Graba de a şti

Frunza de tutun, frunza verde, reprezintă pentru insecte una dintre cele mai dulci şi gustoase plante. Informaţie aflată de la Douglas Kellner, Cultura Media, ed. Institutul European, Iaşi, 2001, p. 309.

*

Cf. Proclos, Elemente de teologie [Stoicei,wsij Qeologikh,] trad. şi ed. îngrijită de Alexandru Anghel, Ed. Herald, Bucureşti, 2007, p. 200-201, aflăm că Ammonios Sakkas a fost maestrul lui Plotin timp de 11 ani de zile, că nu a scris nimic, pentru că era un filosof al oralităţii şi că a trăit între 175-250 d. Hr. Numele de Sakkas îi vine de la cuv. gr. sa,kkaj = purtător de sac, pentru că înainte de a se dedica filosofiei fusese hamal în portul Alexandriei Egiptului.

Ammonios s-a născut într-o familie creştină, a fost creştin, însă a apostat de la credinţă şi a devenit păgân odată ce a început să cunoască filosofia păgână greacă.

Aici, pentru fontul nostru de limbă greacă veche.

*

Nu m-am simţit niciodată complexat de faptul că am crescut la ţară…cum nu cred că este un atuu în plus pentru a mă mântui sau pentru a fi un om erudit faptul că…trăiesc la oraş.

Atât satul cât şi oraşul au făcut din mine un om matur, atent, cu ample valenţe dialogice. Pot merge oriunde fără să am pretenţia ca locul în care merg să fie de… calibrul meu.

Dar cine sunt eu pentru ca lumea să fie într-un anume fel?! Şi ce poate face oraşul sau satul împotriva mea…dacă, tot timpul, urmăresc să mă mântuiesc şi să mă umplu de frumuseţe?! Nu cred că locul ne sminteşte sau ne sfinţeşte de la sine…ci alegerea noastră, concentrarea noastră spre rău ne sminteşte şi concentrarea noastră spre bine ne umple de sfinţenie.

*

30 iunie 2008. Peşti morţi în lacul Cernicăi. E prea cald, un cald sufocant în această vară. Însă în pădure era un zgomot făcut de zeci, sute de insecte, de parcă eram la un meci de fotbal, pe un stadion imens.

Totul se schimbă, e într-o continuă schimbare. Noi suntem cei care ne schimbăm şi schimbăm şi lucrurile din jurul nostru. Altă dată găseam oameni vânzând pepeni la uşa mănăstirii. Acum nu mai era nimeni…

*

Karunesh, Sahara Sunset…cu acorduri dureroase orientale. / John Lee Hooker, My Dream…slow, very slow, American blues.

*

Supoziţii, caricaturizări, enormităţi…Adnotări pe baza cărţii: Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, introd., dosar, trad. şi com. de Cristian Bădiliţă, Polirom, Iaşi, 2003, 183p.

Traducătorul nostru ne dă o viaţă a lui Evagrie mai înainte de a ne prezenta traducerea comentată de dumnealui. Şi noi ne vom întreba vizavi de unele afirmaţii ale sale.

De ce e falsă afirmaţia că Evagrie s-a convertit la „origenism” după ce s-a întâlnit cu Didim cel Orb? , p. 12/ Nu există…ungere în citeţ, p. 12, ci hirotesire în citeţ. Hirotesiile şi hirotoniile ortodoxe nu se dau prin ungere ci prin punerea mâinilor şi rugăciune./ De unde rezultă că Sfântul Grigorie de Nazianz nu avea veleităţi administrative?, p. 12/ Episcopii egipteni nu au năvălit, ci au venit la Constantinopol, p. 13. Ei nu sunt cruciaţi, ci episcopi sinodali, participanţi la Sinodul II Ecumenic./

De ce Grigorie de Nazianz este un „biet patriarh improvizat” ?, p. 13. Noi suntem atenţi când citim, analizăm cuvintele şi ideile în parte…şi credem că o carte se scrie cu şi mai multă meticulozitate şi cu coerenţă interioară./

De ce presupune comentatorul român că în Istoria lausiacă Paladie mistifică un pasaj din viaţa lui Evagrie?, p. 13. Ne întrebăm toate aceste lucruri pentru că anumite afirmaţii ale autorului sunt forţări ale textelor sau sunt presupuneri fără nicio acoperire./

Autorul român crede că Evagrie a avut…probleme psihice. Însă, el presupune şi mai mult, faptul că „discipolul lui Grigorie „Melancolicul” [adică Evagrie, ucenicul lui Grigorie de Nazianz] moştenise până şi boala de la maestrul său”, p. 15.

