Frăsuneală Mister…dar să știm și noi!

Mircea Badea

Substantiv suspect, de ultimă generație. Mircea Badea îl folosește la greu. Și, din această cauză, îl mai folosesc și alții, dar habar au ce înseamnă. Colonelu nu știe ce e frăsuneala. Valentin Zaraf îl folosește și el, dar fără explicații. Și Raluca, tot fără explicații. Lista continuă, potrivit arhivatorilor de la Google și tare mi-e teamă că toți îl folosesc prin contagiune, presupunând că știu ce înseamnă…dar habar au.

Adică ce înseamnă? În Dicționar Urban…zero frăsuneli. O frăsuneală, două frăsuneli. Însă Mircea Badea, încropitorul de cuvinte sau marele infuzator semantic al națiunii îl folosește la singular (că eu sunt telespectator fidel) și, mai deloc, la plural. Adică frăsuneală și nu frăsuneli.

Și când zice frăsuneală, pare a zice vrăjeală, pare a zice ceva de doi lei, adică ceva făcut în grabă, prost și ca pentru noi, cei dă p-aci. O afacere de prost gust, considerată… o mare realizare.

Frăsuneală = lipsă de profesionalism.

Mircea Badea, fratele nostru, dacă nu aceasta e însemnătatea lingvistică a termenului pe care îl folosești, fii bun, cu publicul și bagă o erată în direct, ca să înțeleagă și poporul ce e…frăsuneala!

Nu mai minți poporul cu televizorul, că nu e frumos!

Fii explicit, ca poporul să și știe și să și cunoască cum e cu frăsuneala și cu alte invenții lingvistice!

Însă trebuie să felicit gestul, de milioane, de aseară, de a prezenta revista micuțului, care a depistat…indiciile dragostei. Uneori, cred că trebuie să o mai lase cu ziarele, care nu ne prea spun nimic, cu rare excepții și să o dea pe realități, care fac bine.

Că  avem mulți campioni cu 400 de lei salariu, genii care nu apar la televizor, copii care inventează multe de stă mâța în șezut și nu îi știe nimeni, mari speranțe de oameni…și noi ascultăm dejecții și infestări cu praf.

Deci, care e frăsuneala din România și cum arată?