Profesoara din…mintea părinţilor
Motto:
Aşa ar trebui să fie profesoara…sau şi mai goală?!
Subiectul a pornit de la articolul acesta din Gardianul :
„Pe site-ul Ministerului Educatiei, parintii cer insistent ca la disciplinele neagreate de elevi, acolo unde numarul de absente este tot mai ingrijorator, profesorii sa faca tot posibilul ca sa-i atraga pe copii, nu prin “tinuta intelectuala”, ci prin tinuta vestimentara. “Este foarte important ca profesorii sa apeleze la metodele cele mai excentrice pentru a-i face pe elevi sa nu mai lipseasca de la ore, mai ales de la disciplinele mai putin atractive. Pentru aceasta, cerem ca profesoarele in special sa aiba libertatea de a se prezenta la catedra in minijupa si cu decolteul adanc”, au propus mai multi parinti pe forumul Ministerului Educatiei intr-o actiune initiata tot de ei, intitulata “Portretul profesorului ideal”.”
Deci, nu mai ne trebuie experienţă pedagogică, cultură şi informaţie actualizată, inter-relaţionare între profesori şi elevi în şcolile româneşti ci ne trebuie metode complexe de erotizare ale elevilor noştri. Păi e mai uşor asta de făcut decât să studiezi. Te duci în primul sex shop, îţi iei fustă de latex mulată pe corp, pantofi cu tocuri cui de 10-13 cm, un parfum îmbătător, vezi 10 filme porno şi înveţi gesticulaţie profesionistă…şi apoi…toţi vor învăţa matematică mai bine sau se vor masturba în veceu în recreaţie?
Pe mine nu mă miră, de ce au cerinţe atât de exigente, unii bărbaţi, de la …copiii lor. Dacă văd împreună cu ei filme porno, dacă părinţii se dezbracă în faţa lor prin casă, dacă îi aud gemând la 2 noaptea în aceeaşi cameră sau vizavi de camera lor…e oare mult sau puţin să ceară şi profesoarei acelaşi lucru?
Şi oare, numai copiii sau părinţii copiilor au drepturi? De ce nu dorim ca şi profesoara să aibă drepturi? Dar nu profesoara de sex de pe B1 TV, ci profesoara de română, de engleză, de matematică, de geografie, de chimie…
Bagatelizarea instituţiei de învăţământ, a rolului ei formator şi creator de personalitate este în detrimentul acelor copii, care realmente vor să înveţe. Cel care a scris mesajul [dacă e cumva părinte sau nu e un copil cu intenţii maladive…] nu îşi ştie interesul, interesul real pentru copilul său.
Dacă ironizăm şi descurajăm în mintea copiilor noştri sistemul de învăţământ, sistemul politic, sistemul de asistenţă socială etc. nu vom avea persoane, care se pregătesc să muncească serios într-un domeniu anume, ci doar să speculeze nereguli şi să profite de oportunităţi.
Însă accesul la locuri de muncă şi în funcţii, pentru care nu te-ai construit îndelung, pas cu pas, nu înseamnă împlinire personală, ci doar renunţarea la împlinirea personală pentru un salariu mai bun. Iar salariul gras nu poate să acopere, la infinit, decepţia personală, sentimentul de ratare pe care îl trăieşti, atunci când simţi că trebuia să faci un lucru, dar te-ai calicit şi ai făcut altceva.
Pr. Dorin