Cum se transmite o problemă psihică, domnule Bădiliţă, de la un om la altul: prin privire, prin faptul că stăm unul lângă altul? Vi se pare că Dumnezeiescul Grigorie de Nazianz este …un melancolic de tip Nietzsche? Melancolia e o parte de acedie, de spleen, cum spuneţi şi dv. …dar nu ceva asemănător psihozei, isteriei, paranoiei, schizofreniei. Dacă vă citim jurnalul cu atenţie, cel pe care l-aţi publicat, constatăm că dv. aveţi accese de melancolie enorme, de lipsă de chef de muncă…şi nu credem, totuşi, că aveţi… probleme psihice. Puneţi prea lejer şi aiuristic/ mirabil etichete.

„anecdotă delicioasă”. E vorba de savurarea glumei/a zicerii/a bancului sau de savurarea înţelesului lor?/ „Intelectualii au fost numiţi, de către adversarii lor, origenişti, întrucât cei mai mulţi dintre ei se revendicau de la teologia alexandrinului”, p. 21. Unde şi de către cine? /

Cum puteau Părinţii sinodali de la Sinodul V Ecumenic să îl confunde pe Origen…cu Evagrie?, cf. p. 23/ Are dreptate Fericitul Ieronim când îl acuză pe Evagrie de păgânism, cf. n. 1, p. 24 ?/

Noi discutăm…ipotetic cu domnul Bădiliţă, aşa că nu aşteptăm răspunsuri scrise. / Vi se pare, domnule Dr. Bădiliţă, că reîmprospătaţi limbajul ortodoxiei, că aţi început să îl faceţi de secol. 21, ca să nu mai fie de… 18? Sau ajustările dv. de limbaj înseamnă o limbă aidoma…latinizanţilor transilvani de acum două secole? Întrebări, cf. n. 1, p. 51./ Este cu adevărat Origen maestrul indirect al lui Evagrie?, cf. p. 57/

Gastrimargia /lăcomia desemnează, în opinia noastră, deopotrivă excesul de mâncare şi băutură dar şi lipsa postirii, p. 62. […]

*

În începutul cărţii lui Adrian Marino, Libertate şi cenzură în România. Începuturi, Polirom, Iaşi, 2005, p. 15 am găsit o frază deplin justificată: „Definirea şi evaluarea întregii noastre culturi şi literaturi doar din perspectivă literară se dovedeşte unilaterală, exclusivistă şi reducţionistă, deci incompletă, în esenţă falsă”.

Însă credem că maximalizează în mod nedrept gânditorii transilvani, decretându-i primii oameni care doresc/vor/definesc…ideea de libertate. Pentru dumnealui Paul Iorgovici, transilvan, în Observaţii de limbă românească, Buda, 1799, exprimă întâia dată ideea de…voinţă liberă, cf. p. 22. Pentru noi această afirmaţie este stupefiantă. Revelaţia dumnezeiască vorbeşte despre libertatea de alegere de când e lumea…nu din secolul 18. /

În p. 31 o altă afirmaţie stupefiantă: „Mişcările de rezistenţă împotriva Unirii [ adică a uniriii cu Roma a românilor transilvani, opoziţia împotriva greco-catolicismului n.n.], dintre care cea mai importantă a fost a călugărului Sofronie din Cioara [a Sfântului Mărturisitor Sofronie de la Cioara n.n.], au în esenţă apelul la libertatea esenţială a conştiinţei. Istoricii uniţi [adică greco-catolici n.n.] din secolul al XIX-lea văd în Sofronie un agent rus al panslavismului, cum pare să şi fost în realitate”, p. 31-32.

Deci nu a luptat pentru corectitudinea credinţei Sfântul Sofronie ci pentru libertatea de conştiinţă, fiind un fel de promotor al drepturilor omului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, ar fi un proto-KGB-ist. Câteodată, dacă tot gândeşti astfel de aberaţii şi mistificări ale adevărului, înţelegi în fapt că intelectualismul areligios sau dorinţa noastră de a părea oameni instruiţi rămânând, în esenţă, nişte păcătoşi sadea, nişte neciopliţi, nişte barbari, nu e decât o barbarie poleită educaţional, în care nu mai tragem cu pistolul dar mânjim cu cuvântul.

Ce înseamnă intelectual, dacă puterea minţii şi a cugetului tău naşte orori, falsificări, sacrilegii? Ce fericire e aceea de a fi un monstru? Şi aici nu mă refer la cartea lui Marino şi la enormităţile sale…ci la tot cel care doreşte să se considere un om al minţii, al gândirii…dar se arată o mostră veritabilă de ilogicitate şi de barbarie. Tiranii nu au fost cu toţii mojici, neciopliţi, ci unii au fost monştri intelectuali. Nu e de ajuns să fii educat, ci trebuie să fii şi un om înduhovnicit, un om al lui Dumnezeu. Nu e de ajuns să ştii, dacă ştiinţa ta e nefericită, te umple de nefericire.

Pr. Dorin