel interior.

Însă, vorbind din poziția celor care se tem să creadă în Dumnezeu, cei doi, ca și în multe alte cazuri, nu au demnitatea să respecte lucrurile care îi depășesc.

A fi necredincios/ ateu/ non-religios nu cred că trebuie să fie o stare sinonimă cu a fi bădăran.

Consideri că cei religioși cred în năzăreli? Foarte bine! Nu-i băga în seamă! Exclude-i! Nu vorbi despre ei…dacă crezi că îți sunt inferiori din punct de vedere ideatic și faptic!

Însă atât Popescu cât și Iaru au un discurs bădăran la adresa faptului religios.

Și asta nu ține de necredință ci de civilitate.

Ceea ce fac ei în media, când vine vorba de credință, e un act de fundamentalism non-religios.

Un lucru regretabil…